Energy Report

Încălzirea vremii și excesul de gaze de pe piață, atât din depozite, cât și de import, a condus la o prăbușire a prețului către 100 de lei/MWh, mult sub cel de 120 de lei/MWh, reglementat de guvern, și la un volum record al ultimei luni tranzacționat pe piața liberă.

Prețul mediu al gazului cu livrare în ziua de luni a coborât la 105 lei/MWh, cel mai redus nivel al ultimilor 3 ani. O cantitate de 100 MWh a fost tranzacționată chiar la un preț de 103,9 lei/MWh.

În urmă cu numai 10 zile, pe 20 martie, prețul mediu al unui MWh de gaze era pe aceeași piață de peste 140 lei.

Și volumele au fost unele record, cel puțin pentru ultima lună, de 34 GWh, reprezentând aproximativ 13,6% din volumul producției curente zilnice.

Prețul mediu pe cealaltă piață spot operată de Bursa Română de Mărfuri (BRM) a coborât duminică chiar și sub 105 lei/MWh, la 104,5 lei/MWh. 465 MWh s-a tranzacționat la un preț minim al zilei de 103 lei/MWh, cu aproape 15% sub prețul reglementat la care sunt obligați producătorii să vândă gaze furnizorilor pentru acoperirea consumului clienților casnici și CET-urilor.

Prețuri similare s-au mai înregistrat doar în 2 zile în ultimii 3 ani, în plină vară, și nu iarna, cum se întâmplă în prezent, pe 3 și 4 iunie 2023. Cu excepția acestor 2 zile, ultima dată când prețul spot al gazelor a fost mai redus de 105 lei/MWh a fost pe 2 mai 2021.

Volumele ridicate tranzacționate în condiții de scădere a consumului (inclusiv al CET-urilor care au anunțat că nu mai furnizează agent termic) arată o abundență a gazelor pe piață, presiunea venind depe partea de ofertă, dovadă și prețul.

Mulți furnizori au supraestimat volumul de gaze necesar acoperirii consumului clienților lor casnici și CET-urilor, achiziționat la preț reglementat.

Așa se face că România a ieșit din iarnă cu jumătate din depozite pline, așa cum anticipa Profit.ro.

În plus, așa cum semnala Profit.ro, de câteva zile companiile autohtone nu numai că nu mai extrag mai nimic din gazele depozitate pentru iarnă, dar și injectează deja semnificativ mai multe gaze în depozite, având semnate contracte de livrare. Numai că prăbușirea rapidă a consumului nu le oferă altă alternativă decât depozitarea lor.

Duminică de exemplu, potrivit datelor Transgaz, au fost extrase din depozite doar 0,7 milioane mc gaze, cantitatea înmagazinată fiind de peste 10 ori mai mare, 7,8 milioane mc.

România a importat duminică 3,7 milioane mc de gaze din Bulgaria și a exportat 2 milioane mc în Ungaria.

Scăderea de mai multe luni a prețului gazelor pe piața liberă sub cel reglementat a apărut să producă și efecte asupra ofertelor făcute de furnizori clienților casnici. Astfel, Nova Power&Gas are o ofertă, numai pentru clienții noi însă, la un preț de furnizare de 110 lei/MWh, sub cel reglementat, de 120 lei/MWh, pe care guvernul ar vrea să-l introducă pentru a înlocui vechiul preț de 150 de lei/MWh la care producătorii sunt obligați să vândă furnizorilor gazele necesare acoperirii consumului clienților casnici și CET-urilor.

Noua ofertă Nova Power&Gas este valabilă pentru perioada 26 martie-8 aprilie, iar contractul are o durată de 6 luni, ca și precedenta ofertă a companiei. Prețul este însă unul variabil, depinzând de evoluția cotațiilor pe Bursa Română de Mărfuri (BRM), însă oricum nu poate depăși, cu tot cu taxe, plafonul impus de guvern de 310 lei/MWh.

Prețul final, cu tot cu taxe, va fi de 210,73 lei/MWh (pentru un client din București), cu o treime sub plafonul impus de guvern.

Și înainte, Nova Power&Gas era singura companie care avea o ofertă sub prețul reglementat, de 150 de lei/MWh impus producătorilor la vânzarea de gaze către furnizorii clienților casnici și CET-urilor.

Vechea ofertă a companiei era tot pe 6 luni, la un preț de achiziție de 125 lei/MWh, și un preț final sub cel plafonat, de 228,58 lei/MWh.

Prețul gazelor cu livrare în trimestrele al doilea și al treilea ale acestui an se situează deja cu 15% sub cel reglementat, de 150 de lei/MWh, la care producătorii sunt obligați de guvern să vândă gaze furnizorilor pentru acoperirea consumului clienților casnici și CET-urilor. Perspectivele sunt de reducere în continuare a cotațiilor, fiind încheiat chiar și un contract cu livrare în iarna viitoare, la 128 lei/MWh, a rezultat dintr-o analiză mai veche a Profit.ro.

Ulterior, prețul gazelor pe piața liberă a urcat semnificativ, atingând nivelul maxim al ultimelor 40 de zile, în urma publicării de către Ministerul Energiei a proiectului de OUG prin care se păstrează un preț reglementat, chiar dacă mai scăzut, la gazele vândute de producători furnizorilor pentru acoperirea consumului clienților casnici și CET-urilor.

O explicație ar fi aceea că actorii de pe piața internă anticipează că păstrarea unui preț reglementat, chiar dacă mai redus, de la 150 lei/MWh la 120 lei/MWh, la care producători vor fi obligați să vândă furnizorilor gaze pentru acoperirea consumului clienților casnici și CET-urilor, va diminua cantitatea de gaze disponibilă pe piața liberă.

Prețul gazelor cu livrare în trimestrele al doilea și al treilea ale acestui an se situează deja cu 15% sub cel reglementat, de 150 de lei/MWh, la care producătorii sunt obligați de guvern să vândă gaze furnizorilor pentru acoperirea consumului clienților casnici și CET-urilor. Perspectivele sunt de reducere în continuare a cotațiilor, fiind încheiat chiar și un contract cu livrare în iarna viitoare, la 128 lei/MWh.

De ce este important Prețul de 150 de lei/MWh a devenit caduc, de mai multe luni prețurile spot coborând sub nivelul acestuia. Cu toate acestea, Guvernul vrea să prelungească și să modifice actualul sistem complex de plafonare a prețurilor finale la energie și gaze, care include și reglementarea cotațiilor de vânzare practicate de producători pe piețele angro de profil, supraimpozitarea producătorilor, precum și compensarea furnizorilor pentru diferențele dintre costurile de achiziție angro și prețurile plafonate facturate clienților.

Mai este interesant La gaze naturale, producătorii români vor fi obligați să vândă angro, pentru acoperirea consumului populației și CET-urilor, nu la prețul reglementat unic de acum, de 150 lei/MWh, ci la cel mai mic preț dintre cotația menționată și prețul mediu al pieței libere rezultat din tranzacțiile cu livrare în luna de consum.

Cu alte cuvinte, tranzacțiile care se efectuează în prezent pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) vor dicta prețurile la care producătorii vor fi obligați să vândă gaze furnizorilor.

Dacă până la începutul lunii martie, pe BRM s-au efectuat exclusiv tranzacții pe piețele spot și pe cea pentru luna următoare, începând cu cea de-a treia lună a anului au apărut și tranzacțiile cu livrare trimestrială.

Astfel, pe 5 martie, s-au comercializat 9,1 GWh cu livrare în trimestrul al doilea, la un preț mediu de 126,5 lei/MWh, pentru ca peste două zile să fie vândută o cantitate dublă, 18,2 GWh, cu același termen de livrare, la un preț în scădere, de 1126,35 lei/MWh.

Tot pe 5 martie, au fost tranzacționați 46 GWh cu livrare în trimestrul al treilea la un preț mediu de 133,2 lei/MWh, pentru ca peste 2 zile o cantitate similară să fie achiziționată la un preț în scădere, de 132 lei/MWh.

Alți 18,4 GWh cu furnizare în semestrul al doilea al anului s-au vândut la un preț mediu de 136 lei/MWh.

O cantitate de 18,3 GWh cu livrare în iarna viitoare s-a tranzacționat la un preț mediu de 128 lei/MWh, cu 44,66% sub prețul de 236,3 lei/MWh realizat în prima și ultima licitație precedentă cu acest termen de livrare, de pe 31 octombrie 2023.

Păstrarea actualului preț reglementat, de 150 lei/MWh, dar și a plafoanelor de 310 lei/MWh, pentru consumatorii casnici, respectiv 370 lie/MWh, pentru cei non-casnici, în legislație, chiar dacă într-o formulă în care ele nici măcar nu ar fi aplicate, poate fi interpretat de furnizori ca ținte de preț, sub care nu coboară în ofertele făcute consumatorilor casnici.

Potrivit comparatorului de prețuri al ANRE, în prezent, un singur furnizor, Nova Power&Gas are o ofertă care implică un preț de achiziție sub cel reglementat, de 150 lei/MWh, de 125 lei/MWh, și un preț final sub cel plafonat, de 310 lei/MWh, de 228,58 lei/MWh. Însă chiar și această ofertă este doar pe 6 luni.

Reticența de care de dovadă actuala coaliție guvernamentală la a reveni la o piață liberalizată în an electoral, va costa mai ales viitorul guvern, care va fi nevoit să subvenționeze furnizorii pentru gazul livrat populației și CET-urilor dar și consumatorii finali, care în absența unei concurenșe reale între furnizori, nu vor putea beneficia de oferte mai reduse, în pofida tendinței de scădere a prețului pe piața liberă.

Prețul spot al gazelor pe piața liberă autohtonă a coborât sub 110 lei/MWh, cel mai redus nivel al ultimilor 3 ani, situându-se cu 30% sub prețul la care la care producătorii sunt obligați de guvern să vândă gaze furnizorilor pentru acoperirea consumului clienților casnici și CET-urilor.

Marți, pe piața intraday, s-au tranzacționat 65 MWh la un preț minim al zilei de 105,9 lei./MWh, prețul mediu al celor 2,3 GWh comercializați cu livrare în aceeași zi situându-se la 108,7 lei/MWh.

Un preț similar s-a mai înregistrat doar în 2 zile în ultimii 3 ani, în plină vară, și nu iarna, cum se întâmplă în prezent, pe 3 și 4 iunie 2023.

Cu excepția acestor 2 zile, ultima dată când prețul spot al gazelor a fost mai redus de 110 lei/MWh a fost pe 5 mai 2021.

Și pe cealaltă piață spot, cea pentru ziua următoare, prețul gazelor a coborât la 110 lei, într-o tranzacție cu 122 MW livrați duminică.

În ultimele 4 zile de tranzacționare, prețul mediu pentru întregul volum tranzacționat pentru ziua următoare a fost de 114 lei/MWh.

Deși actuala reglementare a pieței pare caducă, guvernul este reticent să renunțe definitiv la ea, preferând să impună producătorilor români un algoritm de vânzare a gazelor la cel mai mic preț dintre prețul reglementat de 150 lei/MWh și prețul mediu al pieței libere rezultat din tranzacțiile cu livrare în luna de consum.

În plus, Guvernul vrea să elimine principalul stimulent pentru producători în ceea ce privește vânzările angro la preț reglementat. În prezent, producătorii de gaze nu sunt supraimpozitați pe vânzările reglementate de cantități destinate casnicilor și CET-urilor. De la 1 aprilie 2024, însă, se vrea aplicarea impozitului pe veniturile suplimentare și pentru cantitățile vândute la cotație reglementată.

Principala victimă vor fi OMV Petrom, BSOG și, în special, Romgaz.

Compania la care statul român este principal acționar va înregistra, în urma scăderii prețurilor și o reducere a veniturilor, dar, în eventualitatea adoptării proiectului legislativ aflat neoficial în dezbatere publică, și la o majorare semnificativă a cheltuielilor.

În 2023, Romgaz a obținut un profit de 2,81 miliarde lei, în creștere cu 10,42% față de cel de 2,55 miliarde lei din 2022, reglementarea la 150 lei/MWh a prețului de vânzare a gazelor destinate consumului populației și CET-urilor reducând cheltuielile companiei mai mult decât a diminuat veniturile acesteia.

Astfel, cheltuielile totale au scăzut cu 54,77% față de 2022, în principal datorită diminuării impozitului pe veniturile suplimentare aferente gazelor naturale (cu 4 miliarde) și a cheltuielilor cu redevența (cu un miliard lei).

Compania își bugetase pentru 2024 cheltuieli cu plata impozitelor și taxelor de doar 1,65 miliarde de lei, în scădere cu aproape 50% față de anul precedent. Chiar și așa profitul net era estimat la 2,6 miliarde lei, sub cel din acest an.

Motivul: Romgaz trebuie să investescă anul viitor 3,3 miliarde de lei (dar și în următorii 2 ani sume similare) în proiectul Neptun Deep, ceea ce ridică nivelul total al investițiilor din 2024 la peste 4,4 miliarde lei, plus rambursări de credite de 325 mii lei.

Dacă la aceasta se adaugă și veniturile mai reduse ca urmare a scăderii prețurilor, dar și miliardele care vor lua calea bugetului în urma eliminării scutirii de plata impozitului pe veniturile suplimentare, compania ar putea avea probleme de finanțare, în special a proiectului Neptun Deep, pentru care vrea să se împrumute pe piețele externe. În urma dispariției unor venituri și majorării cheltuielilor, probabil că și costul de finanțare va fi altul.

Iar cheltuielile financiare ale companiei sunt oricum în creștere 127,16% ca urmare a „costurilor cu dobânda aferentă împrumutului bancar de 325 milioane euro contractat în anul 2022 pentru achiziția acțiunilor ExxonMobil Exploration and Production Romania Limited” de la care a achiziționat participația la Neptun Deep.

Spre deosebire de partenerul său OMV Petrom, care dispune de cash (peste 13,3 miliarde lei), numerarul, echivalentele de numerar și alte active financiare (depozite la bănci și titluri de stat achiziționate) deținte de Romgaz au fost la 31 decembrie 2023 de doar 3 miliarde lei, în creșrtere un miliarde lei față de cele de la finalul anului precedent.

În condițiile unei producții relativ constante (care însă ar putea scădea suplimetar, efect al reintroducerii supraimpozitării), unui nivel extrem de ridicat de umplere a depozitelor la ieșirea din iarnă, și cu o cerere în picaj, în absența unor șocuri externe, este de așteptat ca prețurile, și așa reduse pentru o perioadă de iarnă, să scadă suplimentar.

Companiile autohtone au în prezent înmagazinate o cantitate de gaze cu 3 TWh peste cea de la aceeași dată a anului trecut, existând posibilitatea ca România să iasă din această iarnă cu peste 50% din depozite pline. Cum consumul este în picaj, presiunea s-ar putea muta pe prețuri, care și așa sunt reduse, de 125 lei/MWh, cu 25 de lei sub prețul la care la care producătorii sunt obligați de guvern să vândă gaze furnizorilor pentru acoperirea consumului clienților casnici și CET-urilor.

Pe 20 februarie, în depozitele subterane operate de Depogaz și Depomureș erau înmagazinați 19,44 TWh, reprezentând 57,43% din capacitatea totală de depozitare.

Anul trecut, la aceeași dată, erau depozitați 16,35 TWh (49,87% din capacitatea totală), iar România a ieșit din iarnă cu 13,73 TWh înmagazinați pe 1 aprilie 2023.

Dacă în perioada 20 februarie - 1 aprilie, extragerile din depozite vor fi similare celor de anul trecut, de 2,62 TWh, la finalul sezonului rece, în prima zi a lunii aprilie, România ar putea avea depozitați aproape 16,9 TWh, adică jumătate din capacitatea totală de 33,8 TWh.

Comparativ, pe 1 aprilie 2022, mai erau înmagazinați doar 6,4 TWh, iar pe 1 aprilie 2021, 5,7 TWh, cantități de aproape 3 ori mai reduse decât cele din acest an.

Producția internă se situează constant la 260 GWh/zi, însă cererea este în picaj liber.

Potrivit estimărilor OMV Petrom, cererea de gaze a scăzut în România cu 16% în 2022 și cu 6% în 2023. Într-un interviu acordat Profit,ro, CEO-ul Christina Verchere anticipează o stagnare a consumului în 2024.

Cu o producție relativ constantă, cu un nivel extrem de ridicat al depozitelor la ieșirea din iarnă, și cu o cerere în picaj, în absența unor șocuri externe, este de așteptat ca prețurile, și așa reduse pentru o perioadă de iarnă, să scadă suplimentar.

În prezent, atât prețul spot pe piața pentru ziua următoare operată de Bursa Română de Mărfuri (BRM), cât și cel futures, cu livrare în luna martie, sunt de 125 lei/MWh, cu 25 de lei sub cel reglementat.

De altfel, membrul directorartului OMV Petrom responsabil pentru gaze și energie, Frank Neel, crede că în 2024 cantitățile pe care OMV Petrom trebuie să livreze la preț reglementat, vor fi mai mici în 2024 decât cele din 2023, tocmai ca urmare a scăderii cererii și a nivelului ridicat al depozitării.

“Reglementatorul (ANRE - n.r.) și Transgaz ar trebui să confirme în februarie cifra finală. Așteptăm două lucruri, de fapt. Alocarea pentru piața reglementată, dar și obligația de stocare pentru modul în care calculăm obligația de depozitare pentru diferiții operatori. În ceea ce privește prognoza, cred că ne așteptăm să fim marginal sub nivelul anului precedent. În principal pentru că există încă o mulțime de gaze în depozite, iar cererea a fost puțin mai mică decât anul precedent. Depinde însă de solicitările furnizorilor de alocare”, a explicat membrul directoratului OMV Petrom responsabil pentru gaze și energie.

Prețul spot al gazelor pe piața pentru ziua următoare operată de Bursa Română de Mărfuri (BRM) s-a situat doar în 3 zile din ultima lună peste cel reglementat, de 150 de lei/MWh, la care producătorii sunt obligați să vândă gaze furnizorilor pentru acoperirea consumului clienților casnici și CET-urilor. Și gazul cu livrare în luna următoare, martie, s-a depreciat în ultimele 40 de zile cu aproape 25%, tranzacționându-se în prezent la 130 lei/MWh, cu 20 de lei/MWh sub prețul reglementat.

De ce este important Guvernul României a introdus, începând încă din perioada pandemiei, o serie de măsuri menite a proteja consumatorii finali, reversând procesul de liberalizare a pieței prin revenirea la un sistem de control planificat al pieței de energie. Numai că în prezent prețurile libere, atât la energie electrică, cât și la gaze, se situează sub prețurile impuse de guvern producătorilor în relație cu furnizorii.

Mai este interesant Dacă în trecut furnizorii erau avantajați în relație cu producătorii (nu cu statul, care încă le este dator) în urma revenirii la un sistem centralizat de control al pieței, în prezent, beneficiari ai păstrarii prețurilor de vânzare angro impuse de guvern, par a fi producătorii (majoritatea dintre ei deținuți de stat, atât pe piața energiei, cât și pe cea a gazelor).

Prețul gazelor cu furnizare în ziua următoare se situează în prezent la 130 lei/MWh, cu peste 13% sau 20 de lei/MWh sub cel reglementat.

Iar aceasta a fost regula în ultima lună, când în numai 3 zile, 31 ianuarie, 1 februarie și 4 februarie, prețul spot s-a situat peste cel reglementat.

Volumele tranzacționate au fost în medie de 20 GWh/zi, reprezentând 7,7% din producția internă curentă. Dacă adăugăm și volumele tranzacționate pe cealaltă piață spot, cea intraday, volumele au atins 30 GWh/zi, reprezentând 11,5% din producția internă.

Și prețul gazelor cu livrare în luna următoare se situează la același nivel, de 130 lei/MWh, după ce la începutul lunii ianuarie era de 170 lei/MWh.

Dacă în cazul păstrării prețului reglementat de vânzare de 450 lei/MWh în cazul energiei electrice, principalul păgubit pare a fi bugetul de stat, de unde se fac decontări către furnizori, în cel al gazelor, pe lângă buget, și consumatorii finali sunt victime ale sistemului reglementat, care nu vor putea beneficia în viitorul apropiat de scăderea prețului gazelor.

O revenire la liberalizarea piețelor nu ar garanta că furnizorii vor face imediat oferte mai atractive consumatorilor finali din două motive. În primul rând, ei au achiziționat majoritar gaze și energie în trecut cu furnizare în prezent la preț reglementat. În al doilea rând, revenirea la controlul prețurilor a distrus piața liberă, a condus la concentrarea furnizorilor și a eliminat, implicit, concurența dintre furnizori în a prezenta clienților oferte mai atractive. Majoritatea furnizorilor au oferte standard, la preț reglementat de achiziție a mărfurilor.

Producătorii de gaze autohtoni au 2 motive să prefere păstrarea actualului nivel al prețului reglementat, de 150 lei/MWh. În primul rând, acesta este mai mare decât cel de pe piața liberă, iar în al doilea rând, potrivit legislației, gazul comercializat la preț reglementat este scutit de impozitul pe veniturile suplimentare obținute în urma liberalizării sectorului, cea ce reprezintă o gură de oxigen pentru OMV Petrom, dar mai ales pentru Romgaz, companii care în următorii 3 ani au de investit câte 500-600 milioane de euro în proiectul Neptun Deep.

De altfel, recent, membrul directoratului OMV Petrom responsabil pentru gaze și energie, Frank Neel,

În pofida faptului că în ultimele zile a înregistrat unele din cele mai reduse prețuri spot la energie, de la începutul acestui an și până în prezent prețul mediu de pe piața pentru ziua următoare operată de OPCOM se situează pe locul al 10-lea în rândul piețelor spot de energie din UE. Cu toate acestea, prețurile au coborât considerabil comparativ cu cele de anul trecut, înjumătățindu-se în februarie, și ajungând astfel la un nivel inferior celui impus de guvern producătorilor, de 450 lei/MWh.

De la începutul acestui an și până în prezent, prețul mediu al energiei de pe piața pentru ziua următoare operată de OPCOM, pe care se tranzacționează o cantitate echivalentă cu peste 40% din consum (43,7% în luna ianuarie), a fost de 83,13 euro/MWh sau 413,5 lei/MWh, cu peste 8% sub cel de 450 de lei la care producătorii sunt obligați să-l practice în relație cu furnizorii cu clienți finali în portofoliu, distribuitorii și Transelectrica, prin așa-numitul mecanism de achiziție centralizată (MACEE).

Prețul mediu din februarie, de 73,09 euro/MWh (363,7 lei/MWh) este mai redus cu aproape 50% comparativ cu cel din aceeași lună a anului trecut (142,5 euro MWh), situându-se cu 17% sub cel reglementat.

Un preț pe piața liberă mai redus decât cel impus de stat nu afectează facturile consumatorilor finali, dat fiind faptul că piața este reglementată, ci doar nivelul compensațiilor achitate de stat și implicit deficitul bugetar.

Motivul: Pentru ca preţul final ″liber″ (neimpus prin plafonare) la consumatorul final casnic să fie de 0,8 lei/kWh (800 lei/MWh), preţul energiei-marfă ar trebui să scadă spre 300 lei/MWh. Pentru unul final de 0,68 lei/kWh (680 lei/MWh), preţul de piaţă ar trebui să coboare spre 200 lei/MWh.

Dacă ne raportăm la prețurile din Europa, piața autohtonă fiind interconectată conectată cu piețele vecine, rezultă că și dacă România ar înregistra cel mai redus preț angro din UE, cel din Suedia (de 65 euro/MWh sau 325 lei/MWh, de la începutul anului și până în prezent), actualele plafoane tot nu s-ar putea „autofinanța” fără „subvenția” bugetară, reprezentată de plafonări/compensări, care mai au defectul de a transmite o țintă de preț actorilor de pe piață, și de a tempera eventualele scăderi de prețuri .

Ceea ce sugerează că principala problemă nu este „piața liberă”, ci nivelul plafonării, care este mult prea redus, mai ales că el s-a raportat la prețul de dinaintea războiului din Ucraina și pare a ignora faptul că piața energetică europeană se îndreaptă spre perioadă de electrificare masivă, caracterizată de o majorare a cererii de energie electrică, menită a compensa reducerea cererii de gaze și alte surse poluante.

Iar creșterea producției de energie regenerabilă (dar și din alte surse), care este anunțată pentru anii viitori în România, nu va ajuta prea mult statul român.

Motivul: piața română este interconectată cu cele din regiune, iar majoritatea celor 9 state care au avut de la începutul anului prețuri spot mai mari decât România se situează în sud-estul Europei, ceea ce sugerează existența unui deficit de producție regional.

Astfel, un preț mediu spot de peste 100 euro/MWh a fost înregistrat de la începutul anului în statele baltice (Estonia, Letonia și Lituania). Prețuri mai mari decât cele din România au fost realizate și în Polonia, Bulgaria, Grecia și Italia.

Chiar dacă România își va majora producția de energie regenerabilă, acest lucru nu se va vedea decât marginal în prețurile interne, ca urmare a cererii venite din statele din jurul său.

În februarie, de exemplu, România a fost exportator net de energie în Bulgaria (158 GWh), Ungaria (109 GWh), Ucraina (17 GWh) și Republica Moldova (13 GWh), importând doar o cantitate redusă din Serbia (21 GWh).

Pe termen mediu, chiar și lung, este de anticipat că această regiune va fi în continuare cea mai scumpă piață a electricității din UE.

Şoferii îşi pot alimenta în acest weekend maşinile în staţiile Petrom la un preţ la un preţ mai scăzut cu 16 bani/l la motorină şi cu 12 bani/l la benzină comparativ cu cel practicat vineri, în urma deciziei de sâmbătă a liderului pieţei de a ieftini diesel-ul cu 9 bani/l, iar benzina cu 5 bani/l, care se suprapune reducerii de weekend de 7 bani/l practicată într-o treime din staţiile companiei. Ieftiniri considerabile a efectuat în ultimele 24 de ore şi Lukoil, de 16 bani/l la motorină şi de 13 bani/l la benzină.

Astfel, în 2 staţii Petrom din Bucureşti (Jiului şi Petrom City), benzina poate fi achiziţionată în acest weekend cu 6,6 lei/l, iar motorina la un preţ de 7,27 lei/l în 17 staţii din capitală.

De campania de weekend de reducere a preţului carburanţilor cu 7 bani/l beneficiază 33 de staţii din capitală.

Campania se desfăşoară pe perioada 3 noiembrie-24 decembrie în 123 din cele 393 de staţii Petrom din ţară, iar reducerea de 7 bani/l se aplică tuturor carburanţilor comercializaţi în respectivele staţii (benzină şi motorină standard, premium şi GPL).

Şi vineri, OMV Petrom ieftinise cu 3 bani/l atât benzina, cât şi motorina, atât în staţiile Petrom, cât şi în cele OMV.

Ieftiniri considerabile a efectuat în ultimele 24 de ore şi Lukoil, de 16 bani/l la motorină şi de 13 bani/l la benzină.

Cea mai ieftină benzină se poate achiziţiona la un preţ de 6,63 lei/l, iar cea mai ieftină motorină la unul de 7,29 lei/l în staţiile Lukoil din capitală.

Cotaţiile petrolului sunt în scădere liberă, până la cele mai reduse niveluri din mai mult de trei luni, din cauza preocupărilor legate de scăderea cererii în SUA şi China.

Sâmbătă dimineaţă, ţiţeiul Brent, de referinţă pe piaţa eurpeană, se tranzacţiona la 81,7 dolari/baril.

În prezent, rafinăria Petrotel a gigantului rus Lukoil se află într-o revizie programată.

Potrivit CEO-ului OMV Petrom, liderul pieţei distribuitoare de carburanţi, Christina Verchere, “cererea de retail a crescut cu 5% în cel de-al treilea trimestru al acestui an, fiind stimulată de preţurile scăzute, iar cea de pe piaţa angro cu 14%, ca urmare a intensificării activităţii de construcţii de drumuri”.

Volumul vânzărilor de produse rafinate ale OMV Petrom a rămas constant în trimestrul al treilea al acestuia an, la 1,51 miloane tone, în timp ce marja de rafinare a coborât la 16,8 dolari/baril, de la 17,1 dolari pe baril în perioada similară a anului trecut. În trimestrul al doilea, marja de rafinare a fost de doar 11,7 dolari/baril, rata de utilizare a rafinăriei Petrobrazi fiind de 31%, în urma reviziei în care aceasta s-a aflat în cel de-al doilea trimestru. În perioada iulie-septembrie, rata de utilizare a rafinăriei a urcat la 95%.

Preţul spot al gazelor tranzacţionate pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) a sărit de pragul de 200 de lei/MWh pentru prima dată în ultimele 6 luni, în pofida faptului că România are depozitele pline. Reducerea producţiei interne cu 15% în urma intrării în revizie a zăcământului Petrom de la Hurezani şi nou introdusa taxă de 10 euro/MWh pentru gazul rusesc transportat prin Bulgaria ar putea fi unele dintre explicaţiile scumpirii gazului pe piaţa internă, dar şi în regiune.

De ce este important Consumatorii casnici nu sunt afectaţi de evoluţia preţului pe bursele spot, pentru alimentarea acestora (dar şi a producătorilor de energie termică), Guvernul stabilind ca producătorii să le vândă furnizorilor gaz la preţ reglementat, de 150 de lei/MWh. Consumatorii non-casnici, în schimb, sunt alimentaţi de furnizori de pe piaţa liberă, fie în urma semnării unor contracte pe termen lung cu producătorii/traderii, fie de pe pieţele spot.

Mai este interesant Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, intenţionează să păstreze actuala schemă de compensare/plafonare. "Noi ne dorim foarte mult menţinerea schemei de plafonare-compensare exact aşa cum este ea şi vă dădeam mai devreme un argument de ce este bine că astăzi avem o plafonare a acestor preţuri: pentru că vedem deja cum piaţa internaţională de gaze naturale a luat o dinamică nefavorabilă consumatorului", a precizat ministrul.

În urmă cu 10 zile, sâmbătă 6 octombrie, preţul spot al gazului coborâse la 137,6 lei/MWh (27,7 euro). În numai 9 zile, acesta s-a apreciat cu aproape 50%, ajungând la 203 lei/MWh (40,88 euro/MWh), preţul mediu la care s-a tranzacţionat gazul cu livrare în ziua de luni.

În şedinţa de luni, preţul medu al gazului livrat a doua zi, marţi, 17 octombrie, a scăzut marginal, însă a rămas tot peste 200 de lei/MWh, 201,7 lei/MWh mai exact.

Ultima dată când a fost înregistrat un preţ superior celui de 203 lei/MWh a fost pe 24 aprilie.

Şi pe cea mai importantă bursă regională, cea austriacă CEGH, gazele s-au scumpit considerabil, preţul pentru ziua următoare depăşind pragul de 50 de euro/MWh. Gazul cu livrare în ziua de luni a avut un preţ de 52,2 euro/MWh, cu o treime sau aproape 13 euro peste cotaţia de marţea trecută, de 39,2 euro/MWh.

Potrivit datelor Transgaz, luni România a importat 14,4 milioane mc de gaze, a exportat 10,6 milioane mc (din care 7,1 milioane mc în Ungaria, 2,3 Milioane mc în Ucraina şi 1,2 milioane mc în Republica Moldova), a produs 20,7 milioane mc şi a stocat 3,4 milioane mc.

Atât pe CEGH, cât şi pe piaţa internă, o parte importantă din gazul tranzacţionat de import este gaz rusesc.

Iar începând de vinerea trecută, potrivit Bloomberg, Bulgaria a introdus o o taxă de 20 de leva (10 euro) pentru fiecare MWh de gaz provenit din Rusia, echivalentul a aproximativ o pătrime din preţul de la acea dată de pe CEGH.

Probabil că traderii au început deja să factureze noua taxă în preţul solicitat pe burse.

În plus, în cazul României, la scumpirea gazului pe pieţele spot a contribuit şi intrarea în revizie a zăcământului de la Hurezani, operat de OMV Petrom, care a redus nivelul producţiei interne cu aproape 15%.

Surse din piaţă au declarat că revizia zăcământului operat de OMV Petrom este una programată de mult timp şi că va dura până pe 20 octombrie.

Penuria de gaz de pe piețele occidentale, afectate de diminuarea livrărilor Gazprom, și lichiditatea sporită de pe piața autohtonă, alimentată din importuri, a majorat diferența dintre prețurile gazului de pe piețele spot din România și Austria la aproximativ 50 de euro/MWh. În prezent, gazul cu furnizare în ziua de miercuri se tranzacționează pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) la un preț de 158 euro/MWh (777 lei/MWh), în timp ce pe cea mai importantă bursă regională, cea austriacă CEGH, la unul de 208 euro/MWh, preț apropiat de cel de pe bursa olandeză TTF.

Chiar dacă în ultimele zile volumele de gaze tranzacționate pe piața pentru ziua următoare (PZU) operată de BRM s-au mai redus, în a doua jumătate a lunii trecute s-au comercializat volume record, de peste 100 de GWh/zi, de 3 ori peste maximele istorice înregistrate până atunci.

În total, în ultimele 20 de zile, pe piața pentru ziua următoare operată de BRM s-a tranzacționat o cantitate de aproximativ 1,5 TWh.

“În ceea ce privește decuplarea (prețurilor de pe - n.r.) CEGH și BRM, ceea ce am văzut, mai ales în iulie, este legat în principal de o creștere a importurilor. Nu cunoaștem originea acestui import (suplimentar -n.r.), dar presupunerea noastră este că avem de-a face, în principal, cu gaz natural lichefiat (GNL), care vine din Grecia către piața românească. A fost înregistrat o creștere a fluxului de GNL în Europa în general, inclusiv în Grecia, și asta a adus ceva lichiditate suplimentară pe piața din România. Iar piața românească beneficiază de această situație: din cauza creșterii lichidității avem, de asemenea, un spread semnificativ între cele două piețe”, a declarat șefurl diviziei Downstream Gas al OMV Petrom, Frank Neel, răspunzând unei întrebări adresate de Profit.ro.

În prezent, majoritatea gazului rusesc care intră în Europa o face în urma unor licitații lunare și, mai ales în ultimul timp, a unora zilnice.

Așa se face că, zilnic, în România au intrat în luna iulie și peste 130 GWh, deși rezervările pe termen mediu și lung (majoritar lunare) erau de maxim 40 GWh.

La mijlocul lunii iulie, de exemplu, în urma licitațiilor de rezervare de capacitate pentru ziua următoare, erau rezervate capacități zilnice de 90-100 GWh de peste două ori peste cele lunare.

Potrivit unor surse din piață, confirmate de Frank Neel, mai nou, prin punctele de interconectare cu Bulgaria, de la Negru Vodă și Ruse-Giurgiu, este importat nu numai gaz rusesc provenit din Turk Stream, ci și gaz din surse alternative.

Publicația de specialitate ICIS susține că importurile ridicate din ultimele zile ar putea include și volumele importate de gaz natural lichefiat (GNL) din Grecia.

Datele publicate de operatorul grec de transport de gaze DESFA indică o creștere a exporturilor fizice prin punctul de frontieră greco-bulgar Sidirokastro, la o valoare de 140 GWh/zi pe 12 iulie, cu 40 GWh/zi mai mare decât la începutul lunii.

Datele ICIS arată, de asemenea, o intensificare a activității terminalului grecesc Revithousa, în luna iulie fiind deja descărcate 4 cargo-uri, cel puțin alte 2 fiind așteptate până la sfârșitul lunii. În iulie 2021, doar 2 cargouri LNG au fost descărcate în respectivul terminal.

O parte din gazul rusesc care intră în România, 4,5 milioane mc/zi sau aproape 50 GWh, ajunge însă în Ungaria, care folosește în prezent România drept țară de tranzit pentru a compensa deficitul de gaz provenit din celelalte rute ale gazului rusesc spre Europa.

Cum consumul din prezent este redus, de 130-135 GWh/zi, de aproape 2 ori mai redus decât producția curentă, de 260 GWh/zi, companiile din România importă gaze în special în vederea înmagazinării. În iulie, au fost zile în care s-au înmagazinat și peste 200 GWh/zi.

Dacă pe 1 iulie, în depozitele din România erau depozitați 14,1 TWh, reprezentând 41,1% din capacitatea totală de înmagazinare, la finalul lunii iulie, nivelul înmagazinărilor crescuse cu 5,2 TWh, aungând la 19,3 TWh, reprezentând 58,8% din capacitatea totală. De unde rezultă un nivel de injecție de aproximativ 166 GWh/zi.

Prețul mediu înregistrat pe PZU, de 777 lei/MWh, nu este însă unul mic, fiind de 5,2, respectiv 3,1 ori, peste cel la care producătorii autohtoni sunt obligați să vândă furnizorilor gaze pentru acoperirea consumului clienților casnici (150 lei/MWh), respectiv CET-urilor (250 lei/MWh).

Prețul spot al gazului tranzacționat pe piața pentru ziua următoare operată de Bursa Română de Mărfuri (BRM) s-a majorat marți cu 116 lei/MWh în urma noilor limitări impuse de Gazprom a livrărilor către Europa. Deși aprecierea gazului pe piața autohtonă, de 16,2%, a fost similară cu cea de pe cea mai importantă piață regională, cea austriacă CEGH, prețul de pe BRM, de 168 euro/MWh (828,5 lei/MWh) a fost net inferior celui din Austria, de 201,4 euro/MWh, ca urmare a faptului că ruta sudică, prin gazoductul TurkStream, este singura rută de transport al gazului rusesc care funcționează normal, spre deosebire de rutele nordice, Nord Stream și Yamal.

Volumul de gaz cu livrare în ziua de miercuri tranzacționat marți a fost unul considerabil, de 66,8 GWh, chiar dacă mai redus fațăd e recordurile înregistrate săptămâna trecută, de peste 100 GWh/zi.

În ultimele 2 săptămâni, pe piața pentru ziua următoare operată de BRM au fost comercializate cantități record de gaze, de aproape 1,2 TWh, duble, dacă nu chiar triple, față de cele mai bune săptămâni de pe această piață, pe care de obicei se tranzacționau cel mult 30 GWh/zi.

O parte importantă din producția internă este alocată, prin legislația adoptată recent, alimentării consumului clienților casnici (la un preț de 150 lei/MWh plătit de furnizori producătorilor interni), respectiv CET-urilor (la un preț de 250 lei/MWh).

Drept urmare, din producția internă pe BRM se tranzacționează cantități reduse și destinate doar alimentării clienților non-casnici. Cum producția internă este deja “redistribuită” de autorități, o mare parte din gazul tranzacționat pe BRM, mai ales pe piața spot, provine din import.

În prezent, majoritatea gazului rusesc care intră în Europa o face în urma unor licitații lunare și, mai ales în ultimul timp, a unora zilnice.

Așa se face că, zilnic, în România au intrat în luna iulie și peste 130 GWh, deși rezervările pe termen mediu și lung (majoritar lunare) erau de maxim 40 GWh.

Potrivit unor surse din piață, mai nou, prin punctul de la Negru Vodă și prin cel de la Giurgiu-Ruse este importat nu numai gaz rusesc provenit din Turk Stream, ci și gaz din surse alternative.

În ziua de miercuri, potrivit Transgaz, România ar urma să importe 11 milioane metri cubi (116 GWh), din care 8,9 milioane mc (94,5 GWh) prin punctul de interconectare de la Negru Vodă și 1,1 milioane mc (11,5 GWh) prin cel de la Giurgiu-Ruse.

O parte din acest gaz (4,6 milioane mc sau 48,5 GWh) doar tranzitează România, urmând a ajunge în Ungaria.

Ungaria și-a înjumătățit importurile din Austria în ultima lună, de la 150 GWh/zi la 75 GWh/zi și și-a majorat importurile prin Serbia, de la 113 GWh/zi la 178 GWh/zi, și din România, de la 0 Gwh/zi la finalul lunii mai la o medie de 50 GWh/zi în prezent.

România are avantajul că se află pe traseul TurkStream, care deocamdată n-a fost afectat de diminuări de cantități livrate de gigantul rus Gazprom. Dimpotrivă, cel puțin în ceea ce privește importurile efectuate de companiile autohtone, acestea s-au majorat. Iar Rusia are relații prietenoase și contracte semnate pe termen lung atât cu Ungaria (care folosește România ca țară de tranzit), cât și cu Serbia. Cu alte cuvinte, probabil că fluxul prin TurkStream 2 este ultimul pe care Moscova ar putea să-l limiteze, spre deosebire de cele prin Nord Stream sau Yamal, deja afectate.

Și în luna august companiile din România, dar și din Ungaria (care folosesc infrastructura autohtonă pentru tranzit) vor continua să importe gaz, în principal rusesc, care va intra în țară prin punctul de interconectare de la Negru Vodă.

Motivul: capacitatea lunară de import rezervată prin punctul de la Negru Vodă pentru luna august este de 45,2 GWh/zi, în creștere cu 8 GWh sau 22% față de cea rezervată pentru luna iulie. Și în iulie, rezervările de capacitate de import lunare se majoraseră la 37 GWh/zi de la 34,2 GWh/zi în luna iunie.

În urma înmagazinărilor zilnice record din ultimul timp, favorizate și de un consum intern redus, de aproximativ 145 GWh, România a atins pe 23 iulie un procent de depozitare de 55,6% din capacitatea totală. În prezent în depozitele autohtone sunt depozitați aproximativ 18,24 TWh.

Prețul motorinei a coborât în stațiile Petrom sub pragul de 8,5 lei/l, cel mai redus nivel din ultimele 3 luni, în urma ieftinirilor cu 5 bani/l efectuate miercuri la ambele tipuri de carburanți de liderul pieței de distribuție de carburanți autohtone, OMV Petrom.

Dacă pe 27 aprilie, un litru de motorină standard costa în stațiile Petrom 8,5-8,51 lei, pe 27 iulie, în principal în urma aplicării reducerii de 50 de bani/l convenită de guvern și companii și a deprecierii cotațiilor internaționale ale petrolului, prețul motorinei în aceleași stații era de 8,46-8,49 lei/l.

În mai puțin de 10 zile, prețul carburanților la pompă s-a redus cu 20 de bani/l.

Ca urmare a ieftinirii de miercuri, un litru de benzină standard costa 7,78-7,85 lei/l, apropiat de nivelul înregistrat pe 4 mai.

OMV Petrom a redus prețul carburanților cu 5 bani și în stațiile OMV, unde în prezent un litru de benzină costă 7,9-7,93 lei, iar unul de motorină 8,54-8,57 lei.

Ieftiniri de 4 bani pe litru a efectuat miercuri și MOL, prețul benzinei standard coborând la 7,90-7,96 lei, iar ce al motorinei standard, la 8,54-8,61 lei.

Preţurile petrolului au fost sub presiune de la jumătatea lunii iunie, ca urmare a riscurilor crescânde de recesiune globală, determinate de înăsprirea a politicilor monetare.

Administraţia SUA intenţionează să impună un plan de plafonare a preţurilor ţiţeiului rusesc, dar viceprim-ministrul rus Alexander Novak a avertizat că Moscova nu va exporta petrol dacă preţul este plafonat sub costurile de producţie.

Până recent, situaţia pe piaţa carburanţilor a fost tensionată din regiune, unde cererea de combustibili este alimentată de cea din Ucraina, iar oferta afectată de închiderea a celor mai importante rafinării din zonă, cea temporară a MOL, din Ungaria, cu o capacitate anuală de 8 milioane tone, şi cea de durată a OMV de lângă Viena, cu o capacitate de procesare de 10 milioane tone anual, de 2,5 ori peste cea a Petrobrazi (rafinăria deţinută de OMV în România).

Funcţionarea rafinăriei austriece la 20% din capacitate până în luna septembrie va aduce pierderi de 200 de milioane euro companiei austriece.

Guvernul austriac a decis să apeleze încă o dată la rezervele strategice pentru a evita o penurie. Importul de carburanţi, inclusiv din România, nu au fost suficiente pentru ca mai multe staţii din Austria să nu rămână fără motorină în urma accidentului de la începutul lunii iunie, în urma căruia 80% din capacitatea de procesare a rafinăriei Schwechat a devenit indisponibilă cel puţin până în luna septembrie.

În ultima lună, staţiile din Viena au fost alimentate inclusiv cu carburanţi aduşi pe Rin şi Dunăre din portul olandez Rotterdam, importurile din estul Austriei fiind afectate de situaţia tensionată de pe piaţa ungară, unde cererea este susţinută de plafonarea preţului, iar oferta diminuată de oprirea rafinăriei Dunărea. Barjele cu carburanţi destinaţi pieţei austriece au parcurs astfel peste 1500 km, pe Rin şi Dunăre.

România are luni cel mai ridicat preț mediu zilnic spot la energie electrică din întreaga Europă, de 2.604 lei/MWh (sau 528 euro/MWh), aproape de 3 ori mai ridicat decât cel din Spania sau Portugalia și cu peste 200 de euro superior celui din Germania. Prețul se apropie de recordul istoric înregistrat pe 8 martie 2022, de 2.673 lei/MWh, singura dată când a fost înregistrat un preț superior celui de luni.

Pentru intervalul orar 19-20, prețul unui MWh este de 3.799 lei (770 euro/MWh), peste recordul precedent din 8 martie, când pentru același interval orar prețul era de 3.286 lei.

Prețul mediu al energiei tranzacționate pe PZU în luna iunie a fost de 1.138,3 lei/MWh, în creștere cu peste 13% față de cel aferent lunii precedente. Volumul tranzacționat, de 2,15 TWh, a echivalat cu 52,09% din consumul intern.

De ce este important: Piața pentru ziua următoare (PZU), operată de OPCOM, este cea mai importantă piață de energie din România, reprezentând peste jumătate din consumul inter. Cu alte cuvinte, acesta este prețul energiei achiziționate de furnizorii de energie pentru a fi livrată în ziua următoare consumatorilor finali, casnici și non-casnici.

Mai este important: Prețul de luni de pe PZU, de 2,6 lei/KWh (care este costul de achiziție de energie electrică al furnizorilor), este de aproape 8 ori mai mare decât cel pe care furnizorii îl pot factura clienților casnici cu consum între 100 și 300 KWh, (costul cu achiziția de energe aferent prețului final cu taxe de 0,8 lei/KWh, restul fiind tarife de distribuție, transport, certificate verzi, cogenerare, accize și TVA) și de peste 5 ori celui ce poate fi facturat clienților non-casnici (de 1 leu/KWh, cu toate tarifele și taxele incluse).

Statul urmează a achita furnizorilor diferența dintre costul de achiziție și cel facturat efectiv, proces ce potrivit actorilor din piață evoluează extrem de dificil. Presiunea anuală asupra bugetului de stat a plafonării și compensării este estimată la zeci de miliarde de lei. Legislația privind plafonarea și compensarea prețurilor a eliminat una dintre motivațiile furnizorilor de a negocia contracte mai ieftine la energie, din moment ce diferența de preș este achitată de stat.

Cea mai ieftină energie spot din Europa a fost luni în Suedia, de 11 euro/MWh.

Prețuri de peste 500 de euro/MWh mai înregistrau doar Slovacia (%20 euro/MWh), Ungaria (510 euro/MWh) și Italia (505 euro/MWh).

În primele ore ale dimineții de luni, România exporta 39 MW, cea mai importantă sursă de energie fiind cea hidro, cu 1600 MW, urmată de nuclear și hidrocarburi, cu câte aproximativ 1350 MW, și cărbune, cu 1.100 MW. Tot aproximativ 1.000 MW produceau și parcurile eoliene.

Seceta instalată în ultima perioadă a redus producția de energie hidro. În plus 2 unități de la Porțile de Fier de câte 200 MWh se află în revizie programată.

Cele mai importante companii distribuitoare de carburanți au efectuat joi ieftiniri masive ale combustibililor, OMV Petrom, de 15 bani/l, iar OMV, de 13 bani/l. În urma aplicării reducerii de 50 de bani pe litru convenită de guvern cu companii, prețul benzinei standard a coborât la nivelul de pe 4 mai, iar cel al motorinei la cel de pe 27 aprilie.

Potrivit datelor Monitorului Prețurilor, în București doar benzinăriile Lukoil și cele Rompetrol mai practicau prețuri ale benzinei standard situate peste 8 lei/l.

În urma ieftinirilor cu 15 bani/l la ambele tipuri de carburanți, în stațiile Petrom, prețul benzinei era de 7,83-7,9 lei/l, iar cel al motorinei, de 8,51-8,54 lei/l, în cele OMV de 7,95-7,98 lei/l, respectiv 8,59-8,62 lei/l.

Prețuri similare cu cele ale OMV practica și MOL: 7,94-7,98 lei/l la benzina standard și 8,58-8,62 lei/l la motorina standard.

Potrivit președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, „Prețul la pompele din România a scăzut în medie, cu circa 20 de bani sau 2,5% (în ultima săptămână - n.r.). Această situație se datorează scăderii cotațiilor țițeiului față de luna iunie 2022, scăderii cotațiilor la benzină și la motorină față de aceeași perioadă, dar și a scăderii cursului leu/dolar. Alte elemente importante care au determinat această situație sunt legate de reluarea funcționării uneia dintre cele mai mari rafinării din zona Central Europeană (cea a MOL din Ungaria - n.r.) și pregătirea repunerii în funcțiune a celei de a doua mari rafinării din aceeași zonă oprită în urmă cu o lună (cea a OMV de lângă Viena - n.r.). Chiar și faptul că nu s-a oprit conducta CPC care aduce o parte din țițeiul Kazah în Europa a contribuit la situația de astăzi”.

Contractele futures ale țițeiului Brent au scăzut joi la 106 dolari pe baril, pentru a doua sesiune consecutivă, ca urmare a unei cereri reduse de benzină din SUA, în pofida sezonului de vârf de vară. Un raport EIA publicat miercuri a arătat că stocurile de benzină din SUA au crescut cu 3,5 milioane de barili săptămâna trecută, depășind așteptările pentru o creștere de 71.000 de barili.

Prețurile petrolului au fost sub presiune de la jumătatea lunii iunie, ca urmare a riscurilor crescânde de recesiune globală, determinate de înăsprirea a politicilor monetare.

Administrația SUA intenționează să impună un plan de plafonare a prețurilor țițeiului rusesc, dar viceprim-ministrul rus Alexander Novak a avertizat că Moscova nu va exporta petrol dacă prețul este plafonat sub costurile de producție.

„Statul trebuie să intervină doar atunci când apar creșteri bruște de prețuri pe fondul evoluțiilor internaționale, dar cu măsuri care să nu afecteze funcționarea normală a pieței. Dacă prețul benzinei ar fi fost plafonat la 8 lei/litru, consumatorii ar fi plătit mai mult astăzi pentru benzină”, susține Chisăliță.

Actualele ieftiniri demonstrează, potrivit acestuia, că furnizorii de produse petroliere reacționează atunci când evoluțiile cerere-ofertă/preț-cantitate o impun (prețurile ridicate la benzină, au redus cantitățile vândute și implicit ar fi redus din profiturile benzinariilor în lipsa unei acțiuni a acestora).

„Această situație ne indică că această scădere a prețului la benzină și motorină, ar trebui să continue și în următoarea perioadă, dacă nu apar incidente majore care să perturbe aceste tendințe”, concluzionează șeful AEI.

Cele mai importante companii distribuitoare de carburanţi au majorat în acest weekend preţul motorinei cu 4 bani/, iar pe cel al benzinei, cu 4 sau 8 bani/l, în urma scumpirilor diferenţa dintre preţul diesel-ului şi cel al benzinei coborând la 60 de bani pe litru, de la peste 90 de bani pe litru, cât se înregistra la începutul lunii.

Aceasta este prima scumpire mai importantă a motorinei începând cu 10 mai, perioadă în care preţul acestui tip de carburant a fost unul relativ constant, de 8,79-8,8 lei/l la OMV Petrom, de 8,76-8,79 lei/l la Lukoil, şi de 8,85-8,88 la OMV şi Mol.

Liderul pieţei, OMV Petrom, a scumpit cu 4 bani pe litru atât benzina standard, cât şi motorina standard, atât în staţiile Petrom, cât şi în cele OMV.

Evoluţia preţului benzinei standard din ultimele 3 săptămâni

În urma acestei majorări, preţul benzinei a ajuns la 8,20-8,25 lei/l, iar cel al motorinei, la 8,83-8,84 lei/l în staţiile Petrom din capitală, în timp ce în staţiile OMV acestea costă 8,28-8,33 lei/l, respectiv 8,89-8,93 lei/l.

Lukoil a crescut preţul benzinei standard cu 8 bani/l, iar pe cel al motorinei standard, cu 4 bani/l, primul tip de carburant comercializându-se luni la un preţ de 8,19-8,24 lei/l, iar cel de-al doilea, cu 8,80-8,83 lei/l.

Tot o scumpire de 8 bani pe litrul de benzină şi de 4 bani pe cel de motorină a efectuat şi grupul maghiar Mol, în staţiile căruia benzina costa luni 8,29-8,34 lei/l, iar motorina, 8,88-8,93 lei/l.

Ca urmare a majorărilor de preţ din weekend, diferenţa dintre preţul motorinei şi cel al benzinei a coborât sub 60 de bani, mai exact 59 de bani/l, în staţiile Mol.

În staţiile Petrom şi OMV, aceasta este de 60-61 de bani/l, iar în cele Lukoil, de 61 bani/l.

Evoluţia preţului motorinei standard din ultimele 3 săptămâni

Din momentul anunţului anunţului preşedintelui CE, Ursula von der Leyen privind intenţia UE de a interzice importul de ţiţei şi produse petroliere din Rusia din 4 mai şi până în prezent, ritmul de creştere a preţului benzinei la pompă a fost de aproximativ 3 ori mai ridicat decât cel de majorare a preţului motorinei.

Astfel, în luna mai, OMV Petrom a scumpit motorina cu 17 bani/l şi benzina cu 45 de bani/l (atât în staţiile OMV, cât şi în cele Petrom).

MOL a majorat preţul litrului de combustibil diesel cu 16 bani şi pe cel de benzină 41 de bani, în timp ce Lukoil a operat scumpiri de 21 bani la motorină şi de 49 de bani la benzină.

În prezent, ţiţeiul rusesc se tranzacţionează la un preţ considerabil mai redus decât cel extras din alte state, chiar şi cu peste 30 de dolari/baril mai mic în cazul unor sortimente de petrol, iar ecartul de preţ putea să crească.

Până la invadarea Ucrainei de către Rusia, diferenţialul Ural-Brent înregistra o evoluţie normală, în jurul mediei de 2 dolari/baril. După 24 februarie însă, ţiţeiul rusesc s-a tranzacţionat la minime istorice faţă de Brent (31 dolari/baril) din cauza temerii că nimeni nu va mai vrea să cumpere petrol rusesc, susţine Rompetrol.

Potrivit Ministerului de Finanţe din Rusia, diferenţialul Ural-Brent, s-a accentuat în ultima lună. Preţul mediu al ţiţeiului Uralul din ultimele 30 de zilea fost de aproximativ 73,2 dolari/baril, în timp ce cel al petrolului Brent a fost de peste 108,5 dolari/baril, ceea ce a ridicat diferenţialul Ural-Brent la peste 35,3 dolari/baril.

O interzicere a importului de ţiţei din Rusia în UE va scădea cererea pentru acesta, însă o va majora considerabil pe cea pentru sortimente alternative, cu caracteristici similare ţiţeiului Ural. De altfel, CEO-ul OMV Petrom, Cristina Verchere, a anunţat că renunţarea la procesarea ţiţeiului rusesc în favoarea celui de altă provenienţă, majorează costurile de achiziţie ale OMV Petrom cu 16 dolari pe baril.

Prețul țițeiului Ural va scădea în următorii 3 ani cu 40%, până la 54 dolari pe baril în luna decembrie 2025, anticipează estimează Ministerul Dezvoltării Economice din Rusia într-o prognoză macroeconomică actualizată a dezvoltării socio-economice până în 2025, consultată de publicația economică moscovită Vedomosti. În primul trimestru al acestui an, prețul de referință al petrolului exportat de Rusia, Ural, s-a situat la 90,2 dolari pe baril, ceea ce înseamnă că în următorii ani, guvernul rus se așteaptă la o scădere a veniturilor din exporturile de petrol nu numai ca urmare a cantităților care nu vor mai fi exportate în UE, ci și ca urmare a scăderii prețurilor.

Potrivit scenariului de bază al prognozei ministerului rus, prețurile medii anuale ale țițeiului Ural vor fi de 80,1 dolari/baril în 2022, 71,4 dolari în 2023, 66 dolari în 2024, 61,2 dolari în 2025.

“Motivele pentru care prețul petrolului va scădea sunt încetinirea creșterii economiei mondiale și adaptarea treptată a pieței mondiale a energiei la noile condiții (pe de o parte, înlocuirea resurselor energetice rusești pe piețele țărilor „neprietenoase”; iar pe de alta, redirecționarea exporturilor rusești de energie către alte țări „neutre”),” se precizează în prognoza Ministerului rus.

Într-un scenariu mai conservator, prețul mediu anual al petrolului Ural va scădea la 57 dolari/baril până în 2025 din cauza încetinirii creșterii economice globale și a creșterii diferenței de preț dintre țițeiul Ural, de referință pentru exportul rusesc, și Brent, de referință pe piațăa globală și europeană.

Potrivit Institutului VEB.RF, Ural-ul se va tranzacționa cu un discount față de țițeiul Brent de 20% în 2022 și de 16% în 2024.

În martie, Fitch Ratings a ridicat prognoza pentru prețul mediu anual al petrolului Brent de la 70 la 100 dolari/baril în 2022, de la 60 dolari la 80 dolari în 2023, de la 53 dolari la 60 dolari în 2024.

Comparativ, principalul producător de petrol autohton, OMV Petrom, preconiza la finalul lunii aprilie că “prețul mediu al țițeiului Brent va fi în jur de 95 dolari/baril (estimarea precedentă: 75 dolari/baril)”. OMV Petrom mai estima că “discountul mediu al țițeiului Ural față de țițeiul Brent va rămâne ridicat și volatil, reflectând contextul geopolitic cu multe provocări”.

În ianuarie, țițeiul Brent a înregistrat creșteri de la 79 la 92,5 dolari/baril, cel mai mare nivel din 2014, și cea mai bună performanță a lunii ianuarie din ultimii 30 de ani, creștere bazată pe combinația dintre o cerere globală ridicată și o scădere a stocului de țiței din SUA la cel mai mic nivel din 2018, împreună cu riscurile geopolitice ridicate de amenințarea invadării Ucrainei de către Rusia, arată o analiză a Rompetrol.

Invazia Ucrainei a agitat piețele și a alimentat frica unei prăbușiri a ofertei, propulsând prețurile la cel mai mare nivel din 2008. Cotațiile Brent au ajuns până la 137,6 dolari/baril pe 8 martie.

Până la invadarea Ucrainei de către Rusia, diferențialul Ural-Brent înregistra o evoluție normală, în jurul mediei de 2 dolari/baril. După 24 februarie însă, țițeiul rusesc s-a tranzacționat la minime istorice față de Brent (31 dolari/baril) din cauza temerii că nimeni nu va mai vrea să cumpere petrol rusesc, susține Rompetrol.

Potrivit Ministerului de Finanțe din Rusia, diferențialul Ural-Brent, s-a accentuat în ultima lună. Prețul mediu al țițeiului Uralul din ultimele 30 de zilea fost de aproximativ 73,2 dolari/baril, în timp ce cel al petrolului Brent a fost de peste 108,5 dolari/baril, ceea ce a ridicat diferențialul Ural-Brent la peste 35,3 dolari/baril.

În 2021, Rusia a exportat în UE aproximativ 2,1 milioane de barili de țiței pe zi.

Transelectrica, operatorul sistemului național de transport energie electrică, și-a redus cu 90% profitul net în primul trimestru al anului, de la 82 milioane lei în aceeași perioadă a anului trecut la 8 milioane lei, ca urmare a majorării cheltuielilor cu energia achiziționată de pe piața spot pentru acoperirea consumului propriu tehnologic.

“Transelectrica a înregistrat o scădere a profitabilității activităţii comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, determinată de creşterea preţului mediu al energiei achiziţionate pe PZU care a fost de patru ori mai mare decât în anul precedent, ceea ce a condus la creşterea cheltuielilor cu consumul propriu tehnologic cu 162 mil lei mai mari decât în anul precedent (+173%)”, susține compania.

Veniturile operaționale au înregistrat o creștere în procent de 69% comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior (1,2 miliarde lei, față de 726 milioane lei în primul trimestru al anului trecut), în principal ca urmare a majorării tarifului mediu de transport și a creșterii veniturilor realizate pe piața de echilibrare.

În fiecare din primele 3 luni ale acestui an, consumul de energie electrică a înregistrat scăderi comparativ cu aceleași luni ale anului trecut ca urare atât a creșterii prețurilor la combustibilii primari, fenomen care s-a reflectat în prețul final al energiei electrice, cât și a temperaturilor medii din lunile ianuarie și februarie care au înregistrat anomalii pozitive, situându-se peste normele climatologice.

În intervalul ianuarie–martie 2022, cantitatea totală de energie electrică tarifată pentru serviciile prestate pe piaţa de energie electrică (14,35 TWh) a înregistrat o scădere de 4% comparativ cu aceeași perioadă a anului 2021 (diferența între cele două perioade fiind de -0,6 TWh).

Segmentul activităților cu profit permis a înregistrat o creștere de 30% a veniturilor (431 mil lei în T1 2022 față de 333 mil lei în T1 2021), determinată în principal de creșterea veniturilor din transport și a altor venituri pe piaţa de energie.

Cheltuielile totale operaţionale (inclusiv amortizarea) realizate în intervalul ianuarie-martie 2022 au înregistrat o creștere de 93% comparativ cu perioada similară a anului anterior (1,2 miliarde lei față de 631 milioane lei în T1 2021).

Pe segmentul activităților cu profit permis, cheltuielile (inclusiv amortizarea) au înregistrat o creștere de 60% (439 milioane lei față de 275 milioane lei în T1 2021), ca urmare a majorării cheltuielilor privind consumul propriu tehnologic cu 173% (+162 milioane lei).

Statul român este principalul acționar al Transelectrica, cu o participație de 58,7%.

Inevitabilitatea impunerii de către Uniunea Europeană (UE) a unui embargo importului de țiței și produse petroliere din Rusia a condus la o explozie a prețurilor carburanților la pompă pe piața internă. Din momentul anunțului anunțului președintelui CE, Ursula von der Leyen din 4 mai și până în prezent, în numai câteva zile zile, benzina și motorina s-au scumpit cu 17 bani/l în stațiile din capitală.

Prețul benzinei standard comercializate în majoritatea stațiilor OMV, MOL și Rompetrol din capitală a sărit de 8 lei/l, în urma scumpirii cu 22-33 de bani din prima parte a lunii mai.

Marți, în nicio stație OMV din capitală, prețul benzinei standard nu se situa sub 8 lei și doar în 3 stații MOL putea fi achiziționat un litru de benzină cu 7,98-7,99 lei. În majoritatea stațiilor Rompetrol, prețurile se situau peste 8 lei, cele mai scumpe practicând un preț de 8,07 lei/l.

Benzină cu câțiva bani sub prețul de 8 lei/l poate fi achiziționată în stațiile Petrom, 7,92-7,97 lei/l, companie care folosește majoritar (70%) țiței din producție internă.

Cea mai ieftină benzină poate fi cumpărată în stațiile Lukoil, cu 7,84-7,89 lei/l, rafinăria Petrotel procesând majoritar țiței rusesc, cel puțin deocamdată, până la impunerea sancțiunilor UE împotriva importului de țiței și produse petroliere din Rusia.

Chiar și în aceste condiții, Lukoil a scumpit luni cu 5 bani benzina și cu 6 bani motorina, în timp ce grupul MOL, care va beneficia de excepții atât la rafinaria deținută în Ungaria, cât și la cea din Slovacia în cazul unui embrago, a majorat prețul benzinei cu 12 bani/l și cel al motorinei cu 13 bani/l.

Dacă duminică, un litru de benzină putea fi cumpărat în stațiile grupului maghiar cu 7,84-7,89 lei/l, iar unul de motorină cu 8,73-8,87 lei/l, marți acestea au crescut la 7,99-8,08 lei/l, respectiv 8,85-8,95 lei/l.

Și liderul pieței, OMV Petrom, a scumpit luni benzina cu 4 bani/l, la 7,92-7,97 lei/l în stațiile Petrom și la 8,00-8,07 lei/l în stațiile OMV, prețul motorinei rămânând același, de 8,79-8,8 lei/l în stațiile Petrom și de 8,85-8,9 lei/l în cele OMV.

Socar vindea marți benzina standard la cele 3 stații pe care le deține în capitală cu 7,94 lei/l, iar motorina cu 8,79-8,84 lei/l.

Din momentul anunțului anunțului președintelui CE, Ursula von der Leyen privind intenția UE de a interzice importul de țiței și produse petroliere din Rusia din 4 mai și până în prezent, în numai câteva zile, benzina s-a scumpit cu până a 17 bani/l, iar motorina cu până la 16 bani/l.

O treime din țițeiul procesat în rafinăriile autohtone, în special la Petrotel, deținută de gigantul rus Lukoil, este de proveniență rusă. De asemenea, tradițional, o treime din motorina comercializată pe piața internă provine din Rusia.

În prezent, țițeiul rusesc se tranzacționează la un preț considerabil mai redus decât cel extras din alte state, iar ecartul de preț va continua să crească. O interzicere a importului de țiței din Rusia în UE va scădea cererea pentru acesta, însă o va majora considerabil pe cea pentru sortimente alternative, cu caracteristici similare țițeiului Ural. De altfel, CEO-ul OMV Petrom, Cristina Verchere, a anunțat că renunțarea la procesarea țițeiului rusesc în favoarea celui de altă proveniență, majorează costurile de achiziție ale OMV Petrom cu 16 dolari pe baril.

Un alt motiv pentru care țițeiul se va scumpi în perioada următoare este decizia anunțată a UE de a interzice asigurarea de către companiile europene a navelor utilizate pentru transportul țițeiului rusesc, inclusiv în țări terțe.

În prezent, prima de asigurare în Marea Neagră depășește, potrivit calculelor Bloomberg, costul închirierii unei nave. Un cargo cu o capacitate de un milion de barili și o vechime de 5 ani, în valoare de 50 milioane dolari, este taxat cu o primă de risc de 5 milioane de dolari, cu 1,5 milioane de dolari peste prețul închirierii sale.

Însă nu numai primele de asigurare au crescut, ci și costul închirierii navelor.

Conform calculelor Bloomberg, costul închirierii unui tanc petrolier pentru transportul unui milion de barili din Novorosisk în Italia, unde Lukoil deține o importantă rafinărie (ISAB), pe lângă cele din Bulgaria (Burgas) și România (Petrotel), s-a majorat la 3,5 milioane dolari, de la 700.000 dolari la începutul unui an. Dacă este adăugată și prima de asigurare de 5 milioane de dolari, rezultă un cost total de peste 10 ori mai ridicat.

În plus, pe lângă treimea de țiței rusesc procesat în rafinăriile autohtone, o altă treime, prelucrată majoritar la Petromidia, provine din Kazahstan (restul fiind din producție internă), însă și aceasta este importată prin terminalul CPC din portul rusesc Novorosisk.

În cazul Rompetrol, transferul țițeiului între porturile Novorosisk și Midia se realizează, în principal, de compania națională de transport maritim din Kazahstan – Kazmortransflot. Aceasta a achiziționat, în 2011, două tancuri petroliere de tip Aframax (115.000 tdw) pentru operațiuni de transport țiței și produse petroliere în Marea Neagră și Marea Mediterană.

Este puțin probabil ca Kremlinul să nu reacționeze la embargo-ul impus de UE și să permită în continuare exportul de gaz kazah prin terminalul rus.

Deja, așa cum a anunțat Profit.ro, presa rusă a acuzat Rompetrol, fără a prezenta dovezi, că furnizează carburanți Armatei Ucrainene și a propus naționalizarea terminalului CPC de la Novorosisk. Acuzațiile au fost reluate recent și de Pravda, care a adăugat și Azerbaidjanul pe lista statelor care alimentează armata ucraineană.

Astfel, România riscă să rămână doar cu o capacitate anuală totală de rafinare de 4,5 milioane tone, cea a rafinăriei Petrobrazi, operată de OMV Petrom, cea de 2,4 milioane tone de la Petrotel (Lukoil) și cea de 6 milioane de la Petromidia (Petromidia) putând fi indisponibilizate în urma embargo-ului impus de UE. Sau, dacă vor continua să opereze, acestea nu vor mai funcționa la capacitatea totală, iar prețul materiei prime, în cazul în care vor găsi țiței alternativ, va crește semnificativ.

Cu toate acestea, spre deosebire de Ungaria, Slovacia, Cehia și, mai nou, Bulgaria, România nu a negociat exceptări de la embargoul impus importului de țiței și produse petroliere din Rusia, ministrul de externe Bogdan Aurescu anunțând luni seară la Digi 24 că guvernul de la București susține măsură care urmează a fi cuprinsă în cel de-al 6-lea pachet de sancțiuni impuse de CE împotriva Moscovei.

Am scris la un moment dat că atunci când e negativ prețul petrolului, precum cel al banilor, benzina se va ieftini doar cu puțin, spre deloc, deoarece accizele şi TVA, care reprezintă grosul din preţul al pompă, trebuie să susţină deficitul de la bugetul pensiilor, unul pe cale de a se mări mai mult în preajma alegerilor.

Sigur că am exagerat un pic cu cotaţia negativă la ţiţei, chiar dacă industria auto şi cererea, în general, arată că ne îndreptăm spre o criză, tapetatată cu falimente şi şomaj. Dar tocmai de asta şi întorcându-ne la tema cu accizarea petrolului: Atunci când nu mai ai consum de ce-l suprataxezi? Ca să ai venituri la buget pentru a majora stipendiile forţei de vot?
Eu cred că soluţiile sunt exact pe dos faţă de ceea ce observă pe „plan european”, pentru că ideal e să te dezvolţi cu ajutorul libertăţii, nu împotriva ei.  Ocazie cu care poate că n-ar strica să se reia la Banca Centrală Europeană discursul lui Mario Draghi potrivit căruia relansarea economică e dependentă de măsurile guvernelor şi de relaxarea fiscală, sugerând că politica monetară poate doar să câştige timp până când îşi ating scopul politicile economice.

Din asta s-ar înţelege că stabilitatea preţurilor n-ar trebuie să fie un deziderat în sine, rupt de stimularea economiei. Fiindcă la deflaţie se ajunge doar atunci când se încearcă să se conserve preţurile fără a privi spre perspectiva de creştere economică.

Iar cei care văd preţurile precum o constantă şi nu concep că relaxarea cantitativă (quantitative easing - QE) oferă doar un răgaz până se iau măsuri economice sunt politicienii. Ei interpretează trunchiat conceptul de stabilitate a preţurilor, fără să ia în considerare că societatea funcţionează după principiul cerere - ofertă.

Ca să dăm un exemplu, suprataxarea bunurilor de consum în condiţiile ieftinirii materiilor prime cu scopul conservării preţurilor nu ţine cont de cerere şi ofertă, şi ar trebui, pentru ca o astfel de măsură să fie sustenabilă, ca guvernul să se asigure că cetăţenii realizează un consum minim şi într-o anumită structură.

Practic, acest lucru a fost încercat prin intermediul quantitative easing, dar atâta timp cât criza a fost însoţită de o reaşezare a nivelului şomajului şi a puterii de cumpărare QE se vede că ar putea avea rezultate doar într-o fază iniţială, când se produce supraîndatorarea menajelor.

După care, banii puşi pe piaţă pe baza relaxării cantitative nu mai sunt utilizaţi. Asta pentru că - fără să existe acea pârghie a unui consum minim - intră în scenă şomajul şi micşorarea salariilor ca urmare a acţiunii mecanismului cerere - ofertă.  

Ca să rezum, echilibrul se poate atinge fie pe seama relaţiei cerere - ofertă, fie a unor instrumente administrative, ca în comunism. Dacă dorim să acţionăm secvenţial, să fim comunişti din punct de vedere al finanţării deficitului bugetar, dar capitalişti din cel al performanţei economice, apare o discrepanţă.

De ce nu merge, deci, ca băncile centrale să facă QE fără ca guvernele să ia măsuri fiscale? Pentru că într-o anumită secvenţă, cea a politicii fiscale, se operează cu instrumente administrative, iar în cealaltă, a realizării profitului, cu instrumentar de piaţă. Această dublă măsură cu care e “tratat” fenomenul economic, poate să ţină şi de nepricepere, dar, mai degrabă, e vorba de corupţie.

Oare de ce nu prezintă nimeni lucruri într-o astfel de cheie, dacă schema e atât de simplă? Pe de o parte populaţia trebuie să aibă o gândire cât mai liberală pentru a fi dinamică şi competitivă, dar asta numai pentru ca, pe de altă parte, politicienii din ce în ce mai stângişti - indiferent cum se autointitulizează partidele lor - să obţină foloase necuvenite de pe urma solidarităţii sociale.

Dar, apropo de fiscalitate, România, chiar și după revenirea la nivelul de TVA dinainte de criză, are o cotă standard similară cu aceea din Germania, ceea ce înseamnă că reprimă consumul. E drept că pe fondul unei productivități scăzute.

Da, numai că în contextul în care nu stimulează piețele și capitalurile, nici nu poate spera la o creștere a productivității. Iar la noi, guvernele în loc să capitalizaze precum nemții sau danezii mai au și obiceiul să cheltuiască prostește.

De aceea, modelul sănătos de dezvoltare, care trebuie să fie adoptat și de România, e cel american, cu piețe și capitaluri, nu cel din Germania, care se bazează pe capitalizarea forțată și impresia că economia e mereu pe picior de război. Pe americani nu-i deranjează un nivel al economiei subterane de 15% și nici noi n-ar trebui să ne încurcăm în asta. Mai ales că TVA este mare, dar încasarea ei e mai mult un moft.

Dacă vrem să schimbăm paradigma și să trecem de la reprimarea unui consum dependent de importuri la realizarea unei producții interne de bunuri - încurajată de investiții și piețe - cu TVA e bine să începem. Motiv pentru care cota standard nu e nevoie doar să se înjumățească, ca să ajungă la nivel de zeciuială, ci la cât era impozitul de circulația mărfurilor - ICM - pe timpul lui Ceaușescu: 3%. La început dependența de importurile comunitare - germane și tributare celor nemțești, precum poloneze, maghiare și cehe - va duce la inflamarea prețurilor, dar, ulterior, investițiile vor regla contextul economic și vom produce și noi bunurile de bază pe care acum le luăm din afară. Ba mai mult, vom exporta doar ceea ce este cu adevărat profitabil și restul va rămâne aici.

Ca să înțelegem cum stau lucrurile, românii s-au aliniat la prețul internațional al materiilor prime, la reglementările comunitare, la taxare, ceea ce s-a produs în special monetarist, pe baza recomandărilor keynesiene ale FMI de reprimare a cererii agregate, prin controlul salariilor și prețurilor, ca pe timp de război. După care “asaltul” DNA asupra economiei cu suportul aferent “de forță”  a mărit gradul de agresiune, până când economia de piață a devenit o specie pe cale de dispariție și se vede că nu există suficiente bănci de stat ca să poată fi naționalizate cele care au căzut victime luptei cu capitalismul.

Așadar, remediul este reducerea TVA, la nivelul ICM, aproape de zero, ca în Statele Unite. Ca să acumulăm capital, menit să genereze productivitate, venituri private și consum intern. Nu să urmărim realizarea unei creșteri economice, care ne sărăcește împreună cu deficitele și datoria ce o însoțesc. Fondurile europene se pot confunda cu investițiile străine, dar nu-s exact același lucru, deoarece, uneori, urmăresc interesul celui ce le acordă și nu în ultimul rând investițiile private știu cel mai bine ce-și doresc, spre deosebire de alocările publice.

TVA constituie o barieră pentru un nivel ridicat al prețurilor, le oprește din ascensiune, dar scopul nu trebuie să fie monetar-fiscal, de a controla cererea agregată și de a ne capitaliza forțat prin intermediul statului, ci ținta, idealul, este de a te dezvolta pe seama relațiilor de piață, iar cu ajutorul libertății economice, nu a reprimării ei, să se majoreze capitalul și baza de impunere.

Recenta eliminare a supraaccizei la carburanți auto a făcut ca România să aibă din nou cele mai mici prețuri la benzină și motorină din Uniunea Europeană. Ceea ce ar putea încuraja creșterea consumului de combustibil, astfel încât, la o adică, statul să nu piardă decât foarte puțin sau deloc din încasări, cum s-a mai văzut și cu alte ocazii similare.

Dincolo de asta, însă, ce este cel mai important este că accizele pe carburanți auto sunt printre cele mai sigure, dacă nu cele mai sigure, venituri bugetare ale statului. Motivele sunt mai multe. În primul rând, cererea pentru aceste produse este extrem de inelastică. Adică poate scădea, dar niciodată prea mult. În al doilea rând, este foarte avantajos pentru stat sistemul de colectare a accizelor. Acestea sunt pur și simplu incluse, cu tot cu TVA, în preț. Operatorii le iau de la clienți și le dau mai departe la stat. Simplu și fără echivoc, iar riscul de evaziune este minim spre inexistent.

Asta face ca benzinăriile să fie cele mai eficiente ghișee de colectare fiscală din România, iar companiile de distribuție de carburanți - cei mai profesioniști agenți fiscali. Cu precizarea că în funcţie de perioadă peste jumătate din preţul carburanţilor a fost reprezentat de taxe, deci benzinarii au satisfăcut preponderent interesele statului şi nu alte acţionarilor ce deţin business-ul!

În aceste condiții, te-ai aștepta ca Fiscul să se poarte mai frumos cu șoferii, care furnizează o bună parte din veniturile bugetului de stat cumpărând benzină și motorină, dar și cu distribuitorii de carburanți, cei care colectează și virează accizele. Din păcate, însă, uneori lucrurile stau cu totul invers și e ca și cum statul ar vrea să pună bețe în roatele relației furnizor-client, cea care de fapt îi umple vistieria. De exemplu, benzinarii sunt obligați ca, la miezul nopții, să își dea clienții afară și să întrerupă vânzările, deși mulți șoferi, profesioniști sau nu, se deplasează noaptea. De ce? Pentru că, potrivit normelor în vigoare, la 12 noaptea se încheie nu doar ziua calendaristică, ci și cea fiscală, și trebuie să facă evidența.

Cu alte cuvinte, sunt obligați să le pese mai mult de stat decât de propriii mușterii, deși nu și-au dat dorit deloc acest statut de agenți fiscali neremunerați.  

Pe de altă parte, în mod ciclic, atunci când carburanții se scumpesc, iar autorităților li se aduce aminte că o bună parte din prețurile la pompă reprezintă taxe și impozite, guvernanții își aduc aminte să acuze că industria distribuției de carburanți are o structură "oligopolistă" și că nu e suficientă concurență pe această piață, care să pună presiune pentru scăderea prețurilor. Și într-adevăr, o țară de dimensiunile României are doar circa 2.000 de benzinării, în timp ce în Austria, patria OMV, sunt peste 3.500.

Cine este însă de vină pentru acest lucru? Încă din urmă cu 4 ani, răspunsul era dat chiar de o instituție de stat și anume Consiliul Concurenței. Astfel, într-un raport din 2016 al instituției se arăta că piața locală a carburanților auto are, în linii mari, structură de cartel, iar pentru sporirea competiției se propunea eliminarea barierelor de reglementare la intrarea pe piață prin liberalizarea și simplificarea procesului de autorizare a înființării de noi benzinării, precum și încurajarea intrării pe piață a marilor lanțuri de retail. Consiliul Concurenței dădea ca exemplu inclusiv o decizie a sa din 2010, prin care constatase încălcarea art. 8 din Legea concurenței de către Consiliul General al Municipiului București, care decisese interzicerea construcției de noi benzinării în zona inelului central al Capitalei, "fără a avea însă la bază o analiză/justificare concludentă cu privire necesitatea acestei hotărâri".

Pe scurt, dacă vrea să încaseze sume mai mari din accize și în același timp prețurile la carburanți să scadă, statul ar trebui să încurajeze deschiderea cât mai multor astfel de "ghișee fiscale" cu benzină și motorină.

E ieftin petrolul? Dacă ne uităm la cotaţia Brent, 60 de dolari pe baril nu sunt 85, cât în 2018 sau 75 - ca-n aprilie 2019. În ciuda tentativelor de „resuscitare”, ţiţeiul rămâne tributar anticipaţiilor privind criza spre care se îndreaptă lumea, dar și iarna blândă este un factor care restrânge cererea. Dacă ne raportăm însă la ceea ce s-a văzut din a doua parte a anilor ’80, până la sfârșitul anilor ’90, când a fost o perioadă lungă cu preţuri mici şi stabile - 18 dolari/baril - se observă că petrolul este mult mai scump. Într-un asemenea context, e inexplicabil de ce unele țări producătoare de țiței, cele care-l extrag ușor, de pe uscat, prin erupție naturală, acuză probleme la actualul preț? Vă închipuiți cu cât au crescut cheltuielile acestor state?!

Așadar deși petrolul costă mai mult decât în intervalul apreciabil de timp când toată lumea a fost mulțumită şi economiile erau stabile, acum se văd state care se plâng că e mult prea ieftin. De ce? Arabii, de pildă, s-au apucat să achiziționeze hoteluri de lux în care nu mai intră nimeni pe timp de criză, echipe de fotbal și au oferit privilegii sociale.

Arabia Saudită a subvenționat masiv produsele și serviciile esențiale pentru populație. Iar în cele din urmă preţul petrolului a afectat bugetul statului arab. Ceea ce i-a determinat pe şeici să renunţe, în decembrie, la trei miliarde din acţiunile Aramco (1,5% din capitalul social), compania petrolieră de stat, cea mai mare din lume.

Regatul saudit  vinde acţiuni la Aramco, pentru 8,5 dolari bucata, în vederea rezolvării unor chestiuni de ordin social.  Dar aţi auzit ce se întâmplă în ţările scandinave? Aici este locul unde taxele sunt mari, la fel ca şi veniturile fiscale. Statele nordice nu se sfiesc să spună că sunt sociale şi socialismul constituie o sintagmă consacrată în regiune, ceea ce le-ar recomanda să acorde subvenţii şi alte beneficii sociale mai mult decât arabii. Dar nu prea e aşa, Norvegia este o țară care încercă să-și administreze banii obținuți din petrol mergând pe considerente pur economice. I-a plasat cam cum recomanda FMI să facă România cu cei din privatizări în prima parte a anilor 2000, veniturile excepționale să fie canalizate către investiții ce se materializează în dezvoltare. 

Fondul norvegian de petrol s-a confruntat şi el cu pierderi, însă situația nu s-a putut compara cu cea din țările arabe sau din Rusia. Pentru că importante sunt principiile. Una dintre concepţii, valabilă, este adevărat, în cazul unui fond privat de pensii la nivelul căruia fiecare cotizează pentru el, e aceea ca banii economisiţi în acest fel să se întoarcă sub formă de capital în domeniile în care activează deponenţii şi să adauge valoare. Altfel, într-un sistem piramidal, care funcţionează pe criteriul cazanului comun - pay-as-you-go -  în care hazardul moral și stimulentele perverse sunt la ele acasă, falimentul este doar o chestiune de timp.

Ca o precizare suplimentară în prima parte a anilor ’90 fondul de pensii românesc a fost pe plus, dar cum n-a fost exploatat „norvegian”, acum e susţinut „arăbeşte”de buget ca să nu se declare falit. Vârsta medie la data pensionării şi raportul de dependenţă se răzbună!  

În fine, dar noi la ce ne raportăm? Stăm frumos cu terenul arabil, sol bogat, şi ne gândim: Ne apucăm să muncim? Nu încă, o mai putem trage pe deficite. Cât? Cât ne permite plapuma. Problema este însă că atunci când vom fi nevoiţi să ne apucăm de muncă, fiindcă nu merge la infinit să ne pensionăm anticipat, e posibil să observăm că am uitat s-o facem. Oare de ce susţine propaganda amorţeala, vrea să conserve inconştienţa? Cine n-are bătrâni trebuie să-şi cumpere este o falsă perlă a înţelepciunii, câtă vreme cine are prea mulţi nu poate să-i vândă. Dacă ar fi voie, România ar inunda piaţa cu exporturi!

Şi într-o singură secvenţă nu se vede că a fost condusă ţara prost.  În  vreme de război! Atunci când se atinge un punct maxim de hazard moral şi selecţie adversă. Chiar asta sperăm să se întâmple ca să nu se vadă nepriceperea conducătorilor? Iar dacă ne luptăm există marea şansă să moară capra vecinului. Iată de ce la noi lucrurile funcționează în cheia un pas înainte doi înapoi!

Duminică, o cantitate de 300 MWh de gaz s-a tranzacționat pe piața intraday opreată de Bursa Română de Mărfuri (BRM) la un preț de 67 de lei/MWh, cu un leu sub prețul reglementat de 68 de lei/MWh la care producătorii sunt obligați de prevederile OUG 114 și de legislația secundară a Autorității de Reglementare în Domeniul Energiei din România (ANRE) să vândă gazele destinate consumatorilor casnici și CET-urilor.

Precedentul record fusese stabilit în urmă cu o săptămână, pe 13 octombrtie, când o cantitate de 46 MWh a fost vândută la un preț de 68 lei/MWh.

Duminică, prețul mediu ponderat de pe piața intraday a fost de 68,12 lei/MWH, cu un leu sub cel înregistrat pe 13 octombrie, când fusese stabilit cel mai redus nivel al ultimelor șase luni, de 69 lei/MWH, preț care nu mai fusese înregistrat din ziua premergătoare intrării în vigoare a plafonării prețurilor la 68 de lei/MWH de către ANRE, 30 aprilie.

Duminică, preturile medii ponderate pentru day ahead (78,65 lei/MWh) și intraday (68,12 lei/MWh) au fost sub 80 de lei/MWh, cunoscând o evidentă tendință de scădere, precizează BRM, într-un comunicat.

În urma introducerii prețului la gaze de 68 de lei/MWh, atât furnizorii, cât și producătorii, în așteptarea unui preț mai bun, al sezonului rece, au preferat să înmagazineze considerabil gazele din producția internă, susține BRM.
La scăderea prețurilor pe piețele spot, dar și a majorării volumelor tranzacționate au contribuit doi factori: unul psihologic și altul de piață.

Factorul psihologic este reprezentat de iminenta abrogare a OUG 114 (fie imediat, fie în etape) și căderea guvernului PSD care a adoptat respectiva ordonanță.

Factorul de piață este reprezentat de majorarea importurilor, care în august au fost de peste 2,2 TWh (în septembrie a fost probabil și mai ridicat), dar și de scăderea ritmului de injectare a gazelor în depozite (de la 150 GWh/zi la 90 GWh/zi) ca urmare a gradului ridicat de umplere a acestora (peste 92% din capacitatea totală).

România este țara europeană care a plătit cel mai ridicat preț pe gazele importate, de proveniență rusească, de 23,88 euro/MWh în al doilea trimestru al anului, cu 1 euro/MWh peste prețul achitat de bulgari și cu nu mai puțin de 6 euro peste cel cu care Gazprom îi taxează pe maghiari, arată un raport al Comisiei Europene.

Prețul achitat de România are mai multe explicații. În primul rând, istoric Romțnia importă gaz rusesc doar sezonier și cantități mici în comparație cu celelalte state europene, care se bucură de un discount.

În plus, România nu se numără printre restul statelor est-europene care au solicitat Comisiei Europene intervenția pe lângă Gazprom pentru deconectarea prețului gazelor de cel al petrolului și recalcularea acestuia în funcție de prețurile de pe hub-urile europene.

Așa se face că, în timp ce România a achitat un preț de 23,88 euro/MWh, Bulgaria a plătit unul de 22,86 euro/MWh, iar Grecia, unul de 22,22 euro/MWh.

Paradoxal, gazul vândut de Gazporm în Grecia și Bulgaria traversează România, prin conductele Isaccea-Negru Vodă, ceea ce, din punct de vedere al costurilor de transport, ar fi trebuit să conducă la o creștere a prețurilor pentru statele vecine.

Ungaria, în schimb, a achiziționat în trimestrul al doilea, gaz rusesc la un preț de doar 17, 9 euro/MWh, iar Slovacia la unul de 17,11 euro/MWh. Cehia a reușit chiar să obțină un preț mai mic de 15 euro/MWh (14,69 euro/MWh).

Ecartul de preț de import dintre România și Ungaria este principalul motiv pentru care importul de gaze rusești s-a mutat de pe ruta ucraineană pe cea maghiară. A devenit mai ieftin ca România să cumpere gaze rusești din Ungaria, care le importă la un preț mai competitiv.

În perioada aprilie-mai, potrivit datelor ANRE, România a importat peste 4,6 TWh de gaze la un preț de 94,09 lei/MWh în aprilie, 89,11 lei/MWh în mai și 82,08 lei/MWh în iunie.

Prețul din raportul CE este probabil cel de import de pe ruta ucraineană. Așa se explică diferențele dintre raportările CE și cele ale ANRE.

Începând din luna aprilie, peste 90% din gazul importat de companiile românești a avut ca proveniență UE (Ungaria și Bulgaria).

Evoluția importurilor, dar și a prețurilor de import pare la prima vedere paradoxală, România înregistrând în luna iunie cel mai redus consum lunar de gaze naturale din istoria modernă, de doar 4,1 TWh, în scădere cu o treime față de cel din perioada similară a anului trecut, când s-au consumat 6 TWh. Principala cauză: reducerea consumului de gaze de pe piața concurențială cu amănuntul, de la 5 TWh la doar 3 TWh.

Precedentul record negativ a fost înregistrat în iunie 2017, când România a consumat 5,3 TWh, o cantitate cu peste 30% mai mare decât în cea intrată în consum în iunie 2019.

Consumul de gaze de pe piața concurențială cu amănuntul s-a prăbușit practic în prima jumătate a acestui an, de la aproximativ 12 TWh în luna ianuarie la 3 TWh în luna iunie, în urma plafonării prețurilor pe piața reglementată la 68 de lei/MWh, dublată de o explozie a prețurilor de pe piața concurențială.

De două luni România trece printr-o perioadă extrem de tensionată pe piața energiei electrice, în principal ca urmare a secetei instalate care a redus potențialul de producție a energiei hidro și a intensității mai scăzute a vântului, care a micșorat producția de energie eoliană. Acesta este motivul pentru care în ultimul timp, cu mici excepții, România este campioana prețurlor spot la electricitate în Europa.

Miercuri, însă, prețul electricității cu livrare în ziua de joi a explodat pur și simplu, cel zilnic dublându-se practic, de la 67 de euro la 122 de euro, maximele orare ajungând la un record absolut de 750 de lei/MWh.

Explicația evoluției prețului pentru ziua de joi este dată de două evenimente, unul programat și unul neprogramat.

În seara zilei de marți, la ora 19, a intrat în revizie programată o unitate de producție a Centralei de la Brazi, care ar fi trebui să redevină funcțională miercuri, la ora 20. Drept urmare, pentru 24 de ore, Centrala de la Brazi și-a redus producția la jumătate, la 425 MW. Dacă pe partea de ofertă acest eveniment nu a avut nicio influență, el afectând doar producția de energie din ziua de miercuri, și nu pe cea din ziua de joi, pe partea ce cerere a contat. OMV Petrom, în loc să profite de prețurile pentru ziua de joi, a fost nevoită nu să vândă, ci să cumpere electricitate la prețurile record înregistrate pentru a-și onora contractele.

Miercuri dimineață, Unitatea 1 de la Cernavodă a fost “oprită controlat” în urma unei avarii înregistrate în noaptea precedentă. Interesant este că, în comunicatul transmis pe BVB, SN Nuclearelectrica SA susține că este vorba de “lucrări de remediere la un parametru de proces”, în timp ce pe site-ul Transelectrica, la categoria opriri accidentale, nu programate, cauza opririi este prezentată ca fiind “scurgeri de apa grea din sistemul primar de răcire reactor”.

Ulterior, pe site-ul Transelectrica a apărut o nouă definiție a termenului “lucrări de remediere la un parametru de proces” și anume “neetanseitati circuit primar. Nu este afectata siguranta nucleara”.

Similar cu OMV Petrom, Nuclearelectrica a fost nevoită să cumpere și nu să vândă energie pe PZU. În plus, față de cazul OMV Petrom, revizia neprogramată de la Cernavodă a pus presiune și pe partea de ofertă.

Cu alte cuvinte, oferta de energie cu livrare în ziua de joi s-a diminuat cu 700 MW (efect al avariei de la Cernavodă), în timp ce cererea s-a majorat cu peste 1.100 MW (cererea suplimentară venită din partea OMV Petrom și Nucleaelectrica).

În prima parte a zilei de miercuri, pe partea de ofertă a acționat Hidroelectrica, cu o producție de 2.100 MW, menită a compensa deficitul creat. În a doua parte a zilei, au crescut atât importurile, cât și producția pe cărbune, considerabil mai scumpă în principal ca urmare a certificatelor de emisii, de 29,4 euro/MWh (136,2 lei/MWh).

Calculul economic este imposibil într-un sistem socialist de planificare centrală - aceasta este una din principalele lecții ale căderii comunismului. Lecție de la care politicienii și tehnocrații, cel puțin din România, au absentat. Dovadă, în România există o instituție, Autoritatea de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) și o “piață” pe care această instituție o reglementează, cea a gazelor, care reprezintă cele mai inexpugnabile, chiar dacă nu și singurele, redute ale ideii de planificare centrală în economia post-decembristă.

În prezent, banii din factura achitată de consumatorii casnici din regim reglementat sunt împărțiți până la ultimul leu exclusiv de ANRE. Mesajul transmis companiilor din domeniu ester unul simplu: nu vă mai preocupați de eficientizare, investiții, marketing, etc, orice ține strict de teoria și practica economică, ci alocați cât mai multe resurse disponibile activității de lobby!

Autoritatea se apără susținând că nu face decât să aplice legile votate de politicieni, însă oricine a asistat la ședințele comisiei de industrii a Camerei Deputaților, care are ultimul cuvânt în ceea ce privește forma finală a legislației primare în domeniu, nu poate să nu remarce simbioza perfectă dintre conducerea ANRE (numită și votată chiar de respectiva comisie) și conducătorul autoritar al Comisiei, Iulian Iancu.

După plafonarea prețului gazelor din producția internă la 68 de lei/MWH, ANRE a decis ca, din prețul de aproximativ 150 lei/MWh, circa 25 lei să îi încaseze statul ca TVA și accize, 8-10 lei Transgaz ca tarif de transport, 31 lei companiile distribuitoare, iar 16-18 lei, companiile surori ale celor distribuitoare, firmele furnizoare. Restul de 68 de lei/MWh revine producătorilor.

Structura pare a se apropia de cea de pe piața europeană, unde, în medie, potrivit ultimului raport al DG Energy, cel de pe trimestrul unu al acestui an, 46% din preț reprezintă componenta energetică, restul fiind costuri de distribuție/înmagazinare (28%), taxe (9%) și TVA (17%).

În prezent în România, prețul reglementat al gazelor din producția internă reprezintă 45%, cel cu distribuția/înmagazinarea 21%, iar TVA 19%. Alte 5 procente reprezintă tarifele de transport încasate de Transgaz, în timp ce diferența de 10% este profitul furnizorilor, care cumpără gaz la preț reglementat de 68 lei/MWh și-l vând către populație la 85,68 lei/MWh (prețul stabilit de ANRE de 93,68 lei/MWh în cazul Engie, din care se scade tariful de transport de aproximativ 8 lei/MWh).

Cu alte cuvinte, în prezent, furnizorii, deși desfășoară activitatea cu cele mai reduse costuri, câștigă, prin bunăvoința ANRE, minim 15 lei/MWh (cum le-a rezultat celor de la ANRE un cost unitar pe MWh de 3,8 lei, în cazul Engie, și de 6,8 lei în cazul E.ON rămâne o enigmă, mai ales dacă luăm în calcul numărul redus de angajați ai celor 2 companii și investițiile practic inexistente).

Din întreg lanțul, furnizorii sunt cei care se ocupă exclusiv cu plimbatul și semnatul de hârtii. De la introducerea prețului plafonat, nu mai sunt preocupați nici măcar de negocierea de contracte. Pe partea de achiziții, ei nu fac decât să se prezinte cu contractul cadru și cu cantitățile stabilite de ANRE în fața producătorilor, care sunt obligați să le semneze. Identic pe partea de vânzare: contractele cu clienții consumatori casnici sunt unele standard! Singurele preocupări ale furnizorilor sunt încasarea la timp a banilor de la consumatori și lobby-ul!

Spre deosebire de activitatea de furnizare, cele de producție și de distribuție implică o serie de cheltuieli suplimentare și, mai ales, un nivel ridicat de investiții.

La prima vedere, câștigătorii detașați ai ruletei rusești a ANRE par a fi producătorii. Numai că aceștia au costuri, pe care ceilalți nu le au, în principal de producție. OMV Petrom a raportat pe primul trimestru un cost de producție de peste 11 dolari/baril echivalent petrol, aproximativ 30 de lei/MWh (din nefericire compania nu oferă costul de producție defalcat, pe gaze, respectiv țiței). Iar aceste costuri nu acoperă decât cheltuielile curente (salarii, întreținere, extracție) nu și costurile de capital.

Pentru a compensa scăderea naturală a producției, companiile din upstream investesc anual sume considerabile. OMV Petrom, de exemplu, a investit anul trecut peste 3,1 miliarde de lei, majoritatea în upstream. Raportată la cantitatea de hidrocarburi extrasă din România, de 55 milioane barili echivalent petrol, reiese o investiție de 34 de lei la fiecare MWh produs.

Rezultă că, din prețul de 68 de lei/MWh, un producător alocă 64 de lei numai acoperirii costurilor de producție și investițiilor.

Acesta este motivul pentru care, în statele producătoare de gaze din UE, raportul dintre prețul gazului și costurile de transport/distribuție/înmagazinare este total diferit decât cel din statele care nu produc și se bazează pe importuri.

Astfel, în Anglia prețul gazului furnizat este de 3 ori mai ridicat decât celelalte costuri, iar în Olanda de patru ori. În România, raportul este de doar 2/1. În statele importatoare, de obicei, companii ale aceluiași grup se ocupă și de importuri și de furnizare și de distribuție. În statele producătoare, producția este separată de distribuție și furnizare, iar guvernele (mai puțin cel al României) au toate motivele să nu descurajeze prima activitate, în avantajul celorlalte două.

În ceea ce privește activitatea de distribuție, și aceasta necesită investiții considerabile, spre deosebire de cea de furnizare. Dovadă, metodologia ANRE de recunoaștere a acestora și de stabilire a ratei de rentabilitate.

Paradoxal însă, deși doar 30% din populația României este conectată la rețeaua de gaze, ANRE pare a stimula tocmai activitatea cu cea mai mică influență asupra mecanismelor economice care ar putea conduce la o extindere a rețelelor, cea de furnizare, ignorându-le pe celelalte două, cea de producție, importantă pe partea de majorare a ofertei, și cea de distribuție, importantă pe cea de creștere potențială a cererii.

Pe o piață liberă, toate cele activitățile din domeniu (de producție, furnizare și de distribuție, dar și cele conexe, de transport și înmagazinare) ar trebui să fie profitabile, altfel nimeni nu s-ar mai ocupa cu asemenea îndeletniciri. În plus, chiar și pe o piață oligopolistă (cum este considerată cea din domeniul gazelor), prețurile relative (implicit profiturile) ar reprezenta semnale fără de care piața n-ar putea funcționa: ar arăta deficitul (și implicit necesarul de investiție) pe un anumit segment. O creștere a prețului gazului marfă ar arăta un deficit pe partea de producție, iar una a tarifului de distribuție/transport un deficit (raportat la cererea de alimentare cu gaz) pe partea de infrastructură.

Intervențiile ANRE distorsionează piața, iar prețurile relative nu arată în prezent niciun deficit pe partea de producție sau infrastructură, în pofida evidenței evoluției din ultimii ani. Arată în schimb o deficiență pe partea de furnizare, care ar putea explicabilă doar prin creșterea prețurilor de achiziție, fapt imposibil ca urmare a plafonării prețurilor de către ANRE. Cu alte cuvinte, ANRE a distorsionat decisiv semnalele transmise în piață de prețuri.

Într-un fel și furnizorii recunosc acest lucru, cerând o sincronizare a liberalizării prețului gazelor cu realizarea interconectărilor în vederea diversificării surselor de alimentare. Aceștia par a arăta cu degetul către operatorul național de transport, Transgaz. Numai că, în pofida păcatelor sale numeroase, Transgaz le poate răspunde că, până în urmă cu un an, nimeni nu s-a arătat preocupat de rezervarea capacităților de import pe relația cu UE. În acest context, o investiție în majorarea acesteia ar fi fost una neprofitabilă. De ce n-au fost furnizorii interesați de rezervarea capacităților de import? Motivul e simplu: era mai profitabil pentru ei să facă lobby pe lângă ANRE (și politicienii din Comisia de Industrii) ca să le asigure, fie prin reglementări, fie prin intervenție directă, un preț de achiziție din producția internă mai mic decât cel de import.

Situația s-a schimbat în acest an din 2 motive. În primul rând, politica de subvenționare a consumului și descurajare a ofertei a actualului guvern (implicit a ANRE), încununată prin OUG 114 și legislația secundară a produs o penurie de gaz pe piața concurențială. În al doilea rând, posibilitatea nesemnării unui nou acord de tranzit între Gazprom și Ucraina a pus în pericol alimentarea cu gaze pe timp de iarnă, ceea ce a determinat toți actorii, fie ei producători sau furnizori, să importe și să înmagazineze cantități suplimentare de gaz în această vară.

De altfel, și numărul de angajați din cele trei tipuri de activități, arată că activitatea de furnizare este una mult mai “ușoară”. Cei mai mari furnizori din România, Engie România SA și E.On Energie SA au 655, respectiv 175 de angajați, numere infime raportate de miile, dacă nu chiar zecile de mii, de angajați în domeniul productiv și cel de distribuție.

Cei 655 de angajați ai Engie România SA au realizat în 2018, înainte de plafonarea prețului gazelor chiar, un profit de aproape jumătate de miliard de lei la o cifră de afaceri de 6 miliarde de lei, iar cei 175 de angajați ai E.ON Energie SA un profit de 66 milioane de lei la o cifră de afaceri de 3,7 miliarde de lei.

Rezultă un profit de 700 mii lei/cap de angajat, respectiv 377 mii/ cap de angajat, mai ridicat de profitul realizat de fiecare dintre cei 13.500 de angajați ai OMV Petrom, de aproximativ 300 mii de lei în 2018.

În mod normal aceste cifre ar arăta că cele două companii de furnizare, în special Engie Romania SA sunt extrem de eficiente. Numai că acest profit a fost realizat exclusiv ca urmare a lobby-ului efectuat pe lângă ANRE, care le stabilește prețul de vânzare, și, mai nou, și pe cel de achiziție a gazelor.

Autoritate care, în acest an, a devenit și mai darnică, prin plafonarea prețului gazelor din producția internă la 68 de lei/MWh. Profitul pe 2019 al celor două companii furnizoare va evolua probabil într-un mod spectaculos.

Din acest motiv, nu ar trebui să mire lobby-ul făcut de acestea pentru prelungirea perioadei de “tranziție” până la dereglementarea prețului gazelor și împotriva abrogării imediate a OUG 114!

Politica actualului guvern de subvenționare a consumului și descurajare a producției face ca România să bată record după record. Energia cu livrare în ziua de marți a atins un preț record pentru lunile de vară, de 117,11 euro/MWh sau 553 lei/MWh pentru intervalul 20-21. Prețul mediu înregistrat pentru energia livrată de-a lungul întregii zile a fost și el unul record la nivel european, de 85,83 euro/MWh sau 405,71 lei/MWh.

Un preț mai ridicat a fost înregistrat doar în 4 zile din perioada extrem de friguroasă înregistrată între 14 și 23 ianuarie. Ultimul preț mediu zilnic superior celui de marți a fost cel din 23 ianuarie, de 91,46 euro/MWh. Prețul maxim al anului a fost obținut pe 17 ianuarie, de 108,3 euro/MWh.

Comparativ cu România, prețurile din Germania, Franța, Elveția sau Austria s-au situat marți între 43 și 46 euro/MWH, aproape la jumătatea celui de pe piața pentru ziua următoare (PZU), operată de OPCOM.

Singura piață pe care a mai fost înregistrat un preț identic cu cel din România a fost cea maghiară, cu care piața din România este interconectată.

Pe celelalte două piețe cu care România este interconectată, Slovacia, respectiv Cehia, prețurile au fost mult mai mici, de 49 euro/MWh.

În cursul zilei de luni și începutul zilei de marți, România importa în medie peste 1.000 MW, ca urmare a unui nivel al consumului ridicat, de peste 7.300 MW.

Nivelul producției se situa marți dimineață sub 6300 MW (din capacitatea totală fictiv raportată de 24.700 MW), în principal ca urmare a producției slabe de energie hidro, care în ultimele 24 de ore s-a situat în medie sub 1500 MW (față de maximele de 3500-4000 MW realizate la începutul verii). Perioada călduroasă instalată în ultima săptămână în Europa a condus la scăderea nivelului apelor, ceea ce a influențat producția de energie hidro.

În plus, în această perioadă se află în revizie programatpă două unități de la Porțiule de Fier (cu o capacitate de producție de 194 MW fiecare) și una de la Vidraru (de 214 MW).

Marți a intrat în revizie pentru 6 ore și hidrocemtrala de la Lotru (cu o capacitate de 169 MW).

La nivelul scăzut al producției contribuie și energia eoliană, sub 300 MW, ca urmare a absenței vântului.

Prețurile de pe piața pentru ziua următoare (PZU) au crescut în acest an ca urmare a prevederilor OUG 114, care a reintrodus controlul prețurilor pe piață. Producătorii sunt obligațo să aloce o parte din producție la un preț format din cost plus o marjă a profitului de 5% către furnizori în vederea alimentării consumatorilor casnici rămași în regim reglementat. Drept urmare, cantitățile rămase pe piața liberă și tranzacționate pe platformele centralizate OPCOM și BRM au fost diminuate.

Profit.ro a scris din ianuarie că, deși capacitatea totală instalată în centralele de producție de energie electrică din România era de peste 24.700 MW anul trecut, iar cea netă de producere – de 18.800 MW, puterea disponibilă netă asigurată era de doar 10.850 MW, din cauza volumului mare de putere indisponibilă compus din unități de producție active "pe hârtie", dar aflate în conservare, din centrale oprite programat sau accidental pentru reparații (în special pe cărbune și gaze), din capacități ținute în rezervă pentru servicii de sistem, precum și din parcuri eoliene și fotovoltaice cu producție intermitentă, care funcționează la putere maximă doar un număr mic de ore. Astfel, puterea disponibilă netă asigurată în sistemul energetic național era în 2018 cu 5% (574 MW) mai mică decât în urmă cu 10 ani, potrivit Transelectrica, în timp ce consumul la vârf de sarcină luat ca referință a crescut cu peste 4%, de la 8.464 la 8.855 MW.

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) lucrează alături de ministerul de resort pentru a identifica acele unități de producție de energie care încă apar în statisticile oficiale de profil, deși nu mai sunt în funcțiune, "umflând" astfel artificial, "pe hârtie", capacitatea de producție a României, a declarat recent președintele Autorității, Dumitru Chiriță.

Prețul final al gazului achitat de consumatorii casnici din România a rămas în trimestrul al patrulea al anului trecut cel mai redus din Uniunea Europeană, de 3,51 eurocenți/KWh, în pofida majorării cu aproximativ 20% față de ultimul trimestru al anului trecut, arată datele unui raport al directoratului general de energie al Comisiei Europene. Datele nu fac decât să întărească semnele de întrebare ale CE cu privire la motivarea plafonării prețului gazelor de către actualul executiv de la București.

De ce este important? România va trebui să răspundă până pe 25 mai Comisiei Europene, care a declanșat pe 7 martie un proces de infringement pentru aplicarea incorectă a Directivei gazelor. “Pe 7 martie s-a votat un infringement împotriva României pentru aplicarea incorectă a Directivei gazelor, pentru care am început deja discuțiile cu Ministerul Energiei, Ministerul Afacerilor Externe, chiar și cu Comisia și am obținut o amânare. Termenul până la care trebuie să dăm răspuns la punerea în întârziere este 25 mai. Noi speram la o amânare de două luni. Am primit doar două săptămâni, mai puțin de 20 zile”, a declarat, la începutul lunii aprilie vicepreședintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), Zoltan Nagy-Bege.

Potrivit CE, există încă diferențe semnificative de prețuri între statele europene. Rata diferențialului de preț dintre statul cu cel mai ieftin gaz pentru populație (România) și cel cu cel mai scump gaz (Suedia) este de 3,3. În Suedia, prețul unui KWh plătit de consumatorii casnici este de 11,47 eurocenți.

Prețul gazelor pentru consumatorii casnici în statele UE

Prețul gazelor pentru pentru populație în România era, la finalul anului trecut, aproape de două ori mai scăzut decât prețul mediu de 6,22 eurocenți/KWh înregistrat la nivelul întregii UE.

În ceea ce privește prețul gazelor pentru consumatorii industriali, care ar fi trebuit și el plafonat potrivit variantei inițiale a OUG 114, acesta a fost în trimestrul al patrulea al anului trecut de 2,55 eurocenți/KWh, sub media europeană de 2,62 eurocenți/MWh. Între timp guvernul a renunțat la ideea plafonării prețului pentru consumatorii industriali, dintre persoanele juridice numai centralele care produc energie termică pentru încălzirea populației urmând a beneficia de un astfel de preț.

Prețul gazelor pentru consumatorii industriali în statele UE

În rândul opiniei publice din România, există convingerea că populația unui stat producător de gaze trebuie să beneficieze de prețuri mai reduse. Datele DG Energy contrazic această ipoteză.

Consumatorii casnici din cele două state mari producătoare de gaze din UE, Marea Britanie și Olanda, achită prețuri mult mai ridicate la gaze decât cei români. Britanicii plătesc 4,92 eurocenți/KWh, iar olandezii 8,52 eurocenți/KWh (cu 40% peste prețul mediu din UE).

În ceea ce-i privește pe consumatorii industriali, cei din Marea Britanie au achitat un preț similar celui din România (2,2 eurocenți/KWh,), în timp ce cei din Olanda un preț de 2,75 eurocenți/MWH, cu 5% peste media UE de 2,62 eurocenți/KWh.

Consumatorii casnici din capitala României au plătit, la rândul lor un preț redus la gaze, doar locuitorii Budapestei, unde prețul este reglementat, achitând un preț marginal mai mic. Și asta în pofida unei scumpiri de 21% față de ultimul trimestru al anului precedent, ca urmare a majorării cu 42% a componentei de furnizare.

Prețul gazelor pentru populație în capitalele UE

Totuși, aceasta nu este o scumpire specifică României, la nivelul UE, prețul componentei de furnizare a gazului majorându-se cu 28%. În plus, față de UE, unde consumul a scăzut cu 3% în ultimele trei luni ale anului trecut comparativ cu perioada similară a anului precedent, în România acesta s-a majorat cu 8%. Producția din România s-a diminuat la rândul său cu 6% în ultimul trimestru al anului trecut.

Prețul unui litru de benzină de va majora de la 1 ianuarie la peste 5 lei/l, ca urmare a intrării în vigoare a două acte normative prin care, pe de o parte, sunt indexate accizele cu rata inflației, iar pe de alta, este majorat conținutul obligatoriu de biocarburanți în litrul de benzină, respectiv motorină. Ultima măsură ar putea avea și efecte secundare pentru posesorii de mașini mai vechi, mai ales că este introdusă într-o lună de iarnă, în care aceștia oricum au probleme cu pornirea motoarelor la temperaturi negative. De aceea, potrivit actului normativ, aceștia trebuie avertizați de comercianți în legătură cu conținutul benzinei, respectiv motorinei.

Măsurile au fost anunțate în urmă cu câteva luni de Profit.ro.

Potrivit noii legislații fiscale, de la 1 ianuarie, acciza va fi majorată la benzina cu acciza ar fi trebuit să rămână și anul viitor, potrivit Codului Fiscal, de la 1.976 lei/1000 litri, la 2.038 lei/1000 de litri, cu 3,15% mai mare decât în prezent. Similar, acciza la motorină va fi majorată de la 1.838 lei/1.000 l la 1.896 lei/1.000 l. Impactul asupra prețului benzinei și motorinei va fi de aproximativ 7 bani pe litru.

Totodată, va fi majorat și conținutului minim de biocarburanți de la 4,5%, cât este în prezent, la 8% în benzină. Similar va fi introdus și un conținut minim de biocarburanți de 6,5% în motorină (față de 5%, cât este în prezent). Măsura ar fi trebuit să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2018, motiv pentru care Comisia Europeană a deschis pe 23 noiembrie 2017 , o procedură de infringement pe tema calității carburanților comercializați, prevăzută în directiva 1513/2015 a Parlamentului European. Impactul acestei decizii asupra prețului benzinei și motorinei va depinde probabil de evoluția cotațiilor internaționale ale biocarburanților, însă nu este exclusă o majorare totală de 10 bani/l la benzină (7 bani acciza, 3 bani - biocarburanții).

În cazul principalei companii distribuitoare de carburanți, OMV Petrom, măsura se suprapune și reducerilor acordate în această săptămână, de 6 bani la litrul de benzină și de 3 lei pe litrul de motorină.

Astfel, până duminică seara, 30 decembrie, ora 23:00, de exemplu, prețul unui litru de benzină, la stația OMV Petrom de pe Șoseaua Mihai Bravu, va fi pe 4,9 lei/l, iar pentru motorină de 5,32 lei/l.

Luni, 31 decembrie, în absența unor alte ieftiniri cauzate de evoluția prețului internațional al petrolului, prețul benzinei ar urma să revină la 4,96 lei/l, iar cel al motorinei, la 4,35 lei/l.

Iar pe 1 ianuarie, vor intra în vigoare noile măsuri guvernamentale, ceea ce ar putea conduce la o creștere a prețului benzinei la 5,06 lei/l, respectiv 5,42 lei/l în cazul motorinei (unde impactul biodieselului ar putea fi unul insignifiant).

În cazul benzinăriei Rompetrol de pe aceeași Șosea Mihai Bravu, prețul benzinei s-ar putea majora de la 5 lei/l, cât este în prezent, la 5,1 lei/l pe 1 ianuarie, iar cel al motorinei, de la 5,39 lei/l la 5,46 lei/l în prima zi a anului viitor.

Potrivit Codului Fiscal, nivelul accizelor este actualizat cu creșterea prețurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, față de perioada octombrie 2014 - septembrie 2015, comunicată oficial de Institutul Național de Statistică până la data de 15 octombrie. În cazul în care în ultimele 12 luni este înregistrată o scădere a prețurilor de consum, nivelul accizelor rămâne același. Până în 2015, accizele erau exprimate în moneda euro și erau calculate anual în moneda națională, cursul de schimb valutar utilizat fiind cel stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptarea proiectul ordonanţei de urgenţă cu privire la noile măsuri fiscale anunţat de Ministrul Finanţelor, în particular impunerea unui plafon de 68 lei/MWh, va conduce la scăderea producției de gaze în următorii ani ca urmare a scăderii investițiilor, la majorarea importurilor de gaze și la șomaj, susține OMV Petrom, într-un comunicat de presă

“Dacă vor fi implementate, măsurile vor arunca piaţa de gaze din România înapoi în timp cu cel puţin 10 ani, la stadiul de piaţă reglementată şi departe de a fi liberalizată”, precizează OMV Petrom.

OMV Petrom a fost cea mai afectată companie din domeniul energetic, în urma publicării proiectului de cod fiscal, cotațiile sale pe BVB scăzând în cursul zilei de miercuri cu aproximativ 13%.

OMV Petrom, cel mai mare contribuabil din România, susține că în absenţa unei economii deplin funcţionale, investiţiile, disponibilitatea produselor şi serviciilor, locurile de muncă şi creşterea economică sunt ameninţate.

“Atragem atenția că stabilirea în mod artificial a unui preț la care producătorii sunt obligați să comercializeze gazele încalcă regulile Uniunii Europene privind piața liberă, distorsionează concurenţa, discriminează producătorii români faţă de importatori și poate avea consecințe grave asupra aprovizionării cu gaze”, se precizează în comunicat.

Producția de gaze din România ar scădea în următorii ani, susține compania, ca urmare a reducerii investițiilor, prețul stabilit artificial la 68 de lei/MWh punând în pericol proiecte importante de investiții din domeniu.

Acest lucru ar antrena majorarea importurilor de gaze, cu impact puternic asupra securității energetice a României și cu creșterea prețului la gaze în viitor.

În lipsa investiţiilor, producţia internă de gaze naturale este de așteptat să scadă în mod abrupt, iar diferenţa ar fi acoperită de importuri suplimentare de gaze, care sunt semnificativ mai scumpe. Potrivit estimărilor OMV Petrom, în lipsa oricăror investiții, importurile ar putea crește până la 40%-50% din consum în 2030 (față de aproximativ 10% în prezent), din cauza scăderii producției naționale.

Nivelul mai scăzut al investiţiilor ar afecta și piața munci, susține OMV Petrom. “În plus faţă de cei 13.000 de salariaţi proprii, OMV Petrom lucrează cu un număr mare de companii româneşti care au aproximativ 40.000 de salariaţi.

Suntem profund îngrijoraţi cu privire la măsurile care sunt impuse fără studii de impact şi fără nicio consultare prealabilă. Astfel de măsuri au efect negativ asupra atractivităţii României pentru investitori, descurajează proiectele de investiţii şi afectează în mod negativ economia şi forţa de muncă.”, se precizează în comunicat.

Prețul gazelor produse intern s-a majorat cu 50% din momentul liberalizării, o scumpire similară fiind înregistrată și de prețul de pe piața austriacă, în funcție de care sunt calculatele redevențele în România. Guvenanții susțin că este inexplicabilă această scumpire, în condițiile în care “nu s-a schimbat” nimic. Realitatea îi contrazice însă, pe piața internă, principala variabilă care s-a modificat în ultimul an și jumătate a fost fiscalitatea, care s-a majorat în repetate rânduri.

Iar marți, membrii comisiei de buget-finanțe din Camera Deputaților ar putea crește povara fiscală impusă producătorilor interni, prin introducerea prețului de referință din Austria, cu 30% peste cel intern, și în formula de calcul al impozitului suplimentar, dar și prin eliminare deductibilității redevenței și a limitării deducerilor recunoscute în formula sa de calcul.

„Înţeleg că sub pretextul liberalizării, companiile din energie şi din sectorul gazelor naturale intenţionează să declanşeze alte creşteri de preţuri.

Gazele sunt tot acolo, se extrag tot de acolo, utilajele sunt aceleaşi, instalaţiile aceleaşi, procedurile aceleaşi. Nu a crescut nimic. Unii zic ca preţul de cost este undeva la 40 de lei/MWh. Alţii zic 27 de lei, dar eu zic 40 şi ceva lei. Te uiţi că firmele vând  cu 70 de lei, cu 80 de lei, cu 90 de lei, cu 140 de lei/MWh. Te gândeşti, frate, dar ce s-a întâmplat?”, a declarat duminică președintele PSD, Liviu Dragnea.

Cu toate acestea, în pofida a ceea ce spune șeful partidului de guvernare, că nimic nu s-a schimbat din momentul liberalizării, mai multe variabile care influențează prețul gazelor au crescut și, coincidență, majoritatea acestor variabile au crescut la inițiativa coaliției de guvernare.

De exemplu, impozitarea. Pe 1 aprilie 2017 s-a liberalizat prețul la gaze la producători, până atunci acest proces fiind administrat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Până la 1 aprilie 2017, prețul controlat de ANRE era de 60 lei/MWh, iar de la acea dată ar fi trebuit să devină 68 lei/MWh, potrivit calendarului de liberalizare asumat de guvern. Numai că, pentru a avea mai multe venituri la buget a fost instituit impozitul pe veniturile suplimentare din liberalizarea prețului gazelor, de 60% până la un preț de 85 de lei/MWh și de 80%, peste prețul de 85 lei/MWh.

Pentru ca producătorii să-și păstreze valoarea nominală a profitului/Mwh (a profitului net, nu rata profitabilității, în acest caz majorarea indusă de creșterea impozitării fiind mai mare) de dinainte de 1 aprilie 2017, aceștia ar fi trebui să crească prețul cu costul impus de impozitare. La un preț de 60 de lei/MWh, producătorii achitau o redevență de aproximativ 5 lei/MWh (la o valoare medie a redevenței de 8%). Odată cu liberalizarea, ei s-au văzut nevoitți să mai achite și un impozit suplimentar (instituit, în primă fază doar temporar, pentru ca în 2018 să fie permanentizat) de 6 lei. Cu alte cuvinte, în momentul liberalizării, presiunea fiscală suplimentară impusă de stat era de 11 lei. Pentru a-și păstra profitabilitatea de dinaintea liberalizării, companiile au fost nevoite să transfere în preț respectiva povară fiscală.

Însă aceasta nu a fost singura majorare de impozitare din acest domeniu. Din februarie 2018, Agenția de Reglementare pentru Resurse Minerale (ANRM) a introdus în formula de calcul a redevenței prețul de referință de pe piața austriacă, care s-a situat în acest an la o nivel mediu de 120 lei/MWh, dublu față de prețul înregistrat în momentul dereglementării. Astfel, companiile au fost supuse unei noi presiuni fiscale. Redevența calculată la prețul de la Viena n-a mai fost de 5 lei, ci de 10 lei/MWh, iar impozitul pe veniturile suplimentare din dereglementarea prețurilor n-a mai fost de 6 lei, ci de 10 lei/MWh.

Cu alte cuvinte, de la liberalizarea prețurilor și până în prezent, statul și-a majorat veniturile extrase din prețul fiecărui MWh, de la 5 lei (redevența de dinaintea liberalizării) la 20 lei. O presiune fiscală de 15 lei/MWh care, dat fiind caracterul oligopolist al pieței (2 mari producători, OMV Petrom și Romgaz, controlează peste 90% din producție) și caracterul mai degrabă inelastic al cererii de gaze, a fost, după cum spune și teoria economic, în prețuri.

Așa se face că evoluția prețului de la 60 de lei la 75-80 de lei/MWh poate fi pusă direct pe seama politicii fiscale a actualei coaliții de guvernare.

Însă impozitarea nu a fost singurul element care s-a majorat în această perioadă și de altfel guvernanții se laudă cu acest lucru. Câștigul salarial mediu net pe economie a crescut, potrivit Institutului Național de Statistică (INS), cu 16%, de la 2.342 lei în martie 2017 (luna dinaintea liberalizării prețului gazelor la producători) la 2.720 lei (în luna octombrie 2018).

Creșterea salariului mediu are o dublă influență asupra procesului de formare a prețurilor, inclusiv al prețului gazelor, punând presiune atât pe ofertă, prin majorarea costului de producție, cât și pe cerere, prin majorarea disponibilităților bănești ale consumatorilor.

Iar majorarea salariilor are o dinamică diferită, de la sector la sector și chiar de la persoană la persoană. Șeful PSD poate verifica acest lucru analizând ultimele sale două declarații de avere depuse la Parlament în care venitul său anual obținut ca deputat s-a majorat de la 77 mii lei la 162 mii lei.

Pe partea de ofertă mai acționează o variabilă, scăderea producției, fie cea naturală, fie cea cauzată de majorarea fiscalității. Pentru că la orice majorare a poverii fiscale, dată fiind starea zăcămintelor din România, îmbătrânite, unele dintre acestea devin neprofitabile. Numai că producătorii nu pot închide ușor un zăcământ, ei fiind obligați, prin acordurile de concesiune, să respecte angajamentele asumate în contractele de concesiune. Angajamente pe care și le-au asumat în condițiile unui cadrul fiscal diferit. În plus, orice închidere a unei sonde implică costuri suplimentare cu ecologizarea. Așa se face că, de multe ori, companiile operează în continuare un zăcământ neprofitabil numai pentru că acordul de concesiune le impune acest lucru, iar costurile cu ecologizare impun pierderi mai mari decât producerea neprofitabilă a gazului. Producătorii interni sunt puși în fața unei situații loose-loose: fie închid zăcămintele și-și diminuează producția și, implicit venituri, dar își și majorează costurile cu cele de ecologizare, fie produc în continuare asumându-și pierderi. Alternativa este realizarea de noi investiții, cu o deductibilitate pe care actuala coaliție vor să o limiteze în proiectul legii onshore aflată pe masa comisiei de buget finanțe. Investiții care majorează evident costul de producție la care s-a referit și liderul PSD, el fiind variabil de la sondă la sondă, în funcție de maturitatea acesteia (de aici și diferitele costuri de producție amintite chiar de Dragnea).

Cu alte cuvinte gazele nu sunt tot acolo, cum susține șeful PSD, ci se împuținează, iar utilajele și instalaţiile nu sunt aceleaşi, ci trebuiesc făcute investiții suplimentare pentru a putea exploata gaze în condiții mai vitrege, de la adâncimi mai mari.

Scumpirea gazelor din România ar putea fi “o dovadă a lăcomiei producătorilor” interni, cum susține Dragnea, dacă ar fi un fenomen local, înregistrat după liberalizare. Iar alegerea prețului de referință din Austria de către ANRM ar fi în acest sens o încercare de temperare a elanului scumpirilor. Numai că, pe bursa austriacă, pe 3 aprilie 2017 (când s-au liberalizat prețurile la producători), prețul gazelor era de 17 euro/MWh (77,435 lei la cursul de schimb de la acea dată), iar în prezent acesta este de 25 euro/MWh (116 lei la cursul actual de schimb). Rezultă o scumpire de 38,56 lei sau 50%, similară celei din România, (de la 60 la 90 de lei, cât a fost, potrivit Bursei Române de Mărfuri - BRM- prețul mediu ponderat al gazului cu livrare în luna noiembrie).

Cu alte cuvinte, scumpirea procentuală din România de 50% a urmat trendul european, și asta în condițiile în care în Europa nu a fost majorată impozitarea! Acest lucu demonstrează că introducerea prețului de pe bursa austriacă a avut menirea de a majora și nu de a atenua prețurile gazelor produse în România.

Pentru prima dată de la declanșarea ofensivei de supraimpozitare a domeniului de petrol și gaze, început cu Legea offshore în urmă cu mai mult de jumătate de an, industria a decis să prezinte și calcule referitoare la impactul unei supraimpozitări a domeniului.

În prezent, companiile plătesc impozitul suplimentar introdus în 2003 (de 60% și, respectiv, de 80% din veniturile suplimentare obținute din prețuri de vânzare cuprinse între 45 și 85 de lei/MWh de gaz, și, respectiv peste 85 de lei) la prețul de piață, adică 90 de lei/MWh, de pe BRM. Dacă este adoptat proiectuld e lege onshore, în dezbater eîn Parlament, impozitul va fi achitat nu la un preț de 90 de lei, ci la unul de 121 lei/MWH înregistrat pe bursa austriacă.

La acest preț, statul ar încasa 28 lei/MWh din redevență și impozitul suplimentar (în varianta aflată în vigoare), plus alți 27 lei din impozitul suplimentar în varianta propusă de Comisia de Industrii, dacă sunt luate în calcul noul preț de referință și eliminarea deductibilității redevenței și a “reportării” investițiilor.

Cu alte cuvinte, din prețul de vânzare de 90 de lei, statul va încasa 55 de lei numai din cele două impozite. Companiile rămân cu 35 de lei, din care însă vor trebui să suporte costul de producție, care, potrivit Federației Patronale de Petrol și Gaze din România (FPPG), se ridică, în cazul Romgaz, la aproximativ 28 de lei/MWh. Companiile rămân deci cu un profit brut de 7 lei/MWh, din care trebuie să achite impozit pe profit și costurile cu amortizarea, ceea ce face ca profitul net să fie de maxim 5 lei/MWh. Adică 5,55% din prețul de 90 de lei.

Oricine vizita marți Parlamentul României și asista la ședințele a două comisii, cea de industrie și cea pentru buget, ar fi fost uimit să constate că există două Românii total diferite, descrise, paradoxal, de doi parlamentari, ambii membri ai coaliției de guvernare. Potrivit unuia dintre aceștia, prețul gazelor din România s-a majorat cu 400% de la liberalizare, ajungând să fie mai scump decât cel de pe bursa de specialitate vieneză, potrivit celuilalt, gazul din România este cu cel puțin 25% mai ieftin decât cel tranzacționat pe Central European Gas Hub (CEGH) din Austria.

De ce este important? În aceste zile, pe agenda comisiei de buget a Camerei Deputaților se află un proiect legislativ amendat de comisia de industrii, prin adoptarea căruia s-ar dublat practic sarcina fiscală impusă companiilor producătoare de gaze onshore, ajungând la 55 de lei/MWh, potrivit industriei.

Și mai important Cei doi deputați, Iulian Iancu (PSD, șeful comisiei de industrii) și Toma Petcu (ALDE, fost ministru al energiei) sunt de departe cei mai competenți membrii ai comisiilor respective în ceea ce privește sectorul energetic. Influența lor asupra celorlalți membri ar putea cântări decisiv asupra formei finale a respectivului act normativ.

Prețul gazelor din România este deja superior celui de pe bursa austriacă, a susținut Iulian Iancu în ședința comisiei de industrii, încercând să motiveze introducerea prețului de referință de pe această bursă în formula de calcul a impozitului pe veniturile suplimentare rezultate din dereglementarea prețului gazelor la producător. Potrivit acestuia, prețul gazului din România este de 123 de lei/MWh, iar cel de pe CEGH 108 lei/MWh.

Dimpotrivă, prețul gazului de pe bursa austriacă este mult mai scump decât cel de pe bursele din România, a declarat Toma Petcu, în cadrul ședinței comisiei de buget-finanțe, desfășurată în paralel cu ședința comisiei de industrii, în pofida faptului că raportul ar fi trebuit să fie unul comun. Fostul ministru al energiei a prezentat și două prețuri: 90 de lei/MWh - prețul gazului intern și 120 lei/MWh cel al gazului tranzacționat în Austria.

Este dificil de precizat care dintre cei doi parlamentari are dreptate, cât timp niciunul nu a specificat la ce preț al gazelor și la ce tip de contract se referă.

Dacă este analizată evoluția prețurilor de pe piețele din cele două state, este foarte probabil că Iulian Iancu s-a referit la prețurile spot, din contractele pe termen scurt, pentru ziua următoare, care marți erau de 23,4 euro/MWh, aproximativ 110 lei/MWh, în Austria și de 125 lei/MWh pe OPCOM, respectiv 114 lei/MWh pe Bursa Română de Mărfuri (BRM), cifre apropiate de cele avansate de Iancu.

Cifrele avansate de fostul ministru al energiei Toma Petcu se apropie de cele înregistrate în luna noiembrie pe BRM și CEGH în contractele pe termen lung. Astfel, dacă prețul mediu ponderat lunar pe BRM pentru gazul livrat în noiembrie a fost de 90,13 lei/MWh, iar cel de pe bursa austriacă de aproximativ 120 lei/MWh.

Potrivit datelor BRM, prețul mediu ponderat pentru gazul din producția internă din trimestrul al patrulea a fost de 95,65 lei/MWh, în timp ce prețul mediu ponderat de la bursa austriacă a fost de 116,69 lei/MWh.

Cu alte cuvinte, ambii parlamentari par a avea dreptate, doar că s-au referit la prețuri diferite. Dar care preț este mai important?

Spre deosebire de piața de electricitate, unde ponderea volumelor tranzacționate pe piața spot reprezintă 35-40% din totalul energiei tranzacționate, pe piața gazelor, importanța tranzacțiilor de pe piețele pe termen scurt, PZUGN pe OPCOM, DayAhead pe BRM, este mult mai mică.

Potrivit Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), în ultima lună pentru care sunt disponibile, pe piețele centralizate pe termen lung ale BRM s-au tranzacționat 4,5 milioane MWh, care au acoperit 73% din consumul intern. Și vorbim de o lună de vară, cu o cerere mai scăzută.

Pe piețele pe termen scurt, nou înființate în urmă cu trei, se tranzacționează zilnic cantități mult mai reduse. Potrivit OPCOM, în luna noiembrie pe piața pentru ziua următoare pentru gaze naturale (PZUGN) s-au tranzacționat 59 de mii de MWh, la un preț mediu ponderat de 117 lei/MWh. Chiar dacă am presupune că pe piața spot BRM volumul tranzacționat ar fi dublu, rezultă un volum total de 150.000 MWh/lună tranzacționat pe piața pe termen scurt, aproximativ 3,3% din volumul tranzacționat prin contracte pe termen lung.

Și este normal, pentru că furnizorii de gaze naturale pot estima mult mai precis evoluția cererii și ofertei decât cei de energie electrică (care depind mult mai mult de starea vremii, în special în ceea ce privește producția de energie regenerabilă). Cu alte cuvinte, furnizorii de gaze au tot interesul să semneze contracte pe termen lung și să apeleze la piața pe termen scurt doar pentru fine tuning.

În concluzie, chiar dacă ambii parlamentari au dreptate, Iulian Iancu, responsabil pentru apologia scumpirii gazelor din România, se referă la prețuri pentru un volum de gaze care acoperă 3,5% din consum, iar Toma Petcu, care susține că în România prețurile sunt mai reduse decât în Austria, la prețuri pentru un volum de gaze care acoperă 73% din consum.

Fostul ministru al energiei și-a exprimat de altfel temerea că dacă parlamentarii stabilesc din start ca producătorii să fie impozitați cel puțin la prețul din Austria, ei vor fi împinși să ducă prețurile cel puțin la același nivel. În plus, susține Petcu, dacă parlamentarii nu mai recunosc investițiile de operare, nu mai are logică ca producătorii să extragă gaze suplimentar.

“Dacă se merge pe sistemul ăsta de impozitare, un producător are foarte puține motivații să opereze zăcămintele foarte vechi și chiar să exploreze după zăcăminte noi. Probabil că descoperiri ca la Caragele (descoperire recentă a Romgaz n.r.) nu vor mai avea loc”, a afirmat fostul ministru al energiei.

În schimb, Iulian Iancu a justificat marți adoptarea de către comisia pe care o conduce a amendamentelor de majorare a supraimpozitării în domeniul onshore prin faptul că producătorii au majorat prețurile la gaze cu 400% în urma liberalizării și “vor să-l majoreze în continuare până la 500%”.

Numai că în momentul liberalizării prețului gazelor, acestea se vindeau cu 60 de lei/MWh, iar potrivit Bursei Române de Mărfuri (BRM), prețul mediu al gazelor cu livrare în luna noiembrie a fost de 90 de lei/MWh. Rezultă o scumpire a gazelor cu 30 de lei, sau cu 50%. Dacă s-ar fi majorat cu 400%, prețul gazelor ar fi fost de 300 de ei/MWh, de peste 3 ori mai ridicat decât prețul de pe BRM.

Probabil însă că parlamentarul PSD s-a exprimat greșit și se referă la un preț de 400% mai mare decât costul de producție, care în cazul Romgaz este de aproximativ 28 de lei/MWh. Însă chiar și așa creșterea ar fi de 200%. Iar la costul de producție se adaugă redevența, de aproximativ 28 lei/MWh și impozitul suplimentar, care în noile condiții ar fi de 27 lei/MWh. Cu alte cuvinte, 30% din costul final ar fi prețul de producție, 30% redevența și 30% impozitul pe veniturile suplimentare. Aproximativ 60% din prețul final al intra în buzunarele statului. După achitarea impozitului pe profit, compania ar rămâne cu 5,5% din prețul final.

De altfel, Iancu ar vrea ca impozitul pe veniturile suplimentare să fie achitat nu numai pe venituri, cum spune și denumirea impozitului, ci și pe cheltuieli, în acest sens comisia sa eliminând deductibilitatea redevenței din baza de calcul a impozitului. “Până acum, redevența am plătit-o tot noi”, a declarat Iulian Iancu, prin noi referindu-se la consumatori. În logica sa, orice investitor ar trebui să achite o taxă pentru a investi în România. Logica economică susține însă că nimeni nu investește în producția unui bun, dacă nu are perspectiva de a-și recupera costurile de producție (și cele de comercializare) și valoarea impozitelor și tazelor (inclusiv a redevențelor) și să mai poată realiza și profit.

În ceea ce privește eliminarea deductibilității redevenței din formula de calcul a impozitului pe veniturile suplimentare, Iulian Iancu susține că aceasta e justificată din faptul că ea este recunoscută drept deductibilă din impozitul pe profit. Numai că redevența este deja achitată de companii, ceea ce o transformă pentru companii într-un cost de producție și nu un venit ce trebuie impozitat. Iar includerea sa în baza de impozitare a impozitului pe veniturl suplimentar se transformă în aplicarea unui impozit la impozit.

“Am avut oameni neperformanți pe scaune guvernamentale, și de stânga și de dreapta. Dacă cer scrisoare de la ministerul energiei, îmi răspunde că trebuie să păstrez deductibilitatea redevenței”, afirmă șeful comisiei de industrii a Camerei Deputaților.

Scăderea cotațiilor internaționale ale petrolului au fost transferate rapid în preț de companiile care comercializează carburanți în România, prețul benzinei coborând de la 5,75 lei/l la finalul lunii octombrie la 5,02 lei/l în cazul stației OMV Petrom de pe Șoseaua Alexandriei, una dintre cele mai ieftine din București.

Însă grosul prețului carburanților reprezintă taxe și impozite. Dacă este luat în calcul prețul fără taxe și impozite, ieftinirea este de peste 22%, peste cea înregistrată de petrol pe piețele internaționale. În ultima lună, cotațiile petrolului Brent (de referință la nivel global) au scăzut cu 15 dolari (aproximativ 20%), de la 76 dolari pe baril la finalul lunii octombrie, la 61 dolari pe baril, cât s-a înregistrat la finalul ședinței de tranzacționare de marți.

Motivul: din ieftinirea totală de 74 de bani efectuată în ultima, companiile și-au asumat aproximativ 64 de bani, în timp ce statul s-a văzut nevoit să-și vadă reduse veniturile doar cu 10 bani pe litru (diferența de TVA). Astfel în timp ce la un preț de 5,74 de lei/l, atât statul cât și companiile încasau 2,87 lei/l (1,97 lei accize și 0,8 lei TVA în cazul statului), la noul preț de 5 lei/l statul încasează 2,77 lei/l (1,97 lei accize și 0,8 lei TVA), în timp ce companiile și-au redus partea la 2,23 lei/l.

Companiile care comercializează carburanți în România practică însă prețuri diferite de la stație la stație, în funcție de concurența din zonă. Însă ieftinirile sunt similare. Astfel, dacă la finalul lunii octombrie, la stația Rompetrol din Șoseaua Mihai Bravu, un litru de benzină era cumpărat cu 5,82 lei, iar unul de motorină, cu 6,12 lei, în prezent, la aceeași stație, prețurile sunt de 5,14, respectiv 5,58 lei. Rezultă o ieftinire de peste 11,7% la benzină și una de aproximativ 9% la motorină, în funcție de cotațiile internaționale ale celor două produse pe piețele internaționale.

Similar și în cazul benzinăriei OMV Petrom de pe aceeași stradă. În ultimele zile ale lunii octombrie, benzina costa 5,75 lei/litru, iar motorina, 6,02 lei/litru. În prezent, prețurile au ajuns la 5,1, respectiv 5,54 lei/l. Rezultă o ieftinire de peste 11,3% la benzină și una de aproximativ 8% la motorină în mai puțin de o lună.

În ultima lună, cotațiile petrolului Brent (de referință la nivel global) au scăzut cu 15 dolari (aproximativ 20%), de la 76 dolari pe baril la finalul lunii octombrie, la 61 dolari pe baril, cât s-a înregistrat la finalul ședinței de tranzacționare de marți.

Oficialii români, fie că este vorba de ministrul de finanțe Eugen Teodorovici, sau șeful Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, s-au plâns în repetate rânduri că benzinarii se grăbesc să transfere în preț orice majorare de fiscalitate sau a prețului petrolului, dar că sunt mult mai lenți să facă același lucru în cazul ieftinirilor.

Evoluția prețurilor din ultima lună îi contrazice însă. Viteza cu care s-au ieftinit carburanții în urma deprecierii prețului petrolului este surprinzătoare.

Publicația americană Business Insider a publicat un articol pe această temă, în care analiza piața americană, articol intitulat: “Prețurile benzinei. De se majorează atât de rapid, și scad atât de încet?”

Business Insider remarca faptul că orice apreciere a prețului internațional al petrolului este transferată în preț în cea mai mare parte a ei în primele două săptămâni, în timp ce în cazul unei deprecieri a prețului petrolului acest fenomen de ajustare durează de 3 ori mai mult, adică șase săptămâni.

Explicația ține de specificul business-ului: în timp ce alimentarea stațiilor se face zilnic, presiunea scumpirii pe partea de costuri este mare, limitând concurența dintre benzinării. Pe partea de cerere, însă, majorarea rapidă a prețului trezește interesul consumatorilor pentru comercianții cu oferte mai scăzute, ceea ce limitează totuși scumpirea în exces. Invers, situația se schimbă. Eliberați de presiunea unei majorări inevitabile de preț (dimpotrivă, acesta scade), consumatorii devin mai puțin sensibili la concurența prețurilor diferiților distribuitori, care nu se mai tem atât de mult de mișcările concurenților și încearcă să își păstreze pentru o perioadă mai lungă o rentă parte a vechiului preț.

În teoria economică, acest fenomen este universal și denumit “ajustarea asimetrică a prețurilor”.

Prețul mediu zilnic al energiei pe piața spot a atins duminică maximul acestui an, 87,29 euro/Mwh (sau 406,63 lei/MWh) pentru energia electrică cu livrare în ziua de luni ca urmare a reducerii producției de energie eoliană sub 0 MWh, de la peste 2400 de MW în primele zile ale acestei perioade friguroase, începute la mijlocul săptămânii trecute. Profit.ro avertiza miercuri că în pofida faptului că producția ridicată de energie eoliană a transformat România în exportator net de electricitate, situația s-ar putea schimba către finalul săptămânii, când vântul se va calma, iar temperaturile vor coborâ sub -10 grade.

Chiar dacă a fost depășit cu peste 30 de lei precedentul preț mediu zilnic al acestui an, recordul pe intervale orare a rămas cel stabilit miercuri, 21 noiembrie, de 583 lei pentru curentul furnizat a doua zi în intervalul orar 17-18. cel mai mare preț pentru energia furnizată luni a fost cel din intervalul orar 16-18, de 559 lei/MWh.

Chiar dacă prețul mediu a scăzut în licitația de luni pentru curentul furnizat marți la 396 lei/MWh, prețul pentru intervalul orar 16-17 a urcat la 581 lei/MWh, cu numai 2 lei sub maximul din 21 noiembrie.

Interesant este că, dacă în primele trei zile ale perioadei geroase începute la mijlocul săptămânii, energia eoliană producea peste și 2.400 MW, fiind principala sursă de energie din România, duminică, începând cu ora 10, parcurile nu numai că nu produceau, dar consumau energie electrică. Pentru a putea rămâne funcționale, când nu bate vântul, turbinele eoliene au nevoie de curent. Așa se explică consumul, și nu producția, de 10-20 MW raportat de Transelectrica pentru parcurile eoliene.

În pofida frigului și consumului ridicat pentru această perioadă, de miercuri până vineri, prețurile pe PZU au rămas relativ reduse (între 243 și 270 lei/MWh), în principal ca urmare a producției ridicate de energie eoliană. România a și fost exportator net de electricitate în respectivul interval.

Situația s-a schimbat odată cu venirea weekendului și cu slăbirea intensității vântului. Astfel, începând de sâmbătă, ora prânzului, România a devenit importator net de electricitate, producția de energie eoliană scăzând de la peste 200 MW la 50 MW. Duminică, începând cu ora 10, aceasta a ajuns chiar la -23 MW, parcurile eoliene consumând energie.

În afara de energia eoliană, nici energia hidro nu s-a remarcat printr-un aport deosebit, în această perioadă, până pe 15 decembrie aflându-se în revizie programată 2 unități de la Porțile de Fier, cu o capacitate de producție de aproximativ 400 MW.

Nici producătorii de energie pe cărbune nu o duc mai bine, Turceni înregistrând duminică o avarie (evident neplanificată), care i-a redus producția de la 1900 MW la 1650 MW.

Recordul absolut într-un interval orar pentru energia electrică a fost de 680 de lei pe MWh, înregistrat pe 1 februarie 2017.

Prețul gazelor naturale pe bursele spot operate de OPCOM și Bursa Română de Măfuri (BRM) au atins în ultimele două zile maximele acestei luni, depășind prețul de 130 lei/MWh.

Dacă pe OPCOM, prețul gazelor de pe piața pentru ziua următoare (PZUGN) cu livrare pentru ziua de marți a fost de 133,6 lei/MWh, prețul produsului similar comercializat pe BRM, pe piața Day Ahead, cu livrare în ziua de miercuri a atins maximul acestui an, 135,1 lei/MWh.

Prețul înregistrat pe BRM este mai mare chiar și decât cel realizat pe OPCOM pe 26 octombrie, când s-a înregistrat un nivel de 135 lei/MWh, până la finalul lunii respective, furnizorii și producătorii fiind obligați să-și realizeze obligațiile de stocare a gazului pentru iarnă, majorate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) cu 15% față de nivelul stabilit pentru iarna trecută.

De ce este important? Dacă până pe 1 aprilie 2019, ANRE a decis practic să înghețe prețul gazelor pentru populație, odată cu această dată, companiile furnizoare vor cere agenției de reglementare recunoașterea în tarif a noilor prețuri de achiziție. Iar scumpirile vor părea cu atât mai ridicate cu cât ele nu au fost graduale, cum ar fi fost normal, ci se vor acumula pe o perioadă de aproape un an.

Cu toate acestea, impactul va fi limitat de faptul că furnizorii cumpără gazele în principal prin contracte bilaterale și nu pe cele două piețe spot, folosite mai mult pentru reglarea volumelor marginale necesare acoperirii consumului. Însă și pe piețele bilaterale prețul gazului s-a majorat, prețul gazelor tranzacționate pe BRM a fost în luna octombrie cu peste 50% mai ridicat decât cel din luna similară a anului trecut.

Dar de ce cresc prețurile gazelor?

Explicația principală constă în evoluția raportului dintre cerere și ofertă, în scăderea volumelor de gaze extrase în România ca urmare a scăderii naturale a producției (în cazul OMV Petrom care și-a redus producția cu 6%, în timp ce Romgaz și-a majorat-o cu 7% în primele trei trimestre ale anului), ceea ce a condus la o aliniere a evoluției prețurilor de pe piața internă cu cea a prețurilor de pe bursa de Viena (CEGH), luată în considerare la calculul redevenței de către Agenția Națională de Reglementare pentru Resursele Minerale (ANRM).

Noua formulă de calcul a redevenței a contribuit, la rândul său, la majorarea prețului. Potrivit calculelor Profit.ro, modificarea prețului de referință din formula de calcul a redevenței a avut un impact total asupra prețului de 7,4 lei/MWh.

Din februarie 2008 și până în 11 februarie 2018, prețul de referință utilizat la calculul redevențelor datorate pentru producția internă de gaze naturale a fost unul fix, stabilit de ANRM la 495 lei/mmc. La începutul lui 2018, Agenția a schimbat radical legislația, spre nemulțumirea companiilor petroliere, și a decis ca prețul de referință să fie media cotațiilor spot lunare, transformate din euro în lei, rezultate din tranzacțiile cu gaze derulate la la Central European Gas Hub din Viena (CEGH).

Asta a făcut ca, după intrarea în vigoare a modificării legislative, prețul de referință pe mia de metri cubi să se majoreze cu peste 100%, de la 495 lei în ianuarie și primele zile din februarie la peste 932 lei în a doua jumătate a lunii februarie, 1.110 lei în martie și 1.184 lei în aprilie. Ulterior, după ieșirea din iarnă și scăderea corespunzătoare a consumului, prețul s-a mai temperat, la circa 1.002 lei în mai și 1.087 lei în iunie.

Majorarea a fost resimțită de producători. Potrivit Romgaz, “creșterea redevenței este cauzată în proporție de circa 85% de creșterea prețului de referință reglementat prin Ordinul ANRM”. Suplimentar, cheltuielile companiei au fost majorate cu 104 milioane lei și ca urmare a achitării impozitului asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale.

Anticipațiile actorilor de pe piață joacă și ele un rol important. Adoptarea cu întârziere a legii offshore, dar și amânarea deciziilor finale de investiții în Marea Neagră ale Exxon/OMV Petrom și BSOG pentru anul viitor, a indus un anumit pesimism pe piețe. Declanșarea producției în Marea Neagră, care ar contribui la majorarea ofertei și ar pune o presiune pe scăderea viitoare a prețurilor, este în prezent incertă.

Un alt motiv al creșterii prețului gazelor ține nu de stat sau de producători, ci de furnizori. Aceștia ar trebui să-și planifice cu atenție volumul de gaze achiziționat prin contracte bilaterale în funcție de consumul sezonier, dar și de obligațiile de înmagazinare impuse de ANRE și de o prognoză a nivelului producției interne.

În România, majoritatea furnizorilor apelează în mare parte a anului exclusiv la gazele din producția internă (singura excepție, cel puțin în luna august, a fost E.On). La gazele din import, apelează doar în momentul ân care sosește iarna, când prețurile de import sunt mult mai mari. Similar și în cazul volumelor depozitate. Potrivit ANRE, în luna august cele 3,5 miliarde de metri cubi depozitați erau exclusiv din surse interne.

În Europa, situația este contrară. În trimestrul al doilea, când România renunța la orice import de gaze din Rusia, statele membre ale UE își majorau importurile cu 10%. Pe lângă cererea mare de gaze în vederea înmagazinării la nivelul UE, importurile rusești au fost favorizate și de evoluția prețurilor. Statele care au încă semnate cu Gazprom contracte de import de gaz cu un preț legat de cel al petrolului au avut tot interesul de a importa gaze în trimestrul al doilea, prețul de import din trimestrul al treilea urmând a fi modificat pentru a reflecta aprecierea prețului petrolului pe piețele internaționale. Cu alte cuvinte, mai multe state europene au beneficiat de decalajul dintre momentul aprecierii prețului petrolului și cel al modificării prețului gazelor (pe baza formulelor contractuale care îl legată de cel al petrolului) și au preferat să importe mai mult gaz, la un preț mai avantajos, în trimestrul al doilea pentru a nu fi nevoite să cumpere același gaz la un preț mai mare în trimestrul al treilea.

Și companiile din România ar fi putut beneficia de pe urma acestui decalaj, potrivit ANRE, prețul de import din lunile mai și iunie fiind de 94, respectiv 88 lei/MWh. În prezent, când ele apelează la importuri, acesta este cu 30% mai mare.

Din punctul de vedere al furnizorilor ar fi fost mai profitabil să-și realizeze obligațiile de depozitare din vară, cu gaz din import (chiar dacă la acea dată era mai scump cu 10-15% decât cel din producția internă), pentru a putea cumpăra iarna mai mult gaz din producție internă (la un preț mai mic decât cel de import).

Și decizia ANRE de a majora volumul de gaz stocat a contribuit la majorarea prețurilor. Apelarea pe timp de iarnă la volume mai ridicate stocate și aduce o siguranță relativă în ceea ce privește securitatea alimentării, însă contribuie la scumpirea gazelor. Pe lângă prețul de furnizare și tarifelor de transport sau sistem, consumatorii finali vor mai achita și tariful de înmagazinare, cel de injecție și cel de extracție din depozit.

Prețul gazelor pe piața pentru ziua următoare (PZUGN) a OPCOM s-a majorat într-o singură zi, joi, cu 20%, la 135 lei/MWh, după ce miercuri atinsese maximul de la lansarea în urmă cu o lună a acestei piețe, 112,5 lei/MWh. Principala motivație ar putea fi aceea că până la finalul acestei luni furnizorii și producătorii sunt obligați să-și realizeze obligațiile de stocare a gazului pentru iarnă, majorate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) cu 15% față de nivelul stabilit pentru iarna trecută.

Volumul de gaze tranzacționat joi, cu livrare în ziua de vineri, a fost și el ridicat pentru nivelurile înregistrate pe această piață, de 5.650 MWh, al treilea volum zilnic înregistrat de la lansarea platformei.

Un alt motiv al prețului înregistrat joi este că de la ședința de joi a lipsit oferta unuia dintre cei doi mari producători interni, Romgaz, dar și cea a intermediarului importurilor de gaze rusești, WIEE, prezent pe această piață în ultimele 3 ședințe de tranzacționare. Astfel, au fost licitate doar gazele oferite de OMV Petrom și, probabil cele ale operatorului de sistem Transgaz, care poate participa la licitații cu gazele rămase în urma efectuării operațiuni de echilibrare a sistemului.

De partea cealaltă, a cumpărătorilor, au licitat cei doi mari furnizori, Engie și E.On, dar și marii furnizorii de electricitate care au intrat pe piața gazelor, CEZ Vânzare, Enel Energie SA și Enel Energie Muntenia SA.

Pe lângă aceștia, au mai licitat volumul de gaze pus la dispoziție în principal de OMV Petrom și furnizori mai mici, precum MET Romania Energy SA, Nova Power & Gas SRL și Tinmar Energy SA.

Până în prezent, prețurile de pe PZUGN a OPCOM s-au situat sub prețul mediu ponderat, de 116 lei/MWh; înregistrat pentru această lună pe platforma concurentă a Bursei Române de Mărfuri (BRM), unde volumul este mai ridicat.

Prețul gazelor tranzacționate pe BRM a fost în luna octombrie cu peste 50% mai ridicat decât cel din luna similară a anului trecut. Explicația constă în scăderea volumelor de gaze extrase în România ca urmare a scăderii naturale a producției, ceea ce a condus la o aliniere a evoluției prețurilor de pe piața internă cu cea a prețurilor de pe bursa de Viena (CEGH), luată în considerare la calculul redevenței de către Agenția Națională de Reglementare pentru Resursele Minerale (ANRM).

Prețul pentru luna octombrie de pe bursa vieneză este în prezent de 130,72 lei/MWh, cu 60% mai ridicat decât prețul de 81 lei/MWH din luna similară a anului trecut și cu aproximativ 12,5% peste cel înregistrat în această lună pentru gazele de pe piața internă pe BRM.

Prin decizia de majorare cu 15% a volumului de gaze care trebuiesc stocate în această iarnă, ANRE a contribuit la rândul său la majorarea prețurilor, punând presiune pe cerere cel puțin în acest final de lună. Furnizorii trebuie să achiziționeze până la finalul lunii cantități mai mari de gaze (și în vederea livrării către consumatori și în vederea înmagazinării), fapt ce intensifică nivelul concurenței pe partea de cerere.

În plus, apelarea pe timp de iarnă la volume mai ridicate stocate și nu la importuri aduce o siguranță relativă în ceea ce privește securitatea alimentării, însă contribuie la scumpirea gazelor. Pe lângă prețul de furnizare și tarifelor de transport sau sistem, consumatorii finali vor mai achita și tariful de înmagazinare, aflat la un nivel de aproximativ 20 lei/MWh.

Iar prezența WIEE pe PZUGN arată faptul că deja gazul de import este mai ieftin decât cel din producția internă (fără a lua în calcul și tariful de depozitare perceput de Romgaz, în calitate de operator a celor șase depozite autohtone).

PZUGN a fost lansată operațional în 31 iulie 2018 și asigură participanților la piață posibilitatea ajustării portofoliilor de tranzacții și diminuării și/sau eliminării situațiilor de dezechilibru ale utilizatorilor rețelei, datorate situațiilor efective existente în piață și în derularea angajamentelor contractuale la termen. La lansare, pe platformă erau înregistrați un număr de 13 operatori economici, între timp numărul acestora majorându-se la 30.

Efectiv, piața pentru ziua următoare a gazelor naturale (PZUGN) a debutat pe 19 septembrie, când s-au efectuat primele licitații la un preț de 98 lei/MWh.

Guvernul a majorat nivelul accizelor pentru anul viitor peste cel prevăzut în actualul Cod Fiscal, în urma actualizării acestora cu creșterea prețurilor de consum comunicată oficial de Institutul Național de Statistică. Astfel, dacă la benzină cu plumb, acciza ar fi trebuit să rămână, potrivit Codului Fiscal postat de site-ul MFP, și în 2019 de 1.976 lei/1000 litri, din prima zi a anului viitor aceasta va fi de 2.038 lei/1000 de litri, cu 3,15% mai mare decât în prezent. Similar, acciza la motorină va fi majorată de la 1838 lei/1000 l la 1.896 lei/1000 l.

Cum peste 50% din prețul carburanților la pompă este reprezentat de acciză plus TVA, este de așteptat ca, în cazul în care comercianții vor transfera întreaga povară fiscală în preț, acesta să se majoreze cu 1,5-1,6%, aproximativ 10 bani pe litru.

Însă nu numai accizele la carburanți au fost majorate. Astfel cele la bere vor crește de la 3,3 la 3,4 lei pe hl (1 grad), iar cele pentru vinurile spumoase de la 47,35 la 48,89 lei/hectolitru de produs.

Acciza la vinurile liniștite și la produsele intermediare se majorează la rândul ei de la 396,84 lei/hectolitru de produs la 409,34 lei.

Alcoolul etilic va “beneficia” de o majorare de acciză de la 3.300 lei la 3.411 lei/hectolitri de alcool pur, iar cel produs în micile distilerii de o majorare de acciză de la 1653 la 1705 lei/hectolitru de produs la 409,34 lei.

Un pachet de țigarete se va scumpi și el cu 0,2 de bani în urma majorării accizei de la 448 lei/1000 de țigarete la 457 lei/1000 de țigarete. Însă aceasta nu va fi singura măsură care va duce la scumpirea țigărilor. Prețul unui pachet de țigări va crește, cel târziu de la 1 ianuarie 2019, cu aproximativ 0,5 lei, ca urmare a majorării accizei pentru alinierea la reglementări europene din domeniu, au declarat pentru Profit.ro surse familiarizate cu modul de funcționare al pieței țigaretelor. În prezent, ponderea accizei în preț este sub nivelul minim acceptat de UE, iar o derogare mai permite acest lucru doar până la sfârșitul anului. Astfel, Ministerul Finanțelor trebuie să majoreze acciza de la nivelul de 58-59% din prețul mediu ponderat la cel puțin 60% din prețul mediu ponderat.

Accizele la produsele energetice cresc la rândul lor. Acciza la electricitatea utilizată în scop comercial s-a majorat de 2,37 la 2,44 lei/MWh, iar cea utilizată în scop necomercial de la 4,74 la 4,89 lei/MWh.

Și gazul petrol lichefiat utilizat pentru încălzire va trebui accizat mai mult de la 1 ianuarie, de la 537 lei/tonă la 555 lei/tonă.

Potrivit Codului Fiscal, nivelul accizelor se actualizează cu creșterea prețurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, față de perioada octombrie 2014 - septembrie 2015, comunicată oficial de Institutul Național de Statistică până la data de 15 octombrie. Nivelul accizelor actualizat se publică pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, până cel mai târziu pe data de 20 octombrie a fiecărui an. În cazul în care în ultimele 12 luni are loc scăderea prețurilor de consum, nivelul accizelor rămâne același, nu scade.

România ar putea avea parte de o nouă procedură de infringement din partea Comisiei Europene (CE) în cazul în care guvernul PSD decide o plafonare a prețului la carburanți sau orice altă metodă administrativă de control al prețurilor. Istoricul său în acest domeniu nu o ajută, ultimul exemplu de eșec generalizat a unei astfel de politici fiind recenta intervenție pe piața asigurărilor auto obligatorii (RCA). CE a trimis deja o scrisoare guvernului prin care acuză impunerea “mai multor limitări severe modalității de calcul a primelor de asigurare de către asiguratori”, în pofida faptului că șeful Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, susține că executivul european nu a considerat că această măsură ar fi fost ilegală.

Politicile de control al prețurilor nu sunt agreate la Bruxelles și conduc în general la rezultate dezastruoase, cazurile recente ale Venezuelei sau Turciei fiind edificatoare. În 2012, Franța a încercat ceva similar, în campania electorală François Hollande promițând o plafonare a prețului carburanților. Guvernanții francezi au descoperit însă cu surpriză că legislația internă, care transpunea directivele europene, permitea o intervenție pe preț doar pentru 6 luni și “în situații de criză, în circumstanțe excepționale, de calamitate publică sau o anomaliei a pieței dintr-un segment economic”. În plus, companiile distribuitoare de carburanți au avertizat guvernul francez că, în spiritul transparenței, vor afișa la stații prețul defalcat pe componenta sa fiscală și pe cea care revine companiilor.

Și în Franța, ca și în România, statul încasa peste jumătate din prețul benzinei și motorinei ca TVA și accize, ceea ce a făcut ca guvernul de la Paris să renunțe la ideea sa.

Și în România, ca și în Franța anului 2012, legislația e similară, iar în prezent nu poate fi sesizată nicio criză, nicio circumstanță excepțională sau vreo anomalie a pieței.

În ultimele 6 luni, în pofida majorării prețului barilului de petrol Brent cu peste 10% (de la 70 la peste 85 de dolari, ca în ultimele zile să scadă sub nivelul de 80 de dolari), prețul benzinei a rămas aproape constant (a crescut cu doar 1%, iar cel al motorinei s-a apreciat ușor, cu 4%.

Dacă la mijlocul lunii mai, la stația Rompetrol din Șoseaua Mihai Bravu, un litru de benzină se tranzacționa cu 5,76 lei iar unul de motorină cu 5,88 lei, în prezent, la aceeași stație, aceste pot fi cumpărate cu 5,82, respectiv 6,12 lei.

Similar în cazul benzinăriei OMV Petrom de pe aceeași stradă. În mai, benzina costa 5,7 lei/, iar motorina 5,82 lei/l, în prezent aceste pot fi cumpărate cu 5,75, respectiv 6,06 lei/l.

E adevărat că înainte de calmarea pieței, carburanții s-au scumpit cu aproximativ un leu pe litru, însă nu a fost în niciun caz vina companiilor, ci a guvernului, care a decis să reintroducă supraacciza la carburanți într-o perioadă în care prețul internațional al petrolului s-a dublat de la 35 la peste 70 de dolari pe baril.

Interesant este că ministrul finanțelor a anunțat posibila înghețare a prețurilor ca contramăsură a eliminării din nou a supraaccizei. Cu alte cuvinte, actualul ministru recunoaște că reintroducerea supraaccizei nu a fost benefică însă ar vrea să transfere responsabilitate pe umerii companiilor de pe cei ai guvernului, responsabil de această decizie.

Ministrul de finanțe invocă faptul că, în România, orice majorare de taxe (sau a prețului barilului) se vede rapid în preț, în timp ce orice micșorare a fiscalității (sau a prețului barilului) este transferată mai lent în prețul la pompă.

Numai că acest lucru se întâmplă peste tot în lume. Business Insider apublicat în 2011 un articol pe această temă, în care analiza piața americană, articol intitulat: “Prețurile benzinei. De se majorează atât de rapid, și scad atât de încet?”

Publicația americană remarca faptul că orice apreciere a prețului internațional al petrolului (implicit a taxării, în cazul României) este transferată în preț în marea ei majoritate în primele două săptămâni, în timp ce în cazul unei deprecieri a prețului petrolului (s-au reducere a taxării) acest fenomen de ajustare durează de 3 ori mai mult, șase săptămâni.

Explicația ține de specificul business-ului: în timp ce alimentarea stațiilor se face zilnic, presiunea scumpirii pe partea de costuri este mare, limitând concurența dintre benzinării. Pe partea de cerere însă, majorarea rapidă a prețului trezește interesul consumatorilor pentru comercianții cu oferte mai scăzute, ceea ce limitează totuși aprecierea în exces.

Invers, situația se schimbă. Eliberați de presiunea unei majorări inevitabile de preț (dimpotrivă acesta scade), consumatorii devin mai puțin sensibili la concurența prețurilor diferiților distribuitori, care nu se mai tem atât de mult de mișcările concurenților și încearcă să își păstreze pentru o perioadă mai lungă o rentă parte a vechiului preț.

În teoria economică, acest fenomen este universal și este denumit “ajustarea asimetrică a prețurilor”.

Articolul din Business Insider conține și un sfat adresat parcă guvernanților români: “Înțelegerea acestei afaceri complicate necesită câteva cunoștințe de bază privind modul în care piața se interconectează cu întreg sistemul de pompare a benzinei în rezervorul vehiculului dvs”.

Preocuparea pentru consumatorii casnici a fost principala motivare adusă de consilierul primului ministru, Darius Vâlcov, preluată și în expunerea de motive a proiectului de Hotărâre de Guvern, pentru introducerea controlului prețului gazelor naturale. Proiectul de HG publicat miercuri de Ministerul de Finanțe, prin care plafonează prețul de vânzare al gazelor din producția internă de la producători la furnizori la 55 lei/MWh până în 2021, nu face însă nicio diferență între consumatorii casnici și cei industriali, discount-ul oferit cu dărnicie de guvern urmând a se aplica și acestora din urmă.

Dincolo de imaginea negativă pe care politicile de control al prețului o au în ochii economiștilor, pentru a avea un tablou complet al acestei HG ar trebui văzut care sunt beneficiarii, care sunt pierzătorii și care sunt efectele pe termen scurt (măcar cei trei ani de posibilă aplicare) și pe termen lung ale plafonării prețului gazelor la 55 lei/MWh.

Care sunt beneficiarii?

În ceea ce privește beneficiarii, este evident că primii vor fi furnizorii de gaze naturale, care vor profita de un preț de achiziție mai redus cu 25-30% decât cel din prezent.

Indirect, va beneficia și o treime din populația României, conectată la rețeaua de gaze. Interesant este că populația cea mai săracă va profita, ci populația din orașele mari și medii, cu sisteme centralizate de încălzire. Furnizorii vor raporta la Autoritatea de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) noile prețuri de achiziție, care vor fi recunoscute de ANRE în factura populației, aceasta urmând a se ieftini cu aproximativ 15-20%.

O altă categorie de beneficiari, poate cea mai importantă, sunt consumatorii industriali. Printre aceștia se remarcă ELCEN, Electrocentrale Constanța și alte CET-uri care alimentează sistemele centralizate, dar și producătorii de îngrășăminte: Azomureș, care în prezent negociază cu Gazprom, sau măcar unul din combinatele deținute de Ioan Nicolae, aflate în insolvență. Chemgas Holding Corporation din Slobozia, fostul Amonil, de exmplu, controlat indirect de Niculae printr-un offshore înregistrat în Belize, a intrat în insolvență în vara anului anul trecut, dar și-a reluat producția în noiembrie 2017, cu gaze din import de la gigantul rus de stat Gazprom. O altă industrie care ar urma să profite de plafonarea prețului la gaze este cea metalurgică. Reducerea prețului ar putea ușura sarcina celor de la ArcelorMittal de a vinde Sidex-ul. Iar la mai puțin de 24 de ore de la publicarea proiectului de HG expiră termenul de subscriere a ofertelor pentru aproape 54% din acțiunile producătorului de aluminiu Alro Slatina (întâmplător oraș în care Vâlcov a fost primar), un alt beneficiar al plafonării prețului la gaze. De altfel, Vâlcov a recunoscut public că a “mediat” neînțelegerile dintre statul român și acționarul principal al ALRO, miliardarul rus Vitali Machitski, în momentul majorării numărului de “certificate verzi” obligatorii pentru producătorul de aluminiu.

Ultimii, dar nu cei din urmă, beneficiari, dat fiind faptul că PSD deține multe primării și majorități importante în consiliile locale, sunt Unitățile Administrativ Teritoriale (UAT), care, potrivit unei legi votate în urmă cu doar o lună, pot deveni nu numai distribuitori de gaze, ci chiar și furnizori. Acestea vor beneficia de un avantaj competitiv considerabil față de actorii privați, obținând, prin includerea "alimentării cu gaze" în definiția serviciilor comunitare de utilitate publică, o serie de facilități de care primii nu beneficiază.

Care sunt pierzătorii? Guvernul a identificat 2 “prețuri corecte”, unul de 55 și unul de 107 lei

Evident că producătorii, Romgaz și OMV Petrom, sunt principalii pierzători. Noul preț de 55 lei/MWh se situează undeva la limita costurilor respectivelor companii. În cazul OMV Petrom, numai costul aferent exclusiv activității de producție (lifting cost) este de 11,9 dolari/bep, aproximativ 28 lei/MWh. La acesta se adaugă taxele pe producție: redevența și impozitul de 60% pe veniturile suplimentare din dereglementarea prețului gazelor (deși despre ce dereglementare mai poate fi vorba dacă el este plafonat?!).

Redevența este de aproximativ 7,5% (la mijlocul intervalului dintre cota minimă de 3,5% și cea maximă de 13%), însă ea se aplică la un preț de 23 de euro/MWh (107 lei/MWh). Pentru că, la fel ca orice planificator central care se respectă, actualul guvern se află în căutarea “prețului corect”. Și surpriză, a identificat nu unul, ci două “prețuri corecte” ale gazelor. Unul de 55 lei impus la vânzare producătorilor și unul dublu, de 107 lei, cel de pe bursa vieneză de specialitate, la care se aplică redevența! Rezultă o redevență de 8 lei, la care se adaugă impozitul suplimentar, de 5,5 lei/MWh.

Astfel, costul aferent activității de producție este de 41,5 lei/MWh, la care se adaugă amortizările (valoarea prezentă a cheltuielilor de capital sau investițiilor efectuate în trecut - de departe cele mai mari în cazul investițiilor din upstream) și costurile administrative și de transport. Probabil că valoarea totală a costurilor este superioară “prețului corect” de 55 de lei. În aceste condiții, probabil că nimeni nu va mai investi (mai ales că costurile de capital nu sunt recunoscute nici în legea offshore) în upstream, nici în explorare, nici în activitatea de recuperare a rezervelor.

De pierdut au și bursele de specialitate din România, OPCOM și Bursa Română de Mărfuri (BRM), care sperau că se vor dezvolta în urma introducerii obligativității tranzacționării a 50% din producție pe piețele centralizate autohtone. Ce bursă mai e aceea care tranzacționează un produs la preț fix? Și pe ce principii vor fi declarați câștigătorii licitațiilor?

Romgaz va suferi probabil mai mult decât OMV Petrom, activitatea sa concentrându-se pe producția de gaze, nu și de petrol, însă va putea face datorii la bugetul de stat, mai ales că intra în vigoare mult anunțată lege a amnistierii fiscale, dedicată, probabil, companiilor de stat, de departe cele mai mari datornice la buget.

Industria adiacentă activității de explorare va suferi, la rândul ei, o lovitură serioasă.

Care vor fi efectele pe termen scurt și pe termen mediu?

Dincolo de micșorarea facturilor consumatorilor casnici și industriali, pe termen scurt probabil că va fi impulsionată activitatea economică a industriei de îngrășăminte chimice și a celei metalurgice.

Aceasta se va vedea probabil contabil în evoluția pozitivă Produsului Intern Brut (PIB), care măsoară în primul rând valoarea adăugată în economie. Iar la prețuri mici de producție (prin reducerea prețului unei materii prime importante, gazul) se majorează valoarea adăugată. Actualii guvernanți se vor putea lăuda, probabil, până în 2021 și cu reducerea șomajului (prin angajarea de forță de muncă în industriile beneficiare) și cu micșorarea ratei inflației (ca urmare a reducerii influenței prețurilor volatile, printre care se numără cel al produselor energetice).

Tot pe termen scurt, și nu numai, vor fi stopate investițiile în upstream, ceea ce va conduce la o reducere considerabilă a ratei de înlocuire a rezervelor de gaze ale celor duă companii. Declinul natural al producției OMV Petrom, potrivit fostului CEO, Mariana Gheorghe, este de 10% anual. Rezultă că în trei ani, în absența investițiilor în explorare și recuperare de rezerve, producția OMV Petrom se va situa undeva la 70-75% din nivelul actualei producții.

În plus, pe termen scurt și mediu, măsura va conduce la creșterea cererii interne de gaze (în principal din partea consumatorilor industriali), dublată de reducerea ofertei (ca urmare a absenței investițiilor și reducerii ratei de înlocuire a rezervelor). Rezultatul: penurie de gaze produse intern și majorarea importurilor din Rusia.

În plus, este foarte probabil că în aceste condiții, austriecii de la OMV să renunțe la OMV Petrom, fie informal, nemaifiind dispuși să-i acorde atenția de până acum (vor lăsa compania să moară pe limba sa, prin reducerea rezervelor), fie formal, o scoate la vânzare. Însă întrebare este cine ar putea cumpăra Petrom în aceste condiții?

În ceea ce privește declanșarea producției din Marea Neagră, devine din ce în ce mai puțin probabil ca vreo companie să adopte o decizie de investiție favorabilă, dată fiind sarabanda de schimbări legislative din ultima lună, care pur și simplu a dat peste cap orice calcul de profitabilitate. Adoptarea unei decizii de investiție favorabilă într-o țară care practică o politică a prețurilor este practic imposibilă. Și la un preț de 55 lei/MWh, care nu le permite concesionarilor să-și acopere cheltuielile de capital și cele operaționale!

Ce urmărește PSD?

Foarte probabil, în spatele deciziei de plafonare a prețului la gaze nu stau fundamente economice, ci o strategie politică pentru un ciclu electoral. PSD se va putea lăuda în 2020-2021 cu o creștere economică record și cu o reducere a ratei șomajului și a ratei inflației. În plus, membrii de partid de la nivel local (primari și președinți de consilii locale) vor fi satisfăcuți, vechile companii (Elcen, Electrocentrale Constanța, CET-urile) și noile firme de furnizare de gaze și de producere a energiei termice, înființate de UAT-uri, emițând facturi decente pentru o treime din populație (majoritar din mediul urban). În plus, măsura va putea fi prezentată, după modelul populist est-european (similar Ungariei și Poloniei) ca o victorie marilor corporații “care sug sângele poporului”!

România rămâne statul european cu cel mai redus preț al gazului natural facturat consumatorilor casnici (3 euro/100 KWh), în pofida faptului că ponderea taxelor în prețul final este una dintre cele mai ridicate din UE (43% din preț).

Un nivel mai ridicat al ponderii taxelor în prețul final al gazelor este înregistrat doar în Danemarca (56% din prețul facturat consumatorilor casnici), Olanda (51%) și Suedia (45%).

De cele mai reduse ponderi ale taxelor în prețul final din UE beneficiază consumatorii casnici din Marea Britanie(9%), Luxemburg (10%), Bulgariei, Republicii Cehe și Slovaciei (toate cu 17%).

La nivelul UE, impozitele și taxele au reprezentat, în medie, aproximativ un sfert (27%) din prețurile gazelor naturale în a doua jumătate a anului 2017.

Exprimate în euro, prețurile medii cele mai scăzute ale gazelor facturate consumatorilor casnici în a doua jumătate a anului 2017 au fost, potrivit Eurostat, cele din România (3,1 euro pe 100 kWh), Croația și Ungaria (ambele 3,7 euro), Bulgaria (3,8 euro), Letonia (3,9 euro), Lituania și Luxemburg (în jur de 4,0 euro).

Cele mai ridicate prețuri la gaze au fost achitate de consumatorii casnici suedezi (11,3 euro), danezi (8,8 euro), spanioli și italieni (8,7 euro), olandezi (8,2 euro) și portughezi (8,0 euro).

Prețul mediu al gazului facturat consumatorilor casnici europeni a fost de 6,3 euro pe 100 kWh, de două ori mai ridicat decât cel din România.

În a doua jumătate a anului trecut, prețurile gazelor naturale au scăzut în medie cu 0,5% în UE, cele mai mari scăderi fiind înregistrate în Slovenia (-5,5%), Germania (-5,1%) și Luxemburg (-4,8%). În schimb, cele mai mari creșteri au fost observate în Estonia (+ 25,9%), urmat de Bulgaria (20,6%) și Danemarca (+ 18,1%).

România a fost anul trecut statul european cu cea mai mare majorare a producției de gaze naturale, atât procentuală, cât și nominală, în pofida faptului că volumul gazelor naturale extrase la nivelul întregii Uniuni Europene s-a redus cu 3%. Potrivit datelor Eurostat, anul trecut, România și-a majorat producția cu 8% (sau 800 milioane metri cubi) comparativ cu 2016, situându-se pe primul loc în topul statelor membre UE cu un nivel al producției mai mare față de cea din anul precedent.

Citește mai mult la: https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/analiza-romania-a-fost-statul-european-cu-cea-mai-mare-majorare-a-productiei-de-gaze-in-2017-18079658

Informaţiile publicate de Profit.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Prețul energiei electrice facturat consumatorilor casnici autohtoni s-a majorat cu 7,2% în a doua jumătate a anului trecut, potrivit Eurostat, numai Cipru, la nivelul Uniunii Europene, înregistrând o majorare superioară celei din România, de 12,6%.

Cu toate acestea, consumatorii casnici din România achită unul din cele mai reduse prețuri la energie electrică din UE, de aproximativ 12,5 euro pe 100 de KWh.

De prețuri mai reduse beneficiază cetățenii bulgari (9,8 euro/100 kWh), cei din Lituania (11,1 euro), Ungaria (11,3 euro) și Croația (12 euro), în timp ce germanii (30,5 euro), danezii (30,1 euro) și belgienii (28,8 euro) sunt europenii care achită cele mai mari prețuri la energie electrică.

Prețul mediu al energiei electrice facturată cetățenilor UE a fost de 20,5 euro/100 kWh.

Calculat însă la paritatea puterii de cumpărare, prețul energiei electrice din România este unul dintre cele mai ridicate din UE, după cel din Germania, Portugalia și Belgia.

Ponderea impozitelor și taxelor din totalul prețurilor la electricitate achitate de consumatorii casnici europeni este de aproximativ 40%, Valoarea cea mai ridicată (69% din preț) fiind achitată de danezi, germani (55%) și Portughezi (52%), în timp ce cea mai scăzută o plătesc maltezii (5%).

Investitorii nu mai exclud un preț al petrolului Brent de peste 100 de dolari pe baril, dovadă că în prezent există contracte option pentru nu mai puțin de 93 de milioane de barili potrivit cărora prețul petrolului va depăși acest prag în următoarele 12 luni.

De ce este important. Cotațiile internaționale ale petrolului, împreună cu cursul de schimb leu/dolar și impozitarea (accize+TVA), reprezintă cele mai importante variabile în evoluția prețului carburanților. Astfel, în ultimul an, în care prețul petrolului s-a majorat cu 46%, prețul carburanților de pe piața autohtonă a crescut cu peste 20%.

Motivele pentru care fondurile speculative pariază pe un preț al petrolului de peste 100 de dolari pe baril sunt diverse: sancțiunile impuse Iranului, scăderea producției Venezuelei, scăderea stocurilor la nivel global, politica externă “agresivă” a Statelor Unite sau creșterea cotațiilor petrolului cu 46% în ultimul an.

Potrivit Bloomberg, la începutul acestei luni, Bank of America a estimat că petrolul ar putea ajunge la 100 de dolari până la jumătatea anului viitor, o viziune preluată și de veteranul investitor Mark Mobius.

Săptămâna trecută și șeful Total, Patrick Pouyanne, a declarat că petrolul ar putea depăși pragul de 100 de dolari pe baril până la finalul acestui an ca urmare a faptului că “geopolitica domină din nou piața”.

Mai mult, Pierre Andurand, unul dintre cei mai proeminenți manageri de fonduri de hedging pe piața petrolului, a declarat recent că nu este imposibil nici un preț de 300 de dolari pe baril.

Cu toate acestea, cei mai mulți investitori pariază pe un preț al petrolului de 80 de dolari pe baril (însă pentru un număr doar marginal mai mare, de 95 de milioane de barili), numărul de astfel de contracte depășindu-le pe cele efectuate la prețuri de 100 (pentru 93,2 de milioane barili), respectiv 90 de dolari pe baril pentru 93 milioane barili).

În ultima lună, însă, contractele care anticipează un preț al petrolului de 100, respectiv 90 de dolari pe baril s-au înmulțit în detrimentul celor care estimează un preț de 80 de dolari.

Știrile din zilele următoare vor fi urmărite cu sufletul la gură de investitorii speculativi, preocupați mai ales de evoluțiile geopolitice. Amploarea sancțiunilor impuse Iranului, eventualitatea impunerii unor sancțiuni similare Venezuelei și viitoarea decizie cartelului statelor exportatoare de petrol (OPEC) și Rusiei de a relaxa sau nu acordul de plafonare a producției vor fi decisive pentru evoluția prețului țițeiului pe piața option.

Cotațiile petrolului au depășit, joia trecută, pragul de 80 dolari pe baril pentru prima oară din noiembrie 2014, marcând un nou maxim al ultimilor trei ani și jumătate, în contextul îngrijorărilor privind scăderea exporturilor din Iran în urma reintroducerii sancțiunilor economice de către SUA. În prezent, țițeiul Brent se tranzacționează la o valoare de 79,54 dolari pe baril.

România a devenit de o săptămână importator net de electricitate, ceea ce a condus la o majorare cu peste 43% prețurilor pe piața spot. Principalul motiv este reprezentat de reducerea ofertei, în special de energie hidro, din hidrocarburi și nucleară, ca urmare a intrării în revizie tehnică a mai multor unități de producție.

Dacă miercurea trecută România era un exportator net de electricitate, țările vecine importând 297 de MW de pe piața internă, de joi consumul autohton a depășit nivelul producției. Astfel, joi, România a importat 512 MW, vineri - 275 MW, luni - 153 MW, iar marți - 70 MW.

Dezechilibrul dintre producție și consum s-a concretizat pe piața spot, unde prețul mediu pentru ziua următoare (PZU) s-a majorat cu 43%, de la 193 lei/MWh (miercuri 16 mai) la 277 lei/MWh, la cât se situează prețul energiei cu livrare pentru miercuri 23 mai.

Principala explicație constă în intrarea în revizie a mai multor unități de producție. În mod normal, mai multe unități de producție pe cărbune sunt în general închise în această perioadă.

Însă în prezent, se află în revizie planificată și centrala pe gaz a OMV Petrom de la Brazi, care în prezent funcționează la jumătate de capacitate de producție (430 din totalul de 860 MW). Revizia ar urma să se încheie pe 27 mai.

De asemenea, și centrala pe gaz a Romgaz de la Iernut se află în revizie planificată, având o producție diminuată cu 188 MW. Revizia la această centrală este anunțată a se încheia pe 31 mai.

Însă nu numai producția de energie din hidrocarburi este afectată de revizii, ci și cea nucleară. Pe 2 mai a intrat în revizie tehnică planificată și unitatea 1 a Centralei Nucleare de la Cernavodă, care a limitat producția de energie nucleară cu 707 de MW. În cazul unității deținute de Nuclearelectrica, revizia este estimată a fi finalizată pe data de 5 iunie.

În ceea ce privește energia hidro, cele mai importante revizii se efectuează la hidrocentrala de la Porțile de Fier. 2 unități ale acesteia, fiecare cu o capacitate de producție de 194 MW, au intrat în revizie în cea de-a doua săptămână a lunii mai, iar joi, urmează să intre în revizie o a treia, cu aceeași capacitate. Dacă primele vor fi refuncționale în a doua săptămână a lunii iunie, revizia celei de-a treia unități va dura doar o zi.

La finalul lunii aprilie și începutul lunii mai au mai intrat în revizie tehnică și 2 unități de producție de energie electrică pe cărbune, de peste 300 MW fiecare, la Turceni și Rovinari.

De marți, pentru trei zile, va intra în revizie și centrala pe cărbune de la Isalnița, cu o capacitate de producție de 295 MW.

Prețul petrolului a crescut miercuri în urma anunțului președintelui american Donald Trump privind retragerea Statelor Unite din acordul nuclear semnat de comunitatea internațională cu Iranul, care a provocat îngrijorări în piață cu privire la nivelul ofertei la nivel global.

Investitorii se tem că sancțiunile anunțate de Trump vor perturba activitatea mai multor companii energetice implicate activ în Iran, dar și că mișcarea administrației americane este una riscantă, menită a înrăutăți relațiile dintre statul asiatic și aliații SUA din regiune.

"Pe termen foarte scurt, se pare că impactul escaladării situației geopolitice a fost limitat la piețele petrolului. Dar acesta nu este sfârșitul poveștii. Sancțiunile SUA ar putea afecta diferite industrii. Iar tensiunile dintre Iran și Israel s-ar putea intensifica”, a declarat Norihiro Fujito, analist la Mitsubishi UFJ Morgan Stanley Securities, citat de Reuters.

Cotații țițeiului West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) au ajuns miercuri dimineață la cel mai înalt nivel din noiembrie 2014, la 70,57 dolari / baril, în creștere cu 2,2%.

Prețul petrolului Brent a crescut la rândul său cu 2,5%, ajungând la 76,75 dolari/baril, cel mai înalt nivel din ultimii 3 ani și jumătate.

Iranul, cel de-al treilea cel mai mare producător din cadrul Organizației țărilor exportatoare de petrol (OPEC), produce aproximativ 3,8 milioane de barili pe zi sau aproximativ 4,0% din livrările de petrol ale lumii.

Trezoreria Statelor Unite a declarat că va reintroduce mai multe sancțiuni împotriva Iranului, acestea vizând atât industria petrolieră, cât și tranzacțiile cu banca centrală de la Teheran.

Companiile petroliere din România ar putea fi nevoite să-și revizuiască planul de afaceri pentru acest an și să-l fundamenteze de un preț al petrolului mult mai ridicat decât cel anticipat (și implicit pe o marjă de rafinare mai scăzută), perspectiva unui baril de petrol de 100 de dolari nemaifiind una improbabilă.

Specialiștii anticipează că Arabia Saudită va face tot posibilul să exploateze actuala situație geopolitică pentru a conduce prețul petrolului la un nivel de minim 80 de dolari. Potrivit OilPrice.com, nu este deloc improbabil nici un preț de 100 de dolari, Arabia Saudită având tot interesul să monetizeze cât mai bine viitoarea listare a gigantului saudit Aramco.

OMV Petrom, de exemplu preconiza în ultimul său raport, din luna februarie, pentru anul 2018, un preț mediu al țițeiului Brent de 60 dolari pe baril.

Joi dimineață, țițeiul Brent (de referință pe piața globală) cu livrare în luna iunie se apreciase cu 47 de cenți față de nivelul de închidere al zilei premărgătoare, la 73,95 dolari pe baril, cu 23,25% peste prețul mediu estimat de OMV Petrom pentru tot anul.

O apreciere similară (48 de cenți) înregistrase și țițeiul West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) cu livrare în mai, acesta tranzacționându-se la un preț de aproape 69 dolari/baril.

În 2017, OMV Petrom a realizat un preț mediu al petrolului la nivel de Grup de 45,77 dolari/baril.

O majorare a prețului petrolului ar avea efecte benefice asupra activității de explorare și producție upstream), însă ar afecta companiile care se axează pe activitatea de rafinare și marketing (downstream), care se vor confrunta cu o majorare a prețului materiei prime și, implicit, cu o scădere a marjelor de rafinare.

OMV Petrom a înregistrat în 2017 la rafinăria sa de la Petrobrazi o marjă de rafinare de 7,6 dolari/baril (în creștere cu 11% față de 2016), iar Rompetrol, la Petromidia, o marjă de 7 dolari/baril (în creștere cu 20% față de 2016).

De altfel, în raportul său din ianuarie, care se baza pe un preț mediu al petrolului de 60 de dolari/baril, OMV Petrom estima un nivel al marjelor de rafinare mai scăzut decât cel realizat în 2017. În plus, un efect negativ asupra activității de downstream a OMV Petrom îl va avea și scăderea ratei de utilizare a rafinăriei de la 93% în 2017 la 85%, în principal ca urmare a intrării, începând cu această lună, a rafinăriei de la Petrobrazi în revizie generala planificată, timp de 6 săptămâni.

În 2017 rata de utilizare a rafinăriei Petromidia, operată de Rompetrol Rafinare, a fost de 85,88%, în în scădere cu 0,8% față de nivelul înregistrat în 2016, în principal ca urmare a intrării în revizie a rafinăriei în luna mai a anului trecut.

Cu numai o săptămână în urmă, presa internațională a anunțat că oficialii saudiți speră că vor putea contribui la aprecierea prețului petrolului la mini 80 de dolari pe baril, pentru a beneficia cât mai mult de pe urma listării Aramco.

În acest sens, cartelul statelor exportatoare de petrol (OPEC - al cărui membru cel mai important este Arabia Saudită) și partenerii săi non-OPEC (printre care și Rusia) iau în calcul o nouă prelungire de limitare a producției până la mijlocul anului 2019. Cum stocurile de petrol la nivel global urmează a scădea în viitorul apropiat, o limitare a producției va micșora oferta și ar conduce la o majorare a prețurilor exact înaintea listării companiei saudite.

Potrivit Bloomberg, rata de conformare a statelor membre OPEC la prevederile acordului a fost mai mare de 100% pentru a cincea lună consecutivă. În martie, aceasta a crescut la 164%, de la un nivel deja ridicat, de la 148% înregistrat în februarie.

"Nu m-ar mira ca Arabia Saudită să dorească un preț al petrolului de 100 de dolari, cel puțin până la prezentarea ofertei publice inițiale”, a declarat, pentru Reuters, o sursă din piață.

"Arabia Saudită dorește prețuri mai ridicate la petrol, probabil pentru listarea Aramco, însă nu numai pentru asta. Analizați reformele și proiectele economice declanșate, dar și războiul din Yemen. Cum vor plăti pentru toate astea? Au nevoie de prețuri mai mari la petrol“, a declarat o sursă OPEC pentru Reuters.

Șoferii români își vor alimenta autovehiculele începând din prima zi a anului viitor cu benzină cu un conţinut de minimum 8% în volum biocarburanţi și motorină cu un conţinut de minimum 6,5% în volum biocarburanţi, potrivit unui proiect de hotărâre de guvern, care introduce și noi obligații de avertizare a posesorilor de autoturisme și restricții privind terenurile folosite pentru producerea de biocarburanți.

Majorarea conținutului minim de biocarburanți de la 4,5%, cât este în prezent, la 8% în benzină și introducerea de conținut minim de biocarburanți de 6,5% în motorină ar fi trebuit să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2018, motiv pentru care Comisia Europeană a deschis pe 23 noiembrie 2017 , o procedură de infringement pe tema calității carburanților comercializați, prevăzută în directiva 1513/2015 a Parlamentului European.

În ceea ce privește benzina care poate fi comercializată în România, de la 1 ianuarie 2019 vor mai intra în vigoare două obligații: trebuie să aibe un conţinut de oxigen de maxim 3,7% m/m şi unul de etanol de maxim 10%.

Noile prevederi nu sunt extrem de prietenoase cu posesorii de mașini mai vechi. De aceea, potrivit proiectului de HG, aceștia trebuie avertizați de comercianți în legătură cu conținutul benzinei, respectiv motorinei.

Astfel, în cazul în care conţinutul de etanol din benzină depăşeşte valoarea de 5% în volum sau conţinutul de oxigen din benzină depăşeşte 2,7% m/m, pe etichetă se include şi următorul text de avertizare: «Atenţie! Verificaţi compatibilitatea motorului autovehiculului dumneavoastră cu acest amestec de carburant.»

Similar la motorina comercializată: în cazul în care conţinutul de esteri metilici ai acizilor graşi (EMAG) din biocarburanții din motorină depăşeşte valoarea de 7% în volum, se include şi următorul text de avertizare: «Atenţie! Verificaţi compatibilitatea motorului autovehiculului dumneavoastră cu acest amestec de carburant.»

Iar în cazul în care în benzina/motorina comerciaizată există aditivi metalici se va include şi următorul text de avertizare: «Atenţie! Amestecul de carburant conţine aditivi metalici.»

Cerințe similare sunt impuse și producătorilor şi importatorilor de autovehicule, care sunt obligaţi să includă în documentaţia tehnică pe care o pun la dispoziţia utilizatorilor, respectiv în cartea tehnică, informaţii privind conţinutul de biocarburanţi din benzină care poate fi utilizat şi, mai ales, cu privire la folosirea adecvată a diverselor tipuri de amestecuri conţinând benzină.

În cazul apariţiei unor evenimente excepţionale, ce conduc la schimbări bruşte în aprovizionarea cu ţiţei sau în aprovizionarea cu produse petroliere care fac dificilă respectarea specificaţiilor tehnice prevăzute în prezenta hotărâre, autoritățile române vor trebui să informeze Comisia Europeană despre această situaţie, în vederea autorizării de către aceasta a unor valori-limită mai mari pentru unul sau mai mulţi parametri ai benzinei şi motorinei, pe o perioadă de maximum 6 luni.

Valorile amintite ale conţinutului de biocarburanţi din benzină şi motorină se referă la biocarburanţii care nu sunt obţinuţi din deşeuri, reziduuri, material celulozic de origine nealimentară şi material ligno-celulozic. “În scopul demonstrării respectării obligaţiilor privind energia regenerabilă stabilite la nivel naţional şi a obiectivului de utilizare a energiei din surse regenerabile în toate tipurile de transporturi, contribuţia adusă de biocarburanţi din deşeuri, reziduuri, material celulozic de origine nealimentară şi material lingo-celulozic se consideră a fi dublă faţă de cea adusă de alţi biocarburanţi.”, se precizează în documentul citat.

Pentru a nu afecta producția agricolă, actul normativ prevede o limită maximă de 7% din consumul final de energie în transporturi în 2020 pentru contribuţia biocarburanţilor produşi din culturi de cereale şi de alte plante bogate în amidon, din culturi de plante zaharoase şi de plante oleaginoase şi din culturi cultivate drept culturi principale în primul rând în scopuri energetice, pe terenuri agricole.

Totodată, se precizează că biocarburanţii nu pot fi produși din materii prime care provin de pe terenurile bogate în biodiversitate sau pe terenurile care, începând cu data de 1 ianuarie 2008, erau fie păduri cu funcții speciale de protecție sau pășuni bogate în diversitate.

De asemenea, biocarburanţii nu se vor putea obţine nici din materiile prime care provin de pe terenuri cu stocuri mari de carbon: terenuri acoperite sau saturate cu apă în mod permanent sau pe o perioadă semnificativă din an, suprafeţe dens împădurite, etc.

Potrivit unui document al Serviciului pentru agricultură al USDA, în România există doi producători de biodiesel, care controlează întreaga producție. “Actuala capacitate de producție, de 200.000 tone pe an, dacă ar fi utilizată în totalitate, ar acoperi în întregime cererea domestică. Cu toate acestea, importurile masive din alte state, precum Polonia și Bulgaria, afectează capacitatea celor doi producători interni de a profita de pe urma creșterii procentelor impuse de UE. În 2016, importurile de biodiesel din România s-au majorat de la 79.000 tone în 2015 la 120.000 tone, iar exporturile producătorilor români au scăzut cu 43%”, se precizează în documentul agenție de stat americane. În cea ce privește bioetanolului, potrivit aceleiași surse, în România există un singur producător, cu o capacitate de producție de 80.000 de tone pe an. În pofida acestui lucru, potrivit estimărilor Serviciului pentru agricultură al USDA, în 2017 România a produs 5 mii de tone de bioetanol și a importat 68.000 de tone de bioetanol. Cele trei companii la care face referire agenția guvernului USA par a fi cele care s-au asociat în Asociația Producătorilor de Biocombustibili din România, BIO FUEL ENERGY S.R.L., PROCERA BIOFUELS S.R.L. și PRIO BIOCOMBUSTIBIL S.R.L..

Anul trecut, guvernul și-a motivat decizia de amânare a termenului prin faptul că nu are cum să evalueze impactul local al intrării în vigoare a acestor obligații, din lipsa bazei legale, și mai are nevoie de timp pentru a putea realiza acest lucru.

"În prezent, la nivelul autorităților publice centrale cu atribuții în domeniul reglementat de actele normative menționate mai sus (Ministerul Economiei, Ministerul Mediului, Ministerul Energiei, Ministerul Transporturilor, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale) și al Ministerului Afacerilor Externe a fost inițiat și se află în derulare un proces de evaluare a cadrului legal actual în raport cu cerințele legislației europene în materie", se susținea la finalul anului într-o notă de fundamentare a unui HG de prorogare a termenelor.

Rezultatul procesului de evaluare este actualul proiect de HG, prin care se confirmă noua dată de intrare în vigoare a noilor standarde în ceea ce privește conținutul de biocarburanți în benzină și motorină, dar și amânarea cu un an, începând cu 31 decembrie 2020, a obligației furnizorilor de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă pe unitatea de energie a carburantului şi energia furnizată, cu până la 10%, dar nu mai puţin de 6%, în raport cu emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă pe unitatea de energie de carburanţii fosili în 2010.

Propunerea de a raporta redevența pentru gazele produse în România la o cifră virtuală din străinătate, cifră mult mai ridicată decât prețurile autohtone, arată lipsă de suveranitate și o totală indiferență cu privire la modul de funcționare a pieței de gaze naturale din România, susține Asociația Română a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA), ca reacție la adoptarea de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a ordinului privind aprobarea Metodologiei de stabilire a preţului de referinţă pentru gazele naturale extrase în România.

Potrivit acestui Ordin, preţul de referinţă pentru gazele naturale extrase în România va fi calculat în funcție de prețurile de tranzacționare de pe hubul de la CEGH Viena, dar pe baza unei formule de calcul realizată împreună cu Universitatea de Petrol Gaze Ploiești.

“ROPEPCA consideră că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a decis emiterea acestui Ordin fără să țină cont deloc de pozițiile exprimate de principalii producători autohtoni de gaze naturale în cadrul consultării publice efectuată la data de 7 februarie 2018, dar bazând acest ordin exclusiv pe concluziile unui studiu semnat de un cadru universitar aparținând Universității de Petrol și Gaze Ploiești. ROPEPCA solicită Universității să comunice dacă punctul de vedere exprimat de autorul studiului este totodată și punctul de vedere ale prestigioasei instituții de învățământ și dacă acesta este relevant în contextul în care nu ține cont deloc de expertiza producătorilor autohtoni de gaze naturale”, se precizează într-un comunicat de presă.

ROPECA afirmă că atât timp cât în prezent România nu exporta gaze, deci nu este legată în realitate la piața europeană, iar în comparație cu alte pieșe,  piața din România nu este suficient de lichidă, prețul intern nu poate sa se raporteze momentan la cel de pe HUB-urile externe de tranzacționare. În plus, prețurile de la HUB-urile din afara României nu reflectă valoarea efectiv realizată de producătorii locali de gaze naturale, care este semnificativ mai mică din cauza costurilor de livrare a gazelor naturale de la punctele de referință la HUB-urile externe. Ca un exemplu, fluctuațiile temporare de pe piata romaneasca raportate la HUB -urile europene pot fi de 4-5 Euro/Mwh sau chiar mai mari.  

“Mai mult decât atât, producătorii de gaze naturale au obligația legală de a vinde o parte din producția internă pe piața centralizată din România, ceea ce face cu atât mai puțin relevantă referința la un hub extern”, susține ROPEPCA.

În plus, consideră reprezentanții industriei, “tranzacțiile efectuate la un HUB se fac în mod predominant prin intermediari care, de cele mai multe ori, vând produsul cumpărat anterior de la un producător. În astfel de cazuri, cotațiile folosite includ și profitul intermediarilor, respectiv includ și cheltuielile de transport. Considerăm că nu este corect ca acest element să facă parte din calculul prețului de referință.”

ROPEPCA critică și folosirea ca reper a prețului Pieței pentru Ziua Următoare de Gaze Naturale (PZU). Prețul PZU este un preț de piața spot și nu poate fi aplicabil contractelor încheiate pe termen lung care se supun altor termeni și altui mecanism de formare a prețului.

Mențiunea, ca element de calcul pentru prețul de referință, a puterii calorifice superioare medie pe nivelul țării la valoarea anului anterior pentru stabilirea prețului de referință poate, în opinia ROPEPCA, să fie discriminatoriu pentru producătorii care vând gaze “sărace” și au un venit bazat pe puterea calorică redusă a produsului.

“Đorim să atragem atenția asupra faptului că prin comunicarea unui preț de referință care este legat la o piață externă și care depășește nivelul pieței interne, ANRM trimite un semnal către piața internă care nu poate să fie în interesul consumatorilor.

“Prețul de referință trebuie sa fie prețul de piața din România. Suntem de părere ca o piață externă nu reprezinta piața din România. Nu avem nicio legătură cu hub-ul Baumgarten din Austria. Acolo gazele sunt vândute de mai multe ori și nu este corect pentru plata redevențelor din România". susține Harald Kraft, președintele ROPEPCA.

Prețul gazelor naturale din Europa, implicit cel din România, pare că nu va fi afectat de incendiul din această săptămână de la terminalul austriac Baumgarten, al cărui acționar majoritar este OMV. Față de nivelul maxim al ultimilor opt ani înregistrat în ședința de marți dimineață când panica s-a răspândit și pe piața londoneză, prețul spot al gazelor s-a micșorat cu numai puțin de 42%.

Joi dimineață, prețul gazelor naturale de pe piața intrazilnică a celei mai dezvoltată bursă de gaze din Europa, cea din Marea Britanie, a scăzut cu 16%, după ce înregistrase scăderi considerabile și în ziua precedentă, ajungând la un nivel de 22,4 euro/MWh.

Și prețul gazului pentru ziua următoare (PZU) de pe piața londoneză a a scăzut, ajungând la 22,9 euro/MWh.

Prețul gazelor s-a micșorat nu numai pe piața spot din Marea Britanie, ci și pe cea cea din Olanda (cu un euro/MWh, ajungând la 20,5 euro/MWh) sau pe cea din Austria (unde se tranzacționează cu aproximativ 21 euro/MWh.

"Anticipăm că prețurile vor scădea în continuare, pe măsură ce situația aprovizionării se va stabiliza, iar temperaturile din Marea Britanie (lovită în ultimele zile de vremea rea, cu ninsori - n.r.) vor crește”, au declarat analiști ai băncii de investiții Barclays, citați de Reuters.

România ar fi putut fi afectată de o eventuală blocare a fluxurilor de gaze către Italia și Ungaria în urma exploziei de la terminalul Baumgarten numai marginal. Piața gazelor din România este în continuare una închisă, neexistând posibilitatea efectuării de exporturi sau importuri considerabile. Prețurile de pe piața autohtonă ar fi fost influențate negativ doar în cazul unei ierni mai geroase și a unui import ridicat. Însă chiar și așa, în condițiile în care Gazprom s-ar fi văzut în imposibilitatea tranzitării gazelor către o parte a Europei Occidentale ar fi putut prefera să le vândă mai ieftin în Europa de Est, ceea ce ar fi putut conduce la o reducere a prețurilor pe piața autohtonă.

Nu este însă cazul, operatorul terminalului anunțând reluarea tranzitului în proporție de 100%. Aflați sub o presiune considerabilă atât din partea furnizorului, Gazprom, dar și a beneficiarilor, austriecii de la OMV au reușit, în câteva ore, să găsească soluți pentru deblocarea fluxului de gaze către Italia, Germania și Ungaria. Potrivit directorului executiv al terminalului, fluxurile au fost reluate cu puțin înaintea miezului nopții de marți spre miercuri.

Și ministrul energie din România, Toma Petcu, a anunțat la finalul unei întâlniri cu operatorii din domeniul producerii, înmagazinării și distribuției de gaze naturale, că ”toți factorii prezenți în întâlnire au fost de acord că evenimentul din Austria nu se va resimți pe piața energetică românească”

Analiștii pieței petroliere consultați în această săptămână de Reuters și-au majorat cu 3 dolari pe baril estimările privind prețul mediu al petrolului pentru anul viitor, în urma deciziei cartelului statelor exportatoare de petrol (OPEC) și a altor producători, printre care și Rusia, de a extinde perioada de plafonare a producției până la finalul lui 2018.

În opinia acestora, tensiunile politice din Arabia Saudită, întreruperile producției din Libia și Nigeria și criza economică din Venezuela, care și-a redus producția de țiței, sunt alte argumente care susțin tendința de apreciere a prețului petrolului.

Analiștii consultați de Reuters estimează că prețul mediu al petrolului Brent (de referință la nivel global) în 2018 va fi de 58,84 dolari pe baril, în creștere cu 3 dolari față de estimările anterioare din octombrie, când prognozau un preț mediu de 55,71 dolari.

Organizația țărilor exportatoare de petrol (OPEC) și producătorii non-OPC, printre care și Rusia, au extins pe 30 noiembrie cu 9 luni acordul de reducere a producției globale cu 1,8 milioane de barili pe zi (bpd), acesta urmând a se încheia nu la finalul lunii martie, cum ar fi trebuit, ci la finalul anului viitor.

Unii analiști și-au exprimat îndoielile cu privire la respectarea termenilor acordului de către țările non-OPEC, în special Rusia, care intenționează să extindă producția de la noile sale câmpuri petroliere.

"Principala surpriză pozitivă a fost implicarea Libiei și a Nigeriei, scutite anterior, și cărora acum le va fi impus un plafon comun în ceea ce privește cantitatea de petrol produsă”, a declarat Daniela Corsini, economist responsabil cu piața de mărfuri la Intesa Sanpaolo din Milano.

Studiul Reuters realizat pe un eșantion de 30 de economiști și analiști prognozează că petrolul West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) va înregistra un preț mediu de 54,78 de dolari/baril, în creștere față de prognoza anterioară de 52,50 dolari pe baril. Pentru acest an, analiștii estimează un preț mediu al petrolului de 50,65 dolari pe baril.

Evoluția pozitivă a țițeiului este pusă de aceștia pe creșterea cererii din Asia. "Cererea venită din statele care nu sunt membre OECD ar putea crește cu până la 1,3 milioane de barili pe zi în 2018, determinată în principal de China și India", a declarat Giorgos Beleris, analist la Thomson Reuters Oil Research and Forecasts.

Producția OPEC a scăzut, în noiembrie, la minimul ultimelor 6 luni, potrivit analiștilor S&P Global Platts. Producția OPEC s-a situat, luna trecută, la 32,35 milioane de barili pe zi, cu 22.000 de barili pe zi sub nivelul din luna precedentă. Producția Arabiei Saudite a scăzut cu 50.000 de barili, în timp ce Nigeria și Algeria au produs o cantitate mai mare de țiței decât în octombrie.

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) încearcă să atenueze eliminarea componentei reglementate de 10% din prețul energiei electrice de la 1 ianuarie și intenționează să introducând un preț plafon maxim pentru serviciul universal, “menit a crește gradul de responsabilizare a furnizorilor de ultimă instanță atât în ceea ce privește achiziția energiei electrice cât și în ceea ce privește costurile specifice activității de furnizare”.

ANRE a elaborat în acest sens un proiect de ordin pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a modului de calcul și a condițiilor de avizare a prețurilor aplicate de furnizorii de ultimă instanță clienților finali ca are ca scop final “menținerea prețurilor de furnizare a energiei electrice la un nivel corelat cu piața de energie electrică”.

Astfel prețul maxim pentru serviciul universal este calculat ca sumă între prețul unitar mediu al energiei electrice achiziționate din piețele centralizate de către operatorii economici care au și calitatea de FUI și prețul unitar de furnizare (costul activității de furnizare, costul participării în piețele centralizate administrate de OPCOM și profit) determinat pe baza valorilor realizate într-o perioadă de timp definită.

Începând de anul viitor, prin decizie a președintelui ANRE vor fi desemnați atât Furnizori de Ultimă Instanță (FUI) obligați, cât și opționali. În decizia de desemnare FUI opțional este prevăzut discount-ul asumat de furnizorul respectiv prin oferta cu preţ. Pentru fiecare zonă de rețea se desemnează un singur FUI obligat şi un număr nelimitat de FUI opționali. Un furnizor de energie electrică poate fi desemnat FUI obligat pentru maxim 3 zone de rețea. Un furnizor de energie electrică poate fi desemnat FUI opțional pentru una sau mai multe zone de rețea. Un furnizor de energie electrică desemnat în calitate de FUI obligat nu poate fi desemnat şi în calitate de FUI opțional în aceeași zonă de rețea, dar poate fi desemnat / activa în același timp ca FUI opțional în alte zone de rețea.

Prețul pentru serviciul universal va fi diferit în cazul FUI obligat și al celui opțional. Astfel, prețul pentru serviciul universal aplicat clienților finali care beneficiază de serviciul universal din portofoliul FUI obligat se stabilește de către acesta prin raportare la prețul maxim pentru serviciul universal, prin aplicarea unui coeficient ce reprezintă costul suplimentar realizat de către FUI prin vânzarea/cumpărarea energiei electrice pe piețele spot (PZU/PI) și/sau la preț de dezechilibru în vederea acoperirii profilului de consum și a dezechilibrelor între consum și prognoză. Valoarea coeficientului c este egală cu raportul dintre prețul mediu ponderat al energiei electrice achiziționate de către toti FUI în perioada de referință pentru asigurarea necesarului de consum al clientilor în regim de serviciu universal, considerat justificat de către ANRE, și prețul mediu ponderat al energiei electrice achiziționate din piața concurențială de către toti FUI, în perioada de referință pentru asigurarea necesarului de consum al clienților.

În cazul clienților finali care beneficiază de serviciul universal din portofoliul FUI opțional, prețul se va stabili de către acesta prin aplicarea unei reduceri față de prețul pentru serviciul universal aplicat de FUI obligat, discount prevăzut în decizia de desemnare ca FUI opțional, de către președintele ANRE.

Prețul aplicat de furnizorii de ultimă instanță obligați clienților finali care nu beneficiază de serviciu universal și care nu și-au ales un furnizor concurențial se va fi calculat prin aplicarea unui procent de majorare prețului aplicat de FUI obligat clienților care beneficiază de serviciul universal;

Prețul aplicat de furnizorii de ultimă instanță obligați clienților finali preluați pentru că au rămas fără furnizor va fi stabilit în baza prețului de achiziție realizat de către FUI în perioada de facturare.

Potrivit ordinului, până la data de 5 mai a fiecărui an, fiecare FUI obligat are obligația să achiziţioneze cel puțin 51% din necesarul de consum al clienților în regim de serviciu universal din portofoliul propriu aferent perioadei de aplicare și cel puțin 80% din necesarul de consum al clienților în regim de SU din portofoliul propriu aferent primului trimestru din perioada de aplicare.

Președintele Comisiei de Industrii a Camerei Deputaților și-a anunțat marți colegii că nu vor mai discuta OUG 64 de liberalizare a pieței gazelor, deși se afla pe ordinea de zi, pentru că va trimite o adresă Consiliului Superior de Apărare a Țării (CSAT) în vederea analizării implicațiilor acesteia asupra securității naționale a României.

“Când a fost dată OUG motivația a fost eliminarea restricțiilor la export. OMV s-a dus la CE și s-a plâns că prin prevederea că gazul extras din România este destinat cu prioritate consumatorilor interni, le limităm posibilitatea de a exporta. Comisia Europeană le-a dat dreptate. Nu a interesat pe nimeni faptul că «dacă dai la export, atunci de unde imporți?»”, le-a explicat Iulian Iancu colegilor săi de comisie motivele pentru care va face acest demers în nume personal, și nu al comisiei. În opinia sa, prin obligarea României de a exporta gaze și prin neoferirea unei alternative de import de către Comisia Europeană, securitatea națională a României este în pericol.

“Nouă, mai exact mie, ni s-a reproșat că prin obligativitatea tranzacționării producției pe bursă, transparent, descurajăm investițiile în Marea Neagră și că încurajăm importurile de la Gazprom. Dacă, însă, noi dăm drumul la export în procentele pe care ei le doresc vom ajunge la mâna importurilor, la mâna rușilor”, a declarat Iancu.

În opinia acestuia, din punct de vedere fizic, cel puțin pe următorii 5 ani România nu are nicio alternativă la importurile din Rusia. “CE nu ne-a oferit această șansă. Dacă noi dăm 5 miliarde la export, noi trebuie să avem acces la aceste 5 miliarde din import. Ni s-a spus «aveți alternativă din zona Mării Caspice (TAP, Tanap)». De la data respectivă regiunea a sărit în aer, vedeți și dumnevoastră ce se-ntâmplă în Irak, Turcia sau Siria. În plus, acele cantități de gaze pe care le-am putea lua din Marea Caspică nu există în niciun contract. Acționarii TAP TANAP au rezervat întreaga capacitate, nu mai e loc și pentru noi”, și-a detaliat președintele Comisiei de Industrii poziția

Plenul Camerei Deputaților a retrimis în două rânduri spre refacere raportul Comisiei pe marginea OUG 64, amendamentele propuse, de tranzacționarea a întregii producții de gaze (în varianta inițială, 70% în varianta finală) pe bursa monoplostă operată de Gazprom fiind criticate atât de producători interni, cât și de Comisia Europeană. De altfel, Comisia Europeană a trimis dopuă scrisori autorităților române și personal lui Iulian Iancu, cerându-le renunțarea la respectivele amendamente. Scrisorile au fost semnate de directorul Departamentului pentru Energie al CE și de comisarul european pentru energie şi schimbări climatice, Miguel Canete.

Impactul direct asupra inflației medii a majorării accizelor cu 32 de bani pe litru “ar putea să nu depășească 0,1 puncte procentuale”, susține o analiză a Ministerului de Finanțe, efectuată înaintea primei etape a majorării accizelor de pe 15 septembrie, consultată de Profit.ro.

Pentru a-și susține optimismul, ministerul de finanțe invocă două argumente, unul istoric, legat de impactul majorărilor și reducerilor de accize din trecut asupra prețului final la consumator, iar celălalt legat de cotațiile reduse ale petrolului pe piețele internaționale.

“Majorarea accizei se face în contextul unui nivel al prețului petrolului de sub 50 dolari pe baril, ceea ce determina ca impactul negativ al majorării să fie absorbit. Dacă în primele 4 luni prețul petrolului a depășit pragul de 50 dolari pe baril, începând cu luna mai acesta a început sa scadă până la un minim de 45,2 dolari pe baril în luna iunie 2017. De la începutul anului 2017 și până în prezent prețul petrolului a înregistrat o medie de 49,89 dolari pe baril”, se precizează în documentul citat.

Analiza MFP este una corectă, numai că se oprește în momentul adoptării ordonanței prin care s-au majorat accizele. E adevărat că pe 30 august, prețul internațional al țițeiului Brent (de referință pe piața globală) era de 50,8 dolari pe baril, însă, între timp acesta s-a apreciat, find tranzacționat luni, la ora 10:30 (ora României) la un preț de 55,5 dolari pe baril. Pe 25 septembrie prețul unui baril de petrol Brent era de peste 59 dolari pe baril. Actualul preț al petrolului este cu 22,2% mai mare decât minimul înregistrat în acest an și cu 11,2% peste media de 49,89 înregistrată, potrivit MFP, de la începutul anului.

De altfel, nu numai prețul petrolului a crescut în acest interval, ci și cel al produselor rafinate, benzină, respectiv motorină, cu 1%, respectiv 7,39%

Referitor la primul argument, cel istoric, MFP susține că în cazul majorărilor/micșorărilor de accize precedente, mai puțin de jumătate din cost/beneficiu a fost transferat consumatorului final.

“În ceea ce privește introducerea supra-accizei de 7 eurocenți pe litru începând cu 1 aprilie 2014, transpunerea integrală a acestei majorări de accize ar fi condus la o creștere a prețului final la consumator cu circa 6%. În realitate, conform datelor statistice publicate, creșterea prețului la combustibili a fost în luna aprilie 2014 de 3,16%, ceea ce înseamnă că doar jumătate din impactul acestei măsuri s-a regăsit în prețul final. Măsura de eliminare a supra-accizei de la 1 ianuarie 2017 s-a concretizat într-o reducere a prețului de consum cu numai 2,52% în prima lună a anului, în aceasta fiind inclusa și reducerea cotei TVA cu 1 punct procentual. Practic, eliminarea supra-accizei a condus la o scădere a

prețului de numai 1,7%, ceea ce înseamnă că o majorare a accizei mai redusă decât eliminarea din luna ianuarie 2017 și efectuata în doua etape va influența prețul combustibilului cu mult sub influența efectiva din luna ianuarie”, susține MFP.

Realitatea contrazice însă dur analiza MFP. Față de nivelul prețurilor de pe 31 august (ziua adoptării ordonanței de modificare a Codului Fiscal prin care au fost majorate accizele), OMV Petrom a scumpit benzina cu 37 de bani pe litru, iar motorina cu 48 de bani pe litru. În același interval, Rompetrol a majorat, la rândul său, prețurile cu 51 de bani la litrul de benzină și cu 61 de bani la litrul de motorină. Dacă pe 31 august la stațiile OMV Petrom, respectiv Rompetrol, de pe Șoseaua Mihai Bravu, un litru de benzină, respectiv motorină, se tranzacționa cu aproximativ 4,6 lei, în prezent, benzina costă 5,05 lei la OMV Petrom (5,09 la Rompetrol), iar motorina 5,11 lei la OMV Petrom (5,15 lei la Rompetrol).

Dacă luăm în calcul o majorare medie de 45 de bani pe litrul de benzină și de 55 de bani pe cel de motorină pentru cele două companii, care controlează peste două treimi din piață, cele două tipuri de carburanți s-au scumpit în ultima lună cu 9,78% - benzina, respectiv - 11,95%. De șase ori peste procentul maxim de 1,7% avansat de MFP în cazul benzinei și de 7 ori în cazul motorinei!

Optimismul MFP nu se oprește aici. Potrivit ministerului, “majorarea accizei la combustibil influențează anumite ramuri economice, dar nu are un efect semnificativ asupra mediului de afaceri în ansamblu”.

MFP susține că structura cheltuielilor din sectoarele producătoare de bunuri de consum se caracterizează printr-o pondere redusă a cheltuielilor cu carburanți și a celor de transport, ceea ce conduce la un impact direct redus al creșterii accizelor asupra prețurilor de livrare. “Pe total economie, cheltuielile cu produsele petroliere reprezinta circa 3,8% din producție, iar cheltuielile de transport (unde influența majorării accizei ar putea fi mai ridicata) - 1%. În industria alimentară, în industria articolelor de îmbrăcăminte și în cea a mobilei, în hoteluri și restaurante (turism), mijloace de transport rutier (autoturisme), cheltuielile cu produse petroliere reprezinta mai puțin de 1% din valoarea producției. În cazul cheltuielilor de transport , ponderea în valoarea producției nu depășește 0,2% în industria alimentară, ușoară, turism și ajunge la 0,7% în cazul mobilei”, susține analiza MFP.

Din păcate pentru minister, dar mai ales pentru populație, datele arată că socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea de la pompă.

OMV Petrom, liderul pieței distribuției de carburanți în România, a scumpit atât benzina, cât și motorina cu 5 bani pe litru în noaptea de sâmbătă spre duminică, când a intrat în vigoare a doua majorare a accizei la combustibili.

Dacă sâmbătă un litru de benzină se putea cumpăra la stația OMV Petrom din Șoseaua Mihai Bravu numărul 321 cu 4,87 lei, iar unul de motorină cu 4,95 lei, începând cu miezul nopții de sâmbătă spre duminică benzina costă 4,92, iar motorina 5 lei/l.

Noile prețuri sunt însă înșelătoare, în weekend OMV Petrom având o promoție de reducere a prețului benzinei cu 6 bani pe litru, iar cel al motorinei cu 3 bani pe litru. Dacă nu decide să efectueze alte scumpiri, începând cu miezul nopții de duminică spre luni, litrul de benzină va costa la stația respectivă 4,98 lei, iar unul de motorină 5,03 lei.

Pe 31 august a fost adoptată ordonanța de majorare a accizei la carburanți în două etape, cu câte 16 bani pe litru, pe 15 septembrie, respectiv 1 octombrie. La acea dată, în stația OMV Petrom din Șoseaua Mihai Bravu numărul 321 un litru de benzină putea fi achiziționat cu 4,68 lei, iar unul de motorină 4,63 lei.

Rezultă că, în acest interval 31 august-1octombrie, OMV Petrom a scumpit benzina cu 30 de bani pe litru, iar motorina cu 40 de bani pe litru. Dacă în cazul motorinei, scumpirea acoperă impactul provocat de majorarea accizei, de 38 de bani/l (din care 32 de bani de pe partea de acciză și 6 bani taxa pe valoare adăugată aferentă accizei), în cazul benzinei compania pare a-și asuma o parte din majorare de costuri impusă de modificarea impozitării. Rămâne de văzut dacă această decizie este una de durată, companiile din domeniu, inclusiv OMV Petrom, fiind confruntate cu o altă majorare de costuri: cea a prețului internațional al petrolului, dar și al produselor rafinate.

Prețul petrolului Brent s-a majorat în ultima lună cu 13% sau 6,7 dolari pe baril, ajungând la un nivel de peste 57 dolari pe baril de la 50,8 dolari pe baril. Cotațiile benzinei pe piața europeană au crescut cu 5,5%, iar cele ale motorinei cu 13%.

Interesant este că principala concurentă ai OMV Petrom, Rompetrol a scumpit în aceeași perioadă benzina cu 39 de bani/l , iar motorina cu 48 de bani/l, acoperindu-și impactul provocat de majorarea accizei, de 38 de bani/l, din care 32 de bani de pe partea de acciză și 6 bani taxa pe valoare adăugată aferentă accizei.

Astfel, dacă pe 1 septembrie (ziua imediat următoare adoptării Ordonanței de modificare a Codul Fiscal prin care au fost majorate accizele), un litru de benzină Efix ’95 putea fi achiziționat la stația Rompetrol de pe Mihai Bravu nr. 473, cu 4,58 de lei, iar unul de motorină Efix Diesel, cu 4,54 lei, sâmbătă, 30 septembrie, acestea costau 4,97 lei (benzina), respectiv 5,02 lei (motorina). Cu un ban mai puțin la ambele tipuri de carburanți decât prețurile care vor fi afișate luni în benzinăriile OMV Petrom.

Pe 15 septembrie, data aplicării primei majorări de accize, OMV Petrom scumpise benzina cu 23 de bani pe litru, iar motorina cu 19 bani pe litru față de nivelul din ziua adoptării anului normativ, în timp ce Rompetrol majorase prețul benzinei cu benzina cu 23 de bani pe litru, iar cel al motorinei cu 22 de bani.

Potrivit datelor prezentate de un proiect de hotărâre de Guvern care stabilește nivelul stocurilor de urgență pentru țiței și/sau produse petroliere, lider detașat pe piața produselor petroliere (carburanți și păcură) este OMV Petrom, cu o cotă de piață de 38,35%, fiind secondat de Rompetrol Rafinare cu 29,64% și Petrotel Lukoil, cu 15,89%. Cele trei mari companii sunt urmate de Oscar Downstream, cu o cotă de piață de 8,79%, MOL România Petroleum Products, cu 6,64%, Rompetrol Downstream, cu 0,46%, și Socar Petroleum, cu 0,077%.

Acciza suplimentară asupra carburanților este un stop-and-go fiscal, un ilustru exemplu de impredictibilitate, fiind încă o dovadă că taxarea nu este neutrală în raport cu bunăstarea consumatorilor, consideră consilierul prezidențial pe probleme economice, Cosmin Marinescu, într-o postare pe blogul său.

Marinescu publică mai multe grafice menite a infirma declarațiile mai multor oficiali, care neagă influențarea prețurilor de modificările de acciză.

“Pe de o parte, se consideră că eliminarea accizei nu s-a regasit în scăderea prețurilor carburanților în ianuarie 2017. Pe de altă parte, că reintroducerea accizei nu a ridicat deloc prețurile în septembrie 2017, cu alte cuvinte impozitarea ar fi fost perfect neutră. Statistica ne arată, însă, altceva. Și anume faptul că în ianuarie 2017 prețurile carburanților au scăzut, iar în septembrie au crescut (și probabil vor continua să mai crească, prin cea de-a doua rundă de accizare de 16 bani/litru, de la 1 octombrie)”, susține consilierul președintelui Klaus Iohannis.

Acesta susține că, odată cu introducerea accizei suplimentare, se poate remarca un salt al prețurilor în cea de-a doua jumătate a lunii septembrie și că ciclul de ajustare a prețurilor este încă în curs, pe măsura ce se diminuează stocurile neaccizate suplimentar, precum și prin efectele pe care le va avea cea de-a doua rundă de accizare.

“Se înțelege de la sine faptul că dinamica prețurilor nu este una direct proporțională cu amploarea modificării accizelor. De fapt, accizele sunt absorbite de piață, prin repartizarea poverii acestora între producători și consumatori. Distribuția poverii fiscale este însă diferită, în funcție de elasticitatea cererii produsului respectiv, de gradul de concurență existent pe piață, cotația prețului petrolului, proporția taxelor în prețul final al produselor etc. În cazul carburanților, de exemplu, taxarea ocupă peste 50% din prețul final, ceea ce mărește senzitivitatea prețurilor în raport de creșterea taxelor”, explică Marinescu, profesor universitar de micro/macroeconomie și de economie instituțională.

În ultimele zile mai mulți oficiali, printre care și președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, au negat evidența, și anume majorarea prețului carburanților din momentul majorării accizei, într-o primă etapă, cu 16 bani pe litru de la 15 septembrie. A doua etapă va avea loc duminică pe 1 octombrie, când acciza va crește cu alți 16 bani pe litru. Ce mai sinceră declarație aparține însă ministrului energiei: ”N-am carnet, nu sunt șofer. Sincer, nu alimentez și nu cunosc prețul"

Șoferii ar trebui să fie atenți la ce face guvernul și nu la ce zice guvernul în legătură cu majorarea de accize la carburanți. Dacă în momentul anunțării intenției creșterii accizei, premierul Mihai Tudose promitea că va lua măsuri împotriva companiilor care majorează prețurile, mai nou, ministrul de finanțe Ionuț Mișa a îndulcit tonul, susținând că va urmări dacă creșterea de preț se regăsește într-o creștere a profitabilității companiilor și implicit în impozitul pe profit plătit.

Schimbarea de ton nu este surprinzătoare, dat fiind faptul că din majorarea prețului carburanților singurul care are de câștigat este doar statul român. Companiile nu ar face altceva decât să transfere o “amendă” primită de la stat către consumatori, deci nu câștigă nimic, consumatorii find cei care plătesc integral nota de plată impusă de guvern prin majorarea accizelor.

În cazul în care companiile ar fi decis să internalizeze întreaga majorare de costuri impusă de creșterea accizelor, statul n-ar mai fi încasat taxa pe valoare adăugată (TVA) aferentă majorării de accize, ci numai acciza suplimentară. Iar pierderile la buget ar fi fost considerabile. Anual în România se consumă 6,3 milioane de tone de carburanți. Guvernul a decis majorarea de la 1 octombrie a accizei la benzină cu 492,26 lei/tonă, iar la motorină cu 448,58 lei/tonă. În total, la un consum constant, guvernul ar trebui să-și majoreze, indiferent de decizia companiilor de a majora sau nu prețurile, cu 2,9 miliarde de lei încasările din accize. Dacă însă companiile ar transfera consumatorilor presiunea fiscală suplimentară creată de majorarea de accize, guvernul ar mai putea încasa alte 551 milioane lei, TVA aferentă majorării de accize. Sau măcar jumătate din această sumă, ținând cont că în consumul total este cuprins, pe lângă consumul persoanelor fizice, și consumul comercial, cu TVA deductibilă 100% în cazul transportatorilor și 50% în cazul celorlalte firme.

Însă aceasta nu ar fi fost singura pierdere la buget implicată de o decizie de internalizare de către companii a costurilor reprezentate de majorarea de accize. Profitabilitatea acestora ar fi avut de suferit, profiturile raportate urmând a fi diminuate cu cele 2,9 miliarde pe care ar fi trebuit să le verse la buget ca urmare a creșterii accizelor. Ceea ce ar fi diminuat numai impozitul pe profit plătit de aceste companii cu 464 milioane de lei. La care s-ar adăuga, în cazul OMV Petrom, o diminuare proporțională a dividendelor acordate statului român, dar și a încasărilor din impozitul pe dividende în cazul tuturor companiilor din domeniu. În 2017, pentru exercițiul aferent anului trecut, OMV Petrom a achitat statului român 175 milioane de lei drept dividende.

În total, în cazul în care companiile ar fi decis să-și asume integral costul cu majorarea accizelor, statul ar fi riscat să piardă peste 8-900 de milioane de lei, bani pe care în cazul în care acest cost ar fi transferat consumatorilor, i-ar încasa din TVA, impozit pe profit, impozit pe dividende și dividende. Aceasta este probabil explicația schimbării de atitudine a ministrului finanțelor, care a fost informat între timp că statul are numai de câștigat de pe urma majorării prețurilor.

De altfel și decizia de majorare în etape a accizelor, “pentru a se evita un șoc și o reducere a consumului”, arată că actualul executiv este conștient că este principalul beneficiar al unei creșteri de prețuri la un consum relativ constant.

Calculele de mai sus sunt făcute la un consum constant de carburanți din două motive. Primul: cererea de carburanți este una puțin elastică, consumul nu se reduce proporțional cu majorare de preț. Al doilea: creșterile salariale efectuate în sectorul guvernamental vor avea efecte și în sectorul privat și vor majora puterea de cumpărare a populației. De altfel, potrivit ultimelor date ale Institutului Național de Statistică (INS), câștigul salarial mediu net din România s-a majorat în luna iulie cu 15% față de nivelul aceleiași luni a anului precedent, de la 2.078 lei la 2.391 lei. Iar creșterea accizelor la carburanți are ca scop “confiscarea” de către stat a unei părți cât mai ridicate din această majorare salarială. Pentru că statul preferă ca populația să cumpere benzină și motorină (de pe urma cărora încasează peste 50% din preț accize și TVA) decât să achiziționeze haine, de pe urma cărora ar încasa doar 19% TVA, sau și mai grav, alimente, de unde s-ar alege cu doar 9% TVA. Ideal ar fi, pentru statul român, ca cetățenii săi să cumpere cât mai multe pachete de țigări, 85% din prețul acestora fiind reprezentat de accize și TVA!

Un alt aspect în legătură cu care tonul guvernanților s-a îndulcit a fost cel referitor la “promisiunile” companiilor de a nu majora prețurile. “Indiscutabil că am avut discuții despre menținerea prețurilor la pompă. Nu am avut angajamente din acest punct de vedere”, a declarat recent prudent ministrul Finanțelor. Prudența sa este justificată de faptul că orice “angajament” smuls companiilor din domeniu ar fi echivalat cu o adevărată incitare la o manipulare oligopolistă a pieței, și cu o încălcare a propriei legislații anti-concurențiale, dar și a celei europene.

Majorarea accizelor la carburanți nu putea veni într-un moment mai prost pentru companiile din domeniu, în special pentru cele importatoare de produse rafinate (benzină și motorină), dar și de materie primă (petrol), acestea fiind nevoite să suporte și presiunile aprecierii cu peste 10% a cotațiilor internaționale ale acestor mărfuri, care au condus la o creștere generalizată a prețurilor fără taxe în regiune.

Chiar dacă au majorat prețurile gradual în ultimele două săptămâni cu peste 19 bani/l pentru a atenua impactul creșterii începând de vineri a accizei cu 16 bani/l, această majorare nu acoperă întreaga creștere de costuri cu care se confruntă respectiva industrie. Pentru că, pe lângă acciză, companiile sunt supuse și presiunii majorării prețurilor internaționale ale petrolului, dar și cele ale produselor finite, în cazul celor care le importă în vederea comercializării (în special motorină).

Brent-ul a ajuns joi la maximul ultimelor 6 luni, în special ca urmare a închiderii a 22% din capacitatea de rafinare a SUA ca urmare a fenomenelor extreme cu care s-au confruntat Statele Unite. Americanii au fost obligați să-și majoreze importurile de benzină din Europa, în timp ce europenii au fost nevoiți, pe de o parte să se vadă văduviți de importurile de motorină din SUA, iar pe de altă parte să-și utilizeze la maxim capacitatea de rafinare, pentru a face arbitraj în America Latină, majorându-și exporturile de motorină pentru această regiune în mod uzual alimentată de rafinăriile din SUA.

Așa se face că începând cu a doua jumătate a lunii august, cotațiile internaționale ale benzinei și motorinei s-au apreciat considerabil, acestea aflându-se deja de 2 luni pe un trend ascendent. În prezent, cotațiile celor două tipuri de carburanți sunt cu 10%, în cazul benzinei, respectiv 14%, în cazul motorinei, peste cele înregistrate în urmă cu o lună.

Principalul efect: majorarea prețului fără taxe în toată Europa. Astfel, potrivit raportului Bulletin Oil al Comisiei Europene, în Austria, prețul fără taxe al benzinei s-a majorat, între 28 august și 11 septembrie, cu 36 de euro pe mia de litri, în Polonia, cu 34,93 euro/1000 l, iar în Ungaria acesta a crescut, în aceeași perioadă, cu 32,74 euro/1000 l. În Cehia, majorarea a fost una mai mică, de doar 16,5 euro/1.000 l. Cele mai reduse scumpiri la benzina fără taxe au fost înregistrate în Bulgaria, 9,07 euro/1000 l, și surprinzător, dat faptul că pe 15 septembrie intra în vigoare majorarea de acciză, în România, cu 8,2 euro/1000 l. Impactul în prețul la pompă, prin adăugarea taxei pe valoare adăugată (TVA) a fost de aproximativ 5 bani/l. E drept că datele Bulletin Oil sunt valabile pentru 11 septembrie, de atunci companiile din România efectuând alte scumpiri. OMV Petrom, de exemplu, a majorat pe 14 septembrie prețul benzinei cu 4 bani/l, iar pe 15 septembrie pe cel al ambelor tipuri de carburanți cu 9 bani/l, însă această din urmă scumpire are ca scop atenuarea efectului majorării accizei și nu acoperirea impactului produs de evoluția cotațiilor internaționale.

În cazul motorinei, carburant importat în România în cantități de 1 milion de tone anual, companiile autohtone au majorat prețurile în perioada 28.08-11.09 mai agresiv decât statele din jur, cu 22,1 euro/1000 de litri. În Ungaria și Polonia, motorina s-a scumpit cu 18, respectiv 18,5 euro/1000 de litri. Cea mai redusă majorare a prețului motorinei a fost înregistrată în Bulgaria - aproximativ 8 euro/1000 l.

Evoluția cotațiilor internaționale la petrol și produse petroliere, dar și următoarea etapă de creștere a accizei, cea de pe 1 octombrie, tot cu 16 bani/l, fac inevitabile noi scumpiri ale carburanților, care vor depăși mai mult ca sigur pragul de 5 lei/l și în cazul benzinei și în cazul motorinei.

Ideea Guvernului că majorarea de acciză la carburanți, care a intrat acum în vigoare, nu va fi transferată consumatorilor s-a dovedit, cel puțin pe jumătate, lipsită de realism conform datelor Profit.ro, companiile comerciante de benzină și motorină efectuând ultimele scumpiri, de 9 bani pe litru, în cazul liderului pieței, OMV Petrom, chiar în noaptea care tocmai s-a încheiat. Chiar dacă scumpirile din ultimele două săptămâni au fost mai mari de 19 bani pe litru, jumătate din acestea ar putea fi justificate pe baza evoluției cotațiilor petrolul Ural.

Companiile producătoare de carburanți au scumpit benzina și motorina cu peste 19 bani pe litru față de prețurile practicate pe 31 august, ziua adoptării ordonanței de modificare a Codului Fiscal. Pe 15 septembrie a intrat în vigoare prima etapă a majorării accizei, cu 16 bani pe litru, care are un efect asupra prețului de 19 bani pe litru, 3 bani reprezentând taxa pe valoare adăugată (TVA) aplicată majorări de accize.

OMV Petrom, liderul pieței, a efectuat ultimele scumpiri, de 9 bani pe litru și în cazul benzinei și în cel al motorinei, chiar în această noapte. Acestea se adaugă celorlalte modificări de prețuri efectuate începând cu 31 august. Astfel pe 1 ianuarie, OMV Petrom a majorat ambele tipuri de carburanți cu 5 bani pe litru, scumpire urmată de alte două creșteri de prețuri (pe 4 și pe 7 septembrie) de câte 4 bani pe litru. Pe 11 septembrie, compania a decis să micșoreze prețurile cu 3 bani pe litru, pentru ca pe 14 septembrie să majoreze, numai benzina, de această dată, cu 4 bani pe litru. Față de prețurile practicate de OMV Petrom pe 31 august, în dimineața de 15 septembrie, benzina se scumpise cu 23 de bani pe litru, iar motorina cu exact 19 bani pe litru, exact impactul majorării accizei în preț (16 bani acciza, plus 3 bani TVA).

Astfel, dacă pe 31 august, la stația OMV Petrom de pe Mihai Bravu nr. 321, un litru de benzină Euro ’95 se putea cumpăra cu 4,68 lei, iar unul de motorină standard cu 4,63 lei, vineri dimineață benzina costa 4,91 lei, iar unul de motorină cu 4,82 lei.

Principala concurentă ai OMV Petrom, Rompetrol, scumpise deja, până pe 14 septembrie, benzina cu 23 de bani pe litru, iar motorina cu 22 de bani pe litru față de prețurile practicate pe 1 septembrie.

Astfel, dacă pe 1 septembrie (ziua imediat următoare adoptării Ordonanței de modificare a Codul Fiscal prin care au fost majorate accizele), un litru de benzină Efix ’95 se putea achiziționa la stația Rompetrol de pe Mihai Bravu nr. 473, cu 4,58 de lei, iar unul de motorină Efix Diesel, cu 4,54 lei, joi, 14 septembrie, acestea costau 4,81 lei (benzina), respectiv 4,76 lei (motorina).

Majorarea accizei nu este singura presiune la care sunt supuse companiile comerciante de carburanți. Și prețul petrolului, principala materie primă a acestora, a trecut în ultimele 2 săptămâni, printr-un proces de apreciere, Brent-ul (de referință la nivel global) ajungând la maximul ultimelor șase luni. Petrolul Ural (utilizat în formulele de calcul ale companiilor autohtone pentru stabilizarea prețului benzinei și motorinei, alături de cotațiile internaționale ale acestora) a avut o evoluție similară. Ural-ul s-a apreciat cu 8,21%, de la 49,56 dolari pe baril pe 30 august la 53,63 dolari pe baril pe 13 septembrie. Cum aproximativ o treime din prețul unui litru de carburant este reprezentat de costul cu materia primă (petrol, dar și componentele bio), transferarea majorării cu 8% a principalei materii prime (petrolul) în preț ar conduce la o scumpire cu 2,5-3% a produsului final. Cu alte cuvinte, jumătate din scumpirile înregistrate în ultimele două săptămâni ar putea fi efectul evoluției cotațiilor internaționale ale petrolului și nu al creșterii accizei.

Potrivit unui proiect de hotărâre de Guvern care stabilește nivelul stocurilor de urgență pentru țiței și/sau produse petroliere, lider detașat pe piața produselor petroliere (carburanți și păcură) este OMV Petrom, cu o cotă de piață de 38,35%, fiind secondat de Rompetrol Rafinare cu 29,64% și Petrotel Lukoil, cu 15,89%. Cele trei mari companii sunt urmate de Oscar Downstream, cu o cotă de piață de 8,79%, MOL România Petroleum Products, cu 6,64%, Rompetrol Downstream, cu 0,46%, și Socar Petroleum, cu 0,077%.

Cartelul statelor exportatoare de petrol (OPEC) și alte state mari producătoare discută prelungirea acordului de plafonare a producției de țiței care expiră în luna martie a anului cu mai mult de trei luni, susțin surse citate de Bloomberg.

Acordul ar putea fi prelungit cu 6 luni, până în septembrie 2018 pentru a putea acorda un timp suficient procesului de stabilizare și eventual majorare a prețului petrolului.

Potrivit surselor citate de Bloomberg, o astfel de prelungire ar fi necesară doar în cazul realizării scenariului celui mai pesimist, scenariu pe care însă statele membre ale OPEC îl cred din ce în ce mai mult drept cel mai probabil.

OPEC și mai multe state producătoare de petrol non-membre ale cartelului, printre care Rusia, Mexic și Kazakhstan s-au angajat să-și reducă producția cu 1,8 milioane de barili pe zi pentru a elimina surplusul de petrol existent în prezent pe piață. Acordul a fost semnat inițial pe 6 luni, la finalul anului trecut, după care a fost prelungit cu o perioadă suplimentară de 9 luni, până la finalul lunii martie 2018.

În pofida eforturilor OPEC și celorlalte state semnatare ale acordului, prețul petrolului, în special cel al țițeiului West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) nu a depășit 50 de dolari pe baril, ca urmare a majorării producției din formațiuni de șist din SUA.

Petrolul se va deprecia anul viitor cu aproximativ 20% față de nivelul actual, urmând a se tranzacționa la un preț mediu de 40-43 de dolari pe baril, nivel similar celui înregistrat în 2016, consideră Igor Sechin, CEO-ul celei mai importante companii petroliere din Rusia, Rosneft.

Estimările șefului Rosneft sunt cu atât mai surpinzătoare cu cât în prezent petrolul Brent traversează o perioada de apreciere (de la 50 la 54 de dolari pe baril numai de la începutul acestei luni), e drept și ca urmare a efect al fenomenelor extreme din SUA, care au condus la închiderea mai multor capacități de producție, dar și de rafinare de peste Atlantic.

În plus, statele membre ale cartelului OPEC, dar și Rusia și alți mari producători, au decis plafonarea producției tocmai în scopul stabilizării prețului țițeiului.

În opinia lui Secin, instrumentele financiare vor avea un impact considerabil asupra prețului petrolului anul viitor. “Unul dintre cele mai important factori, dincolo de producția de petrol din formațiuni de șist, va fi impactul asupra prețurilor al instrumentelor financiare din SUA. Deprecierea dolarului are în prezent un impact de peste 20% asupra cotațiilor. Dacă aplici corecțiile de rigoare, reiese că prețul actual al petrolului este de aproximativ 40 de dolari pe baril”, a afirmat Sechin, citat de Reuters.

Prețul petrolului Brent a coborât ultima dată la 40 de dolari pe baril la începutul lui 2016, după care s-a mai depreciat încă o dată în luna august la 41,51 dolari pe baril. După aceea, petrolul de referință pe piața europeană și globală s-a tranzacționat până la finalul anului 2016 în aproprierea cotației de 43 de dolari pe baril.

În urma deciziei de plafonare a producției luată de OPEC și alte state mari producătoare, cel mai redus preț al țițeiului înregistrat în 2017 a fost de 44,3 dolari pe baril, pentru ca cea mai ridicată cotație să fie de 58,37 dolari pe baril (în ianuarie 2017).

OMV Petrom a majorat vineri, la numai două zile de la adoptarea ordonanței de majorare a accizelor cu 32 bani pe litru, prețul sortimentelor de benzină și motorină comercializate cu 5 bani pe litru. Acesta ar putea reprezenta un semnal de modificare a comportamentului companiilor din domeniu, care ar putea să preia modelul de majorare graduală a prețurilor, practicat de o altă industrie puternic accizate, cea a tutunului.

Companiile producătoare de țigarete preferă ca, înaintea unei creșteri de accize stabilită de guvern, să-și majoreze gradual prețurile, pentru a nu crea un șoc consumatorilor printr-o singură majorare de amploare, și astfel să evite o reducere mai considerabilă a cererii.

Până în prezent, companiile comerciante de carburanți transferau integral costul impus de creșterea accizelor (reprezentat atât de acciza suplimentară, cât și de taxa pe valoare adăugată - TVA - aferentă ei) într-o singură etapă, în ziua intrării în vigoare a modificării de fiscalitate. OMV Petrom ar putea să își schimbe politica, urmând a majora treptat, în cursul acestei luni, prețurile, scumpirea de 5 bani fiind doar o primă etapă până la atingerea țintei de 38 de bani (32 de bani -majorarea de acciză și 6 bani TVA).

De altfel și guvernul, prin etapizarea creșterii accizei, pe 15 septembrie, cu 16 bani pe litru, și pe 1 octombrie, cu alți 16 bani pe litru, a urmărit un scop similar, potrivit ministrului finanțelor Ionuț Mișa. Acesta a motivat etapizarea (dar și renunțarea la o majorare mai agresivă, într-o singură etapă, de la 1 septembrie, cu 38 bani pe litru), drept o tentativă de „a nu crea un șoc la nivelul consumului, care poate genera creșteri de preţ, automat scăderi de consum şi poate afecta bugetul de stat”.

Dacă joi la stația OMV Petrom de pe Șoseaua Mihai Bravu, nr. 321, un litru de benzină euro ’95 putea fi achiziționat cu 4,68 de lei, iar unul de motorină standard cu 4,63 de lei, începând cu prima oră a zilei de vineri, cele două produse se puteau cumpăra cu 4,73 lei/l (benzina), respectiv 4,68 lei/l (motorina).

O explicație alternativă a scumpirilor efectuate de OMV Petrom ar fi evoluția cotațiilor internaționale ale carburanților. Aceștia, în special benzina (combustibilul favorit al americanilor) au fost influențate de închiderea mai multor rafinării de pe coasta de sud-est a SUA, lovită de uraganul Harvey.

Joi, potrivit Platts, prețul unui galon de benzină în SUA era de 2,1399 dolari (56,53 cenți pe litru), în creștere cu 50 de cenți sau 30% față de nivelul înregistrat pe 20 august, înainte ca rafinăriile din Texas să se închidă din cauza uraganului Harvey. În prezent, capacitatea de rafinare nefuncțională din Texas este de 4 milioane de barili pe zi, reprezentând 22% din capacitatea totală de rafinare a SUA.

Acesta este motivul pentru care au fost deja rezervate peste 40 de cargouri, care vor transporta peste Atlantic 1,5 milioane de tone de benzină din rafinăriile europene, un volum de trei ori mai ridicat decât cel al unei săptămâni obișnuite. Destinațiile acestora sunt atât SUA, cât și Mexic sau Brazilia, state care în mod obișnuit importau benzină din Statele Unite, produsă în rafinăriile afectate de uraganul Harvey.

Majorarea accizelor la benzină și motorină cu 32 de bani/l, în două etape, pe 15 septembrie și 1 octombrie, ar putea scumpi carburanții cu 0,38 de lei/l, reprezentând creșterea de acciză la care e adaugă taxa pe valoare adăugată (TVA) aferentă.

Scumpirea carburanților depinde de decizia companiilor din domeniu de a transfera sau nu consumatorilor costul suplimentar impus de guvern prin majorarea accizelor.

Astfel, dacă în prezent, un litru de benzină Euro ’95 se poate cumpăra la stația OMV Petrom din Șoseaua Mihai Bravu cu 4,68 lei, iar unul de motorină standard, cu 4,63 lei, de la 15 septembrie, în cazul în care companiile nu cedează presiunilor guvernului și transferă integral costul cu majorarea accizelor în prețul la pompă, cele două tipuri de carburanți vor costa, 4,87 lei (benzina), respectiv 4,82 lei (motorina).

De la 1 octombrie, în urma intrării în vigoare a celei de-a doua etape de majorare a accizelor, un litru de benzină ar putea fi achiziționat cu 5,06 lei, iar unul de motorină cu 5,01 lei.

Astfel, noul nivel al accizelor va fi de 1.976 lei pe mia de litri la benzină și de 1.838 lei pe mia de litri la motorină. În varianta inițială, propusă de ministerul de finanțe accizele la benzină ar fi trebuit să crească de la 1.656,36 lei pe mia de litri la 2.035,40 lei pe mia de litri, iar la motorină de la 1.518,04 lei pe mia de litri la 1.897,08 lei pe mia de litri, ceea ce ar fi antrenat o scumpire a carburanților de 0,45 lei/l începând cu 1 septembrie.

Până în prezent, companiile s-au arătat prudente în declarații. CEO-ul OMV Petrom, Mariana Gheorghe, a refuzat să confirme dacă presiunea fiscală impusă de majorarea accizelor va fi sau nu transferată în preț consumatorilor, susținând că orice comentariu făcut pe această temă ar încălca principiile concurențiale.

Potrivit teoriei economice, orice majorare sau micșorare de taxe este absorbită atât de companii, cât și de consumatori, în funcție de elasticitatea cererii bunului a cărui impozitare a fost majorată. Cum nu există produse substituibile benzinei și motorinei, elasticitatea carburanților este redusă (fiind posibilă o micșorare a sa doar prin reducerea nr de km parcurși de șoferi), ceea ce permite companiilor transferul unei părți considerabile a poverii fiscale către consumatori. De altfel, politica firmelor din domeniu este de obicei aceea de a transfera integral modificările (atât scăderile, cât și creșterile) de taxe indirecte (în special accize și TVA) în preț.

România va deveni de la 1 octombrie 2017 statul est-european cu cea mai agresivă impozitare a carburanților. În prezent, potrivit unui raport al Comisiei Europene, România este statul european cu cel mai redus nivel al taxării indirecte (accize și alte taxe indirecte) în prețul benzinei (0,363 euro/l). În cazul motorinei, în prezent, România se situează pe poziția a treia (cu 0,333 euro/l), un nivel mai redus al accizelor și altor impozite indirecte în prețul motorinei având doar Lituania și Bulgaria (0,33 euro/l).

După 1 octombrie 2017, România ar fi depășită de toate statele membre din regiune în ceea ce privește impozitarea prietenoasă a carburanților, coborând nu mai puțin de 6 poziții, de pe prima poziție până pe poziția a 7-a, de la 0,363 euro/l șoferii români urmând a achita accize în valoare de 0,443 euro/l de benzină (la cursul de 4,4564 luat în calcul de Comisia Europeană la redactarea studiului). România va avea o politică de impozitare a carburanților mai agresivă decât cea a tuturor vecinilor săi din regiune (Bulgaria, Polonia, Ungaria, Estonia, Lituania sau Letonia). În cazul motorinei, România va fi depășită de nu mai puțin de 7 state europene în ceea ce privește impozitarea prietenoasă a carburanților, coborând de pe poziția a treia pe cea de-a 10-a. Dacă în prezent șoferi români achită o acciză de 0,333 euro/l, în cazul în care propunerea de modificare a Codului Fiscal va fi adoptată, ei ar urma să achite 0,413 euro/l de motorină. În cazul motorinei, România nu ar fi devansată doar de statele din regiune (Polonia, Letonia, Ungaria, Estonia), ci și de alte state europene, precum Spania, Luxemburg sau Austria.

Un șofer român cheltuiește anual aproximativ 1% din câștigurile sale salariale pe alimentarea autoturismului cu carburanți, consumul mediu anual al unui conducător auto din România fiind de doar aproximativ 90 litri, reiese dintr-un studiu efectuat de Bloomberg.

Procentul de 0,97% din salariul mediu cheltuit de un șofer obișnuit, plasează România pe locul al 18-lea din 61 de state monitorizate de Bloomberg din punct de vedere al sumelor cheltuite pe consumul de carburanți. Lider, cu 0,04% din venitul salarial mediu, este Venezuela, care în prezent tocmai din cauza politicii de subvenționare a prețului benzinei și motorinei se confruntă cu o criză majoră. Pe locul al doilea se situează China, cu un buget de 0,43% din venitul salarial alocat carburanților, iar pe locul al treilea Turcia, cu un procent de 0,46%.

Procentul cel mai ridicat din câștigul mediu anual alocat carburanților se înregistrează în Africa de Sud (3,18%) și Mexic (3,57%).

În ceea ce privește prețul unui litru de benzină, România se situează pe locul al 24-lea, cu un preț de 1,12 dolari. Și în acest top conduce Venezuela, cu 0,26 cenți pe litru, urmată de alte două state producătoare de petrol, Arabia Saudită, cu 24 cenți pe litru, și Iranul, cu 0,33 cenți pe litrul de benzină. Cea mai scumpă benzină se poate achiziționa fie din statele scandinave, fie din cele mediteraneene (Portugalia, Italia sau Grecia). În Norvegia, de exemplu, un litru de benzină costă aproape 1,9 euro.

Procentul redus de 0,97% din salariul mediu alocat carburanților se explică atât prin prețul mai redus al benzinei din România, comparativ cu alte state, în special europene, dar și prin consumul mai scăzut al șoferilor autohtoni.

Așa se face că, dacă se elimină nivelul consumului, și prețul unui litru de benzină este raportat la câștigul mediu zilnic, România cade pe poziția 50 din 61 de state monitorizate de Bloomberg. Un șofer din România este nevoit să plătească 4% din venitul mediu zilnic pentru un litru de benzină. Și acest top este dominat de state producătoare, pe primul loc situându-se aceeași Venezuela, cu un cost de 0,026% din câștigul zilnic mediu pe litru, urmată deArabia Saudită, cu un cost de 0,4% din câștigul zilnic mediu pe litru și de SUA, cu u cost de 0,41% din câștigul zilnic mediu pe litru. Pentru pakistanezi și indieni, benzina pare a fi un produs aproape inaccesibil, aceștia fiind obligați să achite aproximativ 70% din venitul zilnic pentru a-și putea alimenta mașinile cu un litru de carburant.

Prețul energiei electrice de pe piața spot a atins marți, 15 august, un minim istoric, cu un preț mediu pe piața pentru ziua următoare (PZU) de 16,73 euro/MWh, după ce în urmă cu numai 10 zile, în România se tranzacționa cea mai scumpă electricitate din Europa, la un preț mediu zilnic record, de aproximativ 100 de euro/MWh. Marți, pe piața din românia, operată de OPCOM, se înregistrau cele mai reduse prețuri la electricitate din întreaga Europă.

Marți, pentru intervalul orar 9-11, un MWh de energie electrică se tranzacționa pe PZU la un preț de numai 2,18 euro, în timp ce pe piețele cu care România este interconectată, în Ungaria MWh costa peste 40 de euro, iar în Slovacia și Cehia, peste 30 de euro.

Explicația principală constă nu în anunțurile autorităților (guvern, Autoritatea Națională pentru Reglementare în Domeniul Energiei -ANRE sau Consiliul Concurenței) privind verificarea modului de tranzacționare de pe OPCOM, ci în majorarea producției de energie regenerabilă, în special eoliană.

Evoluția prețului electricității de marți pe piețele cu care România este interconectată

În urmă cu 10 zile, canicula și vântul extrem de redus făceau ca producția de energie regenerabilă (eoliană, fotovoltaică și biomasă) să fie de doar 185 MW, iar cea de energie hidro de 844 MW.

În ultimele trei zile numai parcurile eoliene au produs în medie 2000 MW. Luni seară, de exemplu, la ora 18, producția de energie eoliană era de 2438 MW, cea de energie fotovoltaică de 127 MW, cea de biomasă de 43 MW, iar cea hidro de 1000 MW. Și asta la un consum de aproximativ 6500 MW (în urmă cu zece zile acesta era de peste 7000 de MW).

Evoluția prețului electricității pe principalele burse ale Europei. OPCOM - de la cea mai scumpă la cea mai ieftină piață europeană

Producția volatilă de energie regenerabilă, care în anumite intervale orare poate fi de 185 MW (2,6% din total consum), iar în alte intervale orare de peste 2600 MW (40% din total consum) este principala explicație a volatilității prețurilor. Cu atât mai mult cu cât, pentru a-și alimenta clienții în perioadele în care natura nu-i ajută (nu bate vântul sau este înnorat), producătorii de energie regenerabilă trebui să cumpere energie de pe piața pentru ziua următoare (PZU), majorând cererea pe intervale orare cu producție deficitară (cea regenerabilă).

Evoluția producției și consumului de electricitate din ultimele 3 zile

Probabil că la reducerea prețului la 16,73 euro/MWh a contat și minivacanța acordată de guvern bugetarilor. Așa se explică faptul că un MWh tranzacționat pentru timpul zilei de marți (de obicei mult mai scump) a costat în medie 12,89 euro, în timp ce prețul mediu pentru electricitatea offpeak (de noapte) a fost de 20,49 euro.

Miercuri, prețul pe PZU revenise la niveluri mai normale, de 44,68 euro/MWh, cu 2 euro sub prețul din Ungaria, și cu 2 respectiv 9 euro peste prețurile din Slovacia și Cehia.

Într-un document recent, operatorul de sistem și transport Transelectrica atrăgea atenția că “funcționarea centralelor electrice eoliene și fotovoltaice prezintă variații foarte mari de putere (atât la creștere, cât și la scădere), atât din punct de vedere al amplitudinii, cât și al vitezei de variație (uneori de peste 1.000 MWh), atât în timpul vârfului, cât și al golului de sarcină. Suprapunerea defavorabilă (creșterea de consum suprapusă cu scăderea producției sursei regenerabile și viceversa) a efectelor acestor variații peste caracterul natural al consumului, respectiv producției (vârf sau gol de sarcină) conduce la creșterea necesarului de rezervă de sistem și la creșterea semnificativă a costurilor cu echilibrarea sistemului".

Vineri, ANRE și Consiliul Concurenței au decis constituirea unui grup de lucru format din experți din cadrul celor două instituții, care să se întâlnească, cu regularitate pentru a analiza evoluția pieței de energie.

În prealabil, premierul Mihai Tudose anuțase că va solicita Parlamentului să inițieze o anchetă cu privire la activitatea ANRE, după ce în ultimele zile prețurile la energie au atins cele mai mari cote din Uniunea Europeană.

Prețul energiei electrice pe piața spot (pentru ziua următoare) a atins în luna iunie un nivel neobișnuit de ridicat pentru această perioadă a anului, de peste 200 de lei/ MWh, după ce în luna mai a înregistrat o creștere de 60% față de perioada similară a anului trecut.

O explicație a evoluției ascendente a prețului energiei electrice este sugerată de volumele tranzacționate, în scădere cu 13% în luna mai a acestui an comparativ cu luna similară a anului trecut, ceea ce înseamnă că, cel puțin parțial, este o problemă a raportului dintre cerere și ofertă. Prețul mediu de luna trecută, de 193,6 lei pe MWh a fost achitat doar pentru o cantitate de 1,76 milioane de MWh, față de volumul tranzacționat în mai 2016, de peste 2 milioane de MWh. Drept urmare și ponderea energiei tranzacționate pe piața pentru ziua următoare a scăzut de la 49% în luna mai a anului trecut la 40% în aceeași lună a acestui an.

Cauza principală a acestei evoluții provine în special de pe partea de ofertă. În luna mai și în săptămânile care au precedat-o au fost închise, programat sau nu, capacități de producție de aproximativ 2 milioane de MWh. Pe 18 aprilie a devenit nefuncțională o capacitate de producție 300 MWh de la Isalnița, pe 28 aprilie, una a CET Brazi, de 98 MWH, urmată de o a unitate a aceluiași CET Brazi, tot de 98 MWh, pe 1 mai. Tot pe 1 mai a fost închisă o unitate de 96 MWh a CET Galați, urmată pe 15 mai de o unitate de 131 MWh a CET Craiova și de o alta de 195 MWh..

Cireașa de pe tort a fost avaria de pe 12 mai care a scos din funcțiune total centrala electrică a OMV Petrom de la Brazi, cu o capacitate de 860 MWh, evident neprogramată.

Nici luna iunie nu a fost mai bună din punct de vedere al unităților funcționale. Din cele închise în mai, numai unitatea CET Craiova și-a reluat producția. În schimb au devenit nefuncționale alte unități de producție. Luna a debutat cu o întrerupere neprogramată a producției de 194 MWh a unei unități de la Borzești, urmată de o alta unitate cu o capacitate de producție de 220 MWh. Procesul a continuat cu închiderea unei unități București Sud (84MWh), una a Iernut (188 MWh), alta a Turceni (330 MWh), iar pe 11 iunie a uneia a Porțile de Fier (de 194 MWh).

Producția de energie regenerabilă nu a fost una spectaculoasă, energie eoliană situându-se în medie mult sub o producție de o mie de MWh (în pofida puseurilor, cum a fost cel de pe 10 mai, când a produs 1.800 MWh) iar cea solară la câteva sute de MWh (maximul atins a fost pe 10 iunie - 790 MWh).

Evoluția prețului energiei de pe piața pentru ziua următoare (PZU) va afecta foarte probabil și prețul final al energiei achitat de clienții finali, atât timp cât 40% din procentul de 90% componentă piață liberă provine de pe piața spot. De la 1 ianuarie 2018 va fi eliminat și procentul de 10% reglementat, astfel încât toată energia facturată va proveni de pe piața liberă, iar 40% din aceasta de pe PZU.

Foarte probabil, furnizorii vor modifica ofertele pentru consumatorii casnici pentru a acoperi costurile cu achiziționarea de energie de pe PZU.

Liberalizarea prețului la gaze la producători de la 1 aprilie a provocat reacții, în special din partea politicienilor care au amenințat în repetate rânduri că vor impune obligativitatea tranzacționării gazelor exclusiv pe piețele centralizate în cazul în care cei doi mari producători (OMV Petrom și Romgaz) în cazul în prețul se va majora.

Președintele comisiei, Iulian Iancu, a acuzat deja OMV Petrom că, deși “compania pe care o reprezintă s-a angajat față de Guvern să nu majoreze prețul la gaze naturale timp de un an cu mai mult de 10%”, acest lucru nu s-a întâmplat, iar primele cantități scoase la vânzare au fost la preț mai mare.

Politicienii par a considera că reglementarea tranzacționării gazelor ar trebui să fie similară celei de pe piața energiei electrice, liberalizată deja.

Experții atrag însă atenția că, în pofida similitudinilor existente, cele două piețe au particularitățile lor. “Dacă ne referim la implementarea unei obligații generale de tranzacționare exclusiv pe piețele centralizate, așa cum există deja pentru energie electrică, aceasta va crea cu siguranță dificultăți, în special pentru producători, care de cele mai multe ori trebuie să aibă certitudinea vânzării gazelor la un moment anterior începerii producției, ceea ce implică de obicei încheierea unor contracte bilaterale de vânzare-cumpărare. O interdicție a încheierii acestora ar avea un impact masiv asupra modelului actual, cu afectarea, de exemplu, a posibilității de a finanța anumite proiecte”, susține Alina Stancu Bîrsan, partener al casei de avocatură PeliFilip, specializat în sectorul Energie și Resurse Naturale.

În opinia Alinei Stanciu Bîrsan, cu toate acestea, adaptarea legislației din sectorul energiei electrice la cea a pieței gazelor poate fi făcută în bună măsură, cu atât mai mult cu cât pe piața de energie electrică s-a făcut mult progres în ultimii ani în ceea ce privește platformele de tranzacționare. “Există însă și îmbunătățiri care pot fi aduse, precum și adaptări necesare care țin cont de diferențele inerente între tranzacționarea gazelor și tranzacționarea energiei electrice (inclusiv în ceea ce privește infrastructura prin care se transportă gazele tranzacționate).”, susține partenerul PeliFilip.

Una dintre diferențele cele mai importante de pe piața gazelor comparativ cu cea a energiei electrice este aceea că, condiții de vârf de consum, producția potențială internă (capacitatea de producție) nu poate acoperi cererea potențială.

“Producția internă ar trebui să poată acoperi cererea, mai ales având în vedere limitările de infrastructură (absența unei interconectări reale cu piețele vecine - n.r.). Din această perspectivă este foarte importantă strategia energetică a României mai departe. Cum unele capacități de producție sunt prea «bătrâne» pentru a mai face față cerințelor actuale sau celor de peste câțiva ani, trebuie identificate cele mai bune alternative și modul de susținere a acestora”, afirmă Alina Stancu Bîrsan.

Până la data de 1 aprilie, Executivul stabilea prin hotărâre de guvern un preț al gazului destinat alimentării populației la care producătorii erau obligați să vândă furnizorilor. De la 1 aprilie însă, prețul stabilit prin HG este cel la care furnizorii sunt obligați să factureze gazul populației, indiferent de prețul de achiziție. Diferența dintre prețul efectiv de achiziție (liberalizat), recunoscut de ANRE, și cel stabilit de guvern va reprezenta principalul element al componentei unitare de corecție, care poate fi recalculată trimestrial/semestrial/anual în cursul unui an. Cu alte cuvinte, Guvernul stabilește un preț estimativ de achiziție a gazelor pentru anul X, furnizorul achită un preț liber pentru gazele necesare alimentării propriilor clienți casnici și, în cazul în care acesta este mai mare decât cel stabilit de guvern va subvenționa clienții casnici pentru o perioadă de un an (deși poate fi și o subvenționare trimestrială sau semestrială) , urmând a-și recupera “subvenția” alocată acestora anul următor chiar de la ei.

Prețul gazului achiziționat de furnizori de la producători a fost liberalizat începând de azi, 1 aprilie, consumatorii urmând a fi afectați, chiar dacă nu direct, ci indirect. Prețul gazelor pentru populație va fi în continuare reglementat, însă liberalizarea prețului tranzacțiilor dintre producători/importatori și furnizori va avea un impact și asupra facturii. Ce ar trebui să știe consumatorii

Va crește factura consumatorilor casnici?

Da, însă nu direct, ci indirect. Liberalizarea prețului la gaze vizează deocamdată doar tranzacțiile dintre producători și furnizori, nu și cele dintre furnizori și consumatori casnici, care vor fi în continuare reglementate de Autoritatea Națională pentru Reglementare în domeniul Energiei până în 2021, când urmează a fi și acestea liberalizate total. Calendarul liberalizării prețului la gaze a fost stabilit diferit de cel la electricitate, care conținea procente - x% preț dereglementat, (100 - x )% preț reglementat . În cazul gazului, guvernul a preferat să alcătuiască un calendar cu prețul cu care producătorii ar fi trebuit să vândă gaze furnizorilor (celelalte componente ale prețului, tarifele de distribuție și alte taxe, find ori fixe, ori la rândul lor reglementate).

Cu cât crește factura de la 1 aprilie?

Comitetul de reglementare al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a aprobat în ședința de joi prețurile pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale pentru cei 38 de furnizori de gaze naturale, creșterea prețurilor plătite de populație fiind în medie cu 2%, de la 1 aprilie. Potrivit președintelui ANRE, Nicolae Havrileț, prețul va fi stabilit anual, urmând ca eventualele diferențe să fie recuperate anul următor.

Cum va evalua prețul plătit de populație pe gaze în perioada următoare?

Ascendent, pare a considera ANRE. Un indiciu ar putea fi reprezentat de calendarul inițial stabilit de autorități. Înainte de a decide liberalizarea prețului la producători, Guvernul aprobase și un calendar de liberalizare (anulat între timp) pentru clienții casnici, prețul pe care furnizorii ar fi trebuit să-l plătească producătorilor pentru gazul facturat consumatorilor casnici finali fiind de 60 lei/ MWh (cât este în prezent) până la 1 iulie 2016, 66 lei/MWh de la 1 iulie 2016, 72 leiMWh de la 1 aprilie 2017. De la 1 aprilie 2017, un MWh ar fi trebuit să coste 78 lei, de la 1 aprilie 2018, 84 lei, iar de la 1 aprilie 2020, 90 lei.

Pe termen lung se poate micșora prețul gazului în urma liberalizării?

Da. Calculele ANRE nu par a lua în calcul faptul că, în cazul în care companiile care dețin perimetre offshore în Marea Neagră decid că proiectele respective sunt fiabile comercial, România s-ar putea transforma într-un exportator net. Cu alte cuvinte, companiile din România ar produce mai mult gaz decât necesarul de consum autohton. Însă decizia de investiție depinde de posibilitatea exportului. Nimeni nu va decide să investească în vederea majorării capacității de producție în absența unei piețe. Dacă respectivele companii ar decide să investească în absența infrastructurii de export (inexistentă în momentul de față) s-ar faulta singure, ar contribui singure la o eventuală prăbușire a prețului propriului produs, prin inundarea pieței cu noi cantități de gaze. Așa se explică că liberalizarea prețurilor la gaze reprezintă o condiție impusă de Comisia Europeană pentru finanțarea proiectului BRUA (Bulgaria- România-Ungaria-Austria) care ar urma să asigure interconectarea dintre piețele gazelor din respectivele state.

Ce se va întâmpla în perioada următoare?

Probabil că, în primă fază, piața va fi puțin transparentă, iar prețurile vor crește. Odată cu realizarea pe OPCOM a unei burse similare cu cea a energiei electrice și a unor instrumente mai complexe de tranzacționare, piața va câștiga în transparență, iar prețurile ar putea avea o evoluție descendentă. Însă aceasta depinde de construirea infrastructurii de transport, a interconectării cu piețele vecine. În absența acestei interconectări, prețul va fi stabilit de cei doi mari producători români, OMV Petrom și Romgaz. Iar pe timpul iernii, de Gazprom, care probabil va fi principalul jucător pe piața pentru ziua următoare (prin companiile furnizoare agreate, cu care are semnate contracte). Gazprom obișnuiește să factureze prețului gazelor în funcție de prețul petrolului. Iar în prezent, petrolul se află încă la un nivel redus. O eventuală creștere a prețului petrolului ar scumpi artificial și gazele. Dacă interconectarea cu piețele gazelor externe, în special cea din Ungaria și Austria ar fi realizată, prețul gazelor pe viitoarea bursă autohtonă ar putea depinde mai mult de prețul de la hub-ul austriac de la Baumgarten decât de prețul petrolului, cum ar dori Gazprom. Clienții casnici ar putea să opteze pentru intrarea pe piața liberă înainte de 2021, putând negocia tarife preferențiale cu oricare din cele peste 150 de firme furnizoare de gaz licențiate. Acesta este un alt motiv pentru o viitoare ieftinire a prețului gazelor (nu și a tarifelor de distribuție, din păcate, care vor fi în continuare subiectul unei negocieri între ANRE și distribuitori).

Impozitul special de 60% pe câștigurile veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării preturilor din sectorul gazelor naturale se va aplica și în cazul gazelor furnizate populației de la 1 aprilie, Ministerul de Finanțe inițiind o Ordonanță de urgență prin care modifică formula de calcul, înlocuind prețul stabilit prin hotărâre de guvern cu noul preț mediu ponderat, realizat pe piața concurențială sau piețele centralizate de gaze naturale, în cazul gazului destinat consumatorilor casnici.

În cazul în care nu ar fi modificat anexa la Ordonanța Guvernului nr 7 din 2013, impozitul de 60% pe câștigurile veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării preturilor din sectorul gazelor naturale nu s-ar fi putut aplica, veniturile la bugetul de stat reducându-se cu aproximativ 800 de milioane de lei.

În 2016 au fost estimate venituri de 872,93 milioane lei din taxarea veniturilor suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, în scădere ușoară, cu sub 1%, față de execuția preliminată pe 2015 (881,04 milioane lei)..

“Pentru a menține impozitarea veniturilor realizate din vânzarea gazelor naturale către consumatorii casnici este necesara stabilirea referinței la prețul realizat pe piețele centralizate/concurențiale”, și nu la vechiul preț stabilit prin HG, susține ministerul de finanțe, în nota de fundamentare a proiectului de Ordonanță de Urgență pentru modificarea anexei la Ordonanța Guvernului nr. 7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, postat joi pe site-ul ministerului.

“Promovarea acestui act normativ este determinată de necesitatea menținerii încasărilor bugetare din impozitul asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, pentru vânzările de gaze naturale către consumatorii casnici, ca urmare a eliminării prețului de achiziție din producția internă pentru clienții casnici și pentru producătorii de energie termica, pentru cantitățile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice destinate consumului populației, stabilit prin hotărâre de Guvern”, se precizează în nota de fundamentare.

Ministerul de finanțe a motivat și de ce este necesară adoptarea unei ordonațe de urgență, și nu a unei alte forme de act normativ, susținând că “nepromovarea modificării formulei de calcul pentru determinarea veniturilor suplimentare ar conduce la neimpozitarea volumelor de gaze naturale vândute consumatorilor casnici. (…) Aceste situații aduc atingere interesului public general și constituie un motiv de urgență deosebită și extraordinară a căror reglementare nu poate fi amânată”.

Prețul petrolului a înregistrat marți o nouă scădere de aproximativ 1,4%, apropiindu-se de minimul ultimelor trei luni, înregistrat săptămâna trecută, de 50,25 dolari pe baril.

Dimineață, petrolul se apreciase cu aproximativ 1% ca urmare a zvonurilor potrivit cărora cartelul statelor exportatoare de petrol, OPEC, ar fi dispus să-și prelungească perioada pe care a convenit reducerea producției, dincolo de cele 6 luni stabilite inițial.

La ora 22:00 (ora României), petrolul Brent (de referință la nivel european și global) se tranzacționa cu 50,93 dolari pe baril, în scădere cu 1,34% sau 69 de cenți față de nivelul de închidere al zilei de luni, de 51,62 dolari pe baril.

Țițeiul West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) s-a depreciat marți cu 1,45% sau 71 de cenți, tranzacționându-se la aceeași oră la o cotație de 48,3 dolari pe baril.

Potrivit Reuters, motivul deprecierii din a doua parte a zilei a fost anticiparea majorării stocurilor de petrol din SUA cu 2,6 milioane de barili de către analiști, datele oficiale urmând a fi pblicate miercuri la primele ore ale dimineții.

Potrivit unor surse OPEC, citate de Reuters, marea majoritate a statelor membre pare decisă să prelungească termenul de 6 luni pe care fusese convenită inițial plafonarea volumului de țiței extras, însă dorește să vadă mai multă implicare din partea statelor membre non-OPEC printre care și Rusia, care și-au asumat la rândul lor reduceri.

"OPEC rămâne fidelă unui plan care n-a funcționat”, susține

Phil Davis, managing partner la PSW Investments din New Jersey.

“Credem că este improbabil ca Rusia să participe la o eventuală extindere a termenului de reducere a producției”, le-a transmis printr-o notă clienților săi Commerzbank, avertizând că ar fi prematur ca investitorii să-și pună speranțele în vreo “extindere”.. Potrivit Commerzbank, pentru echilibrarea raportului dintre cerere și ofertă pe piața petrolului, OPEC ar trebui să păstreze reducerea petrolului până la finalul anului.

Prețul internațional al petrolului a câștigat aproximativ 1% în dimineața zilei de marți ca urmare a zvonurilor potrivit cărora cartelul statelor exportatoare de petrol, OPEC, ar fi dispus să-și prelungească perioada pe care a convenit reducerea producției, dincolo de cele 6 luni stabilite inițial.

Țițeiul a avut o ultimă săptămână negativă, cotațiile sale fiind afectate de raportările privind majorarea producției în statele non-membre ale cartelului, în special în Statele Unite ale Americii.

În pofida faptului că OPEC și-a respectat angajamentul de reducere a producției în proporție de 98,5%, stocurile de petrol rămân la un nivel ridicat. Principalul motiv este reluarea activității de extragere a petrolului din formațiuni de șisturi bituminoase în SUA. Nici celelalte state non-membre ale cartelului care și-au asumat reducerea, inclusiv Rusia, nu au ajutat, gradul lor de conformare fiind undeva la 60%.

Potrivit unor surse OPEC, citate de Reuters, marea majoritate a statelor membre pare decisă să prelungească termenul de 6 luni pe care fusese convenită inițial plafonarea volumului de țiței extras.

“Zvonurile privind extinderea perioadei de reducere a prețurilor și un dolar slab susțin o apreciere a prețului petrolului. Însă orice revenire a țițeiului ar putea rămâne rapid fără combustibil, dentrimentul pieței fiind în continuare negativ”, afirmă Tamas Varga, analist la firma de brokeraj londoneză PVM Oil Associates.

La ora 12,35 (ora României), petrolul Brent (de referință pe piața europeană și globală) cu livrare în luna martie se tranzacționa la un preț de 52,07 dolari pe baril, în creștere cu 0,87% sau 45 de cenți față de nivelul de închidere al ultimei ședințe de tranzacționare. Brent-ul a reușit să recupereze o parte din pierdea înregistrată în ultima săptămână, când a ajuns la minimul ultimelor trei luni, 50,25 dolari pe baril, însă se află departe de maximul din ianuarie, de 58 de dolari pe baril.

La aceeași oră, petrolul West Texas Intermediate (WTI- de referință pe piața americană) se apreciase la rândul său, cu 0,88% sau 43 de cenți, ajungând la 49,34 dolari pe baril.

Există însă și unii analiști optimiști. “Combinația dintre cererea robustă și oferta globală mai redusă va conduce la o echilibrare a raportului dintre cerere și ofertă și nu va fi afectată de producția de petrol din formațiuni de șist din SUA”, crede Jeremy Baker, de la Vontobel Asset Management, citat de Reuters.

Cartelul statelor exportatoare de petrol (OPEC) a ajuns la un acord în urma căruia ar urma să-și micșoreze producția, pentru prima dată în ultimii opt ani, cu 1,2 milioane de barili pe zi.

Acordul semnat miercuri este rezultatul unor negocieri intense pe tema ratificării unui acord preliminar semnat în urmă cu trei luni în capitala Algeriei, Algier.

OPEC a infirmat astfel scepticismul analiștilor, care puneau sub semnul întrebării funcționalitatea cartelului, care părea neputincios în fața forțelor pieței țițeiului, caracterizată de supraproducție, și care ce au dus la înjumătățirea prețului petrolului în ultimii doi ani.

Informația, deși nu este încă publică, a fost confirmată pentru Bloomberg de doi înalți oficiali ai OPEC, care au dorit să-și păstreze anonimatul. Reducerea producției OPEC cu 1,2 milioane de barili pe zi, până la un nivel de 32,5 milioane de barili pe zi, a condus la o apreciere a petrolului Brent (etalon pe piața globală și europeneană) la un nivel de peste 50 de dolari pe baril.

La ora 17:45 (ora României), Brent-ul se tranzacționa la un preț de 50,98 de dolari pe baril, în creștere cu 7,73% (sau 3,66 dolari) față de nivelul de închidere al zilei precedente, în timp ce țițeiul West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) câștigase la rândul său 7,27% (sau 3,29 dolari), fiind cotat al 48,52 dolari pe baril.

Semnarea acordului are ca rezultat atenuarea conflictelor dintre cei trei mari jucători din cadrul cartelului, Arabia Saudită, Iranul și Irakul. Se pare că Arabia Saudită a acceptat ca rivalul său geostrategic, Iranul să-și poată majora producția până la 3,9 milioane de barili pe zi. În plus, acordul include și o micșorare a producție din partea producătorilor care nu sunt membri ai cartelului, precum Rusia, de 600.000 de barili pe zi, producători cu care OPEC a purtat mai multe negocieri în acest sens.

Acordul semnat va reprezenta o gură de oxigen pentru finanțele publice ale Venezuelei și Libiei i va restaura prestigiul cartelului, care este responsabil pentru 40% din producția de petrol la nivel global. Consecințele sale nu vizează numai membri cartelului însă. Producătorii de petrol din formațiuni de șisturi bituminoase din SUA, dar și giganți precum Royal Dutch Shell Plc, ar putea profita de prețurile mai mari ale petrolului.

Potrivit Morgan Stanley, acordul OPEC ar putea majora prețul țițeiului cu 5 dolari (10%), nefiind însă suficient pentru echilibrarea raportului din ofertă și cerere pe această piață. Dacă însă celelalte state exportatoare, inclusiv Rusia, își vor respecta angajamentele asumate, de reducere a producției cu 600.000 de barili pe zi, actuala supraproducție de peste 1,5 milioane de barili pe zi, care caracterizează piața petrolului, s-ar putea evapora.

Singurii pierzători ai actualului acord par a fi consumatorii (șoferi și companii) care vor achita un preț mai mare pe benzină și motorină în perioada următoare.

Petrolul s-a apreciat luni cu peste 4%, pentru ca în noaptea de luni spre marți să câștige un alt punct procentual, depășind nivelul de 49 dolari pe baril. Aprecierea țițeiului pe piețele internaționale semnalează faptul că investitorii sunt optimiști cu privire la posibilitatea ratificării acordului preliminar de micșorare a producției OPEC, în cadrul viitoarei reuniuni de pe 30 noiembrie de la Viena.

Cotațiile futures ale petrolului cu livrare în luna ianuarie s-au apreciat în noaptea de luni spre marți cu 1,2%, după ce contractele futures ale petrolului cu livrare în decembrrie, care au expirat luni, s-au apreciat în cursul ultimei zile de tranzacționare cu peste 3,9%.

Petrolul West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) cu livrare în luna ianuarie s-a apreciat până la ora 04:00 (ora României) cu 57 de cenți, până la un nivel de 48,81 dolari pe baril.

Contractele cu livrare în decembrie s-au apreciat luni, în ultima zi de tranzacționare, cu 1,8 dolari pe baril, încheind ziua la 47,59 dolari pe baril. Aprecierea de 1,8 dolari pe baril este cea mai mare apreciere zilnică înregistrată în ultima lună, iar volumul tranzacționat a fost cu 7% mai ridicat decât media ultimelor 100 de zile.

Țițeiul Brent (etalon pe piața europeană și globală) cu livrare în ianuarie s-a apreciat la rândul său cu 55 de cenți sau 1,1%, ajungând la 49,45 dolari pe baril, după ce luni câștigase 2,04 dolari sau 4,4%.

Acordul preliminar, semnat în urmă cu peste o lună la Algier de statele membre OPEC, vizează o micșorare a producției colective a cartelului până la un nivel cuprins între 32,5 și 33 de milioane de barili pe zi, de la actualul nivel de 33,2 milioane de barili pe zi înregistrat în luna august.

Aprecierea petrolului de la începutul acestei săptămâni a fost impulsionată de declarațiile oficialilor statelor membre ale cartelului, în special de cea a guvernatorului libian al OPEC, Mohamed Oun, care a declarat că negocierile diplomatice pe tema cotelor de producție care urmează a fi asumate de statele individuale au “evaluat pozitiv”.

La ora actuală pare că singurele obstacole în calea semnării unui acord definitiv de micșorare a producției OPEC sunt dorința Iranului de a-și majora producția pentru a-și recupera cota de piață pierdută în perioada în care a fost subiectul sancțiunilor occidentale și solicitarea similară a Irakului, care susține că are nevoie de veniturile din petrol pentru a-și putea finanța războiul pe care-l poartă cu militanții islamiști.

“Semnarea unui acord de către OPEC ar împinge petrolul la un preț de peste 50 de dolari pe baril. Dacă va fi numai un acord verbal, fără sancțiuni pentru nerespectarea cotelor, piața va reacționa pozitiv, însă pe termen scurt. Petrolul ar putea apoi coborâ iarăși la un nivel de 45-46 dolari pe baril”, susține Evan Lucas, analist la IG Ltd. din Melbourne, citat de Bloomberg.

Companiile petroliere din întreaga lume au primit miercuri noapte o gură de oxigen din partea cartelului OPEC, care a ajuns la un acord privind reducerea producției cu 200.000-700.000 de barili pe zi, primul acord de micșorare a ofertei semnat de cartel în ultimii 8 ani.

Drept urmare, pe piețele internaționale, petrolul s-a apreciat cu peste 5 procente în cursul nopții de miercuri.

Acordul vizează o micșorare a producției colective a cartelului până la un nivel cuprins între 32,5 și 33 de milioane de barili pe zi, de la actualul nivel de 33,2 milioane de barili pe zi înregistrat în luna august.

Acordul, semnat miercuri seară la Algier este unul preliminar, statele membre ale OPEC urmând a stabili detaliile aplicării acestuia în cadrul reuniunii următoare, din noiembrie.

Mișcarea OPEC este una surprinzătoare, reprezentând o întoarcere cu 180 de grade de la politica grupului din ultimii 2 ani de majorare a cotei de piață. Semnalul transmis este că și marii producători cu costuri de producție scăzute au suferit în actualul climat, caracterizat de prețuri reduse.

Evoluția spectaculoasă a prețului petrolului de miercuri noapte a mai fost influențată și de reducerea stocurilor de țiței din SUA până la un nivel de 1,9 milioane de barili.

Scepticismul de joi dimineață

Aprecierea cu peste 5% de miercuri noaptea a făcut ca țițeiul Brent (de referință pe piața europeană și globală) să închidă ziua la 49,24 doalri pe baril, iar West Texas Intermediate (WTI) la 47,05 dolari pe baril.

Potrivit Profit.ro, joi dimineață, tendința de apreciere s-a mai temperat, ca urmare a scepticismului investitorilor cu privire la disponibilitatea statelor membre ale cartelului de a-și respecta obligațiile asumate. La ora 09:20 (ora României), Brent-ul se tranzacționa la un nivel de 49,22 (în scădere cu 0,04% sau 0,02 dolari/baril), iar WTI la 47,09 dolari (în creștere cu 0.09% sau 0,04 dolari/baril).

“Producătorii OPEC dețin recordul în ceea ce privește nerespectarea cotelor de producție. rămâne de văzut dacă chiar vor putea să respecte acordul”, a declarat Jonathan Chen, analist al pieței de energie la Phillip Futures, citat de The Wall Street Journal.

“Investitorii și traderii sunt sceptici și pe bună dreptate. Cei mai cinici dintre ei au remarcat absența oricărui detaliu referitor la acordul semnat și, în special, a problemei spinoase privind identitatea statelor care-și vor reduce producția.”, a afirmat Michael McCarthy, analist șef la CMC Markets, citat de Reuters.

Potrivit unui articol publicat în ziua semnării acordului de publicația americană the Wall Street Journal, Arabia Saudită ar urma să-și reducă producția actuală, aflată la un nivel record, de 10,6 milioane de barili pe zi, cu 400.000 de barili pe zi, la nivelul înregistrat în luna ianuarie. Iranul, în schimb, ar trebui să renunțe la planurile sale de majorare a producției la peste 4,2 milioane de barili pe zi și să se mulțumească cu atingerea unui plafon de 3,7 milioane de barili pe zi, puțin peste nivelul producției din luna august.

Strategie riscantă

Strategia cartelului OPEC este una riscantă, din două motive. Primul ar fi acela că va conduce, în special pe piața asiatică, la creșterea prețului carburanților, cu atât mai mult cu cât, e această piață, consumatorii nu au beneficiat de reduceri considerabile, ca urmare a politicii statelor din zonă de a-și reduce subvențiile în perioada prăbușirii petrolului. Cu alte cuvinte, membrii cartelului ar putea opera cu prețuri mai mari, dar la cantități mai mici. Micșorarea producției ar putea antrena o creștere a prețurilor care va reduce și nivelul cererii. Al doilea motiv pentru care strategia cartelului este riscantă este acela că o apreciere a prețului petrolului i-ar putea încuraja pe producătorii cu costuri mai ridicate de producție, cum sunt producătorii de țiței din șisturi bituminoase din SUA, să-și majoreze producția. Potrivit Goldman Sachs, această strategie s-ar putea demonstra una cu un efect de bumerang.

În plus, nu este clar dacă s-a stabilit sau nu exceptarea Iran-ului, Libiei și Nigeriei de la plafonarea producției, cele trei state având diverse motive de a-și majora producția afectată fie de embargoul occidental (cazul Iranului), fie de conflicte militare interne.

Supraproducție greu de ucis

Goldman Sachs anticipează că piața petrolului va fi caracterizată în ultimul trimestru al acestui an tot de un dezechilibru între cerere și ofertă, producția urmând a depăși cu 400.000 de barili pe zi nivelul cererii, după ce în trimestrul al treilea a fost înregistrată o supraproducție de 300.000 de barili pe zi. La rândul său, Agenția Internațională a Energiei estimează că raportul cerere/ofertă se va echilibra de-abia în ultima parte a anului viitor.{jathumbnailoff}

Prăbușirea petrolului cu peste 70% din ultimul an și jumătate nu are numai câștigători, în special șoferii și companiile din transporturi, dar și consumatorii în general. Există și persoane, juridice sau fizice care pierd de pe urma reducerii considerabile a prețului petrolului. Unele își pierd chiar viața.

Este cazul a 13 angajați ai industriei petroliere care și-au pierdut viața într-un accident de elicopter, în momentul în care se întorceau de pe platforma pe care activau.

Cum era de așteptat, sindicatele din domeniu au descoperit vinovații, chiar dacă nu se cunosc încă elementele care au condus la tragedie. În opinia liderului celui mai important sindicat al industriei petroliere din Norvegia, accidentul este un semnal de alarmă cu privire la efectele reducerilor record de costuri efectuate în acest sector, cele mai mari din ultimii 15 ani.

Acesta este primul accident de elicopter în care este implicată industria petrolieră norvegiană din ultimii 20 de ani. Companiile, inclusiv gigantul norvegian Statoil, își reduc considerabil cheltuielile. Compania majoritar de stat Statoil și-a diminuat cheltuielile pentru 2016 la un nivel de 13 miliarde de euro, de la un nivel de 20 de miliarde de euro în 2014. Investițiile din sector s-au diminuat cu peste 20% față de recordul înregistrat tot în 2014.

Potrivit sindicatului norvegian, angajații sunt supuși unor presiuni suplimentare în urma disponibilizărilor, care au diminuat numărul muncitorilor norvegieni care activează în industria petrolieră cu 40.000 de persoane.

Și Autoritatea Securității Muncii în Industria Petrolieră din Norvegia a raportat o majorare a riscurilor de accidente serioase pentru prima dată în ultimii cinci ani.

Pe 30 decembrie 2015 a fost înregistrată prima victimă din 2009 încoace în industria petrolieră norvegiană, ca urmare a unui val uriaș care a lovit o instalație operată de China Oilfield Services Ltd. pentru Statoil ASA în Marea Nordului.

Indicii futures ai petrolului au pierdut 2% miercuri dimineață în urma declarațiilor ministrului petrolului din Arabia Saudită, Ali al-Naimi, care a sugerat că nu se pune problema reducerii producției.

Declarația a avut un impact cu atât mai mare cu cât a fost făcută cu doar câteva zile înaintea reuniunii marilor producători care se va desfășura duminică la Doha.

La primele ore ale dimineții, petrolul Brent (de referință pe piața europeană și la nivel global)pierduse 85 cenți sau 1,9%, ajungând la un niveld e 43,84 dolari pe baril, după ce ieri înregistrase o apreciere considerabilă, de 4% sau 1,86 dolari pe baril. Cotația de ieri a Brent-ului a fost cea mai ridicată din ultimele patru luni

Petrolul West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) s-a depreciat, la rândul său, cu 87 de cenți sau 2,06%, până la 41,3 dolari pe baril. În ședința de tranzacționare de marți, WTI câștigase 1,81 dolari sau 4,48%.

Un alt element care a condus la scăderile din dimineața zilei de miercuri a fost, potrivit Reuters, aprecierea dolarului, care afectează cotațiile țițeiului, marfă a cărei monedă de tranzacționare este dolarul.

Comentariile ministrului saudit al petrolului, care au apărut, surpinzător, în ediția de miercuri a publicației locale al-Hayat , par a contrazice informațiile apărute marți, privind consensul la care ar fi ajuns Arabia Saudită și Rusia privind plafonarea producției.

Prețul petrolului se va prăbuși în cazul în care toți producătorii de țiței, fără excepție, nu-și vor “îngheța” producția, susține ministrul energiei din Emiratele Arabe Unite, Suhail Al Mazrouei, acesta transmițând astfel un mesaj celorlalte state producătoare, care nu sunt membre ale cartelului OPEC.

Suhail Al Mazrouei a avertizat totodată că nu va avea loc nicio reuniune a cartelului statelor exportatoare (OPEC) înainte ca și ceilalți producători să-și asume angajamentul că nu vor majora producția.

“Aceasta este realitate. Nivelul actual al prețurilor îi va determina pe toți să-și înghețe producția. Încăpățânarea nu are niciun sens în acest context”, a declarat ministrul energiei din EAU, citat de Bloomberg.

Arabia Saudită, Rusia, Venezuela și Qatar au ajuns la un acord privind “înghețarea” producției la nivelul din luna ianuarie.

Cele patru state semnatare ale acordului au produs împreună 25% din petrolul tranzacționat pe piață, și anume 23,75 milioane de barili pe zi. În plus, Rusia și Arabia Saudită au înregistrat în ultimele luni niveluri record ale producției, ceea ce face ca cele două state să se dueleze lună de lună pentru poziția de cel mai mare producător global de petrol. Rusia a atins în ianuarie un nivel al producției record pentru perioada post-sovietică, de 10,989 milioane barili pe zi, în timp ce Arabia Saudită a extras aproximativ 10 milioane de barili pe zi.

Iranul refuză să-și stabilizeze producția

În plus, acordul este condiționat de înghețarea producției și de ceilalți mari producători globali, dintre care cei mai importanți mai ales din punct de vedere geostrategic, sunt Irakul și Iranul. Dacă irakienii au anunțat deja că sunt dispuși să-și “stabilizeze” producția, Iranul a refuzat categoric, susținând că își păstrează țintele de export stabilite: majorarea de la 1,2 milioane de barili la 1,5 milioane de barili pe zi în această lună și revenirea la un volum de export de 2 milioane de barili pe zi în a doua jumătate a anului.

Exces de petrol pe piață

“Înghețarea” anunțată păstrează actualul ecart dintre producție și cerere, la 1,8 milioane de barili pe zi, în condițiile în care și cantitățile stocate la nivel global se află la maximul ultimilor ani. În perioada 2014-2015, producția de petrol la nivel global a urcat de la 93,3 milioane de barili pe zi la 95,6 milioane de barili pe zi, în timp ce cererea s-a majorat de la 92,4 la 93,8 milioane de barili pe zi.

Pentru a fi înlăturată supraproducția existentă în prezent, cererea ar trebui să crească cu aproximativ două milioane de barili pe zi. Însă scăderea importurilor de petrol ale Chinei (cel mai mare importator la nivel global) din luna ianuarie arată o cu totul altă tendință.

Negocierile între marii producători sunt de obicei secrete și de lungă durată

Un fapt pozitiv însă este acela ca Rusia și Arabia Saudită au decis să negocieze în pofida divergențelor de politică externă, precum cele din Siria sau Yemen, unde cele două state susțin tabere diferite. În plus, istoria arată că o colaborare a marilor producători de petrol se realizează nu în public, ci în spatele ușilor închise. Iar aceste negocieri nu se desfășoară peste noapte, ci sunt de lungă durată.

Potrivit Profit.ro, Ultima astfel de colaborare datează din 1998-1999, când OPEC și alte state exportatoare, precum Mexic sau Norvegia, au negociat în secret timp de mai multe luni pentru a putea stopa prăbușirea prețului barilului, care atinsese un preț de 10 dolari. În urma negocierilor, membrii OPEC, dar și ceilalți mari exportatori, cu excepția Rusiei, și-au redus radical producția, mișcare care a dus în cele din urmă la o apreciere a petrolului la 140 de dolari pe baril.

Banca Națională a României (BNR) estimează, în raportul asupra inflației, prezentat marți, că prețul combustibililor se va reduce cu 4,4% până la finalul acestui an și cu alte 2,3 procente până la finalul lui 2017.

Ca argumente în susținerea propriilor anticipații, BNR invocă atât dinamica anuală negativă a prețului petrolului în prima parte a intervalului de prognoză, cât și reducerea în două etape a cotei standard a TVA și eliminarea supraaccizei la carburanți începând cu 1 ianuarie 2017.

BNR a revizuit considerabil, cu aproximativ 17 dolari pe baril, prețul petrolului Brent luat în calcul în raportul asupra inflației prezentat marți. Față de raportul din noiembrie, care estima un preț mediu al barilului de petrol Brent pentru acest an de 54,22 dolari, în raportul din februarie, prețul mediu al barilului de petrol estimat de experții BNR a fost coborât la 37,39 dolari. Și prețul mediu al petrolului estimat de BNR pentru 2017 a suferit modificări, el fiind redus de la 58,63 la 44,37 dolari pe baril.

“Dinamica anuală a prețurilor combustibililor este anticipată a se menține în teritoriul negativ pe parcursul întregului interval de prognoză, atingând -4,4 la sută la sfârșitul anului 2016, valoare revizuită în jos cu 2,1 puncte procentuale față de proiecția precedentă, și -2,3 la sută la finele anului 2017. În sensul scăderii prețurilor asociate acestei grupe de produse acționează reducerea în două etape a cotei standard a TVA, eliminarea supraaccizei la carburanți (1 ianuarie 2017), precum și dinamica anuală negativă a prețului petrolului în prima parte a intervalului de prognoză. Influențe de sens contrar pe parcursul anului curent sunt asociate unei traiectorii preconizate în ușoară depreciere a cursului EUR/USD, cu impact nefavorabil asupra cotației leului în raport cu dolarul SUA și, implicit, asupra prețurilor în lei ale acestei categorii de produse. Pentru anul viitor contribuții pozitive la evoluția prețurilor combustibililor provin din partea anticipării unei dinamici anuale pozitive a cotațiilor petrolului și a reînscrierii așteptărilor privind inflația pe o pantă crescătoare.”, se precizează în Raportul asupra inflației.

În urma revizuirii estimărilor privind prețul internațional al petrolului, a fost modificat și impactul combustibililor în rata anuală a inflației estimată pentru 2016 (de 1,4%), de la -0,2% la -0,4%. Impactul deflaționist al combustibililor a fost păstrat și pentru rata anuală a inflației din 2017 (de 3,3%), acesta fiind estimat de BNR însă la doar -0,2% pentru anul viitor.

În ultimul trimestru al anului trecut, rata anuală a inflației a rămas în teritoriu negativ, însă nivelul atins în decembrie, de -0,9 la sută, s-a situat cu 0,8 puncte procentuale peste cel de la finele trimestrului anterior (-1,7 la sută). Potrivit BNR, atenuarea în trimestrul IV a valorii negative a ratei anuale a a fost cauzată de dinamica anuală a prețurilor combustibililor: declinul din trimestrul IV 2015 al cotațiilor țițeiului pe piețele internaționale a fost de mult mai mică amploare decât cel înregistrat în trimestrul corespunzător al anului anterior. {jathumbnailoff}

OMV Petrom a ieftinit miercuri carburanții, atât benzina, cât și motorina, cu 5 bani pe litru, în urma acestei ieftiniri prețul acestora coborând sub nivelul de 5 lei pe litru în majoritatea stațiilor operate de cea mai importantă companie de petrol din România.

Ieftinirea de miercuri este cea de-a treia efectuată de la reuniunea OPEC de vineri, în care s-a decis renunțarea la impunerea unui plafon al producției statelor membre ale cartelului. Decizia OPEC a condus la scăderea prețului petrolului Brent cu aproximativ 3,5 dolari (sau 7,9%, de la 43,84 la 40,4 dolari pe baril), acesta ajungând la minimul ultimilor 7 ani. În același interval (vineri-miercuri), OMV Petrom OMV Petrom a redus prețul motorinei cu 14 bani (sau 2,8%), iar cel al benzinei cu 8 bani pe litru (sau 1,6%).

Ieftinirile au început vineri, când OMV Petrom a ieftinit motorina cu 5 bani pe litru, menținând prețul benzinei același.

O nouă ieftinire a avut loc luni noapte, când prețul benzinei a fost scăzut cu 3 bani pe litru, iar cel al motorinei cu 4 bani pe litru.

A treilea val de ieftiniri a fost efectuat de OMV Petrom în noaptea de marți spre miercuri, atât prețul benzinei, cât și cel al motorinei fiind reduse cu 5 bani pe litru.

La stația din Șoseaua Alexandriei nr. 166, din sectorul 5, miercuri dimineață, un litru de benzină standard costa 4,97 lei, iar unul de motorină standard 4,98 lei.

Acțiunile OMV Petrom s-au depreciat marți cu 2%

Decizia OPEC și evoluția prețului Brent-ului au influențat și cotațiile bursiere ale OMV Petrom, care, marți, a avut al treilea rulaj al pieței, de 3,73 milioane lei. Volumele ridicate au adus și o scădere a titluri OMV cu 1,94%, până la prețul de 0,303 lei/acțiune.

Potrivit unui document al OPEC, citat de Profit.ro, dacă actualul nivel al producției OPEC rămânea neschimbat la 31,5 milioane de barili pe zi, oferta ar fi depășit cererea de petrol în 2016 cu 700.000 de barili. În acest an, la nivel global, s-a înregistrat o supraproducție de 1,8 milioane de barili pe zi, supraproducție care ar putea fi depășită anul viitor, ca urmare a deciziei OPEC de a nu-și mai propune nicio țintă de producție și a concurenței dintre Iran și Arabia Saudită. Dacă numai Arabia Saudită, Iranul și Libia și-ar exporta capacitățile neutilizate de două, unul respectiv 1,2 milioane de barili pe zi, am putea asista la o supraproducție de aproximativ 5 milioane de barili pe zi, cantitate care ar putea trimite prețul petrolului la cel mai redus nivel din toate timpurile.

 Petrolul a pierdut teren în primele ore de tranzacționare de miercuri pe piețele asiatice, ca urmare a așteptărilor investitorilor, care se așteaptă la o majorare a stocurilor săptămânale din Statele Unite peste nivelul anticipat inițial.

Marți seară, The American Petroleum Institute a anunțat că, potrivit estimărilor sale, stocurile de petrol din SUA s-au majorat cu 4,6 milioane de barili, ajungând la 457,8 milioane de barili în săptămâna care s-a încheiat pe 25 septembrie. Analiștii chestionați de Reuters anticipau o majorare de doar 102 mii de barili.

Țițeiul West Texas Intermediate (WTI) cu livrare la patru luni, etalon pe piața americană, a pierdut 51 de cenți, la ora 7 (ora României) tranzacționându-se la un nivel de 44,72 $/baril. Marți, WTI câștigase 80 de cenți sau 1,8%, încheind ziua la 45,23 $/baril.

Țițeiul Brent, etalon pe piața europeană și globală, a pierdut la rândul său 42 cenți, ajungând la 47,81 $/baril, după ce marți câștigase 89 cenți sau 1,9%, încheind ziua la 48,23 $/baril.

Miercuri, biroul statistic al Departamentului pentru Energie al SUA (Energy Information Administration - EIA) va anunța datele oficiale privind stocurile de petrol ale SUA.

Nu toți analiștii sunt optimiști, Daniel Ang, analist la Philip Futures din Singapore, anticipând o reducere a stocurilor de țiței americane, ca urmare a producției în scădere din SUA.

Potrivit altor analiști, volatilitatea de care dă dovadă petrolul poate fi pusă și pe seama momentului, la finalul lunii septembrie încheindu-se din punct de vedere contabil ședința de tranzacționare din cel de-al treilea trimestru al anului.

Ucraina a ajuns la un acord cu Rusia, prin care își asigură volumul necesar de gaze pentru această iarnă și evită posibilitatea apariției unor eventuale probleme în alimentarea cu gaze rusești ai Europei.

Termenii noii înțelegeri au fost conveniți în cadrul unei întâlniri de cinci ore, desfășurată la Bruxelles, la care, pe lângă reprezentanții CE, Ucrainei și Rusiei, au participat și conducerile celor două companii implicate, Gazprom și Naftogaz. Chiar dacă acordul nu a fost încă semnat, noua înțelegere stabilește un preț de 227 dolari pe mia de metri cubi( potrivit Bloomberg, 232 de dolari pe mia de metri cubi, potrivit DPA), considerabil mai mic decât de cel plătit până în prezent, de 252 dolari și apropiat de prețul plătit de Polonia.

În plus, Ucraina s-a angajat să-și majoreze încă de luna viitoare rezervele de gaz cu 2 miliarde de metri cubi. Potrivit autorităților, pe 23 septembrie, în depozitele ucrainene erau depozitate 15,4 metri cubi, cantitate insuficientă, susține Gazprom, care estimează necesarul pentru a nu afecta consumul intern în perioada decembrie-martie și tranzitul către celelalte state europene la 19 miliarde.

Guvernul de la Kiev a anunțat că a alocat deja 500 milioane de dolari către monopolul de stat Naftogaz în vederea reluării importurilor de gaze di Rusia și a stocării lor.

Comisia Europeană s-a angajat, la rândul său, să asiste financiar achiziționarea de gaze rusești de către Ucraina, prin intermediul “instituțiilor financiare europene și internaționale”.

Concesii importante făcute de Gazprom și de guvernul rus

Gigantul rus Gazprom a făcut și el concesii, renunțând la termenii extrem de duri impuși în acordul din 2009 celor de Naftogaz, care erau obligați să achite un anumit volum de gaze naturale, indiferent dacă acesta era sau nu importat în mod real.

Potrivit Sputnik, concesiile părții ruse au fost mult mai generoase decât de obicei, guvernul de la Moscova angajându-se să analizeze oportunitatea acordării de discout-uri Ucrainei la fiecare trei luni.

În luna iulie, Rusia a stopat tranzitul de gaze către Ucraina, după ce negocierile dintre cele două state au eșuat.

Dacă ministrul energiei ruse, Alexander Novak, s-a limitat la a spune că negocierile încheiate vineri noapte au fost dure, omologul său ucrainean, Vladimir Demchyshyn, s-a declarat mulțumit de noii termeni contractuali. Potrivit ministrului ucrainean “condițiile comerciale sunt acceptabile pentru partea ucraineană” chiar dacă mai rămâne a fi stabilite “procedurile adiționale” pentru ca acordul să fie semnat.

Guvernul rus a analizat recent soluțiile pe care le are la îndemână pentru a contracara efectele economice ale unui eventual preț al petrolului de 30 de dolari pe baril în 2016

Potrivit Reuters, care citează cotidianul rus RBC, acest scenariu a fost dezbătut la începutul lunii în cadrul unei ședințe de guvern conduse de premierul Dmitri Medvedev. RBC susține că informația a fost confirmată de două surse guvernamentale, care au dorit să-și păstreze anonimatul.

Prețul petrolului este cea mai importantă variabilă după care se realizează bugetul de stat al Rusiei, care, în mod uzual, se bazează în proporție de peste 50% pe venituri generate din vânzarea de petrol și gaze.

Actualul buget al Rusiei se bazează pe previziunile ministerului Energiei de la Moscova, care anticipează un preț mediu al țițeiului de 52 dolari pe baril în 2015 și de 55 de dolari pe baril în 2016.

Potrivit unui oficial al ministerului energiei, dacă prețul petrolului va scădea de la actualul nivel de 50 dolari pe baril la unul sub 40 de dolari pe baril, va suferi și producția de petrol din Rusia.

Prețul internațional al petrolului s-a apreciat în această dimineață cu aproximativ un punct procentual ca urmare a încetinirii activității de sondare în Statele Unite și a unor analize, potrivit cărora investiții planificate de numai puțin de 1,5 mii de miliarde de dolari în dezvoltarea de zăcăminte din formațiuni de șist din SUA devin neexploatabile din punct de vedre comercial la un preț de sub 50 de dolari pe baril.

Evoluția prețului internațional al petrolului, care săptămâna trecută a atins minimul ultimilor 7 ani, după care să-și revină spectaculos cu peste 10%, s-a făcut simțită și pe piața internă. În weekend, când companiile mai aplică și unele reduceri, la majoritatea stațiilor de alimentare, atât benzina, cât și motorina se puteau cumpăra cu un preț mai mic de 5 lei/l.

Revenirea de la finalul săptămânii trecute a petrolului a condus însă la majorarea prețului, astfel că în dimineața zilei de luni un litru de benzină costă 5,07-5,1 lei, iar unul de motorină 5,04-5,06 lei/l.

Cu toate acestea, companiile sunt de obicei criticate pe motiv că nu transpun rapid ieftinirile petrolului în prețuri. În ultimul an, petrolul s-a ieftinit cu 50-55% pe piețele internaționale. În același interval, companiile din România au ieftinit benzina și motorina cu 1,23 lei, respectiv 1,24 lei/l. În iunie 2014, un litru de benzină se comercializa cu 6,31 lei, iar unul de motorină cu 6,29 lei. În prezent, benzina costă 5,08 lei/l, iar motorina 5,05 lei/l.

Efectul favorabil, pentru șoferi, reprezentat de ieftinirea barilului de petrol a fost însă contracarat de alte două 2 elemente, deprecierea monedei naționale (de la 3,22 lei pentru un dolar în iunie 2014 la 3,93 lei pentru un dolar în prezent) și de structura fixă a accizelor, care au rămas la același nivel. În plus TVA este aplicată și accizelor, ceea ce face ca din prețul de 5,08 lei al litrului de benzină, 3,02 lei să ia calea bugetului de stat, ca accize și TVA. La motorină, situația este similară, din 5,08 lei, 2,87 lei intrând în trezoreria statului.

Cu alte cuvinte, aproximativ 60% din prețul achitat de șoferi la pompă nu ajunge la companii, ci la guvernanți. Pentru a anula efectul deprecierii leului, dar și cel al impozitării, și a putea calcula cu cât au ieftinit companiile benzina și motorina ar trebui să luăm în calcul doar componenta lor (2,06 lei/l - benină, 2,18 lei/l - motorină) și să o transformăm în dolari, la cursurile din iunie 2014, 3,22 lei/dolar, respectiv august 2015, 3,93 lei/dolar. În urma calculelor reiese că în ultimul an companiile au ieftinit benzina cu 44,7%, iar motorina cu 43,9%.

iunie 2014

prețuri: 6,31 lei/l  - benzină;  6,29 lei/l - motorină

taxe (accize+TVA): 3,25 lei/l benzină; 3,12 lei/l - motorină

companie: 3,06 lei/l - benzină; 3,17 lei/l - motorină

curs: 3,22 lei/$

august 2015

prețuri: 5,08 lei/l - benzina, 5,05 lei/l - motorină

taxe: 3,02 benzină, 2,87 lei/l - motorină

companie: 2,06 lei/l - benzină, 2,18 lei/l - motorină

curs: 3,93 lei/$

Circulă pe Facebook următoarea poză (textul cu rosu e adăugat de Bogdan Glăvan).

Hai să vedem cine este mafiotul.

În primul rând, dezinformăm lumea dacă spunem că prețul petrolului era 140 de dolari barilul în 2008. Prețul s-a prăbușit efectiv pe parcursul acelui an, din cauza crizei economice. Coincidență! – prețul barilului a ajuns la sfârșitul lui 2008 practic egal cu cel de astăzi:

În decembrie 2008 prețul motorinei era 3,2 lei (sursa), ultima dată am alimentat cu 5,2 lei . Consumatorul scoate din buzunar 2 lei în plus pentru fiecare litru de carburant pe care îl cumpără? Unde se duc banii?

Scurt, din prima, este vorba de taxe, de accize mai precis:

-În iulie 2008, acciza la motorină era 283,92 euro/1000 l, adică 1022 lei/1000 l, adică 1216 lei /1000 l cu TVA aferent;

-În 2015, acciza la motorină este 1.897 lei/1000 l, adică 2352 lei/ 1000 l cu TVA aferent.

Țineți cont că nu doar acciza a crescut (și s-a pus și supra-acciza de 7 cenți), dar și TVA este mai mare.

Aceasta înseamnă o diferență de 1136 lei / 1000 l, adică faptul că statul preia acum cu 1,1 lei mai mult la fiecare litru de motorină. Doar din accize și TVA aferent accizelor, dar nu uitați că TVA se aplică și la adaosul comerciantului, deci…

Însă nu doar accizele s-au schimbat, ci și cursul leului. În iulie 2008 cursul era 2,3 lei/dolarul, până în decembrie a ajuns la 2,9. În prezent un dolar valorează 3,9 lei. Asta înseamnă că în iulie 2008 șoferii plăteau 1,8 dolari pe litru, iar în prezent doar 1,3 dolari pe litru. De ce s-a schimbat cursul leului? Nu știu, întrebați la BNR de ce s-au tipărit bani, de ce am avut inflație…

Așadar, plătim cu 2 lei mai mult pentru fiecare litru de motorină acum, deși prețul petrolului este același, din cauza statului care a pus mărit impozitarea – atât impozitarea vizibilă (accizele și TVA), cât și impozitarea invizibilă (inflația). Asta înseamnă să fii mafiot, să confiști mai mulți bani de la populație pe timp de criză. Aproape 60% din prețul plătit de șoferi se duce acum la stat.

P.S. Era cumva absurd să presupunem că, din 2008 încoace, adică pe timp de criză și de creștere a fiscalității companiile petroliere au câștigat mai mult. Este contraintuitiv. Nu-ți trebuie facultate ca să înțelegi că atunci când cererea scade, presiunea pe preț crește și companiile își reduc marja de profit. Ceea ce s-a și întâmplat. {jathumbnailoff}

Text preluat de pe Logica Economică

Infuzia de capital pompată de Banca Centrală a Chinei în piața asiatică se pare că-și face efectul, cel puțin pentru moment. Cotațiile bursiere se află pe un trend pozitiv, inclusiv cele ale petrolului, care se îndreaptă către nivelul de 40 de dolari pe baril.

În primele ore ale dimineții, petrolul Brent (etalon pe piața mondială) câștigase 56 de cenți sau 1,32%, find cotat la 4,51 $/ baril. Și West Texas Intermediate (etalon pe piața americană) s-a apreciat cu 27 de cenți sau 0,7%, ajungând la un nivel de 39,59 $/baril.

Potrivit The Wall Street Journal, traderii se așteaptă la o volatilitate sporită în cursul acestei zile, atmosfera din piețe rămânând una tensionată, după ce câștiguyrile înregistrate ieri pe bursa americană s-au evaporat în ultima parte a ședinței de tranzacționare.

Pe de altă parte, la finalul zilei de marți, American Petroleum Institute a raportat o neașteptată reducere săptămânală a stocurilor de petrol din SUA cu 7,3 milioane de barili, reducere care ar trebui să susțină trendul de revenire al prețului petrolului.

 OMV Petrom a ieftinit în noaptea de luni spre marți benzina și motorina cu câte 5 bani pe litru, continuând politica de reduceri de prețuri din ultimul timp, ca urmare a prăbușirii prețului petrolului pe piețele internaționale.

De la începutul acestei luni, OMV Petrom, cea mai importantă companie de profil, cu o cotă de piață de aproximativ 40%, a efectuat 10 ieftiniri la benzină, în valoare totală de 55 de bani, și 7 ieftiniri la motorină, în valoare totală de 30 de bani.

Dacă luni, un litru de benzină se comercializa la stația OMV Petrom din Șoseaua Alexandriei cu 5,19 lei, iar unul de motorină cu 5,11 lei, începând cu ziua de marți, ora 00:00, șoferii plătesc pe un litru de benzină 5,14 lei, iar pe unul de motorină 5,06 lei.

Cotațiile internaționale ale țițeiului (Brent și Urals) și cotațiile Platts ale benzinei și motorinei (care urmează în general trend-ul Brent-ului) sunt unele dintre elementele extrem de importante în funcție de care variază prețul carburanților la pompă în România, alături de cursul de schimb și accize.

Pe New York Mercantile Exchange, petrolul West Texas Intermediate (WTI - etalon pe piața americană) cu livrare în octombrie se tranzacționa în această dimineață la un nivel de 38,73 $/baril, cu 1,31% sau 0,5 $ peste nivelul de închidere al zilei de ieri.

Și Brent-ul s-a apreciat în această dimineață cu 0,5 % sau 1,19%, ajungând la o cotație de 43,03 $/baril.

Ziua de luni, în schimb, a fost una dezastruoasă atât pentru WTI, cât și pentru Brent, ambele depreciindu-se cu aproximativ 3 $/baril.

Prețul petrolului se află sub presiune de mai multe luni ca urmare a dezechilibrului dintre cerere și ofertă, piața fiind caracterizată de un exces al producției raportat la nivelul consumului prezent, dar și al celui anticipat. Deprecierea din ultimele săptămâni au însă la bază nu fundamentalele de pe piața petrolului, ci mai degrabă îngrijorări cu privire la evoluția piețelor financiare ca urmare a încetinirii considerabile a economiei chineze.

Deprecierea din ultimul an a petrolului, în scădere cu 56% sub nivelul maxim al anului trecut, de 103,19 $/baril se face simțită și în benzinăriile din România, prețul carburanților coborând rapid către nivelul de 5 lei/l.

Astfel, de la începutul lunii august, cea mai importantă companie din domeniu din România, OMV Petrom, a efectuat nu mai puțin de 9 ieftiniri la benzină, al cărei preț s-a micșorat cu 50 de bani. Motorina a beneficiat de 6 ieftiniri în urma cărora șoferii pot achiziționa un litru de combustibil diesel cu 25 de bani mai ieftin decât la finalul lunii trecute.

În prezent, la stația OMV Petrom de pe Șoseaua Alexandriei, un litru de benzină costă 5,19 lei, iar nul de motorină 5,11 lei.

Cotațiile internaționale ale țițeiului (Brent și Urals) și cotațiile Platts ale benzinei și motorinei (care urmează în general trend-ul Brent-ului) sunt unele dintre elementele extrem de importante în funcție de care variază prețul carburanților la pompă în România, alături de cursul de schimb și accize.

Pe New York Mercantile Exchange, petrolul West Texas Intermediate (WTI - etalon pe piața americană) cu livrare în octombrie se tranzacționa în această dimineață la minimul ultimilor 6 ani și jumătate, sub nivelul de 40 de dolari pe baril, la 39,7 $/bari, în scădere cu 0,75 $ sub nivelul înregistrat în ședința de tranzacționare precedentă. Și Brent-ul a pierdut, potrivit Energy Report, 0,73 $ pe piața londoneză ICE Futures Exchange, ajungând la 44,73 $/baril.

Prețul petrolului se află sub presiune de mai multe luni ca urmare a dezechilibrului dintre cerere și ofertă, piața fiind caracterizată de un exces al producției raportat la nivelul consumului prezent, dar și al celui anticipat. Deprecierea din ultimele săptămâni au însă la bază nu fundamentalele de pe piața petrolului, ci mai degrabă îngrijorări cu privire la evoluția piețelor financiare ca urmare a încetinirii considerabile a economiei chineze.

Luna august a debutat cu ieftiniri pe piața carburanților din România, luni noapte, OMV Petrom reducând prețul benzinei cu 5 bani și cel al motorinei cu 3 bani pe litru, după ce cotația țițeiului Brent a coborât sub 50 de dolari pe baril.

Astfel, la stația OMV Petrom de pe Șoseaua Alexandriei, km 6, un litru de motorină costă începând cu ziua de marți, ora 00:00, 5,3 lei, cu 3 bani mai puțin decât prețul de ieri, de 5,33 bani, iar un litru de benzină, 5,54 lei, cu 5 bani mai puțin prețul practicat luni.

Ieftinirea de azi a fost anticipată de Energy Report într-un articol publicat ieri, în care remarca faptul că OMV Petrom “a ieftinit, în ultimele două săptămâni ale lunii iulie, cu 23 bani pe litru benzina și cu 14 bani pe litru motorina, iar prețurile ar putea scade în continuare.”

În această dimineață, petrolul Brent s-a apreciat pe piețele asiatice, după ce ieri a coborât sub nivelul de 50 de dolari pe baril, depreciindu-se cu peste 5%.

Țițeiul Brent câștigase 28 cenți la ora 03:36 GMT, ajungând la 49,8 dolari pe baril, în timp ce petrolul West Texas Intermediate (WTI- etalon pe piața americană) se apreciase cu 35 cenți, până la 45,52 dolari pe baril.

Cu toate acestea, specialiștii se așteaptă la noi deprecieri ale țițeiului ca urmare a aprecierii dolarului, a datelor economice fragile ale economiei chineze și a perspectivei reluării exporturilor de petrol iraniene.

“O nouă testare a pragului minim de 45 de dolari al Brent-ului pentru 2015 pare inevitabilă dat fiind nivelul ridicat al ofertei din prezent și intensificarea sentimentului pesimist de pe piețe”, a precizat într-un raport BMI Research, compania de cercetare a Fitch Group, citată de Reuters. Potrivit companiei, pentru 2016, ar fi nevoie ca prețul petrolului să crească peste 60 de dolari pentru ca majoritatea companiilor americane producătoare de petrol din formațiuni de șisturi cristaline să fie profitabile.

 OMV Petrom, cea mai importantă companie producătoare și distribuitoare de carburanți din România, a ieftinit, în ultimele două săptămâni ale lunii iulie, cu 23 bani pe litru benzina și cu 14 bani pe litru motorina, iar prețurile ar putea scade în continuare.

Motivul: cotațiile internaționale ale petrolului se află într-un picaj liber, ca urmare a producției record din luna iulie a OPEC și a datelor economice sub așteptări raportate de China, cel de-al doilea mare consumator de petrol la nivel global.

Iar ieftinire OMV Petrom nu au cuprins ieftinirile din ultimile câteva zile, interval în care petrolul Brent (după care evoluează și țițeiul Urals, dar și cotațiile internaționale ale benzinei și motorinei utilizate de companiile autohtone în formula de stabilire a prețului carburanților) a atins minimul ultimelor șase luni.

În dimineața aceasta (luni dimineață), Brent-ul s-a depreciat cu 39 de cenți, ajungând la 51,82 dolari pe baril, cel mai redus nivel înregistrat din 2 februarie până în prezent.

În plus, perioada de depreciere din prezent este cea mai lungă în care petrolul scade înregistrată de la finalul anului 2014.

Țițeiul West Texas Intermediate (WTI - etalon pe piața americană) s-a depreciat în această dimineață la rândul său cu 33 de cenți, ajungând la 46,79 dolari pe baril. În luna iulie, WTI a pierdut peste 20,8%, cea mai mare pierdere lunară înregistrată din octombrie 2008, ca urmare a majorării numărului de puțuri forate în SUA în pofida evoluției prețului țițeiului.

“Piața pare a se concentra din nou pe partea de ofertă… una dintre dificultăți fiind aceea că este de așteptat ca Iranul să revină pe piață (cu o majorare a exportului de petrol cu 500.000 de barili pe zi - n.r), iar ceilalți membrii OPEC nu par a da semne că vor să-i facă loc (micșorându-și producția - n.r.)”, a declarat Ric Spooner, analist șef la CMC Markets din Sydney, citat de Reuters.

 Petrolul s-a depreciat cu aproximativ 2,5% în urma anunțului privind ajungerea la un acord pe tema programului nuclear iranian, care va conduce probabil la ridicarea sancțiunilor impuse de Occident statului asiatic.

Perspectiva majorării exporturilor de petrol iranian a făcut ca țițeiul West Texas Intermediate (WTI- etalon pe piața americană) să piardă numai puțin de 2,5%, sau 1,29 dolari, atingând valoarea de 50,91 dolari pe baril, aceasta fiind cea mai spectalouasă depreciere zilnică din ultima săptămână. Brent-ul s-a depreciat la rândul său cu 2,1%,, în prezent tranzacționându-se la un nivel de 56,61 dolari pe baril.

Petrolul a avut o săptămână extrem de tumultoasă pe piețele internaționale, aflându-se sub presiunea atât a evenimentelor din Grecia, cât și a crizei de pe piața de capital chineză.

Însă acordul nuclear cu Iranul are un impact direct asupra viitorului preț al petrolului. În urma impunerii sancțiunilor occidentale, în 2012, Iranul și-a înjumătățit cantitatea de țiței exportată, veniturile din petrolului ale statului iranian ajungând la minimul ultimilor 9 ani în 2014.

Goldman Sachs Group Inc. și Barclays Plc estimau înaintea semnării acordului că va fi nevoie de o perioadă cuprinsă între 6 și 12 luni înainte ca Iranul să-și poată majora actualul nivel al producției, estimat la 500 de mii de barili pe zi. Ministrul iranian al petrolului Bijan Namdar Zanganeh pare mai optimist, afirmând că în 7 luni, Iranul at putea produce peste un milion de barili de petrol pe zi.

“Știrile privind semnarea iminentă a acordului nuclear iranian a declanșat o serie de temeri și anticipații potrivit cărora Iranul va de deveni o nouă sursă de aprovizionare a unei piețe și așa marcată de supraproducție. Însă rămân multe necunoscute, ceea ce face ca o nouă micșorare a prețului petrolului să fie prematură”, a declarat Eugen Weinberg, șeful diviziei de commodities a Commerzbank AG din Frankfurt, citat de Bloomberg. 

Petrolul s-a apreciat în această dimineață pe piețele asiatice după un început de lună iulie în care a pierdut mai mult de 8% ca urmare a crizei elene și a celei de pe piața de capital din China.

La ora 04:11 GMT (07:11 ora României) indicii futures ai West Texas Intermediate (WTI - important pentru piața americană) se apreciaseră cu 75 de centi, ajungând la un nivel de 52,4 dolari pe baril.

Indicii futures ai Brent-ului (etalon la nivel european și global) au evoluat și ei pozitiv, în creștere cu 70 de cenți, un baril de țiței Brent fiind tranzacționat la 57,75 dolari.

Cu toată această apreciere, pusă de analiști pe seama relativei reveniri a cotațiilor bursiere chineze, Brent-ul se află la un nivel cu 4% mai scăzut decât cel înregistrat vinerea trecută.

Reglementatorul pieței de capital chineze a luat ieri decizia drastică de a interzice acționarilor cu peste 5% să-și vândă acțiunile în următoarele șase luni într-io tentativă disperată de a stopa declinul cotațiilor companiilor chineze. În plus, forțele de ordine din China anchetează o potențială vânzare “manipulativă” a acțiunilor companiilor chineze.

Cererea de petrol a avut și ea un rol în revenirea de astăzi, o rafinărie cu o capacitate de 120.000 de barili pe zi reintrând în ciclul de producție după o perioadă de lucrări de mentenanță.

Cu toate acestea analiștii cred că piața petrolului este pusă în continuare sub o puternică presiune și nu consideră probabilă o revenire a prețurilor pe termen lung.

“Petrolul este pus sub presiune din mai multe părți, iar criza de pe piața chineză, perspectiva ca Iranul să-și reia producția și lichicidatea scăzută de pe piață se adaugă acestora. Petrolul WTI va trebui să se stabilizeze într-un alt interval, undeva la 50 dolari pe baril, cu un maxim de 58 dolari”, a declarat Ole Hansen, șeful diviziei de cercetare a pieței de mărfuri, citat de Reuters.

Criza din Grecia și furtuna de pe piața de capital chineză au făcut ca petrolul Brent să se deprecieze cu 8,8% în prima săptămână a acestei luni, ceea ce a condus și la o reducere a prețului benzinei și motorinei pe piața autohtonă.

OMV Petrom, de exemplu, a ieftinit luni benzina cu 3 bani pe litru, iar motorina cu 5 bani pe litru, iar tendința ar trebui să continue.

Dacă duminică, un litru de motorină se tranzacționa la stația OMV Petrom de pe Șoseaua Giurgiului cu 5,55 lei, iar unul de benzină, cu 5,82, începând cu luni, acestea costau 5,5 lei, respectiv 5,79 lei.

Deprecierea barilului de petrol Brent (după care evoluează și țițeiul Urals sau cotațiile Platts ale benzinei și motorinei - folosite de companiile autohtone în formulele de calcul al prețului carburanților) ar fi trebuit să conducă la o scădere a prețului benzinei și motorinei pe piața locală cu aproximativ 3-3,5%.

Leul a pierdut 2,12% în fața dolarului

Din păcate, un alt element decisiv în stabilirea prețului carburanților, cursul de schimb leu/dolar nu a fost la fel de prietenos cu șoferii români.

În aceeași perioadă în care petrolul s-a ieftinit cu 8,8%, dolarul s-a apreciat în raport cu leul cu 2,12%, de la un nivel de 3,9969 înregistrat pe 30 iunie la unul de 4,0816 pe 7 iulie.

În această dimineață, pe piețele asiatice, Brent-ul cu livrare în luna august se tranzacționa în scădere cu 47 de cenți, sau 0,8%, față de nivelul de închidere al zilei precedente, la un nivel de 56,38 de dolari pe baril. {jathumbnailoff}

Petrolul s-a depreciat rapid în primele ore ale dimineții de luni, Brent-ul căzând pentru prima dată în ultimele 4 luni sub nivelul de 60 dolari pe baril, ca urmare a votului negativ înregistrat în Grecia.

Încrederea de pe piețele asiatice pare la un nivel minim, în rezultatului înregistrat la referendumul din Grecia, unde 61% din participanți au susținut decizia premierului Alexis Tsipras de a respinge pachetul de austeritate propus de finanțatorii internaționali, bazat pe reduceri suplimentare de cheltuieli publice și majorări de taxe.

Potrivit Bloomberg, secretarul de stat al SUA John Kerry a încercat să tempereze anticipațiile negative de pe piața petrolului, negând faptul că un acord nuclear cu Iranul este iminent.

Scăderea de luni dimineață vine după o săptămână în care petrolul a înregistrat cele mai mari pierderi săptămânale din luna martie până în prezent. Criza greacă riscă să devină o criză europeană, iar investitorii încearcă să renunțe la activele riscante, precum petrolul. Un eventual acord nuclear cu Iranul ar conduce la ridicarea sancțiunilor și la dublarea exporturilor de petrol iranian.

Deprecieri săptămânale masive

“Asistăm la o relativă capitulare a pieței petrolului. Situația din Grecia afectează încrederea pe partea de cerere, iar un acord nuclear cu Iranul reprezintă un risc negativ ca urmare a posibilității unei majorări semnificative a ofertei”, susține Ric Spooner, analist șef la CMC Markets din Sydney.

Brent-ul cu livrare în luna august s-a depreciat cu 97 de centi, până la un nivel de 59,35 dolari pe baril, după ce săptămâna trecută a pierdut 4,7%.

Petrolul WTI cu livrare în august a pierdut în această perioadă 2,49 dolari sau 4,4%, ajungând la 54,44 dolari pe baril.

Un dolar puternic afectează prețul petrolului

“Incertitudinea privind ieșirea sau nu a Greciei din zona euro pune presiune pe petrol. Este un factor suplimentar care se adaugă furtunii de pe piața de capital chineză, majorarea recentă a numărului de sonde din SUA și potențialei majorări a exporturilor iraniene. Însă principala implicație a ceea ce se întâmplă în Grecia va fi pe cursul de schimb euro/dolar, moneda euro urmând a fi pusă sub o presiune suplimentară”, afirmă Olivier Jakob, analist la Petromatrix, citat de Reuters.

Și cum prețurile de pe piața petrolului sunt în dolari, un dolar puternic pe de o parte conduce la o perspectivă negativă a cotațiilor țițeiului, iar pe de altă parte scumpește această materie primă pentru țările care au prețul în alte monede, care se depreciază în raport cu dolarul.

Ucraina va beneficia în continuare de un discount de 40 de dolari pe baril din partea Gazprom, în trimestrul al treilea acesta urmând a se micșora însă de la actualul nivel de 100 de dolari la 40 de dolari pe mia de metri cubi de gaz.

Calculele cost-beneficiu efectuate cu privire la construcția unui gazoduct prin Turcia, menit a ocoli ruta de transport ucraineană au atenuat tratamentul dur aplicat până în prezent Kiev-ului de către autoritățile de la Moscova.

În cadrul trilateralei Rusia-Ucraina-UE, care urmează să debuteze astăzi la Viena, Rusia pare dispusă la concesii.

“În pofida tuturor dificultăților din cadrul relațiilor noastre cu Ucraina din prezent, va trebui să facem niște concesii rezonabile”, le-a explicat luni, potrivit Euractiv, premierul rus Dimitry Medvedev ministrului energiei Alexander Novak și șefului Gazprom Alexei Miller.

Potrivit Gazprom, Ucraina ar fi trebuit să plătească în trimestrul al treilea 287 de dolari pe mia de metri cubi, dacă nu s-ar fi aplicat niciun discount. Pe troimestrul al doilea, Ucraina plătește 247 de dolari pe mia de metri cubi, incluzând un discount de 100 de dolari. Cu alte cuvinte, dacă se va aplica discount-ul de 40 de dolari promis de autoritățile de la Moscova, ucraineni vor plăti și în trimestrul al treilea 247 de dolari pe mia de metri cubi de gaz.

“Ne mândrim cu reputația noastră de furnizor stabil de gaze. Acest discount reprezintă o măsură importantă de susținere a economiei ucrainene”, a declarat Medvedev.

Decizia autorităților de la Moscova poate fi explicată prin calcularea de către Gazprom a costurilor de oportunitate ale construirii unei noi rute de transport prin Turcia menită a ocoli Ucraina.

“Ideea stopării furnizării de gaze (cărtre statele membre UE) prin Ucraina după 2019 n-are nicio legătură cu realitate atât din punctul de vedere al costurilor construirii unuio nou gazoduct, cât și al investițiilor necesare modernizării rețelei de conducte ucrainene”, a declarat săptămâna trecută șeful Gazprom Alexei Miller.

“Ar fi o lovitură grea dată reputației Gazprom în lume și în UE, dacă ar decide să stopeze tranzitul de gaze prin Ucraina”, a declarat acesta.

Petrolul pierde teren în continuare pe bursele asiatice, fiind în continuare sub presiune, ca urmare a incertitudinilor legate de Grecia și a începerii rundei finale de negocieri nucleare cu Iranul.

După ce ieri s-au depreciat cu aproximativ 2%, atât cotațiile West Texas Intermediate (WTI), cât și cele ale Brent-ului, au pierdut 36, respectiv 29 de cenți, în primele ore ale ședinței de tranzacționare de pe piețele asiatice. La ora 02:58 GMTWTI cu livrare în august se tranzacționa la un nivel de 57,97 dolari pe baril, iar Brent-ul cu același termen de livrare la 61,72 dolari pe baril.

Investitorii sunt din ce în ce mai îngrijorați cu privire la posibilitatea părăsirii de către Grecia a zonei euro, în timp ce par optimiști cu privire la posibilitatea ajungerii la un acord cu Iranul, ceea ce ar însemna o ridicare, măcar parțială a sancțiunilor, și o reluare a exporturilor de petrol iranian.

Statul iranian și-a trimis la Viena doi înalți reprezentanți pentru a negocia, chiar dacă reprezentați ai SUA și-au exprimat în continuare scepticismul ajungerii unui acord în cadrul termenului stabilit, 30 iunie-6 iulie.

Până la organizarea referendumului de pe 5 iulie, marți Grecia va intra în incapacitate de plată și nu-și va putea achita datoriile către Fondul Monetar Internațional (FMI).

În ceea ce privește Iranul, există o îngrijorare privind o majorare a ofertei de petrol pe piețele globale până la finalul anului, cu până la 4 milioane de barili pe zi.

“Credem că potențiala majorare a producției Iranului în urma ajungerii la un consens la Viena va fi mult mai redusă decât anticipează piața”, susține Paul Horsnell, șef al departamentului de cercetare a pieței mărfurilor al Standard Chartered, citat de Dow Jones Business News.

Potrivit acestuia, Iran n-a mai produs 4 milioane de barili pe zi din august 2005, iar starea tehnică a facilităților de producție iraniene s-a deteriorat în urma embargoului impus de statele occidentale.

“Estimăm nivelul capacităților de producție sustenabile ale Iranului la maxim 3,2 milioane de barili pe zi și credem că tentativa de combatere a declinului producției ca urmare a îmbătrâniri câmpurilor va fi un proces extrem de îndelungat”, a adăugat Horsnell.

 Optimismul piețelor privind posibilitatea ajungerii la un acord pe tema salvării economiei grecești și stocurile de țiței în scădere din SUA sunt principalele motive pentru care petrolul a continuat să se aprecieze pentru a doua zi consecutivă.

Țițeiul West Texas Intermediate (WTI), etalonul de pe piața americană, cu livrare în luna august se tranzacționa la primele ore ale dimineții (03:30 GMT) pe piața asiatică la un nivel de 61,14 dolari, cu 0,13 dolari pe baril peste nivelul de ieri. Și Brent-ul, etalonul pe piața europeană și la nivel global, cu livrare în august, câștigase pe piața londoneză ICE Futures 0,09 dolari, ajungând la 64.54 dolari pe baril.

Chiar dacă s-a apreciat în ultimele două zile, petrolul ar putea să-și oprească această tendință ca urmare a fundamentelor slabe ale raportului dintre cerere și ofertă și a efectelor unui eventual acord privind ridicarea sancțiunilor impuse Iranului de către Occident.

Noile cantități de petrol iranian care ar urma să inunde piața globală nu vor reprezenta însă o problemă decât la finalul anului, în cel mai bun caz, impactul urmând a fi simțit cel mai probabil în 2016, susține Mike Wittner, șef al departamentului de cercetare a pieței petrolului de la Societe Generale, citat de Dow Jones Business News. “Saudiții nu vor reduce exporturile pentru a face loc petrolului iranian”, a adăugat acesta.

Marți seară American Petroleum Institute a anunțat că stocurile de țiței ale SUA s-au redus cu 3,2 milioane barili î ultima săptămână, o reducere peste cea așteptată de piață.

Prețul petrolului a scăzut în primele ore ale acestei dimineți, în urma reducerii estimării de creștere economică globală pentru acest an anunțată de Banca Mondială. Scăderea de pe piețele asiatice din această dimineață este una modestă însă, ea încheind o perioadă de apreciere considerabilă a țițeiului, înregistrată în ultimele două zile ca urmare a anunțului surprinzător privind diminuarea peste așteptări a stocurilor de petrol și benzină din SUA.

În cel de-al doilea (și ultimul pe acest an) raport al său, Global Economic Prospects, Banca Mondială estimează că economia globală va crește cu doar 2,8% în 2014, cu o,2% sub estimarea de creștere de 3% din Ianuarie. India ar urma să beneficieze de cea mai rapidă creștere economică în rândul marilor economii, depășind China, al cărui ritm de creștere este revizuit în scădere.

Țițeiul Brent cu scadență la patru luni pierduse până la 02:45 GMT 25 de cenți, find cotat la 65,45 dolari pe baril, în timp ce West Texas Intermediate (WTI) scăzuse cu 33 de cenți, fiind cotat la 61,10 dolari pe baril, potrivit Reuters.

Un alt element care a contribuit la stoparea tendinței de creștere a prețului petrolului este anunțul Arabiei Saudite, cel mai puternic membru al OPEC, privind majorarea producției sale la 10,33 milioane de barili pe zi în luna mai. Chiar și în Statele UNite, în pofida reducerii stocurilor, producția de țiței s-a accelerat.

“Scenariul saudiților este același: ei estimează o creștere a cererii. Retorica lor este aceea că vor trebui deci să-și majoreze la rândul lor producția și arată acest lucru prin fapte”, susține Jonathan Barratt, de la Ayers Alliance Securities din Sydney, citat de Bloomberg.

 Indicii futures ai petrolului au continuat să crească în cursul ședinței de tranzacționare de miercuri de pe piețele asiatice, ajungând la un nivel cu aproximativ 5% mai ridicat decât cel înregistrat luni, în urma reuniunii de vineri a OPEC.

Motivul: stocurile de țiței și de benzină din SUA au scăzut mai mult decât se anticipase, în timp ce Agenția pentru Informații Energetice (EIA), brațul statistic al Departamentului de Energie din SUA, și-a majorat estimările privind cererea de petrol pentru acest an.

În deschiderea ședinței asiatice Brent-ul cu scadență la patru luni era cotat la 64,97 dolari, în creștere cu 9 cenți față de nivelul înregistrat marți, iar West Texas Intermediate (WTI) la 60,60 dolari pe baril, mai mare cu 6 de cenți comparativ cu cotațiile din ziua precedentă.

Creșterile din această dimineață urmează trendul zilei de ieri, când cotațiile petrolului, benzinei și gazolinei s-au apreciat cu peste 3 procente, investitori pariind pe o diminuare considerabilă a stocurilor din SUA.

Stocurile de țiței și benzină din SUA - în scădere

“Prețul țițeiului beneficiază de o revenire puternică. Stocurile săptămânale din SUA au scăzut ce peste 6,7 milioane de barili, mult peste așteptările de 2 milioane de barili ale pieței”, a comentat într-o notă citată de Reuters, ANZ Bank.

Potrivit notei citate, analiștii băncii remarcă faptul că și stocurile de benzină au scăzut suprinzător cu 3,87 milioane de barili, în pofida faptului că un sondaj Reuters arată o anticipare a investitorilor de creștere a acestora cu 280.000 de barili.

În plus, EIA și-a revizuit și estimările privind nivelul cererii globale de petrol pentru 2015, estimări majorate cu 20.000 de barili pe zi peste cele anterioare. În opinia EIA, cererea globală va crește în 2015 cu 1,25 milioane de barili pe zi față de cererea din 2014.

ABN Amro: Petrolul se va deprecia

Cu toate acestea, analiștii citați de Reuters consideră că actuala creștere este temporară și că petrolul va scădea în scurt timp.

”Cu un nivel al producției în SUA apropiat de niveluri record, cu OPEC păstrându-și actualul nivel al producției, de 30 milioane de barili pe zi, și chiar cu posibilitatea majorării producției în unele state membre ale cartelului, actuala stare de supraproducție va persista mai mult decât se anticipa. Combinată cu estimările noastre privind un dolar mai puternic în perioada viitoare, nu face decât să accentueze riscurile de scădere”, susține raportul privind mărfurile al ABN Amro din luna iunie.

Analizele tehnice anticipează o apreciere

Analizele brokerilor arată însă un suport tehnic puternic în vederea unei aprecieri pe termen mediu și lung, dovedit de saltul de marți, când Brent-ul a depășit pragul de rezistență de 63,85 de dolari pe baril și a atins un nivel de 65,2 dolari pe baril.

Raportul EIA arată și cauzele fundamentale ale acestei evoluții: o majorare a cererii peste nivelul anticipat, o inevitabilă viitoare micșorare a producției de petrol a SUA și posibile probleme de producție în Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

În luna mai, Brent-ul a atins un preț mediu de 64 de dolari pe baril, cu peste 5 dolari pe baril mai ridicat decât cel înregistrat în aprilie.

Potrivit estimărilor EIA, Brent-ul va avea un preț mediu de 61 dolari pe baril în 2015, urmând a se majora la 67 dolari pe baril în 2016 (nivel cu 3 dolari pe baril mai redus decât în estimările anterioare ale Agenției - de luna trecută). Prețul WTI va urma evoluția Brent-ului, cu un ecart de 5 dolari pe baril față de acesta, și în 2015 și în 2016, considera EIA.

Unii brokeri consideră însă că spargerea nivelului de 65 de dolari pe barili ar putea deschide calea unor noi maxime, peste nivelul înregstrat în mai de 69,7 dolari pe baril.

 Scăderea prețului petrolului din cea de-a doua jumătate a anului trecut are multiple cauze: de la anticipațiile eronate referitoare la ritmul de creștere economică la nivel global (și implicit a cererii de țiței), la factorii geopolitici (conflictele din Orientul Mijlociu și Ucraina) până la politicile monetare laxe ale principalelor bănci centrale.

Un element atrage însă atenția, element care explică de altfel și politica non-intervenționistă a cartelului principalelor state exportatoare de petrol (OPEC): evoluția producției de țiței la nivel global.

O analiză a acestei evoluții pe ultimi trei ani făcută de Oilprice.com, pe baza datelor Agenției Internaționale pentru Energie, arată că producția de țiței a fost relativ constantă în cea mai mare parte din 2012 și 2013, însă că la finalul lui 2013 ea a decolat, majorându-se cu mai mult de 3 milioane de barili pe zi peste media din 2012 și 2013. În decembrie 2014 producția la nivel global era de 79,3 milioane de barili pe zi, cu aproape 4 milioane de barili mai mare decât minimul de 75,5 milioane barili pe zi înregistrat în septembrie 2012.

Producția SUA s-a majorat peste nivelul de creștere al producției globale

Interesant este că în timp ce producția de petrol la nivel global s-a majorat cu 3 milioane de barili pe zi, producția primilor 10 jucători de pe piață s-a mărit într-un ritm dublu, la 6 milioane de barili pe zi.

Cel mai mare producător care și-a majorat oferta de petrol a fost SUA, care și-a mărit producția cu peste 3,2 milioane de barili pe zi, urmat la distanță de Irak (cu un milion de barili pe zi) și Canada (cu 500 de mii de barili pe zi).

La nivelul continentelor, America de Nord conduce detașat (cu o creștere a producției de aproximativ 3,5 milioane de barili pe zi), urmată de Eurasia (Rusia și statele din vecinătate - cu 500 de mii de barili pe zi).

Iranul: marele pierzător

Dacă s-ar exclude primii zece mari producători de țiței la nivel global, producția de petrol s-ar diminua cu 3,1 milioane de barili pe zi.

În ceea ce privește marii pierzători, și aici există unul detașat: Iranul, care în urma sancțiunilor impuse de Occident, și-a diminuat producția cu peste 700 de mii de barili pe zi. Iranul este urmat în acest top de alte state cu diverse probleme, precum Mexicul și Libia.

Această majorare a producției, de care este responsabilă în primul rând evoluția tehnologiei de șist din Statele Unite, a avut “ghinionul” de a se suprapune peste o evoluție letargică a creșterii economice la nivel global, implicit pe o evoluție sub așteptări a cererii de petrol. {jathumbnailoff}

 Petrolul își continuă revenirea spectaculoasă din ultimele luni, astăzi țițeiul Brent tranzacționându-se la un nivel de peste 68 de dolari pe baril, iar West Texas Intermediate (WTI) depășind 61 dolari pe baril.

Cotațiile Aurului Negru contrazic categoric estimările făcute la începutul anului de analiștii principalelor bănci la nivel global, care vedeau prețul petrolului din aprilie la un nivel cuprins între 20 și 40 de dolari pe baril.

În schimb, Țițeiul Brent s-a apreciat 50%, fapt ce a condus la scumpirea carburanților, trendul de ieftinire din a doua jumătate a anului trecut inversându-se.

Cu toate acestea, potrivit Bloomberg, analiștii principalelor bănci de la nivel global continuă să susțină că petrolul și implicit industria vor avea un an prost în 2014, chiar dacă nu unul dezastruos, precum a fost anul trecut.

Aprecierea din ultimele luni este pusă de analiști pe seama accelerării ritmului de creștere a cererii și a încetinirii celui de creștere a producției.

Băncile anticipau un preț de 30 $/baril

Această revenire spectaculoasă i-a surprins nu numai pe șoferi, ci și pe analiști. La începutul lui 2015, de exemplu, Bank of America Corp., Barclays Plc și Goldman Sachs Group Inc. au prezis o scădere suplimentară a prețului petrolului, până la 30 de dolari pe baril. În prezent, totuși, și-au revizuit estimările, rămânând totodată însă sceptici cu privire la nivelul până la care țițeiul se poate aprecia în continuare. Există încă riscuri, precum revenirea petrolului provenit din formațiuni de șisturi cristaline pe piață, ca urmare a creșterii prețurilor.

“Am trecut de perioada cu minime pe piața petrolului. Raportul dintre cerere și ofertă se echilibrează. Aceast lucrru este cel mai vizibil în Statele Unite, unde surplusul de petrol dfe piață s-a redus semnificativ. Oferta este mai mare decât cererea în continuare, însă într-o măsură mai redusă decât în trecut”, susține Sabine Schels, analist al Bank of America.

Estimări revizuite

Bank of America și-a majorat, într-un raport publicat pe 24 aprilie, estimările privind prețul petrolului pentru 2015 de la 52 de dolari la 58 de dolari

Într-un raport anterior, de pe 15 ianuarie, analiștii băncii anticipau o reducere Brent-ului până la un nivel de 31 dolari pe baril, iar a WTI până la 32 dolari pe baril, până la finalul primului trimestru al acestui an. Realitatea însă a arătat o apreciere a acestora, până la un nivel de două ori mai ridicat decât cel anticipat de analiștii băncii.

Și Barclays și-a majorat previziunile pentru 2015, până la 60 de dolari pe baril, de la cele anterioare de 51 $ în februarie sau 44 $ în ianuarie, invocând creșterea surprinzătoare ca cererii cu 700.000 de barili pe zi în China din primul trimestru. Pe partea de ofertă, analiștii băncii au invocat evenimentele din Orientul Mijlociu și reducerea producției din Norvegia și Mexic.

Citigroup visa la preț de 20 $/baril

JPMorgan Chase & Co., care prezicea în martie că Brent-ul va coborî la 38 dolari pe baril, și-a majorat la rândul său, la finalul lunii aprilie, estimările pentru acest an la 62 dolari pe baril.

Cei de la Citigroup anticipau pe 9 februarie că prețul petrolului va atinge un minim de 20 de dolari pe baril la începutul celui de-al doilea trimestru al anului, iar cei de la Goldman Sachs că Brent-ul se va tranzacționa în aprilie la un nivel de 42 $ pe baril. Președintele Goldman afirma pe 26 ianuarie că prețurile ar putea scădea până la 30$.

Raportul dintre cerere și ofertă nu justifică în totalitate prăbușirea cu 60% a prețului petrolului din perioada iunie 3014- ianuarie 2015, tranzacțiile speculative jucând la rândul lor un rol important, susține cartelul statelor producătoare de petrol, OPEC.

Majorarea producției de petrol din statele non-membre ale cartelului OPEC într-o perioadă în care cererea de petrol la nivel global era una firavă este considerată principala cauză a prăbușirii prețului petrolului, precizează buletinul lunar al OPEB, citat de Bloomberg.

Petrolul Brent, etalon pentru mai mult de jumătate din piețele petroliere globale, a atins minimul ultimilor 6 ani la începutul acestui an, în condițiile în care producția de țiței a Statelor Unite a ajuns la maximul ultimelor patru decenii. În plus, și OPEC a produs, în aceeași perioadă, mai mulți barili decât în perioada anterioară și decât cantitatea programată.

“A existat însă și un alt factor important care a contribuit la această prăbușire, în special în momentul intensificării mișcării de depreciere. Și anume, speculația”, susține OPEC.

Petrolul Brent cu livrare în luna iunie se tranzacționa în această dimineață la un nivel de 66,35 dolari/baril, în scădere cu 0,2% față de ziua de ieri, însă cu 31,5% peste minimul de 45,19 dolari/baril înregistrat în luna ianuarie.

Potrivit OPEC, impactul pe care tranzacțiile speculative îl au asupra prețului petrolului este unul cuprins între 10 și 30 de dolari/baril.

Interesele OPEC sunt diferite de cele ale traderilor și de cele ale fondurilor speculative, care câștigă de pe urma unei volatilități ridicate ale prețului petrolului, precizează cartelul.

“Stabilitatea de care sunt interesați OPEC și ceilalți acționari din domeniul energiei nu ajută fondurile speculative și brokerii și le limitează oportunitate de câștig”, se precizeză în buletinul lunar al cartelului.

Sfârșitul anului trecut a fost unul extrem de bun pentru șoferi, benzina și motorina coborând chiar și sub 5 lei pe litru.

De la începutul anului însă, relativa revenire a prețului petrolului pe piețele internaționale și deprecierea monedei naționale în raport cu dolarul a condus la o scumpire a carburanților cu aproximativ 8%.

Iar scumpirea s-a făcut simțită în special la posesorii de autovehicule care folosesc drept carburant benzina. Motivul: scumpirile pe piețele internaționale au fost mult mai alerte la benzină decât la motorină, care, în unele stații de alimentare, a ajuns să fie mai ieftină decât benzina.

Astfel, de la începutul anului, cotațiile internaționale ale benzinei au crescut într-un ritm de două ori mai accelerat la benzină (+35%) decât la motorină (+17%), în condițiile în care cotațiile la petrol (Brent și WTI) s-au majorat cu aproximativ 30%. Diferența dintre evoluția cotațiilor la cele două tipuri de carburanți ar putea fi explicată prin faptul că rafinăriile din SUA trec de obicei în timpul iernii până la începutul primăverii prin lucrări de mentenanță, ceea ce diminuează producția de benzină de pe această piață, dependentă de acest tip de carburant.

Leul s-a depreciat cu 9% în raport cu dolarul

Ca și cum majorarea cotațiilor internaționale n-ar fi fost suficientă, o altă variabilă care influențează prețul benzinei și motorinei la pompă, cursul de schimb leu/dolar, a evoluat la rândul său în dezavantajul șoferilor. Astfel, moneda națională s-a depreciat de la începutul anului cu aproximativ 9% în raport cu dolarul. Dacă la începutul anului un dolar se tranzacționa cu 3,7742 lei, la finalul săptămânii trecute el ajunsese la 4,1152 lei.

Cumulând cele două efecte ale cotațiilor internaționale și ale cursului de schimb leu/dolar, se poate observa de la începutul anului o scumpire a motorinei cu 27% și a benzinei cu 47%.

Evoluția cursul leu/dolar de la începutul anului

{jathumbnailoff}

Volatilitatea prețului petrolului și, implicit, al carburanților, are un efect considerabil asupra bugetului companiilor, care de multe ori se protejează prin semnarea unor contracte de hedging împotriva acestor evoluții cu efecte considerabile asupra costurilor de producție.

Evoluția din ultimul an a petrolului, care s-a prăbușit cu peste 50% pentru ca apoi să recupereze aproximativ 15% din pierdere, s-a transferat și în prețul de la pompă al benzinei și motorinei.

Exploatând temerea că prețul carburanților ar putea avea în perioada viitoare o evoluție la fel de accelerată în sens opus, al majorării, o companie americană a decis să ofere și clienților persoane fizice un contract similar celui de hedging sau mai degrabă unuia cu opțiune de cumpărare.

Astfel, pe site-ul LoveMyGasPrice.com, americanii se pot asigura împotriva unei eventuale creșteri a prețului benzinei. Pentru o primă de 3,99 $/lună, ei își vor putea asigura un preț de 2,75 $/galon pentru o cantitate de 20 de galoane/lună, în timp ce pentru o primă de 9,49 $.lună, același preț, dar pentru o cantitate de 50 de galoane pe lună.

Astfel, dacă prețul benzinei ar ajunge într-o lună la o medie națională de 3,25 $/galon, clienții asigurați pentru 20 de galoane/lună ar fi “despăgubiți” de companie cu 10 $, în timp ce cei asigurați pentru 50 de galoane, cu 25 $. {jathumbnailoff}

După o jumătate de an extrem de turbulentă, petrolul trece în prezent printr-o perioadă destul de bună, în pofida semnării acordului nuclear cu Iranul, a cărui punere în practică ar conduce la o ridicare a sancțiunilor privind exportul de petrol impuse de Occident.

În ultimele trei luni, petrolul s-a apreciat cu peste 30% față de minimul atins la începutul anului. La primele ore ale acestei dimineți, petrolul West Texas Intermediate (WTI - etalon pe piața americană) cu livrare în mai câștigase 90 de cenți, atingând nivelul de 56,64 $ pe baril. Mult mai tranzacționatul contract futures cu livrare în iunie se majorase și el cu 82 de cenți, până la un nivel de 58,14 $ pe baril.

Brent-ul (etalon la nivel global și în special pe piața europeană) cu livrare în iunie se apreciase la rândul său cu 89 de cenți, ajungând la 64,34 $ pe baril.

Motivul: Reducerea RMO din China

În spatele acestor mișcări, consideră Bloomberg stă stimulul economic aplicat de autoritățile chineze, care au decis reducerea rezervelor minime obligatorii (RMO) cu un punct procentual, până la 18,5%, nivel oricum extrem de ridicat la nivel global. Decizia guvernanților chinezi ar putea stimula creditarea cu 1,2 trilioane de yuani (194 miliarde de dolari).

Scădere a producției în SUA

O altă cauză invocată pentru aprecierea petrolului este reducerea activității de forare din SUA, în scădere cu 53% fașă de nivelul înregistrat în decembrie 2014.

Producția SUA a scăzut la 9,38 milioane de barili pe zi față de cantitatea înregistrată pe 10 aprilie. Cu toate acestea, depozitele de petrol ale SUA s-au majorat cu 438,7 milioane de barili, cel mai înalt nivel din anii ’30 ai secolului trecut.

Contractele pe termen lung (2016,2017) se ieftinesc

Cu toate acestea, perspectiva inundării pieței globale cu 500,000 până la un milion de barili pe zi de petrol iranian în 2016 sau 2017 îngrijorează piața, susține Reuters. Chiar dacă contractele futures pe termen scurt (2015 și prima jumătate a lui 2016) se apreciază, cele pe termen lung (a doua jumătate a lui 2016 și 2017) se află la un nivel inferior celui înregistrat la finalul lui 2014.

Benzina din stațiile Petrom s-a ieftinit noaptea trecuta cu 5 bani pe litru. Prin urmare, un litru de benzină a devenit iarăși mai ieftin decât unul de motorină, după ce, pentru câteva zile, situația se inversase.

Astfel, la stația Petrom de pe Șoseaua Mihai Bravu 321, un litru de benzină standard 95 se comercializa în această dimineață cu 5,49 lei, iar unul de motorină standard cu 5,53 lei.

Un ecart similar era înregistrat și la una dintre cele mai ieftine benzinării Petrom din București, cea de pe Șoseaua Alexandriei, unde benzina costa 5,46 lei/l, iar motorina 5,5 lei/l.

La stația de pe Șoseaua Giurgiului însa, diferența de preț între benzină și motorină este mult mai mică, de doar 1 ban-litru, prețul benzinei fiind de 5,48 lei, iar cel al motorinei, 5,49 lei.

Ecartul de preț s-a redus semnificativ față de noiembrie 2014, când litrul de motorină costa şi cu 20 de bani mai mult decât cel de benzină.

Ieftinire mai accelerată a motorinei pe piețele internaționale

Pe termen lung, explicațiile reducerii diferențelor de preț dintre benzină şi motorină țin atât de structura pieței interne (raportul dintre cererea de motorină și cea de benzină, structura producției rafinăriilor autohtone, importul de motorină etc), cursul de schimb leu/dolar, accize, cât și de situația de pe piețele internaționale.

În contextul actual însă, principalele variabile responsabile cu evoluția prețurilor la benzină, respectiv motorină, sunt cotațiile celor două tipuri de carburanți, cotații incluse în formulele după care principalii actori de pe piața internă calculează prețurile.

La începutul lunii decembrie, cotațiile celor doi combustibili erau aproximativ aceleași, 600 $/tonă.

Însă chiar și dacă prețurile internaționale ale celor doi combustibili ar fi identice, în România motorina ar fi mai scumpă decât benzina, în principal ca urmare a accizelor mai mare impuse de statul român pe motorină.

De la începutul anului, în urma scăderii prețului internațional al petrolului, motorina s-a ieftinit la nivel internațional cu 14%, în timp ce benzina cu numai 3%, iar prețurile la pompă ale celor două tipuri de carburanți au ajuns să fie egale, chiar dacă temporar.

Comercianții și-au redus marjele

În condițiile în care prețul țițeiului a revenit pe un trend descendent de săptămâna trecută, apropiindu-se de minimele înregistrate la începutul lui ianuarie (sub 45 USD/bbl pentru țițeiul WTI), au apărut deja voci în România care se întreabă de ce nu asistăm la o evoluție similară a prețurilor la pompă.

În prezent, prețul benzinei se situează cam la același nivel cu cel de la începutul lunii decembrie, de 5,45 lei/l, iar motorina s-a ieftinit cu doar 2,5%. În această perioadă nu au existat majorări de taxe care să compenseze o eventuală reducere a prețurilor.

Explicația acestei situații nu ține de "lăcomia" companiilor din domeniu, ci de deprecierea considerabilă a leului în raport cu dolarul, cu peste 13,9% (de la începutul anului și până acum).

Depreciere considerabilă a leului în raport cu dolarul

Care este însă impactul fluctuaților de curs în preț? În cazul benzinei, prețul la pompă a crescut cu circa 6,7% în această perioadă. Însă, pentru a vedea care este impactul cotațiilor internaționale şi al cursului valutar, este mai relevant să analizăm evoluția prețurilor carburanților, fără taxe, convertite în dolari.

Acesta s-a menținut stabil (-0,5%) de la începtul anului, în jurul valorii de 55 centi, în condițiile în care cotațiile internaționale s-au majorat cu aproape 18%.

În cazul motorinei, prețul la pompă era, la începutul lui ianuarie, de circa 5,3 lei, iar în prezent este cu 3,02% mai mare. Prețul la pompă, exprimat în USD şi excluzând taxele se ridica la 0,64 USD la începutului anului, scăzând la cca 59 de cenți în prezent (-7,4%). În această perioadă, cotațiile internaționale ale motorinei s-au majorat cu circa 2%. {jathumbnailoff}

 Petrolul își continuă evoluția volatilă pe piețele internaționale. După ce în urmă cu două zile se depreciase considerabil, în urma unei perioade de 4 zile în care câștigase peste 25%, ieri, țițeiul a câștigat alți 3 $ pe baril.

Deși debutul ședinței a fost unul negativ, cu deprecieri, West Texas Intermediate (WTI) a încheiat ziua de ieri la un nivel de 50,48 $/baril, iar Brent-ul la unul de 56,57 $/baril.

Iar tendința pare a continua și în această dimineață, WTI apreciindu-se la ora 11:40 (ora României) cu 1,48 $ sau 2,93%, până la 51,96 $/baril, iar Brent-ul cu 1,43 $ sau 2,53%, până la un nivel de 58 $/baril.

Foarte probabil, petrolul va încheia cea de-a doua săptămână consecutivă de apreciere din acest an, după aproape 6 luni de depreciere constantă.

Dacă petrolul ar rămâne la cotațiile prezente până la finalul ședințelor de tranzacționare de la New York și Londra, aceasta ar fi, potrivit Bloomberg, săptămâna cu cea mai mare creștere procentuală a cotațiilor din ultimii 4 ani, mai exact din februarie 2011.

Factori care ar putea duce la scăderea prețului petrolului:

1. există în continuare un dezechilibru între producția de petrol și cerere
2. ca urmare a specificului pieței, care îngreunează adaptarea rapidă a producției la cerere, dezechilibrul va persista și în următoarele 6 luni
3. niciun actor important (Arabia Saudită, Rusia sau SUA) nu pare a fi dispus să-și reducă producția
4. Fondurile speculative au câștigat și au de gând să câștige în continuare bani buni de pe urma volatilității din piață

5. Stocurile de petrol din SUA și nu numai, se află la niveluri record

Factori care ar putea conduce la creșterea prețului petrolului:

1. Pe termen mediu și lung, producția se va adapta la noul nivel al cererii, prin eliminarea producătorilor cu costul marginal de producție cel mai ridicat
2. Petrolul ieftin stimulează creșterea economică la nivel global, care va conduce la o majorare a cererii de petrol și la o viitoare presiune de echilibrare a pieței din partea componentei de cerere
3. Producătorii de petrol de șist din SUA sunt mult mai avansați tehnologic și pot stopa (temporar) mult mai rapid producția. Însă o și pot reporni la fel de rapid, în momentul în care nivelul prețurilor le acoperă costurile de producție, ceea ce face ca revenirea la niveluri de 100 $/baril să fie una de durată
4. Scăderea activității de forare din SUA, care a ajuns la minimul ultimilor 3 ani
5. Rezultatele financiare dezastruoase ale giganților petrolieri, care vor conduce la o diminuare considerabilă a investițiilor în noi zăcăminte
6. Și în cazul ultimei deprecieri similare a petrolului, cea din 2008, care s-a întins pe jumătate de an și a început tot în vară, a avut loc o apreciere de peste 20% la finalul lunii septembrie, după care a revenit pe un trend descendent în luna noiembrie, pentru ca din decembrie să fie declanșat procesul de apreciere constantă a prețului

Petrolul a revenit ieri pe un trend negativ după o apreciere spectaculoasă de peste 25% în patru zile, confirmând faptul că piața petrolului este extrem de volatilă în prezent..

Potrivit Bloomberg, indexul CBOE Crude Oil Volatility, care măsoară fluctuațiile de prețuri, a a ajuns la maximul ultimilor cinci ani, închizând ziua de miercuri la un nivel de 62,73, cel mai înalt nivel înregistrat din aprilie 2009.

“Există un conflict între anticipațiile privind nivelul la care s-ar putea situa petrolul în viitor, din punct de vedere al fundamentelor, și ceea ce se întâmplă acum pe teren", susține Daniel Hynes, de la Australia & New Zealand Banking Group Ltd. “De aceea rezultă un efect de fierăstrău pe prețuri în acest moment. E ceva cu care ar trebui să ne obișnuim, cel puțin în vitorul apropiat", crede acesta.

Miercuri, țițeiul West Texas Intermediate a pierdut numai puțin de 4,60 $, încheind ziua la un nivel de 48,45 dolari pe baril.

Tendința de depreciere a continuat și în această dimineață (ora 10:20, ora României), tendința de depreciere a continuat, WTI pierzând alți 0,22 dolari sau 0,53%, iar Brent-ul 0,36 dolari sau 0,67%. La acea oră, WTI se tranzacționa la un nivel de 48,2 $/baril, iar Brent-ul la unul de 52,8 $/baril.

Factori care ar putea duce la scăderea prețului petrolului:

1. există în continuare un dezechilibru între producția de petrol și cerere
2. ca urmare a specificului pieței, care îngreunează adaptarea rapidă a producției la cerere, dezechilibrul va persista și în următoarele 6 luni
3. niciun actor important (Arabia Saudită, Rusia sau SUA) nu pare a fi dispus să-și reducă producția
4. Fondurile speculative au câștigat și au de gând să câștige în continuare bani buni de pe urma volatilității din piață

5. Stocurile de petrol din SUA și nu numai, se află la niveluri record

Factori care ar putea conduce la creșterea prețului petrolului:

1. Pe termen mediu și lung, producția se va adapta la noul nivel al cererii, prin eliminarea producătorilor cu costul marginal de producție cel mai ridicat
2. Petrolul ieftin stimulează creșterea economică la nivel global, care va conduce la o majorare a cererii de petrol și la o viitoare presiune de echilibrare a pieței din partea componentei de cerere
3. Producătorii de petrol de șist din SUA sunt mult mai avansați tehnologic și pot stopa (temporar) mult mai rapid producția. Însă o și pot reporni la fel de rapid, în momentul în care nivelul prețurilor le acoperă costurile de producție, ceea ce face ca revenirea la niveluri de 100 $/baril să fie una de durată
4. Scăderea activității de forare din SUA, care a ajuns la minimul ultimilor 3 ani
5. Rezultatele financiare dezastruoase ale giganților petrolieri, care vor conduce la o diminuare considerabilă a investițiilor în noi zăcăminte

6. Și în cazul ultimei deprecieri similare a petrolului, cea din 2008, care s-a întins pe jumătate de an și a început tot în vară, a avut loc o apreciere de peste 20% la finalul lunii septembrie, după care a revenit pe un trend descendent în luna noiembrie, pentru ca din decembrie să fie declanșat procesul de apreciere constantă a prețului

În concluzie, conflictul la care se referea analistul citat de Bloomberg este cel dintre realitatea din piață și anticipațiile investitorilor pe termen mediu și lung

Petrolul și-a continuat evoluția pozitivă pentru cea de-a patra zi consecutivă, cea mai lungă perioadă de apreciere înregistrată din luna august a anului trecut. Astfel, în această dimineață West Texas Intermediate (WTI) depășise pragul de 51 $/baril, iar Brent-ul pe cel de 56 $/baril.

Evoluția este cu atât mai importantă cu cât datele privind ecartul dintre producție și cerere, dar și știrile referitoare la greva declanșată în SUA de sindicatul angajaților din rafinării, nu erau favorabile unei evoluții pozitive a petrolului.

După ce ieri dimineață, prețul țițeiului a suferit ca urmare a anunțului grevei din rafinăriile americane, până la finalul zilei el și-a revenit și a încheiat ziua pe un trend pozitiv: WTI (+ 1,33$ sau 2,89%) la un nivel de 49,57 $/baril, Brent-ul (+ 1,76 $ sau 3,3%) la un nivel de 54,75 $.

Până astăzi la ora 11:35 (ora României), WTI câștigase alți 1,59 $ sau 3,22%, ajungând la 51,17 $/ baril, iar Brent-ul 1,97$ sau 3,59%, fiind tranzacționat la 56,72 $/ baril.

Aprecierea din ultimele 3 zile (exceptând-o pe cea de azi) este cea mai considerabilă apreciere procentuală a Brent-ului înregistrată în ultimii 5 ani, din aprilie 2009.

Analiștii anticipează o adaptare mult mai rapidă a producției SUA la cererea globală

Explicația acestor mișcări: temerea că actualul nivel al prețurilor va conduce la reducere a producției nu numai pe termen mediu și lung, ci chiar și pe termen scurt.

Rapoartele și datele publicate în ultima săptămână, care arată o reducere considerabilă a activităților de forare în SUA, sugerează o adaptare mai rapidă decât se aștepta a ofertei la cerere, susține banca de investiții în energie Tudor, Pickering, Holt & Co., citată de The Wall Street Journal. Potrivit analiștilor băncii, pare "din ce în ce mai plauzibil" ca activitatea de forare din SUA să scadă cu 40% în a doua jumătate a acestui an, ceea ce ar implica o reducere a producției cu 600.000 de barili pe zi în 2016 față de nivelul care va fi înregistrat în 2015.

Potrivit lui Gordon Kwan, șef al departamentului de cercetare al pieței petrolului la Nomura, deja a informat clienții băncii că actuala tendință de reducere a activității de forare ar trebui să susțină o revenire a prețului petrolului până la finalul anului. O reducere cu 15-20% a producției din SUA ar elimina actuala supraproducție de aproximativ 2 milioane de barili pe zi înregistrată la nivel global.

Producția de hidrocarburi OMV Petrom a crescut ușor în trimestrul al patrulea al anului trecut, la 182 mii de barili echivalent petrol pe zi, creștere înregistrată atât față de trimestrul al treilea, cât și față de perioada similară a lui 2013, în pofida evoluției negative a prețului petrolului pe piețele internaționale.

Față de trimestrul al treilea al lui 2014, producția de hidrocarburi a OMV Petrom a crescut, potrivit unui raport interimar publicat de principalul acționar, OMV, cu 4 mii de barili echivalent petrol pe zi.

Raportat la trimestrul al patrulea al lui 2013, OMV Petrom și-a majorat producția de hidrocarburi cu o mie de barili echivalent petrol pe zi.

Producția OMV Petrom reprezintă aproximativ 57,2% din producția totală a grupului OMV (318 mii de barili pe zi în T4 2014), aflată și ea în creștere cu 7 mii de barili pe zi față de trimestrul al treilea al anului trecut și cu 41 de mii de barili pe zi față de trimestrul al patrulea al anului 2013.

Potrivit raportului interimar al OMV, 80% din producția actuală a grupului rămâne într-un teritoriu pozitiv chiar și în condițile unui preț internațional al petrolului de 50 de dolari pe baril, în pofida majorării costurilor de producție, compensate de reducerea cu 60 de milioane euro a cheltuielilor de explorare.

Potrivit OMV, "declinul considerabil al prețului petrolului a afectat negativ rezultatele financiare trimestriale, compensat parțial de evoluția cursului de schimb euro/dolar".

Grupul austriac OMV, compania-mamă a OMV Petrom, intenționează să-și reducă cheltuielile anuale de capital cu 20 până la 35%, de la o proiecție medie anterioară, pentru intervalul 2014 – 2016, de 3,9 miliarde euro pe an la una de 2,5-3 miliarde euro pentru perioada 2015-2017, ca urmare a prăbușirii prețurilor la țiței pe plan mondial și a incertitudinilor cu care se confruntă austriecii în privința nivelului producției de hidrocarburi din Libia.

OMV și Gazprom au semnat ieri o anexă la contractul de aprovizionare cu gaze pe termen lung , a anunțat miercuri OMV, într-un comunicat, fără a oferi însă alte detalii suplimentare.

Potrivit comunicatului, anexa a fost semnată la Viena de Alexander Medvedev, adjunctul șefului Gazprom, și de directorul executiv al OMV, Gerhard Roiss, ambele părți convenind să nu facă publice amănuntele noii anexe la contractul care se întinde până în 2027.

OMV susține că noua înțelegere este menită să "reflecte condițiile de piață în schimbare".

Potrivit publicației ruse The Moscow Times, anexa prevede renunțarea la formula de stabilire a prețului în funcție de cel al petrolului și fundamentarea sa pe prețurile spot.

"Astazi, Gazprom și OMV au făcut un pas important în asigurarea aprovizionării Austriei cu gaze pe termen lung. La semnarea documentului, ambii parteneri au subliniat rolul Baumgarten ca nod esențial pentru exporturile rusești de gaze", se precizează în comunicatul OMV.

Petrolul s-a depreciat mai agresiv decât gazul pe piața spot

Interesant este momentul în care noua înțelegere a fost parafată, în condițiile în care prețul petrolului s-a prăbușit, pierzând peste 60% în ultima jumătate de an.

Potrivit unui sondaj efectuat de Blomberg, prețul spot al gazului natural din Marea Britanie, etalon pe piața eurpeană, va fi în 2015 de 6,69 $/milionul de unități termale britanice , în scădere cu 33,7% față de nivelul mediu de 10,08 $ înregistrat ăn 2014.

Procentul de gaz achiziționat de Europa de pe piața spot a crescut în ultimii ani de la 15% în 2008 la peste 50% în 2014. În zona de nord-vest a Europei, 70% din gazul achiziționat se face la prețul spot, mișcare determinată de Statoil, care are semnate contracte de furnizare fundamentate pe acest preț. Drept urmare, și gigantul rus Gazprom a fost nevoit să-și modifice o parte din contracte, subminându-i înspă poziția. În prima parte a lui 2013, potrivit The Economist, prețul practicat de Gazprom a fost doar cu 5-6% peste cel spot, un procent extrem de redus față de cel de 70% înregistrat în 2009.

Piața petrolului este una ciclică și volatilă, în special ca urmare a dificultății cu care oferta se adaptează la cerere. De aceea, o perioadă cu un preț de 50 de dolari pe baril este urmată pe termen mediu de 3-5 ani de una cu un preț de 150 de dolari pe baril.

Primul oficial care avertizează în prezent asupra acestei posibilități este secretarul general al OPEC, Abdullah al-Badri, care a declarat că este posibil chiar și un preț de 200 de dolari pe baril, în absența investițiilor în noi zăcăminte.

"Dacă nu se va investi în sectorul de petrol și gaze veți vedea prețuri mai mari de 200 de dolari pe baril", a declarat ieri secretarul general al OPEC, fără a oferi însă un orizont de timp.

Explicația volatilității și ciclicității pieței petrolului ține de procesul greoi de adaptare a producției la cerere. Piața țițeiului are specificul ei, fiecare zăcământ necesitând investiții fixe inițiale ridicate. De aceea, indiferent de cât de mic este prețul petrolului, nu este rentabil să închizi un zăcământ (și să mai suporți în plus și costurile de ecologizare impuse de state), chiar dacă costul marginal de producție al acestuia este unul mai ridicat decât prețul obținut, pentru simplul motiv că investiția fixă inițială e efectuată deja. Cu alte cuvinte, companiile operează în prezent și puțuri cu costuri mai mari de producție decât prețul de piață al țițeiului produs pentru a-și diminua pierderile. Și le vor opera până la epuizare, o perioadă de timp care se poate întinde pe 3-5 ani. Iar în această perioadă cu prețuri scăzute la petrol, companiile n-au nici o motivație să investească în noi explorări și exploatări, ci cel mult să le conserve pe cele deja existente.

IEA: scăderea prețului petrolului descurajează investițiile în toate tipurile de energie

De altfel, și Agenția Internațională pentru Energie (IEA) a avertizat pe 21 ianuarie că scăderea prețului petrolului ar putea descuraja investițiile în toate tipurile de energie.

"Secretarul general al OPEC și-a exprimat o îngrijorare legitimă, potrivit căreia actualele investiții în scădere ne-ar putea pune ăîn viitor în situația de a extrege mult mai puțin petrol", susține Ole Hansen Sloth, analist la Saxo Bank citat de Bloomberg. Potrivit analistului Saxo Bank, probabil că nu se va ajunge la prețuri de 200 de dolari pe baril pentru că "o revenire a petrolului la un nivel de peste 100 dolari va determina o intensificare a forării de petrol de șist, producătorii din acest domeniu putând acționa relativ rapid la creșterea prețurilor."

Surplus de 1,5 milioane de barili pe zi pe piața petrolului

"Cred că revenirea petrolului din această dimineață este legată de comentariile lui El-Badri, în special cele referitoare la posibilitatea ca barilul să atingă 200 de dolari și cele care arată disponibilitatea cartelului de a discuta cu statele producătoare non-OPEC în vederea echilibrării pieței", susține Giovanni Staunovo, analist la UBS Group AG din Zurich".

În prezent, există un surpuls de aproximativ 1,5 milioane de barili pe zi pe piața petrolului, iar OPEC este deschisă la o întâlnire cu statele din afara cartelului pentru a aborda această problemă, a spus El-Badri. În opinia sa, piața s-ar putea echilibra mai degrabă printr-o reducere a ofertei, decât printr-o majorare a cererii.

Investiții în scădere cu 15%

Investițiile în producția de petrol vor scădea cu 100 miliarde de dolari, sau 15 la suta, în acest an, comparativ cu 2014, a declarat pe 21 ianuarie la Forumul de la Davos, Fatih Birol , economist-șef la AIE, ceea ce face ca actualul preț de 45-50 de dolari pe baril să fie un fenomen temporar.

Producția de petrol a SUA a crescut la 9,19 milioane de barili pe zi, pe 9 ianuarie, cel mai rapid ritm de creștere din ultimele trei decenii, ca urmare a boom-ului cauzat de evoluția tehnologiei forării orizontale și a fracturării hjidraulice.

Pe măsură ce prețurile au scăzut însă, numărul de platforme care operează în SUA a fost redus la minimul ultimilor doi ani.

"Prețul curent nu poate susține producția în statele non-OPEC la nivelul din ultimul an", afirmă Robert Campbell, director de cercetare produse petroliere la Energy Aspects Ltd., cu sediul la Londra Ltd. "Nu este vorba doar de producția de petrol de șist din SUA, ci și de producția de petrol din Marea Nordului, din Rusia etc", cu costuri de producție marginale ridicate, a adăugat acesta.

Prețul internațional al petrolului s-a stabilizat în această noapte în urma declarațiilor secretarului general al cartelului statelor exportatoare de țiței, OPEC, Abdullah al-Badri, potrivit căruia petrolul a atins pragul minim până la care putea coborî.

În plus, a avertizat al-Badri, pe termen mediu, barilul de petrol ar putea ajunge la 200 de dolari, dacă industria va stopa investițiile în domeniu, așa cum pare a se întâmpla în prezent.

"Piața petrolului continuă să se consolideze pe termen scurt", susțin analiștii ANZ, citați de Reuters, adăugând că intervalul de 48-50 dolari în care s-a tranzacționat Brent-ul săptămâna trecută arată un trend.

"Secretarul general OPEC a comentat ieri că prețurile ar fi atins un prag minim, însă nu există semne că producătorii OPEC ar fi dispuși la discuții referitoare la reducerea producției până la jumătatea anului", susțin analiștii ANZ.

Brentul cu livrare în luna martie, etalon în Europa, coasta de est a SUA și Orientul Mijlociu, s-a apreciat în această noapte cu 17 cenți, ajungând la 48,33 la ora 6 (ira României), după ce ieri a închis ziua cu o pierdere de 1,3%.

West Texas Intermediate (WTI) cu livrare în luna martie a crescut la rândul său cu 11cenți la 45.26 dolari pe baril, după scăderea la 44,35 dolari, minimul sesiunii de ieri și un nivel apropiat de minimul înregistrat în ultimii șase ani.

Potrivit traderilor, volumele tranzacționate marți vor fi mai reduse în urma viscolului ce urmează a petrurba transportul în New York.

Deficit pe partea de ofertă în a doua jumătate a anului?

Prețurile la petrol au pierdut aproape 60 la suta din valoare de la nivelul maxim al anului înregistrat în luna iunie 2014, ca urmare a ecartului dintre cerere și ofertă cauzat de boom-ul petrolului de șist din SUA și decizia OPEC de a nu-și reduce producția.

De altfel, Standard Chartered susține că ceilalți producîtori au început să simtă pe pielea lor efectele deciziei OPEC de a menține ridicat nivelul producției.

"Producția non-OPEC este extrem de afectată și ne așteptăm ca pe piața petrolului să se înregistreze un deficit pe partea de ofertă începând cu a doua jumătate a anului", susține banca de investiții americană.

Venezuela este țara în care șoferi pot cumpăra practic benzină gratis, cu un dolar aceștia putând achiziționa nu mai puțin de 2.000 de l de benzină!

Un litru de benzină costă în Venezuela 0,05 cenți (0,0005 $), cu un dolar un șofer putând parcurge coasta caraibiană a Venezuelei, lungă de 1.740 mile, cu un Chevrolet Silverado de 6 ori.

Raportat la prețul din România, cu cei 4,95 lei cât plătește un român pe un litru de benzină, în Venezuela acesta ar putea achiziționa 2.500 de litri de benzină.

Explicația prețului redus al benzinei din Venezuela are două componente, una politică și una economică. Au trecut numai puțin de două decenii și jumătate de când guvernul venezuelean nu a mai majorat prețul controlat de la nivel central al carburanților de teama protestelor pe care o astfel de decizie le-ar putea declanșa. De altfel, ultima majorare, cea din 1989 a fost însoțită de ample mișcări de stradă.

Paradoxal, Venezuela, statul cu cele mai mari rezerve de petrol, este nevoit să importe benzină. Un economist venezuelean, citat de Wall Street Journal, estimează că statul sud-american a cheltuit numai puțin de 7,2 miliarde de dolari pe importul de combustibili în 2012. Potrivit datelor oficiale, SUA a exportat în Venezuela numai puțin de 197.000 de barili pe zi de benzină și alte produse rafinate în decembrie 2012.

Agenția Internațională a Energiei (IEA) a calculat costurile aduse de subvenționarea produselor petroliere economiei Venezuelei, prin raportarea prețurilor actuale la cele care ar fi fost în cazul în care prețurile n-ar fi fost controlate politic. A rezultat o sumă considerabilă: de 27 miliarde de dolari în 2011, echivalentă a 8,6% din PIB-ul Venezuelei. În comparație, Venezuela, cheltuiește cu sănătatea 3,25% din PIB și cu educația 5,1% din PIB. Reducerea producției, cea a capacității de rafinare, majorarea consumului intern și micșorarea exporturilor - toate acestea sunt rezultatul subvenționării combustibililor pe plan intern, ceea ce face ca paradoxal, deși este unul dintre cei mai mari exportatori de petrol, statul venezuelelean să fie lovit o lipsă acută de lichidități.

Elementul economic ține de evoluția prețului petrolului din ultima jumătate de ani. Bugetul Venezuelei fiind unul construit pe veniturile din exportul țițeiului, moneda națională a suferit o depreciere considerabilă în această perioadă în raport cu dolarul.

Așa se face că, potrivit Bloomberg, populistul președinte al Venezuelei, Nicolas Maduro, a informat Parlamentul că ia în calcul majorarea prețului carburanților pentru prima dată în ultimii 25 de ani

În urma prăbușirii prețului internațioanl al petrolului și a deprecierii masive a monedei naționale, Venezuela este practic "în faliment" și nu-și mai permite subvenționarea carburanților pentru populație, susține Siobhan Morden, de la Jefferies LLC, citat de Bloomberg.

Prăbușirea prețului internațional al petrolului nu are numai efecte pozitive, reducerea prețului carburanților la pompă sau impulsionarea creșterii economice, ci și negative, mai ales asupra companiilor din domeniu.

Investițiile au de suferit, iar blocarea activității îi afectează în primul rând pe furnizorii de servicii petroliere, care ar putea să se confrunte atât cu o penurie de comenzi, cât și cu probleme de cash-flow.

Cel mai mare de furnizor de servicii de prospecțiuni de pe piața autohtonă, Prospecțiuni, tocmai a decis, la ultima Adunare Generală a Acționarilor, contractarea unui credit de la Eximbank în valoare de maxim 6,6 milioane de euro (30 mil de lei) pe o perioadă maximă de 12 luni, pentru "acoperirea nevoilor temporare de numerar: plata furnizori materii prime, materiale, combustibili, salarii, etc, în legatură cu activitatea curenta a companiei."

Inițial, ca urmare a unei erori materiale, fusese anunțată contractarea unui credit de maxim 13,5 milioane de lei (3 mil de euro).

Potrivit unui comunicat al companiei, pe data de 15 ianuarie, Adunarea Generală a Acționarilor a aprobat "contractarea de la EximBank a facilitatii de finantare de tip credit pe obiect (revolving) cu un plafon maximal in valoare de 30.000.000 lei, pe o perioada de 12 luni, cu posibilitatea prelungirii ulterioare, la solicitarea societatii.

Totodată, s-a aprobat constituirea garanțiilor colaterale aferente facilității de creditare, care constau în "cesiune de prin rang asupra încasărilor prezente și viitoare ce decurg din contractul încheiat de catre Prospectiuni S.A. cu SNGN Romgaz SA, înregistrat sub nr. 5893/11 .09.2014 (cu modificarile ulterioare) - servicii de achizitie și procesare seismica 3D" și "ipotecă mobiliara asupra conturilor curente prezente și viitoare deschise de Prospectiuni S.A. la EximBank".

Societatea Prospecțiuni S.A. se angajează să nu se divizeze, să nu fuzioneze și să nu decidă dizolvarea anticipată a societății pe toată durata valabilitații facilității de finanțare, fără acordul prealabil al EximBank.

Opinia cvasi-unanimă (cu excepția industriei, evident) despre scăderea prețului internațional al petrolului este că ea are efecte pozitive asupra economiei.

Prețurile mai reduse la carburanți reduc costurile de producție și transport, impulsionează creșterea economică, etc. Iar principalele beneficiare sunt statele importatoare nete, printre care și cele membre ale UE.

Numai că analiștii ignoră un aspect extrem de important, cel al securității aprovizionării cu energie. Potrivit profesorului Alan Riley, de la City Law School, City University din Londra, România este unul dintre producătorii de petrol și gaze naturlae care va suferi de pe urma scăderii prețurilor.

Motivul: România se confruntă cu reducere semnificativă a producției, ceea ce ar putea-o transforma într-o țară dependentă energetic de importurile de gaze până în 2020. Pentru a evita acest lucru, potrivit articolului profesorului britanic, publicat în Natural Gas Europe, România ar trebui să-și dezvolte pe deplin zăcămintele din Marea Neagră. Numai că tot scăderea prețului petrolului, care antrenează și reducerea prețului gazelor (și din simplul motiv că acestea sunt legate de cel al petrolului în principalele contracte semnate de Gazprom cu statele europene) va face extrem de dificilă găsirea de investitori dispuși să parieze pe producerea unor mărfuri cu prețuri în scădere.

Marea Nordului, Cipru și Grecia: zone care se confruntă cu probleme similare

Cu probleme similare se confruntă și Cipul și Grecia. Ciprul de confruntă deja și cu alte probleme, geopolitice, privind drepturile de exploatare a zăcămintelor offshore, acestea fiind dsputate cu Turcia. Dincolo de problemle geopolitice, scăderea prețurilor produselor energetice este de natură să îndepărteze investitorii din această zonă.

Însă de departe cea mai dificolă problemă cu care se confruntă Europa este aceea că principala zonă producătoare de petrol și gaze a continentului este offshore (cu costuri ridicate de producție) și cu o rată a declinului producției în declin: Marea Nordului.

Marea Nordului este în prezent o zonă cu zăcăminte mature, unde a devenit extrem de dificil din punct de vedere tehnic și extrem de scump să extragi hidrocarburile rămase, susține Alan Riley.

În opinia profesorului britanic, vor trebui introduse regismuri fiscale atractive pentru a încuraja investițiile necesare, ceea ce face în prezent, guvernul de la Londra, de exemplu. Dacă scăderea prețului este una temporară, cum a fost în 2009, situația nu ar fi atât de gravă, însă dacă acest trend persistă, majoritatea investițiilor în zonă vor fi anulate. Iar, odată anulate, e dificili ca ele să mai fie reluate. Capitalul va fi realocat, iar actuala infrastructură, dar și companile de servicii petroliere și de gaz, vor suferi.

Gazprom ar putea profita și majora cota de piață

Ca și cum acestea nu ar fi sufciente, prețul redus al petrolului va majora foarte probabil dependența UE de Gazprom. Chiar dacă gigantul rus suferă în prezent, crede Riley, faptul că prețul gazelor este legat de cel al petrolului în contractele semnate de Gazprom pe Bătrânul Continent, va ieftini artificial prețul acestora comparativ cu cele din producția internă a UE. Gazprom va folosi acest prilej pentru a-și majora cota de piață. Gazul rusesc nu numai că va fi mai competitiv ca cel european, ci va câștiga bătălia și cu potențialul Gaz Natural Lichefiat (LNG), care ar putut fi importat din SUA.

Pentru ca Gazprom să-și poată majora cota de piață este necesară, ce-i drept, reformarea lanțului de producție și distribuție al gigantului rus, în sensul reducerii costurilor și majorării producției pentru export. Profesorul britanic crede că una din cele mai ignorate problema în strategia energetică a UE pentru 2015 este aceea dacă Rusia este capabilă să-și reformeze piața internă pentru a-și putea maximiza profiturile și influența în UE.

Prețul țițeiului de referință pe piața americană, West Texas Intermediate, a scăzut sub nivelul de 45 dolari/baril pentru prima oară în ultimii cinci ani și jumătate, din cauza majorării stocurilor în Statele Unite, care contribuie la agravarea actualei crize de supraproducție de pe piețele mondiale, și a faptului că statele exportatoare de petrol, grupate în cadrul OPEC, nu dau nici un semn că ar intenționa să-și reducă producția, conservându-și cota de piață și mizând pe faptul că deprecierea țițeiului îi va afecta pe producătorii americani de petrol din șisturi bituminoase.

La 11.38 ora României, țițeiul West Texas Intermediate se tranzacționa la un preț de 44,47 dolari/baril, după ce coborâse anterior până la un minim de 44,24 dolari/baril.

Analiștii chestionați de Bloomberg estimează că stocurile de petrol ale SUA au crescut cu 1,75 milioane de barili săptămâna trecută.

Un alt element care a alimentat ieftinirea a fost declarația ministrului Energiei din Emiratele Arabe Unite, stat membru OPEC, potrivit căreia țara va continua să își extindă capacitatea de producție, în timp ce producătorii americani de petrol din zăcăminte de șist vor fi probabil primii care își vor reduce producția, ca urmare a scăderii prețurilor.

"Prețurile își continuă căderea liberă și nu prea e nimic de făcut pentru a le opri prăbușirea. Singurul factor care ar putea stabiliza piețele ar fi o reducere a producției de către statele OPEC", a susține firma de consultanță Energy Aspects din Londra, citată de Bloomberg.

Petrolul s-a depreciat cu 50% anul trecut, după ce producția de țiței a SUA a ajuns la cel mai înalt nivel din ultimele peste trei decenii, iar OPEC a decis să nu-și reducă producția, pentru a-și conserva cota de piață. Analiștii Goldman Sachs susțin că, pentru reechilibrarea pieței, este nevoie ca prețul țițeiului să scadă până la 40 dolari/baril.

Totodată, cotația contractelor futures cu livrare în februarie pentru țițeiul Brent, de referință la Londra, a scăzut până la 45,23 dolari/baril. La 11.38 ora României, țițeiul Brent se tranzacționa la un preț de 46,98 dolari/baril.

Producția de țiței a SUA a ajuns, în decembrie anul trecut, la 9,14 milioane de barili pe zi, reprezentând cel mai mare nivel consemnat vreodată de statisticile oficiale americane, care au debutat în ianuarie 1983. Avântul a fost determinat de inovațiile tehnologice reprezentate de fracturarea hidraulică și de forajul orizontal, care au permit accesul la zăcăminte situate în structuri geologice complicate și exploatarea comercială a acestora.

În China, al doilea cel mai mare consumator de țiței al lumii după SUA, importurile de petrol au atins un nou maxim în decembrie, crescând cu 19,5% față de luna precedentă, la 30,4 milioane tone metrice. În 2014, chinezii au importat 310 milioane tone metrice de țiței, în creștere cu 9,5% față de 2013.

Căderea prețului petrolului Brent sub 50 $/baril, înregistrată, ce-i drept pentru puțin timp, în cursul ședinței de tranzacționare de miercuri, 7 ianuarie, a antrenat imediat ieftiniri și pe piața autohtonă.

Astfel OMV Petrom a ieftinit începând cu noaptea de joi, 8 ianuarie, atât benzina, cât și motorina, comercializate în stațiile proprii, cu 7 bani pe litru, mai multe benzinării din București având la ora aceasta prețuri la benzină mai mici de 5 lei/l.

În plus, OMV a extins promoția de reduceri de weekend practicată anul trecut și la motorină, pe lângă benzină și GPL. Astfel, în fiecare weekend, toți carburanții din 190 de stații ale OMV Petrom vor fi mai ieftini cu 5 bani/l față de nivelul practicat în timpul săptămânii.

În urma ieftinirii de joi, dar și a aplicării reducerii de vineri, un litru de benzină Euro '95 va costa, de exemplu, la stația de pe Șoseaua Alexandriei 4,91 lei, în timp ce unul de motorină standard 5,11 lei.

Cele mai ieftine benzinării OMV Petrom din București

Caracterul fix al accizelor limitează capacitatea de ieftinire a companiilor

După scăderea de 48% de anul trecut, în prima săptămână a acestui an Brent-ul a pierdut numai puțin de 11 puncte procentuale.

Potrivit calculelor Energy Report, în aceeași perioadă, prețul benzinei, respectiv motorinei, din România a scăzut cu 20,15, respectiv 16,7%, un ritm superior față de cel înregistrat în statele membre UE în ultimele șase luni, unde benzina și motorina s-au ieftinit în medie cu 13,21, respectiv 11,88%.

Ieftinirea petrolului la nivel internațional nu a putut fi transferată proporțional în prețurile la pompă ca urmare a ponderii ridicate a taxelor (accize + TVA) în preț, care în România a ajuns la aproximativ 60%. În plus, accizele (+TVA-ul aferent acestora) au un caracter fix, ele nevariind în funcție de preț. De aceea, orice ieftinire a prețului la pompă angrenează o majorare a ponderii taxelor în preț, ceea ce limitează spațiul de manevră al companiilor. De altfel, în prezent, prețul fără taxe perceput de companii este de 0,5 $/l, similar celui perceput în 2008, când prețul unui litru de benzină era de 3 lei (față de 5 lei în prezent). {jathumbnailoff}

Toată lumea privește cu nostalgie la vremurile în care un litru de benzină costa 3 lei și acuză companiile din domeniu pentru scumpirea carburanților.

Ultimul exemplu este cel al premierului Victor Ponta, care pare să fi uitat că a fost cel care a contribuit decisiv la majorarea, în prima parte a anului trecut, cu 50 de bani a litrului de benzină și motorină în urma majorării accizelor și modificării modului de calcul al acestora

"Vreau, de asemenea, să îi rog public pe cei doi miniştri, ministrul Transporturilor şi ministrul Finanțelor, să aibă o discuție, sigur, normală, instituțională între guvern şi companiile private din domeniul combustibililor pentru că acciza a rămas ca în 2014, toate taxele sunt ca în 2014, prețul petrolului a scăzut peste tot în lume, numai la noi nu scade. Sigur, nu, prețul este la pompă, nu este făcut de guvern, dar sunt absolut convins că o discuție serioasă cu companiile ne va ajuta să ajungem la un preţ corect şi rezonabil", a declarat Victor Ponta la începutul ședinței de guvern de astăzi.

Ieftiniri de peste un leu/l în ultima jumătate de an

Declarația demonstrează că premierul, în pofida faptului că este și pilot de raliuri part-time, nu a mai alimentat personal mașinile pe care le conduce cel puțin din luna iunie. Pentru că în luna iunie, prețul benzinei se situa undeva la 6,3 lei/l, iar cel al motorinei la 6,29 lei/l. În prezent un litru de benzină a ajuns la 5,03 lei, iar unul de motorină la 5,24 lei. În ultimele șase luni, nu numai că prețul benzinei nu a stagnat, cum susține premierul, ci a scăzut considerabil cu peste un leu pe litru.

Ieftiniri ale benzinei de 13% în UE și de 20% în România

Premierul se pare că este fie dezinformat, fie a "plagiat" în tinerețe și la matematică. Ponta observă scăderi peste tot în lume, numai în România nu. Calculele arată însă o cu totul și cu totul altă realitate. În luna iunie, prețul mediul al benzinei comercializate în UE, potrivit Oil Bulletin, publicat de Comisia Europeană, era de 1,589 euro/l, iar cel al motorinei, de 1,43 euro/l. Pe 29 decembrie, ultimul buletin publicat de CE, benzina scăzuse la 1,379 euro/l, iar motorina la 1,260 euro/l. Cu alte cuvinte, în ultimele șase luni, benzina și motorina s-au ieftinit în medie la nivelul UE cu 13,21, respectiv 11,88%. Numai că în aceeași perioadă, în loc să stagneze, așa cum sugerează premierul, prețul benzinei, respectiv motorinei, din România a scăzut cu numai puțin de 20,15, respectiv 16,7%.

SUA taxează cu 8 cenți litrul de carburant, România cu 70 de cenți

E adevărat că în SUA, de exemplu, ieftinirile la carburanți au fost mult mai mari, însă explicația ține de nivelul impozitării. Dacă în SUA, guvernul se mulțumește cu taxe și impozite în valoare de 8 cenți pe litrul de carburant comercializat, în România el percepe numai puțin de 70 de eurocenți pe litru, reprezentând accize și TVA.

Statul câștigă de două ori mai mult decât în 2008 din impozitarea fiecărui litru de carburant

Și am ajuns la adevărata cauză a faptului că în prezent românii plătesc 5 lei/l și nu 3 lei/l ca în 2008: politicile publice care au majorat accizele și TVA-ul și au depreciat moneda națională. Astfel, în 2008, din cei 3 lei/l cu care vindeau carburanții, după plata accizelor și a TVA, companiile rămâneau cu aproximativ 0,5 dolari (1,42 lei, la cursul de la acea vreme de 2,9 lei pentru un dolar). În prezent, din prețul de 5,03 lei, companiile rămân cu 0,53 dolari (2,02 lei, la actualul curs de 3,7936 lei pentru un dolar). Calculele sunt făcute în dolari pentru că aceasta este moneda în care industria petrolieră lucrează, atât materiile prime, cât și produsele finale fiind tranzacționate pe piețe dolarizate. Statul, în schimb, percepea în 2008, accize și TVA în valoare de 1,57 lei/l de benzină comercializat (acciză de 327,29 euro - la un curs de 3,3565 lei pentru un euro - și TVA de 19%), în timp ce în prezent percepe 3,01 lei/l (acciză de 2,32 lei/l și TVA de 24%). Cu alte cuvinte, în urma majorării prețului carburanților de la 3 lei la 5 lei, în timp ce companiile au beneficiat de o majorare a veniturilor pe litrul de combustibil menită a acoperi deprecierea leului față de dolar, statul și-a dublat practic încasările!

Petrolul Brent, etalon pe piața europeană și pe mai mult de jumătate din piețele globale, a căzut în această dimineață pentru prima dată sub nivelul de 50 de dolari pe baril in ultimii 6 ani.

Ultima dată când Brent-ul era cotat sub 50 de dolari pe bariul se întâmpla în luna mai a anului 2009, când piețele de capital resimțeau din plin efectele crizei financiare care debutase în 2008.

La ora 10:27, ora României, un baril de petrol Brent era cotat la 49,82 de dolari, în scădere cu 2,51% față de nivelul de 51,1 dolari la care încheiase ziua de ieri.

Țițeiul West Texas Intermediate (WTI) a pierdut la rândul său 2,02%, tranzacționându-se la 46,96 $/baril, cu aproape un dolar sub nivelul de 47,93 la care era cotat la începutul ședinței de tranzacționare.

După scăderea de 48% de anul trecut, în prima săptămână a acestui an Brent-ul a pierdut numai puțin de 11 puncte procentuale.

Principala cauză a scăderii de azi a prețului petrolului este considerată știrea potrivit căreia stocurile de ţiţei ale SUA, cel mai mare consumator la nivel global, s-au majorat cu 700.000 de barili săptămâna trecută, potrivit unui sondaj Bloomberg News.

Nici China, cel de-al doilea mare consumator de țiței, nu va contribui în 2015 la o revenire a cererii pe această piață, potrivit unui raport Citigroup, ritmul de creștere al importurilor sale urmând a încetini în acest an.

Importurile de petrol nete ale Chinei vor crește probabil cu 3,3 la sută în acest an, comparativ cu 8,9 la sută în 2014.

Petrolul și-a continuat în primele zile ale noului an tendința descendentă înregistrată în cea de-a doua parte a lui 2014, an în care Brent-ul s-a depreciat cu numai puțin de 48%.

Barilul de petrol a scăzut pentru cea de-a treia zi consecutivă, atingând minimul ultimilor 5 ani și jumătate.

Brent-ul cu livrare în februarie a pierdut numai puțin de 1,15 dolari pe baril în această dimineață pe piețele asiatice - până la ora 9:00 (15:00 - ora din Singapore). 

Scăderea de 2% din această dimineață continuă trend-ul înregistrat săptămâna trecută, când Brent-ul a pierdut 5 puncte procentuale.

Brent-ul (etalonul pe piața europeană) se tranzacționa la o primă de 4,79 $ față de țițeiul West Texas Intermediate (WTI).

WTI cu livrare în februarie a pierdut 1,29 $ pe bariul, sau 2,5% , ajungând la 51,4 $/baril.

Evoluția prețului petrolului are atât cauze fundamentale (raportul dintre cererea în scădere și oferta în creștere de pe piață), dar este și rezultatul anticipațiilor eronate ale investitorilor, care credeau că statele membre ale cartelului OPEC (responsabil pentru 40% din producția mondială) și în special Arabia Saudită, vor reacționa, reducându-și producția, ca răspuns la dezechilibrarea raportului dintre cerere și ofertă de pe piață. Dimpotrivă însă, cartelul a produs țiței peste ținta asumată și în decembrie, pentru a șaptea lună consecutivă.

Irakul își majorează exporturile

Iar semnalele venite dinspre cartel susțin actuala mișcare descendentă a petrolului. Irakul intenționează șă-și majoreze exporturile de petrol la 3,3 milioane de barili pe zi în aceastpă lună, a anunțat purtătorul de cuvânt al ministerului irakial al petrolului, citat de Bloomberg. În luna decembrie, Irakul a exportat 2,94 milioane de barili pe zi, cel mai înalt nivel înregistrat din 1980.

Irakul a ajuns la un acord cu regiunea semi-autonomă kurdă, acord în urma căruia va exporta numai puțin de 550.000 de barili de petrol pe zi prin Turcia către portul mediteranean Ceyhan, printr-o conducță operată de guvernul regional al Kurdistan-ului.

Rusia, la un nivel record al producției

Nici dintre Rusia nu vin vești bune în ceea ce privește reglarea raportului dintre cerere și ofertă. Producția de petrol a Rusiei a atins un nou nivel record post-sovietic în decembrie, crescând anul trecut cu 0,6%, la 526 milioane de tone, chiar dacă exporturile de țiței au scăzut cu 5,7%, la 221,59 milioane de tone, susține agenția de presă TASS, citată de Agerpres.

Declinul exporturilor vine ca urmare a majorării producției rafinăriilor din Rusia cu 5,2% în 2014, la 288,96 milioane de tone.

Exporturile de țiței prin conductele companiei Transneft au scăzut anul trecut cu 4,2%, la 176,255 milioane de tone.

Estimări revizuite, între 63 și 80$, pentru 2015

Cu toate acestea, firma de brokeraj Sanford C. Bernstein susține că Brent se va tranzacționa în acest an la un preț mediu de 80 $/baril, cu 25 de $ peste actualul nivel, însă cu 24 de dolari sub estimările anterioare ale companiei de 104$/baril.

Potrivit Wall Street Journal, Citigroup și-a revizuit la rândul său estimările privind prețuyl petrolului pentru 2015, la 63 $/baril de la 80 $/baril, în ceea ce privește Brent-ul, și la 55 $/baril, de la 72 $/baril, în ceea ce privește WTI.

OMV Petrom, cea mai importantă companie de pe piața carburanților din România a ieftinit, începând cu miezul nopții benzina și motorina comercializate în stațiile sale cu 9, respectiv 7 bani pe litru.

Reducerea spectaculoasă a prețului petrolului la nivel internațional, unde West Texas Intermediate (WTI) a coborât sub 60 $/baril 9mai exact - 58,38 $/baril), iar petrolul etalon de pe piața europeană, Brent-ul, la 62,64 $/baril a antrenat ieftiniri pe măsură și pe piața autohtonă a combustibililor, care s-au ieftinit cu mai mult de 15% în ultima jumătate de an.

Pe 19 iunie, când petrolul Brent atingea nivelul maxim al acestui an (115,71 $/baril), benzina standard se tranzacționa pe piața autohtonă la un preț de aproximativ 6,27 lei/l, iar motorina standard la unul de 6,3 lei/l. În prezent, Brent-ul se tranzacționează la un nivel de 62,64 $/baril, ceea ce echivalează cu o ieftinire de peste 45%.

Astfel, la stația OMV Petrom de pe Șoseaua Alexandriei, începând cu noaptea trecută, ora 00:00, un litru de benzină va costa 5,21 lei, de la 5,3 lei în prezent, iar unul de motorină 5,41 lei, de la 5,48 lei în prezent.

Ar trebui să ne întoarcem peste 3 ani și jumătate în timp pentru a găsi pe piața autohtonă un litru de benzină comercializat la 5,21 lei/l, și anume în aprilie 2011.

La stația din Șoseaua Mihai Bravu 321, un litru de benzină costa 5,29 lei, de la 5,38 lei ieri, iar unul de motorină 5,48 lei/l, de la 5,55 lei/l ieri.

Petrolul a atins ieri noi minime ale ultimului cincinal, Brent-ul pierzând 2,6 $, iar West Texas Intermediate (WTI), 2,88 $ pe baril în urma unei noi confirmări a faptului că Arabia Saudită este dispusă să-și apere cota de piață cu orice preț, și la propriu și la figurat.

În această dimineață, pe piețele asiatice, cele două tipuri de țiței au recuperat ceva din pierderile de ieri, Brent-ul cu livrare în ianuarie apreciindu-se cu 1,1%, sau 71%, ajungând la 64,73 $/baril. Ieri Brent-ul se depreciase cu 2,6 $, încheiand ziua la 64,24 $/baril.

Și WTI cu livrare în ianuarie s-a apreciat în această dimineață cu 72 de cenți, ajungând la 61,66 $/baril, după ce ieri a pierdut numai puțin de 2,88 $, încheind ziua la 60,94 $/baril.

Evoluția petrolului de ieri a fost pusă de analiști pe seama ultimelor declarații ale ministrului petrolului din Arabia Saudită, Ali Al-Naimi, care a precizat că țara sa nu-și va modifica nivelul producției, piața urmând a se corecta singură.

În plus, cartelul OPEC a redus nivelul estimat al cererii de petrol produs de statele mebre pentru anul viitor cu aproximativ 300.000 de barili pe zi, la aproximativ 28,9 milioane de barili pe zi, cel mai redus nivel înregistrat din 2003.

Arabia Saudită: Este o piață liberă

“De ce ne-am reduce producția?", s-a întrebat retoric Al-Naimi în fața reporterilor la Lima. “Aceasta este o piață, iar noi vindem pe această piață", a declarat acesta, citat de Bloomberg.

În plus ieri, Kuweit-ul a oferit clienților săi asiatici cel mai mare discount din decembrie 2008, după ce Arabia Saudită și Irak-ul au făcut zilele trecute mișcări similare. Kuwait Petroleum Corp. va vinde petrol la un preț situat cu 3,95 $/baril sub valoarea benchmark-ului din Orientul Mijlociu.

Nici de pe partea de ofertă nu vin vesti bune pentru prețul petorlului, producția din SUA majorându-se la 9,12 milioane de barili pe zi.

Și rezervele de petrol ale SUA s-au majorat cu 1,45 milioane de barili, la 380,8 milioane, în pofida anticipațiilor pieței că ele ar fi urmat să se diminueze cu 2,7 milioane.

Șoferii din Uniunea Europeană, însă mai ales cei din România, care au fost loviți în aprilie de o majorare de accize, dublată de o modificare a modului de calcul a acesteia, nu vor simți prea mult efectele ieftinirii abrupte a petrolului la nivel internațional.

Și asta nu din cauza companiilor din domeniu, cum cred ziariștii și analiștii autohtoni, ci vina aparține exclusiv UE și guvernelor, consideră Bloomberg, interpretând graficul zilei.

Spre deosebire de șoferii americani, care au beneficiat de reducerea cu 27% a prețului la pompă în urma prăbușirii petrolului Brent cu 42% de la nivelul maxim înregistrat pe 19 iunie (115,71 $/baril), cei europeni au fost nevoiți să se mulțumească doar cu o reducere în medie de 8%.

Explicația dată de Bloomberg: în Europa, spațiul de manevră al companiilor este mult mai redus decât în SUA, din cauza impozitării de aproape 10 ori mai mari a carburanților și a caracterului fix al accizei, care nu este o taxă menită să varieze procentual cu evoluția prețurilor.

Astfel, impozitarea medie a galonului de carburant din UE este de 4 $, în timp ce cea din SUA, de 49 de cenți. Cu alte cuvinte, dacă statele europene percep în medie taxe și impozite de 88 de cenți pe fiecare litru de benzină și motorină comercializat, guvernul american se mulțumește cu doar 10 cenți. În plus, acciza dim UE are o valoare fixă, ea fiind aceeași și dacă ieftinirea petrolului ar duce prețurile la carburanți la 1 euro pe litru și dacă o eventuală scumpire a petrolului ar majora prețul la carburanți la 1,5 euro pe litru.

De altfel, în UE, numai taxele (accizele plus TVA) se ridică la un nivel aprope dublu decât cel al prețului plătit de șoferii americani la pompă.

"Aproximativ două treimi din prețul la pompă din UE este reprezentat de taxe (accize, TVA, plus alte taxe corporatiste - n.r.). Și nu există niciun smen că această situație se va schimba, toate guvernele europene ducând lipsă de lichidități", a declarat OLe Hansen, șef al diviziei de commodities de la Saxo Bank.

Petrom ieftinește din nou, începând cu miezul nopții, atât benzina, cât și motorina, cu câte 5 bani pe litru ca urmare a scăderi prețului internațional al petrolului.

În urma noilor scăderi și în pofida scumpirii cu 50 de bani a carburanților din acest an a urmare a majorării accizei cu 7 eurocenți pe litru și modificării modalității de calcul a accizei, benzina și motorina au ajuns la cel mai redus nivel înregistrat din mai 2013.

Vineri, Petrom a mai ieftinit cu 7 bani pe litru carburanții comercializați în stațiile proprii.

Astfel, la stația de pe Șoseaua Alexandriei, un litru de benzină euro '95 va costa 5,47 lei, de la 5,52 lei, iar unul de motorină standard 5,64 lei, de la 5,69 lei în prezent, iar la stația de pe Șoseaua Mihai Bravu nr. 321, benzina și motorina se vor comercializa cu 5,55, respectiv 5,71 lei/l.

Statul își însușește 56,6%, respectiv 53%, din prețul benzinei și motorinei

Din prețul total al unui litru de benzină, de 5,47 lei, 3,1 lei iau calea bugetului de stat (ca accize și TVA), reprezentând 56,6% din prețul total, compania însușindu-și doar 2,37 lei pe litrul de benzina comercializat.

În cazul motorinei, statul încasează 2,99 lei pe litru (ca accize și TVA), echivalentul a 53%, în timp ce compania se mulțumește doar cu 2,65 lei pe litru.

România: pe locul 9 în clasamentul UE al impozitării motorinei

De altfel, în pofida faptului că românii au cea mai redusă putere de cumpărare, alături de bulgari, dintre europeni, în clasamentul impozitări unui litru de motorină (acize plus TVA), România se situează pe locul al 9 în Uniunea Europeană și va rămâne în această poziție fruntașă în urma deciziei guvernului de a încheța nivelul accielor în lei. Această decizie văduvește șoferii români de ieftiniri la benzină și motorină cu 11, respectiv 12 bani/l în urma evoluției favorabile a cursului de schimb. {jathumbnailoff}

euro/1000 l

Petrolul își continua evoluția descendentă și în această dimineață, Țițeiul West Texas Intermediate (WTI) tranzacționându-se pe piețele asiatice sub valoarea de 65 $/baril, pentru prima dată în ultimii cinci ani.

Piețele sunt extrem de afectate de evoluția abrupt descendentă a prețului petrolului, evoluție consolidată în urma deciziei OPEC de a nu-și micșora nivelul producției pentru stabilizarea prețului țițeiului. Investitorii analizează în prezent consecințele noului preț al petrolului asupra evoluției sectorului energetic și a economiilor cu o mare dependență de prețul petrolului.

La ora 10:30 (ora României), WTI pierduse 2,74% sau 1,83 $, ajungând la o valoare de 64,34 $/baril, în timp ce Brent-ul se depreciase cu 2,6% sau 1,82 $m ajungând la 68,33 $/baril.

Prețul internațional al petrolului s-a depreciat pentru a cincea lună consecutiv. În noiembrie, WTI a pierdut numai puțin de 17,87%, cea mai mare depreciere lunară înregistrată di noiembrie 2008, când s-a intensificat criza financiară.

Și Brent-ul a pierdut în noiembrie 18,3%, cea mai mare scădere înregistrată de petrolul etalon pe piețele globale și în special în Europa din octombrie 2008.

Industria petrolieră a pierdut 1,3 miliarde $ 

"Este absolut uimitor. Pentru economia globală, acest lucru echivalează reducerea cu 1,3 miliarde de $ pe an a valorii sectorului de petrol", susțin de la KBC Energy Economics, citați de Wall Street Journal.

Chiar dacă această mișcare avantajează evident consumatorii și îi lovește pe producători, impactul net asupra celor mai mari două economii globale, SUA și China, va fi unul redus, din moment ce ambele produc jumătate din petrolul pe care îl consumă.

De altfel, rezultatele mai slabe decât cele așteptate ale economiei chineze sunt în parte responsabile pentru scăderea cererii la nivel global pentru țiței, una din cauzele actualei evoluții a prețului. E adevărat că statul chinez a compensat această evoluție dezamăgitoare prin achiziționarea unor cantități suplimentare de petrol (profitând de prețul mai mic de pe piețe) în vederea stocării.

Un preț de 60 $/baril va restructura producția de petrol din SUA

Potrivit companiei de consultanță energetică Facts Global Energy însă, chiar și în eventualitatea în care China va reuși să-și acopere 100% Rezervele de petrol strategice, acest lucru nu va afecta major piața. "Estimăm că prețul țițeiului va coborâ la 60 de dolari în viitoarele luni", susține FGE.

Analistul Michael Hsueh, de la Deutsche Bank, crede că un nivel de 60 de $ pe baril este menit a produce modificări în ceea ce potrivește creșterea producției de petrol din SUA.

Rubla, sub asediu

Scăderea prețurilor petrolului la un nivel nemaiîntâlnit din 2008 a condus la o depreciere suplimentară a rublei rusești, iar decizia băncii centrale a Rusiei de a a permite free-floating-ul cursului de schimb pare a avea un impact limitat asupra pierderilor.

Scăderea prețului petrolului, care a început la sfârșitul lunii iulie, a pus o presiune extrem de puternică pe rublă, afectată și de creșterea economică sub așteptări, dar și sancțiunile occidentale impuse Rusiei.

Rubla a atins un nivel de 51,85 ruble pentru un dolar în deschiderea ședinței de tranzacționare de la Moscova, ceea ce face ca deprecierea anuală a rublei în raport cu dolarul să ajungă la 36%.

Rubla a pierdut teren și în raport cu euro, fiind cotată la 64,55 ruble pentru un dolar, după ce prețul Brent-ului a coborât sub nivelul de 69$ pentru prima dată din mai 2010.

Rubla va rămâne sub presiune și în decembrie. Dincolo de condițiile nefavorabile de pe piețele internaționale, rubla va fi afectată și de datoriile ajunse la scadență. Potrivit băncii centrale de la Moscova, în decembrie companiile și băncile rusești vor fi nevoite să achite 30 de miliarde de $ datorii ajunse la maturitate în această lună, susține Wall Street Journal.

Efectele ieftinirii abrupte a petrolului pe piața internațională nu s-au lăsat mult așteptate, OMV Petrom ieftinind începând cu miezul noapții trecute atât benzina cât și motorina cu cate șapte bani pe litru.

Ieftinirile vor continua foarte probabil și săptămâna viitoare, după ce ieri, atât țițeiul Brent, cât și cel West Texas Intermediate (WTI), au pierdut numai puțin de 5 dolari într-o singură ședință de tranzacționare, ajungând la niveluri mai mici de 69 $, respectiv 73 $ pe baril.

Astfel, la statia din Soseaua Alexandriei, cea mai ieftina din București, benziina a coborât considerabil sub 5,5 lei pe litru, mai exact 5,42 lei pe litru.

La stația din Șoseaua Mihai Bravu nr. 321, un litru de benzină Euro '95 costă 5,6 lei, de la 5,67 lei ieri, iar unul de motorină standard 5,76 lei, de la 5,83 ei.

Statul ia partea leului

Din prețul total al unui litru de benzină, de 5,6 lei, 3,12 lei iau calea bugetului de stat (ca accize și TVA), reprezentând 55,7% din prețul total, compania însușindu-și doar 2,48 lei pe litrul de benzina comercializat.

În cazul motorinei, statul încasează 3,01 lei pe litru (ca accize și TVA), echivalentul a 52,23%, în timp ce compania se mulțumește doar cu 2,75 lei pe litru.

Petrolul West Texas Intermediate (WTI) a înregistrat în sedința bursieră de vineri una dintre cele mai dramatice pierderi din istorie, depreciindu-se cu numai puțin de 10,2% sau 7,54 $, atingând cel mai redus nivel din septembrie 2009, 66,15 $/baril.

E adevărat că ieri, când cartelul OPEC și-a anunțat decizia de a păstra neschimbat nivelul producției, NYMEX a fost închisă de Thanksgiving Day, deprecierea WTI echivalând astfel cu o depreciere pe 2 zile.

Țițeiul Brent, etalon pe piața europeană, și-a continuat și el evoluția descendentă, pierzând 3.4% sau 2,43 $, încheiand ultima zi a acestei săptămâni la 70,15 $/baril.

Într-o singură lună, luna noiembrie, atât WTI, cât și Brent-ul s-au depreciat cu 18%, cea mai mare depreciere lunară înregistrată din toamna lui 2008, când s-a intensificat criza financiară globală.

Mai mulți analiști chestionați de Wall Street Journal s-au declarat extrem de pesimiști, susținând că încă nu s-a atins pragul de rezistență al petrolului și că tendința descendentă poate continua.

Companiile mici și cele de pe piața petrolului de șist - cele mai lovite

Potrivit unor analize Wells Fargo & Co., IHS Inc. și ITG Investment Research, citate de Bloomberg, producătorii cu costurile de producție marginale cele mai ridicate, în special din industria producătoare de petrol din formațiuni de șist, dar și state exportatoare ale căror execuții bugetare sunt dependente de prețul petrolului, precum Iran, Venezuela sau Rusia, vor simți cât de curând pe pielea lor noul impact al prețului petrolului.

Investorii i-au pedepsit pe mai mulți jucători de pe piața americană, printre care Continental Resources Inc., cel mai mare producător de petrol de șist din Bakken (Dakota de Nord), care a pierdut 20%, cea mai mare scădere din ultimi șase ani. Piața i-a penalizat și pe cei de la ExxonMobil, ale căror acțiuni s-au depreciat cu 4,2%, dar și pe canadienii de la Talisman Energy Inc., care au mai pierdut azi 1,8%, după ce ieri se prăbușiseră cu 14%.

Alți mari producători americani au avut de suferit, precum Chesapeake Energy Corp., în scădere cu 12%, sau Apache Corp. și Pioneer Natural Resources Co., care au pierdut 11% fiecare. Devon Energy Corp. și EOG Resources Inc. s-au văzut și ele nevoite să scadă cu 8%.

Cel mai mult vor suferi companiile mici, care se concentrează pe inovații tehnologice și explorarea în zone de frontiere, toate acestea pe credit însă. Goodrich Petroleum Corp. este un exemplu. Cu o capitalizare de piață de doar 269 milioane de dolari, aceștia au nevoie de un preț al petrolului de 79,52 $/baril, ceea ce a făcut ca în ședința de vineri, acțiunile lor să se deprecieze cu 34%.

Marele pierzător - Energy XXI Ltd. - o companie de explorare ofshore

Însă cel mai mare pierzător al zilei de azi nu a venit din domeniul "shale oil", ci din cel al explorării offshore. Acțiunile companiei de explorare și producție offshore, Energy XXI Ltd., au scăzut cu numai puțin de 37%. Pe 30 septembrie, compania americană avea o datorie de 3,7 miliarde de dolari.

După principiul "Nu putem noi consemna / Cât de repede poate Brent-ul scădea", țițeiul etalon de pe piața europeană a pierdut astăzi numai puțin de 6,66% sau, 5,17 dolari, find cotat în prezent la 72,58 $/baril.

Motivul: OPEC a decis, așa cum era de așteptat, să-și mențină neschimbat nivelul prognozat de producție, ceea ce spulberă orice șansă a stabilizării prețului prin reducerea ofertei și anunță oficial intrarea într-un război al prețurilor, cu o țintă evidentă, companiile americane, ale căror costuri de producție sunt mult mai ridicate decât cele rusești sau saudite.

Petrolul West Texas Intermediate (WTI), etalon pe piața americană, a pierdut și el 7% sau 5,19 dolari, ajungând în rezent la 68,90 $/baril.

“OPEC a decis să abdice din rolul său de producător cu putere de decizie asupra prețului, lăsând piața să stabilească care va fi prețul petrolului. N-ar fi surprinzător ca Brent-ul sătesteze nivelul de 70 de dolari pe baril", a declarat Harry Tchilinguirian, șef diviziei de commodities al BNP Paribas SA din Londra, citat de Bloomberg.

Următoarea reuniune a membrior cartelului statelor exportatoare de petrol, OPEC, va avea loc la Viena pe 5 iunie. Decizia OPEC a fost una așteptată, ea fiind anticipată de 58% din respondenții unui sondaj efectuat de Bloomberg în această săptămână.

Ceilalți membri OPEC nu au exultat, dar nici n-au ripostat

Arabia Saudită este unul din primii trei producători de petrol din lume și, evident, principalul factor de decizie din cadrul OPEC. Ceilalți membri nu au exultat în urma deciziei, dar nici nu au criticat-o.

Astfel, ministrul iranian al petrolului, Bijan Namdar Zanganeh, a declarat, la finalul reuniunii de azi, că nu este "supărat" în legătură cu decizia luată, deși a recunoscut că “nu corespunde cu ceea ce doream noi".

Venezuela nu a ascuns faptul că a pledat pentru o reducere a cererii, în timp ce Kuwait, Emiratele Arabe Unite și Angola și-au exprimat îngrijorările asupra surplusul de producție de țiței de pe piață.

Statele membre OPEC au mai decis ca actualul secretar general al organizației Abdalla El-Badri să rămână în funcție până la finalul anului 2015.

Producția OPEC a depășit nivelul său programat în octombrie, pentru a cincea lună consecutivă. Cei 12 membri ai cartelului au produs în octombrie 30,97 milioane de barili pe zi, iar organizația estimează cererea de anul viitor pentru petrolul produs de OPEC la 29,2 milioane de barili pe zi.

Rusia se laudă cu prețul mic de producție

Un alt mare producător de petrol care ar fi putut influența evoluția ofertei de pe piața globală, Rusia, s-a declarat destul de confortabil cu decizia OPEC. Principala companie producătoare de petrol din Rusia, Rosneft, a precizat, într-o declarație dem presă că "situația de piață nu cere soluții urgente. Nimic extraordinar nu se întâmplă. Rosneft are o marjă suficientă de siguranță, dat fiind faptul că în prezent, actualele noastre costuri nete de producție sunt cele mai mici din lume, puțin peste 4 dolari pe baril".

Ultimul război al prețurilor, cel din 1986, s-a încheiat prost pentru americani

Reacția Rusiei pare similară cu cea a Arabiei Saudite, al cărei ministru de resort s-a întrebat retoric de ce nu reduce SUA producția, dat fiind faptul că, alături de Arabia Saudită și Rusia, se numără printre primii trei mari producători la nivel global. Ignorând efectul asupra execuțiilor bugetare ale celor trei state, din punct de vedere strict al business-ului, companiile americane au pe departe cel mai înalt cost de producție, în comparație cu cele rusești sau saudite. În special cele din domeniul extracției petrolului din formațiuni de șist. Cele două reacții par a confirma faptul că Arabia Saudită a declanșat un nou război al prețurilor .

Bloomberg amintește că ultima dată când producătorii privați americani au fost prinși într-un război al prețurilor orchestrat de Arabia Saudită, s-a terminat rău pentru ei. În 1986, saudiți au declanșat și permis o ieftinire masivă a prețului petrolului, de numai puțin de 67% în patru luni, prețul petrolului ajungând la 10 dolari pe baril. Industria de petrol și gaze din SUA a intrat în colaps, iar Arabia Saudită și-a recâștigat poziția de lider pe piața globală a petrolului.

Petrolul Brent a atins un nou minim al ultimilor patru ani (76,6 $/baril), rubla s-a depreciat în raport cu dolarul și euro, iar indicii bursieri din Rusia, Asia și Europa au deschis ziua pe roșu, înaintea celei mai importante reuniuni a OPEC de la declanșarea crizei financiare în 2007.

Întâlnirea OPEC de astăzi va decide soarta petrolului pe termen scurt și mediu, iar evoluția piețelor arată că antreprenorii anticipează o decizie de păstrare a actualului nivel al producției de către statele membre ale cartelului exportatorilor de petrol.

Așteptările pieței par a fi alimentate de declarațiile de ieri ale principalilor actori. Reprezentantul celui mai important dintre aceștia, ministrul petrolului din Arabia Saudită a declarat ieri că "nimeni n-ar trebui să-și reducă producția și piața se va stabiliza singură. De ce ar trebui să-și reducă producția Arabia Saudită. Statele Unite sunt și ele un mare producător acum. De ce să nu-și reducă ele producția?", s-a întrebat retoric acesta.

La rândul său, CEO-ului Rosneft, Igor Seshin, a apreciat, comentând rezultatele unei întâlniri preliminare a miniștrilor de resort din patru state responsabile pentru o treime din producția globală de petrol, două membre OPEC, Arabia Saudită și Venezuela, și două non-membre, Rusia și Mexic, că actualul nivel al petrolului, de aproximativ 78 $/baril, nu este unul "critic".

Declarațiile lui Seshin sunt susținute de cele ale ministrului de finanțe rus, Anton Siluanov,care a declarat în fața membrilor camerei inferioare a Parlamentului că "ne aflăm într-un mediu economic inedit... astfel că bugetul nostru ar trebui construit luând în calcul noul scenariu macro care, credem noi, nu se va schimba prea curând. Foarte probabil, noul preț al petrolului, de 80-90 $/baril, se va impune pe termen mediu sau chiar pe termen mai lung.", a precizat acesta.

Piețele se pregătesc pentru o scădere suplimentară a prețului petrolului

Piețele au interpretat drept un semnal de păstrare a actualului nivel al producției declarațiile reprezentanților a două dintre primele trei state producătoare de petrol (Rusia și Arabia Saudită, cea de-a treilea mare producător la nivel global fiind SUA, dar care nu poate influența prețul la nivel global, industria sa petrolieră nefiind o industrie planificată central, ci una integral privată).

Drept urmare, potrivit Reuters, la prima oră a zilei de joi (07:32 GMT), rubla s-a depreciat cu 0,6 la sută față de dolar și cu 0,8 la sută față de euro.

Brent-ul a pierdut și el 1,5%, ajungând la aproximativ 76,6 dolari pe baril.

Exportul de petrol și gaze naturale reprezintă aproximativ două treimi din exporturile rusești, ceea ce face ca rubla și alte active rusești să fie extrem de sensibile la modificările prețului petrolului.

"Scăderea prețului petrolului din această dimineață nu oferă nici o șansă consolidării rublei și va afecta piața de capital", a declarat analistul Veles Capital, Vasili Tankurov.

Inicele RTS al bursei de la Moscova, exprimat în dolari, a scăzut cu 1,3 la sută, la 1014 de puncte, în timp ce cel MICEX, exprimat în ruble, cu 0,2 la sută, ajungând la 1535 de puncte.

Premierul Victor Ponta a confirmat astăzi informația publicată cu două luni în urmă de Energy Report, potrivit căreia guvernul intenționează să înghețe actualul nivel al accizei în lei.

"Vreau să vă rog să închidem această construcţie bugetară pe 2015 pe principiile pe care le-am anunţat, şi anume nu se creşte nicio taxă şi niciun impozit. Foarte multă lume întreba de acciză sau de...rămân exact cum au fost în anul 2014, niciun leu în plus", a spus Ponta miniştrilor în şedinţa de guvern.

Ceea ce este prezentat de Ponta drept o păstrare a impozitării la nivelul actual este în fapt o majorare de accize.

Pe data de 30 septembrie, Energy Report anunța că pregătește o nouă surpriză, dorind să transforme accizele din euro în monedă națională, pentru a le îngheța la actualul nivel în lei.

Conform actualei legislații, chiar dacă în euro accizele ar rămâne aceleași, acciza la benzină, de exemplu ar trebui să scadă, ca urmare a evoluției cursului de schimb, de la 2.035 lei (429,59 euro) la mia de litri la 1.940 lei la mia de litri, iar cea la motorină de la 1.897 lei la (400,395 euro) la 1.808 lei la mia de litri.

Cu alte cuvinte, șoferii din România ar trebui să plătească de la 1 ianuarie cu 11 bani mai puțin pe litrul de benzină și cu 12 bani mai puțin pe cel de motorină, dacă guvernul ar respecta prevederile Codului Fiscal aflat în vigoare și ar renunța la ideea, neanunțată încă public, de a îngheța nivelul accizelor în lei.

Cât ar trebui să coste carburanții dacă guvernul ar respecta propriul cod fiscal

Astfel, de la 1 ianuarie un litru de benzină ar trebui să coste 5,56 lei, iar unul de motorină 5,74 lei, față de actualele prețuri, de 5,67 lei, respectiv 5,86 lei, înregistrate la stația Petrom de pe Șoseaua Mihai Bravu nr. 321.

Și asta pentru că noul curs la care ar trebui calculate accizele pentru 2015 ar urma să scadă, potrivit prevederilor Codului Fiscal, de la 4,738 la 4,517 lei lei pentru un euro.

Dat fiind faptul că nivelul cursului leu/euro publicat în prima zi lucrătoare a lunii octombrie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de 4,4093 lei pentru un euro, este mai mic decât cel înregistrat pe 1 octombrie 2013, de 4,4485 lei pentru un euro, și anul acesta ar trebui aplicată formula inventată de guvern anul trecut. În acest caz, potrivit “excepției” prevăzute la alineatul 2 al articolului 218, cursul care va fi folosit la calculul accizelor va fi cel de pe 1 octombrie 2013 (4,4485 lei), indexat cu rata anuală a inflației din luna septembrie. Potrivit datelor BNR, rata anuală a inflației din septembrie a fost de 1,54%.

Curs de 4,517 lei pentru un euro

Astfel, cursul la care ar trebui să se calculeze accizele pentru 2015, 4,517 lei pentru un euro, ar fi cu 22 de bani mai mic decât cel la care s-au calculat în 2014, de 4,738 de lei pentru un euro.

Guvernul Ponta, aflat în foame de bani în urmă cu un an, a născocit anul trecut o formula de calcul prin care cursul la care s-au calculat accizele în acest an a fost mai mare cu 6,5% decât cel prevăzut de directivele europene, cel din prima zi lucrătoare din luna octombrie a lui 2013 și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Cod Fiscal: ART. 218 Conversia în lei a sumelor exprimate în euro. Valoarea în lei a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu în echivalent euro pe unitatea de măsură, se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în situaţia în care cursul de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, este mai mic decât cursul de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul anterior anului precedent, valoarea în lei a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu în echivalent euro pe unitatea de măsură, se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul anterior anului precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, valoare care se actualizează cu media anuală a indicelui preţurilor de consum calculată în luna septembrie din anul precedent, comunicată oficial de Institutul Naţional de Statistică, până la data de 15 octombrie.

Anul acesta însă, propriul șiretlic prin care a “furat” aproximativ 1 miliard de lei (încasările din accize pe 2013 fiind de 21 miliarde de lei) din buzunarul contribuabililor, se întoarce împotriva guvernului Ponta. Astfel potrivit propriului cod fiscal, prin care a jecmănit populația în acest an, cursul la care ar trebui calculate accizele anul viitor ar trebui să fie unul considerabil mai scăzut, cu peste 4,2 mai redus decât cel utilizat din acest an.

Dacă guvernul ar decide prin minune să revină la intenții mai bune și să respecte prevederile Directivei Europene, și să aplice cursul publicat în prima zi lucrătoare a lunii octombrie 2014 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de 4,4093 lei pentru un euro, șoferii români ar putea beneficia de reduceri mult mai semnificative. Astfel, un litru de benzină s-ar ieftini cu 17 bani (de la 5,67 la 5,5 lei), iar unul de motorină cu 18 bani (de la 5,86 la 5,68 lei).

Articol Directiva Europeană 2003/96. Pentru statele membre care nu au adoptat moneda euro, valoarea euro în monedele naționale care trebuie aplicată valorii ratelor de impozitare se fixează o dată pe an. Ratele care trebuie aplicate sunt cele obținute în prima zi lucrătoare din luna octombrie și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se aplică de la data de 1 ianuarie a următorului an calendaristic. Statele membre pot menține valorile de impozitare aflate în vigoare în momentul adaptării anuale în cazul în care conversia sumelor nivelului de impozitare exprimat în euro ar conduce la o creștere a nivelului de impozitare exprimat în monedă națională mai mică de 5 % sau de 5 euro, reținându-se valoarea cea mai mică.

În prezent (curs - 4,738):

Benzină - 5,67 lei/l, din care

companie - 2,545 lei

accize - 2,035 lei/l

TVA - 1,09 lei

Potrivit Codului Fiscal (curs - 4,517):

Benzină - 5,56 lei, din care

companie - 2,545 lei

accize - 1,940 lei

Potrivit Directivei europene (curs - 4,4093):

Benzină - 5,50 lei, din care

companie - 2,545 lei

accize - 1,894 lei

În prezent (curs - 4,738):

Motorină - 5,86 lei, din care

companie - 2,82 lei

accize - 1,897 lei

TVA -1,13

Potrivit Codului Fiscal (curs - 4,517):

Motorină - 5,74 lei, din care

companie - 2,82 lei

accize - 1,808 lei

Potrivit Directivei europene (curs - 4,4093):

Motorină - 5,68 lei, din care

companie - 2,82 lei

accize - 1,765 lei

Evoluția viitoare a prețului internațional al petrolului se va decide foarte probabil mâine, când va avea loc cea mai importantă întâlnire a statelor membre ale cartelului statelor exportatoare de petrol, OPEC, de la declanșarea crizei financiare din 2007.

O întâlnire preliminară a miniștrilor de resort din patru state responsabile pentru o treime din producția globală de petrol, două membre OPEC, Arabia Saudită și Venezuela, și două non-membre, Rusia și Mexic, a avut deja loc, iar semnalele n-au fost unele pozitive pentru statele producătoare de petrol.

Potrivit CEO-ului Rosneft, Igor Semshin, citat de Financial Times, concluzia statelor participante la reuniune a fost că actualul nivel al petrolului, de aproximativ 78 $/baril, nu este unul "critic".

Mesajul CEO-ului Rosneft a fost interpretat de prețe drept semnalul lipsei unui acord privind reducerea producției din partea OPEC, ceea ce a condus la o scădere a țițeiului Brent cu livrare în ianuarie, aflat pe un trend ascendent înaintea respectivei întâlniri, cu 1,35$/baril, acesta încheind ziua de ieri la un nivel de 78,33 $/baril.

Venezuela: Un baril mai ieftin de 80$ nu este un lucru bun

Astăzi, Brent-ul a staționat, probabil în așteptarea reuniunii OPEC de mâine, în prezent el tranzacționându-se la 78,37 $/baril.

Majoritatea analiștilor au perceput implicarea Rusiei în discuțiile de la Viena drept un semn pozitiv pentru stabilizarea pieței petrolului.

Rafael Ramírez, ministrul venezuelean de externe și reprezentantul acestui stat la OPEC a precizat că participanți la reuniune au reușit dar să convină asupra faptului că un preț al petrolului situat sub nivelul de 80 $/baril "nu este unul bun" și că este necesară organizarea unei noi întâlniri peste trei luni. “Dacă vom ajunge la un acord, acesta va fi în interiorul OPEC", a mai precizat acesta. 

Arabia Saudită: De ce nu-și reduce SUA producția?

În pofida calmului afișat de oficialii OPEC înaintea furtunii de mâine, piețe sunt extrem de nervoase. "Dacă OPEC nu va reduce producția, atunci Brent-ul se afla sub o presiune suplimentară, putând coborâ undeva în jurul valorii de 65-70 de dolari pe baril", crede Abhishek Deshpande, analist la Natixis SA din Londra, citat de Bloomberg.

Acesta este contrazis însă de ministrul petrolului din Arabia Saudită. "Nimeni n-ar trebui să-și reducă producția și piața se va stabiliza singură. De ce ar trebui să-și reducă producția Arabia Saudită. Statele Unite sunt și ele un mare producător acum. De ce să nu-și reducă ele producția¿", s-a întrebat retoric acesta.

Rusia și Rosneft susțin că se simt confortabil și la un preț de 60$/baril

Rusia și Mexic, împreună cu Arabia Saudită și Venezuela au produs 27,8 milioane de barili pe zi anul trecut, la un nivel al producției globale de 86,8 milioane de barili pe zi. statele membre OPEC au produs 30,97 milioane de barili pe zi în octombrie, depășindu-și propriile anticipați pentru cea de-a cincea lună consecutovă.

“Oferta depășește cererea, însă nu cu un nivel critic și orice modificare actuală a ofertei nu poate influența preurile pe termen lung", a declarat CEO-ul Rosneft Igor Sechin, pentru Bloomberg TV la finalul întâlnirii de ieri de la Viena. Pentru Rusia, chiar și o cădere a Brent-ului la un nivel de 60 de dolari pe baril "nu este atât de dramatică pentru a trece imediat la reducere a producției", a explicat acesta.

Companiile americane au suferit de pe urma războiului prețurilor din 1986

Nici Rusia, nici Arabia Saudită, nu par dispuse să renunțe la cotele lor de piață în favoarea stabilizării prețului petrolului. În plus ambele au un inamic comun, companiile americane producătoare de petrol din formațiuni de șist, principalele responsabile pentru excesul de petrol de piețele globale, potrivit acestora. Dacă din punct de vedere al execuției bugetare, Rusia și Arabia Saudită sunt dezavantajate, companiile din aceste state au un mare avantaj în fața companiilor americane din noua industrie a șistului: prețul lor de producție este mai mic.

Bloomberg amintește că ultima dată când producătorii privați americani au fost prinși într-un război al prețurilor orchestrat de Arabia Saudită, s-a terminat rău pentru ei. În 1986, saudiți au declanșat și permis o ieftinire masivă a prețului petrolului, de numai puțin de 67% în patru luni, prețul petrolului ajungând la 10 dolari pe baril. Industria de petrol și gaze din SUA a intrat în colaps, iar Arabia Saudită și-a recâștigat poziția de lider pe piața globală a petrolului.

Guvernul rus anticipează pe termen mediu și lung, chiar, un preț mediu aș țițeiului de aproximativ 80-90 $/baril preț care va pune o presiune destul de mare asupra bugetului de stat al Rusiei, susține ministrul de finanțe Anton Siluanov, citat de Reuters.

Rusia are nevoie de un preț al petrolului de 100 $/baril pentru a avea o execuție bugetară echilibrată în perioada 2015-2017, guvernanților ruși nepicându-le bine ieftinirea abruptă, cu 30%, a petrolului Brent, din ultimele cinci luni.

Miercuri, înaintea celei mai importante reuniuni OPEC de la declanșarea crizei financiare din 2007, Brent-ul se tranzacționa undeva în jurul cifrei de 78 $/baril.

"Ne aflăm într-un mediu economic inedit... astfel că bugetul nostru ar trebui construit luând în calcul noul scenariu macro care, credem noi, nu se va schimba prea curând", a explicat Siluanov membrilor camerei superioare a parlamentului rus.

"Foarte probabil, noul preț al petrolului, de 80-90 $/baril, se va impune pe termen mediu sau chiar pe termen mai lung.", a precizat acesta.

Rusia este printre primii trei producători de petrol din lume, însă o eventuală intervenție a sa asupra nivelului producției în vederea reducerii ofertei la nivel global ar avea efecte limitate. Chiar dacă putea reduce producția, Rusia își pierdea astfel cota de piață și, implicit o sursă vitală de venituri la bugetul de stat.

Siluanov a declarat în cazul în care prețul petrolului va rămâne la nivelul actual, iar rubla se va situa la valoarea curentă, Rusia ar putea pierde aproximativ 500 de miliarde de ruble din veniturile bugetare în 2015. Dacă s-ar lua în calcul și creșterea economică sub așteptări, pierderea totală ar putea ajunge la o mie de miliarde de ruble.

Veștile bune pentru șoferi, dar proaste pentru companiile petroliere care se concentrează pe segmentul de upstream, se încăpățânează să nu dispară. Dacă în ședința de tranzacționare de ieri, țițeiul Brent, etalon pe piața europeană și pe coasta estică a SUA, a căzut temporar sub nivelul de 80 de dolari pe baril, pentru a reveni până la finalul ședinței, astăzi el a încheiat ziua la un nivel de 78,31 dolari pe baril.

Brent-ul a pierdut în ședința de azi numai puțin de 2,07 dolari sau 2,6%, atingând cel mai redus nivel din septembrie 2010 încoace. Prețului unui baril de Brent a scăzut cu numai puțin de 32% față de nivelul maxim înregistrat la mijlocul lunii iunie.

Brent-ul cu livrare în luna ianuarie a pierdut și el 2,44 dolari pe baril sau 3%, ajungând la un nivel de 78,68 dolari.

Și West Texas Intermediate (WTI) a avut o zi proastă, potrivit Wall Street Journal, un baril WTi cu livrare în decembrie ajungând sub nivelul de 75 de dolari, 74,96 dolari mai exact, cel mai redus nivel din octombrie 2011.

Arabia Saudită neagă existența unui război al prețurilor

Una dintre cauzele acestei deprecieri este consiedrată de analiști poziția adoptată de Arabia Saudită, care a decis să nu-și mai micșoreze producția pentru a păstra la un nivel mai înalt prețul petrolului, atunci când acesta începe să scadă.

"Arabia Saudită este dedicată stabilităţii pieţei, iar speculațiile referitoare la un război al preţurilor în cadrul OPEC nu au bază reală", a declarat miercuri ministrul Petrolului din această țară, Ali Al-Naimi, citat de Bloomberg.

Potrivit estimărilor analiştilor, stocurile de petrol din Statele Unite, cel mai mare consumator de ţiţei din lume, au crescut săptămâna trecută pentru a şasea oară consecutiv.

Cotaţiile petrolului sunt în declin în condiţiile în care unii membri importanţi ai OPEC rezistă apelurilor de reducere a producţiei. În schimb, aceştia au micşorat preţurile exporturilor de ţiţei pe piaţa americană, unde producţia se află la cel mai ridicat nivel din ultimele trei decenii.

Venezuela, Libia şi Ecuador au cerut măsuri pentru prevenirea continuării declinului preţurilor ţiţeiului. Reprezentanţii OPEC urmează să se întâlnească în această lună la Viena.

Piața testează răbdarea OPEC

"Piața este în căutarea oricărui semnal de reducere a producției din partea OPEC, dar declarațiile ne arată ca Naimi nu se grăbește deloc să facă acest lucru", a declarat Phil Flynn, analist la Price Futures Group din Chicago. "Piața nu face altceva decât să testeze determinarea OPEC și se mișcă cu toată viteza înainte ca respectivul cartel să anunțe o eventuală schimbare", crede acesta.

Producţia de petrol a Arabiei Saudite a scăzut în octombrie cu 69.900 de barili pe zi, la 9,603 milioane de barili pe zi, cel mai redus nivel din ultimele şapte luni. Membrii OPEC au livrat luna trecută 30,253 milioane de barili pe petrol pe zi, peste ţinta organizaţiei, de 30 de milioane de barili.

Petrolul a avut ieri cea mai proastă zi din ultimii ani, prețul internațional al țițeiului (atât Brent, cât și West Texas Intermediate - WTI) depreciindu-se cu aproximativ 4,5%. Chiar dacă aceasta este o veste proastă pentru statele care își construiesc buegetele pe exporturile de petrol și pentru companiile cu cosuri mari de exploatare (precum cele care produc petrol din șisturi bituminoase), cel puțin pe termen scurt, este o veste bună pentru șoferi.

De altfel, principala companie de pe piața distribuției de carburanți din România, Petrom a ieftinit ieri atât benzina, cât și motorina, cu 5 respectiv 4 bani pe litru, după ce săptămâna trecută efectuaze o ieftinire cu alți 10 bani pe litru la ambele categorii de carburanți.

Iar tendința de ieftinire va continua, așa cum arată în prezent evoluția prețului internațional al petrolului.

Ieri, țițeiul WTI, etalon pe piața americană, s-a depreciat cu 4.5%, atingând un nivel de 81,84 dolari pe baril pe New York Mercantile Exchange, cel mai redus nivel înregistrat din iunie 2012. Analiștii citați de Wall Street Jurnal susțin că prețul WTI ar putea pierde alți 10 doari pe baril î perioada următoare.

Economia americană va fi afectată negativ

Aceasta este o veste bună pentru consumatori și pentru companiile americane, mai puțin cele din sectorul petrolier. Și în special cele care exploatează resurse neconvenționale, unde costurile de producție sunt mai ridicate. “Dacă prețurile vor coboră sub 80 de dolari pe baril (preț considerat critic pentru profitabilitatea companiilor care exploatează petrol de șist), ceea ce cred că este posibil, vom înregistra o reducere a activităților de forare în SUA", susține Ralph Eads, vicepreședinte la Jefferies LLC, citat de Bloomberg.

Alți economiști citați de WSJ susțin că impactul reducerii prețului WTI asupra economiei americane va fi unul negativ, cauza principală a scăderii prețului petrolului fiind performanța dezamăgitare a economiei globale. 

“Dacă nu avem piețe pe care să ne vindem exporturile, economia va suferi chiar dacă americnaii vor rămâne cu mai mulți bani de cheltuială după achiziționarea de carburanți”, susține James Hamilton, profesor de economie al  Universității din California, San Diego.

OPEC este divizată

Brent-ul, etalonul la nivel european, a pierdut și el marți 4,3%, ajungând la 85,04 dolari pe baril, cel mai redus nivel din ultimii 4 ani. A fost cea mai dramatică scădere zilnică din september 2011.

Cauzele fundamentale ale acestei evoluții a petrolului sunt diminuarea cererii la nivel global, în special ca urmare a creșterii economice dezamăgitoare din UE și China, și majorare producției la nivel global, atât ca urmare a reânceperii exportului din Libia, a creșterii producției în Rusia la cel mai ridicat nivel din perioada post-comunistă, dar mai ales în urma boom-ul tehnologiei de șist din SUA, care a transformat SUA în principalul producător de petrol la nivel global.

în pofida faptului că, la rândul lor, au nevoie de un preț minim al petrolului pentru a-și echilibra execuțiile bugetare, Arabia Saudită, Iranul, Irakul și Quatar-ul au decis să nu mai apeleze, spre nemulțumirea celorlalți membri OPEC (mai ales Venezuela), la mijlocul tradițional de control al prețurilor, micșorarea producției, ci să adopte o tactică total opusă, majorarea producției.

Chiar dacă Iran-ul are nevoie de un preț de 140 de dolari pe baril pentru a-și echilibra execuția bugetară, Irakul, de unul de 106 dolari pe baril, Arabia Saudită, de unul de 93 de dolari, iar Quatar-ul, de unul de 65 de dolari, cele patru state au decis să declanșeze un război al prețurilor pe termen mediu și lung cu industria producătoare de petrol din formațiuni de șisturi bituminoase din SUA.

Rusia: Conspirație SUA-Orientul Mijlociu

Rusia pare a crede însă altceva. Fostul ministru de finanțe rus Alexei Kudrin a sugerat că ar putea exista “un acord al statelor mari importatoare și exportatoare, în special SUA și cele din Oierntul Mijlociu, ca producția să fie majorată, iar prețurile să rămână la un nivel redus”. Această terie aduce aminte de cele din Rusia Sovietică din anii ’80, potrivit cărora prăbuțirea prețului petrolului din acea perioadă a jucat un rol important în prăbușirea URSS.

Prețul internațional al petrolului este în cădere liberă de trei luni și jumătate, atât țițeiul Brent, cât și cel West Texas Intermediate (WTI) pierzând peste 20% din prețul maxim al anului înregistrat în luna iulie.

Multă lume crede că această evoluție este rezultatul unor decizii politice menite a îngenunchea Rusia, al cărei buget este dependent de prețul petrolului exportat.

Ultimele decizii ale unor state membre OPEC, cele din Orientul Mijlociu, Arabia Saudită, Quatar, Irak și Iran, de a micșora prețurile la export, validând în acest fel evoluția pieței, arată însă că nu Rusia e miza, ci companiile producătoare de petrol din formațiunile de șist din Statele Unite ale Americii.

Chiar dacă atât OPEC, a cărui producție a atins maximul ultimului an luna trecută, dar și Rusia, care a înregistrat cel mai înalt nivel al producției post-sovietice în acest an, au contribuit la majorarea ofertei de petrol la nivel global, elementul surpriză pe partea de ofertă a fost cel al petrolului produs din formațiuni de șist din SUA.

Potrivit oficialităților americane, în acest an, SUA a produs 1,1 milioane de barili pe zi în plus față de anul trecut, iar în 2015 va produce alți 963.000 de barili pe zi în plus față de acest an, atingând cel mai înalt nivel al producției din ani '70 încoace. Și asta în condițiile unei scăderi a cererii interne cu 0,2%, până la 18,9 milioane de barili pe zi în acest an, cea mai redusă cerere din ultimii trei ani din SUA.

SUA: cel mai mare producător de petrol din lume

Boom-ul tehnologiei de șist a transformat SUA în cel mai mare producător de petrol din lume, cu o producție de peste 11 milioane de barili pe zi, depășindu-și astfel principali concurenți, Arabia Saudită și Rusia. Producția de petrol la nivel global este estimată la 93 milioane de barili de petrol pe zi.

Iar estimările privind producția de petrol a SUA sunt și mai îngrijorătoare pentru Arabia Saudită și celelalte state membre OPEC. Până în 2019, se estimează că SUA va produce peste 13 milioane de barili de petrol pe zi, la actiualele prețuri. Cu alte cuvinte în 5 ani, SUA va majora producția de petrol a lumii cu peste 3%, în condițiile în care producția din celelalte state rămâne constantă.

Pariul Arabiei Saudite și aliaților săi

Așa că, în pofida faptului că, la rândul lor, au nevoie de un preț minim al petrolului pentru a-și echilibra execuțiile bugetare, Arabia Saudită, Iranul, Irakul și Quatar-ul au decis să nu mai apeleze, spre nemulțumirea celorlalți membri OPEC (mai ales Venezuela), la mijlocul tradițional de control al prețurilor, micșorarea producției, ci să adopte o tactică total opusă, majorarea producției.

Chiar dacă Iran-ul are nevoie de un preț de 140 de dolari pe baril pentru a-și echilibra execuția bugetară, Irakul, de unul de 106 dolari pe baril, Arabia Saudită, de unul de 93 de dolari, iar Quatar-ul, de unul de 65 de dolari, cele patru state au decis să declanșeze un război al prețurilor pe termen mediu și lung cu industria producătoare de petrol din formațiuni de șisturi bituminoase din SUA.

80 dolari pe baril: pragul de care s-ar putea lovi industria de șist

Motivul: aceste companii au nevoie de un preț internațional al petrolului cuprins între 80 și 85 de dolari pentru a fi profitabile. Pariul aripii beligerante a OPEC este că, pe termen lung, în pofida deficitului pe care îl vor înregistra și a datoriei publice în creștere considerabilă, vor putea forța o reducere a ofertei (și implicit o revenire a prețurilor la niveluri acceptabile) nu printr-o scădere a propriei producție, ci printr-o scădere a producției din SUA, ca urmare a scăderii investițiilor într-un domeniu devenit peste noapte neprofitabil și a eventualelor falimente.

“Dacă prețurile vor coboră sub 80 de dolari pe baril, ceea ce cred că este posibil, vom înregistra o reducere a activităților de forare în SUA", susține Ralph Eads, vicepreședinte la Jefferies LLC, citat de Bloomberg.

Potrivit lui Ed Morse, de la Citigroup, costurile de producție în cazul petrolului extras din formațiuni de șisturi cristaline sunt mult mai ridicate decât cele implicate de exploatarea resurselor convenționale, acestea ridicându-se la 50-100 de dolari pe baril, în comparație cu 10-25 de dolari pe baril cât costă exploatarea petrolului convențional.

“Dacă prețurile vor cădea brusc până la 60 de dolari pe baril, creșterea producției din SUA va deveni una negativă", susține acesta.

Scăderi abrupte ale cotațiilor companiilor americane petroliere pe bursă

De altfel, de la începutul perioadei de depreciere a prețului petrolului, cotațiile companiilor din domeniul forajului s-au micșorat cu 28,7%, cele ale companiilor de servicii petroliere, 11,1%, cele ale companiilor de producție și explorare 17%, iar acțiunile companiilor de petrol și gaze integrate au pierdut 9,5%.

Celelalte state membre OPEC suferă

Principalii dușmani ai statelor arabe membre ale OPEC care au declanșat acest război sunt colegele lor din cartel, Venezuela, Nigeria, Libia, etc, state care au ratinguri extrem de proaste și nu se pot împrumuta pe piețele internaționale pentru a acoperi deficitul necesar finanțării acestui război al prețurilor.

Rusia: Deficit de 10,3% din PIB în 2013, în absența veniturilor din industria petrolieră

Nici Rusia nu se simte confortabil în actualul climat. Dacă am exclude veniturile bugetare provenite de la industria petrolieră, Rusia ar fi avut în 2013 un deficit bugetar de 10,3% din PIB, și asta în condițiile unei ruble mult mai puternice decât cea din prezent.

Potrivit Oil Price. la fiecare scădere cu un dolar a barilului de petrol, Rusia pierde venituri de 2,1 miliarde de dolari. Scăderea abruptă a prețurilor internaționale din ultimele luni ar putea văduvi bugetul de stat al Rusiei cu o sumă cuprinsă între 30 și 40 de miliarde de dolari. {jathumbnailoff}

Țițeiul Brent, etalonul de pe piața europeană, a coborât sub nivelul de 90 de dolari pe baril, pentru prima dată în ultimii patru ani, ca urmare a faptului că cererea globală nu poate ține pasul cu majorarea ofertei.

Și West Texas Intermediate (WTI), market maker pe piața americană, și-a continuat declinul, situându-se mult sub pragul de 85 de dolari, la un nivel de 83,59 de dolari pe baril, cu 20% sub nivelul maxim atins ăîn acest an, ceea ce face ca ambele tipuri de țiței să intre în zona denumită bear market.

Prețul de 88,11 dolari pe baril atins de Brent-ul cu livrare în noiembrie pe bursa londoneză ICE Futures Europe este cel mai redus nivel înregistrat din decembrie 2010. Ieri, Brent-ul cu livrare în noiembrie a pierdut numai puțin de 1,94 dolari sau 2,2% și a beneficiat de o primă de tranzacționare de 4,49 dolari față de WTI, în creștere considerabilă față de prima înregistrată pe 3 octombrie, de 2,57 dolari.

WTI cu livrare în noiembrie a pierdut în această dimineață 2,18 dolari, pe New York Mercantile Exchange, ajungând la un nivel de 83,79 dolari. Ieri, WTI pierduse alți 1,54 dolari, încheind ziua la 85,77 dolari pe baril, cel mai redus nivel din decembrie 2012. În ultima săptămână WTI s-a depreciat cu numai puțin de 6,6%.

Arabia Saudită a redus prețurile de export la minimul ultimilor 6 ani

Pe partea de ofertă, Rusia și-a majorat producția la maximul perioadei post-sovietice, revoluția tehnologiei de șist a impulsionat producția și în SUA, iar OPEC au produs cea mai mare cantitate de petrol din ultimele 13 luni. Cererea în schimb a dezamăgit crunt, evoluția creșterii economice din China și din Europa, în special din Germania, fiind mult sub așteptări.

Dacă piețele așteptau o reacție a cartelului statelor exportatoare OPEC, acestea au avut parte de o surpriză. În loc să micșoreze producția, principalul membru PEC, Arabia Saudită a redus prețurile de export către Asia la minimul ultimilor 6 ani. Piața a interpretat anunțul Arabiei Saudite ca o încercare a acesteia de a-și păstra cota de piață raportată la celelalte state membre OPEC, indiferent de nivelul prețului. Potrivit BNP Parisbas SA. aceasta e o interpretare greșită, actualul nivel al Brent-ului aflându-se mult sub intervalul 95-110 dolari pe baril, necesar echilibrării execuției bugetare a Arabiei Saudite, ceea ce va antrena în viitorul apropiat o reducere a producției din partea acesteia. Experții anticipează o reducere a producției cartelului OPEC între 500 de mii și un milion de barili pe zi.

“Asistăm la o fază a capitulării pe piața petrolului, în care investitorii se adaptează realității asaltului ofertei. Elementul declanșator a fost anunțul reducerii prețurilor de către Arabia Saudită. Suntem însă în zona de preț în care OPEC ar putea considera că e timpul să acționeze", susține Ric Spooner, de la CMC Markets din Sydney, citat de Bloomberg. {jathumbnailoff}

Reducerea cu 11% a prețului petrolului WTI de la începutul anului și cu 20% a Brent-ului de la nivelul maxim înregistrat în acest an este pe cale să facă prima victimă: bugetul de stat al Rusiei.

Bugetul de stat al Rusiei este construit pe un preț al petrolului Ural de 100 dolari pe baril. Istoric vorbind Ural-ul se tranzacționează la un discount de 4 dolari față de Brent, ceea ce ar însemna că bugetul Rusiei este construit pe un preț al Brent-ului de 104 dolari pe baril. În prezent, Brent-ul se tranzacționează cu 91,56 dolari pe baril.

Importanța majoră a prețului internațional al petrolului asupra execuției bugetare a statului rus se explică prin faptul că nu numai prețul carburanților și țițeiului exportat (Rusia este cel mai mare exportator de produse petroliere din lume) depind de prețul internațional al petrolului, ci și cel al gazului este legat de acesta. Așa se face că industria petrolieră garantează 50% din veniturile bugetare ale statului rus.

În ultimii ani, economia rusă a devenit din ce în ce mai dependentă de prețul petrolului. Și nu numai bugetul Rusiei sau economia reală ci și moneda națională, rubla. Rublă, aflată în prezent și sub presiunea retragerilor de capital masive ca urmare a conflictului ruso-ucrainean și a sancțiunilor economice impuse de Occident.

Deficit de 10,3% din PIB în 2013, în absența veniturilor din industria petrolieră

Dacă am exclude veniturile bugetare provenite de la industria petrolieră, Rusia ar fi avut în 2013 un deficit bugetar de 10,3% din PIB, și asta în condițiile unei ruble mult mai puternice decât cea din prezent.

Potrivit Oil Price. la fiecare scădere cu un dolar a barilului de petrol, Rusia pierde venituri de 2,1 miliarde de dolari. Scăderea abruptă a prețurilor internaționale din ultimele luni ar putea văduvi bugetul de stat al Rusiei cu o sumă cuprinsă între 30 și 40 de miliarde de dolari.

Și asta în condițiile în care economia Rusiei va stagna în cel mai fericit caz. Ultimele estimări ale autorităților de la Moscova vizează o creștere economică modestă, de 0,4%, însă analiștii chestionați de Bloomberg consideră mult mai probabilă intrarea în recesiune a Rusiei.

Banca Centrală lucrează la un scenariu construit pe un preț al petrolului de 60 dolari pe baril

Dată fiind legătura strânsă dintre prețul internațional al petrolului și evoluția rublei, Banca Centrală a Rusiei a decis să lucreze, potrivit Reuters, la un scenariu "de stres" care i-a în calcul o reducere a prețului petrolului până la un nivel de 60 de dolari pe baril.

Acest scenariu catastrofal pentru economia rusă va fi adăugat celorlalte trei scenarii pe baza cărora va fi construită politica monetară a băncii pe următorii trei ani. Scenariul de bază coincide cu cel al ministerului de finanțe, care și-a construit bugetul pe perioada 2015-2017 pe un preț al țițeiului Ural de 100 de dolari pe baril. Însă chiar și așa, creșterea economică estimată este una modestă, o medie de 0,5% pe următori 3 ani.

În prezent, cel mai negativ scenariu al băncii centrale ruse i-a în calcul o scădere a prețului petrolului la 86,5 dolari pe baril până în 2017. {jathumbnailoff}

Evoluția favorabilă a prețului internațional al petrolului se vede și prețurile la pompă din România, OMV Petrom ieftinind, începând cu noapte de miercuri spre joi (ora 00:00) atât benzina, cât și motorina cu 3 bani pe litru.

Aceasta este cea de-a cincea ieftinire a OMV Petrom de la începutul lunii.

În urmă cu două zile, Energy Report anticipa că benzina și motorina își vor continua tendința de ieftinire, după ce prețul internațional al petrolului Brent s-a depreciat cu 8,3%, sau 9,6 dolari, în mai puțin de o lună.

Evoluția prețului internațional al petrolului a fost parțial compensată de deprecierea monedei naționale în raport cu dolarul, aceasta pierzând numai puțin de 1,5% în fața monedei americane. Dacă pe 20 iunie, petrolul Brent se tranzacționa la un nivel de 115,71 dolari pe baril, iar cursul leu/dolar era 3,23, în prezent Brent-ul a ajuns puțin peste 106,08 dolari pe baril, iar cursul leu/dolar - 3,28.

Evoluția cursului de schimb leu/dolar în ultima lună

Astfel, dacă ieri, un litru de benzina Standard Euro '95 costa la stația OMV Petrom de pe Șoseaua Mihai Bravu 321, 6,26 lei/litru, în timp ce unul de motorină Standard, 6,21 lei, începând de azi șoferi pot achiziționa la aceeași stație, un litru de benzină cu 6,26 lei, iar unul de motorină cu 6,18 lei. {jathumbnailoff}

OMV Petrom, ce mai importantă companie de pe piața combustibililor din România, confirmă calculele Energy Report, ieftinind începând de sâmbătă, 5 iulie, ora 00:00, atât benzina, cât și motorina, cu 3 bani pe litru.

Mișcarea vine la numai două zile de la ieftinirea de miercuri noapte a motorinei cu alți trei bani pe litru și la patru zile de la ieftinirea de luni noapte a benzinei cu 5 bani pe litru.

Ieri, Energy Report anunța că prețul internațional ale țițeiului, principalul responsabil, alături de guvernul României (care a majorat accizele), de scumpirile din acest an, s-a depreciat cu 3,5% în ultimele două săptămâni și anticipa că acest lucru s-ar putea vedea și în prețurile la pompă, benzina și motorina putându-se ieftini cu 10 bani pe litru.

Astfel, un litru de benzină Standard Euro '95 va costa la stația OMV Petrom de pe Șoseaua Mihai Bravu 321, 6,29 lei, în timp ce unul de motorină Standard, 6,25 lei.

În 78 de stații, benzină mai ieftină cu 10 bani în acest weekend

În plus, la 78 de benzinării operate de Petrom, dintre care 49 în București, în acest weekend, pe lângă ieftinirea de 3 bani pe litru se va aplica și reducerea de 7 bani pe litru în cazul benzinei standard, a celei extra și a GPL-ului. Cu alte cuvinte, în cele 78 de benzinării, sâmbătă și duminică se va putea achiziționa benzină cu 10 bani pe litru mai ieftin decât vineri. La promoţie poate participa orice alimentează la stațiile Petrom, de vineri de la ora 23.00 până duminică la ora 23, iar promoția se va desfășura weekend de weekend, până pe 31 august.

Lista Stațiilor Petrom participante la promoție

Decizia guvernului Ponta de a majora accizele și de a modifica modul de calcul al acestora a bulversat piața combustibililor, a micșorat considerabil cererea și a afectat execuția bugetară, încasările înregistrându-se mult sub nivelul prognozat.

Consumatorii se adaptează cum pot,reducându-și cererea sau alimentând din țări vecine mai prietenoase, în timp ce comercianții (OMV Petrom, Lukoil sau Rompetrol) încearcă, potrivit Economica.net să atenueze scăderea cererii prin promoții și reduceri de weekend.

Benzina și motorina s-au scumpit în ultimul an cu peste 50 de bani pe litru, cu 11,5%, respectiv 9,6%, scumpire care ar fi trebuit să intre integral în buzunarele statului. Cu toate acestea, încasările din accize (încasări totale, din care cele pe combustibili sunt majoritare) pe aprilie și mai (lunile imediat următoare majorării accizei cu 7 eurocenți pe litru) s-au majorat nu cu 25% (cu cât s-au majorat accizele), ci doar cu 4,7%.

Asta după ce în primele trei luni ale anului, când nu intrase în vigoare majorarea de accize, încasările crescuseră cu 14%.

Benzina, mai scumpă cu 11,5%, motorina, cu 9,6%

La începutul lunii aprilie a anului trecut, un litru de benzină costa la benzinăria OMV Petrom din strada Brașov 5,73 lei, în timp ce unul de motorină, 5,83 lei. În prezent la aceeași benzinărie, atât un litru de benzină, cât și unul de motorină. se comercializează cu 6,39 lei. Cu alte cuvinte, în ultimul an benzina s-a scumpit cu 66 de bani (11,5%), iar motorina, cu 56 de bani (9,6%).

Recent, Institutul Național de Statistică (INS) a prezentat indicii volumului cifrei de afaceri a comerțului cu amănuntul pentru luna mai. La prima vedere, situația pare încurajatoare, la comerțul cu amănuntul al carburanților fiind înregistrată o creștere de 1,6% față de luna mai a anului trecut. Dacă luăm în calcul seria ajustată în funcție de numărul de zile lucrătoare și de sezonalitate situația este și mai roză, fiind înregistrată o creștere de 3,6%.

Scădere cu peste 6% a volumului de combustibili comercializați

Numai că această creștere a cifrei de afaceri a avut loc în contextul unei majorării cu 10 a prețurilor (11,5% a prețului benzinei și a 9,6% a prețului motorinei). Ceea ce înseamnă că, în volume, piața de retail a combustibililor, a suferit o contracție considerabilă, de 7,8% dacă luăm în calcul seria brută sau de 6%, dacă luăm în calcul seria ajustată.

Majorarea cu 25% a accizei a condus la încasări la buget crescute cu doar 4,7%

În lunile aprilie și mai, acciza colectată de stat la fiecare litru de benzină a fost de 2,035 lei, mai mare cu 25% față de nivelul de 1,626 lei din perioada similară a anului trecut. Acciza colectată la comercializarea fiecărui litru de motorină a crescut și ea cu 27%, de la 1,494 lei la 1,897 lei.

Cu toate acestea, în loc ca statul să-și majoreze veniturile din accize cu 25% cât ar fi trebuit în cazul în care cererea era perfect inelastică și rămânea constantă, guvernul Ponta a trebuit să se mulțumească cu încasări doar cu 4,7% mai ridicate.

În primele trei luni, perioada în care majorarea de accize a fost amânată, încasările din accize au fost de 5,2 miliarde de lei, cu 14% mai mari față de încasările de 4,56 miliarde de lei din perioada similară a anului trecut. Creșterea încasărilor s-a făcut și pe baza achizițiilor mai mari de combustibili din luna martie, înainte de majorarea accizelor. În următoarele două luni (aprilie și mai), chiar dacă statul ar fi trebuit să încaseze suplimentar 50 de bani la fiecare litru de benzină și motorină vândut față de perioada similară a anului trecut, Ministerul Finanțelor a raportat încasări de 3,89 miliarde de lei, cu doar 4,7% față de nivelul de 3,72 miliarde de lei înregistrat în aprilie și mai 2013. {jathumbnailoff}

Dacă prima jumătate a anului nu a fost extrem de prietenoasă cu șoferii, benzina și motorina ajungând la un nivel de 6,35-6,4 lei pe litru, iulie a debutat cum nu se poate mai bine pentru aceștia.

Prețul internațional ale țițeiului, principalul responsabil, alături de guvernul României (care a majorat accizele), de scumpirile din acest an, s-a depreciat cu 3,5% în ultimele două săptămâni. Acest lucru s-ar putea vedea și în prețurile la pompă, benzina și motorina putându-se ieftini cu 10 bani pe litru.

De altfel, principala companiei care activează pe piața autohtonă a carburanților, OMV Petrom, a ieftinit, începând cu această noapte, benzina cu 5 bani pe litru, după ce, pe 1 iulie, a ieftinit motorina cu 3 bani pe litru.

Dacă pe 20 iunie țițeiul Brent atingea maximul acestui an, de peste 115 dolari pe baril, astăzi indicii futures ai petrolului și-au continuat tendința de depreciere pe piețele asiatice, în urma apariției știrii potrivit căreia Libia a fost de acord să deschidă două dintre porturile sale pentru exporturile de petrol.

Redeschiderea a două terminale de export din Libia eliberează tensiunea de pe burse

Pe New York Mercantile Exchange, țițeiul West Texas Intermediate (WTI) cu livrare în august se tranzacționa în această dimineață la 104.10 dolari pe baril, la 0451 GMT, în scădere cu 0,38 dolari față de nivelul la care a închis sesiunea de ieri. Brent-ul cu livrare în august se tranzacționa pe bursa londoneză ICE Futures Exchange la 115,05 dolari pe baril, în scădere cu 0,19 dolari.

Rebelii libieni au ajuns la un acord pentru a redeschide două terminale cu o capacitate de 560.000 de barili pe zi, terminale care ar putea asigura jumătate din exportul de petrol al Libiei. Exportul fizic al petrolului nu s-a materializat, încă.

Teama de atacuri teroriste în Irak

În ceea ce privește situația din Irak, Departamentul de Securitate al SUA a declarat că va spori măsurile de securitate în unele aeroporturi de peste mări cu zboruri directe către SUA

Cel mai mare risc în Irak pe termen scurt este un eventual sabotaj asupra instalațiilor petroliere din sud, au declarat analiștii Barclays, citați de Dow Jones.

"În 2011, producția de la cel mai mare câmp de petrol a țării s-a înjumătățit ca urmare a unor atacuri cu bombe asupra conductelor de petrol interne, rezultând în pierderea de 700.000 de barili pe zi de țiței pentru o scurtă perioadă de timp", au declarat aceștia.

2,35/1 - raportul dintre evoluția prețului petrolului și cel al carburanților

Cotațiile internaționale ale petrolului sunt unul dintre cei mai importanți factori, alături de cursul valutar și de nivelul impozitării, în funcție de care evoluează prețul combustibililor. Companiile din România folosesc în formulele lor de calcul cotațiile Platts la benzină, motorină și la țiței Ural Mediteranean. Acestea din urmă urmăresc îndeaproape evoluțiile țițeiului Brent, etalonul pe piața europeană și asiatică.

Potrivit unui studiu din 2009 al Comisiei Europene ce analizează evoluțiile prețurilor de pe piața internațională a petrolului și cele ale carburanților din UE, între 2008 și 2009 s-a înregistrat o ieftinire de 20,3% la benzină şi 20.8% la motorină, în condițiile unei scăderi a cotației barilului de 47%. Deci, pentru o ieftinire de 1% a benzinei și motorinei, a fost necesară o scădere de 2,35% a barilului de petrol.

Cu alte cuvinte, ieftinirea din ultimele 2 săptămâni a petrolului s-ar putea transforma într-o scădere cu 1,5% a prețurilor benzinei și motorinei la pompă, aproximativ 10 bani.

Majorarea accizei cu 7 cenți pe litru, dublată de modificarea modului de calcul al acesteia, care a dus la creșterea prețului benzinei și motorinei cu peste 50 de bani pe litru, a făcut primele victime oficiale: apărarea, internele, SRI și SPP, care au rămas fără bani de combustibili.

Dacă sectorul privat se protejează de majorarea de accize prin restrângerea consumului, instituțiile publice, în special cele din domeniul apărării și securității, au găsit o metodă inedită de a face acest lucru: apelează la tonele de carburanți aflate în rezervele de stat.

Două sunt motivele pentru care Ministerul Apărării şi cel de Interne, Serviciul de Protecție şi Pază (SPP) şi Serviciul Român de Informații (SRI) preferă această soluție: instituțiile publice nu mai sunt nevoite să organizeze licitații (nici în prezent, nici la momentul înlocuirii volumului de carburanți scos din rezerve) și să plătească prețul pieței, iar combustibilii (benzină, motorină și petrol pentru turboreactoare) din rezerva de stat nu sunt purtătoare de acciză. 

Combustibili acordați gratuit cu scop umanitar

Potrivit articolului 260, alin 60, litera j a codului fiscal, este scutit de la plata accizelor "orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar". Iar motivația guvernului pentru adoptarea acestei măsuri pare a "justifica" tocmai caracterul "umanitar": în bugetul de stat nu sunt suficienți bani pentru a acoperi integral cheltuielile pentru furnizarea de carburanți şi justifică urgența prin faptul că, dacă nu sunt asigurați rapid carburanții necesari, funcționarea acestor instituții din domeniul apărării şi securității naționale va fi "grav perturbată", având în vedere lipsa acută a carburanților strict necesari.

Executivul exemplifică, potrivit Mediafax, inclusiv situațiile la care se poate ajunge, şi anume imposibilitatea desfăşurării misiunilor de asigurare a protecției oficialilor români şi străini, blocarea misiunilor antiteroriste şi a transportului corespondenței secrete şi oficiale pe întreg teritoriul țării, precum şi amânarea, replanificarea sau chiar "anularea" unor angajamente asumate ca parte din contribuția națională la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară ori de poliție aeriană.

Interesant este că, în ceea ce privește combustibilii folosiți pentru aviație și navigația în apele comunitare și interne, aceștia erau oricum scutiți de plata accizelor.

Armata română este discriminată în raport cu forțele NATO de pe teritoriul României

Interesantă este și invocarea NATO și a corespondenței diplomatice în expunerea de motive. Aceasta a fost făcută probabil cu scopul de a justifica adoptarea măsurii, prin evidențierea "discriminării" de care suferă instituțiile autohtone. Pentru că potrivit Codului Fiscal, "produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:

a) în contextul relațiilor diplomatice sau consulare;

b) de către organizațiile internaționale recunoscute ca atare de autoritățile publice din România şi de către membrii acestor organizații, în limitele şi în condițiile stabilite prin convențiile internaționale privind instituirea acestor organizații sau prin acordurile de sediu;

c) de către forțele armate ale oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, altul decât România, pentru uzul forțelor armate în cauză, pentru personalul civil însoțitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora"

Petrolul își continuă ofensiva pe piețele internaționale, "stimulat" de ofensiva islamiștilor radicali din nordul Irakului, care ar putea pune în pericol producția celui de-al doilea exportator OPEC, concentrată în special în sudul țării.

Atât Brent-ul, cât și țițeiul West Texas Intermediate, s-a apreciat în această dimineață pe piețele asiatice, după ce ieri au atins un nou maxim al acestui an.

La ora 10,48 (ora României), Brent-ul cu livrare în iulie câștigase 12 cenți sau 0,11%, ajungând la 113,57 dolari pe baril, după ce ieri încheiase ziua la 113,45 dolari.

La rândul său, WTI cu livrare în luna iulie se apreciase cu 49 de decți sau 0,47%, atingând nivelul de 106,35 dolari pe baril, după ce încheiase ziua precedentă la 105,87 dolari pe baril.

Marți seara, American Petroleum Institute, o asociație a industriei de peste ocean anunțat o scădere cu 5,7 milioane de barili a stocurilor de țiței din SUA în săptămâna care s-a încheiat pe 13 iunie. Miercuri va face publice propriile date și Administrația de Informație Energetică a SUA, brațul statistic al Departamentului pentru Energie de la Washington. Analiștii citați de Wall Street Journal se așteaptă ca stocurile de petrol să scadă cu 1,1 milioane de barili.

"Riscurile geopolitice susțin în continuare trendul ascendent al Brent-ului, atât tensiunile în curs de desfășurare de-a lungul frontierei de est a Ucrainei, cât și instabilitatea din Irak", a declarat analistul Tim Evans, de la Citi Futures.

Aproximativ 100.000 de barili pe zi din producția de petrol din nordul Irakului a fost afectată până în prezent, dar pe termen lung, tulburările ar putea îngreuna viitoarele planuri irakiene de extindere a producției de petrol.

Analiștii prognozează un preț mediu al Brent-ului pentru acest trimestru cuprins între 110 dolari și 115 dolari pe baril.

Compania națională de petrol și gaze ucraineană, Naftogaz, prin intermediul căreia Kievul importă gaze rusești, a anunțat că a trimis luni, 2 iunie, conducerii Gazprom, un proiect cu amendamente la contractul existent de alimentare cu gaze naturale între cele două țări vecine.

"Acordul suplimentar prevede amendamente la termenii contractului, în ceea ce privește prețul, volumul și condițiile de furnizare a gazelor naturale," a declarat Naftogaz, într-un comunicat de presă, fără a oferi alte detalii.

Potrivit Reuters, Gazprom a amenințat să taie livrările de gaz către Ucraina, dacă Naftogaz nu reușește să plătească o parte din cele 3,5 miliarde dolari datorate pentru gazul importat.

Naftogaz a precizat, la rândul său, că a plătit deja pe 30 mai 786,3 milioane dolari pentru livrările din februarie-martie, și, prin urmare, "și-a achitat pe deplin datoria pentru furnizarea de gaze naturale către Ucraina pentru primul trimestru al anului 2014, la prețul de 268,5 dolari pentru mia de metri cubi".

Potrivit ministrului energiei de la Moscova, Rusia și Uniunea Europeană au convenit ca Kievul să plătească Gazprom 2 miliarde dolari până pe 30 mai în contul arieratelor înregistrate, și alte 500 milioane dolari până pe 7 iunie, ca o condiție prealabilă pentru o eventuală reducere de preț și pentru continuarea negocierilor.

Ucraina refuză să plătească 500 de dolari pe mia de metri cubi

A patra rundă de discuții dintre Ucraina, Uniunea Europeană și Rusia sunt programate pentru seara acestei zile.

"Încă nu avem o soluţie, dar am făcut progrese", a declarat, la Berlin, Günther Oettinger, după prima rundă a negocierilor între ministrul rus al Energiei, Aleksandr Novak, omologul său ucrainean, Iuri Prodan, şi directorii Gazprom şi Naftogaz.

La rândul său, premierul ucrainean, Arseni Iaţeniuk, a avertizat că Administraţia de la Kiev nu va accepta niciodată majorarea tarifelor la gaze impusă de Rusia. "Ucraina nu va accepta niciodată un tarif de 500 de dolari pe 1.000 de metri cubi de gaz. Luni va avea loc a doua rundă de discuţii care se vor încheia fie prin semnarea unui acord, fie prin depunerea unei plângeri la Curtea de arbitraj de la Stockholm", a avertizat Iaţeniuk.

OMV Petrom, liderul pieței de carburanți din România a ieftinit benzina și motorina, începând cu miezul nopții, cu 5 bani, respectiv 7 bani pe litru.

Mișcarea PMV Petrom vine la numai două zile de la majorarea de 41 de bani pe litru, provocată de creșterea accizelor cu 7 eurocenți pe litrul de combustibil.

Astfel, la stația OMV Petrom de pe Șoseaua Mihai Bravu nr. 321, un litru de benzină Euro '95 va costa 6,18 lei pe litru (de la 6,23 lei/l ieri), iar un litru de motorină va costa 6,22 lei (de la 6,29 lei/l ieri).

Pe 1 octombrie 2013, în perioada în care a fost anunțată majorarea de accize pentru acest an, la aceeași benzinărie, un litru de benzină Standard 95 costa 5,61 de lei, în timp ce unul de motorină standard, 5,88 lei.

Statul încasează partea leului din prețul carburanților

La aceste prețuri, ponderea taxelor indirecte (TVA și acize) în prețul unui litru de carburant va fi mai mare decât cea a comercianților în cazul benzinei, și aproximativ egală în cazul motorinei. Astfel, din prețul de 6,18 lei/l la benzină, statul va colecta 3,231 lei (1,196 lei TVA și 2,035 lei accize), echivalentul a 52,28% din preț, în timp ce comercianții vor încasa doar 2,949 lei/l (47,72%). În ceea ce privește motorina, comercianții vor încasa cu sub un ban pe litru mai mult decât statul român. Acesta din urmă va colecta taxe în valoare de 3 lei și 10 bani (49,85% din preț), în timp ce comercianții se vor mulțumi cu 3 lei și 11 bani.

Benzina - 6,18/l

accize - 2,035 lei

TVA - 1,196 lei

Stat - 3,231 lei (52,28%)

comerciant - 2,949 lei (47,72%)

Motorina - 6,22 lei/l

accize - 1,897 lei

TVA - 1,203 lei

Stat - 3,101 lei (49,85%)

Comerciant - 3,119 lei (50,15%)

Benzina și motorina se vor scumpi începând cu miezul nopții cu aproximativ 40 de bani pe litru, ca urmare a intrării în vigoare a majorării accizei la carburanți cu 7 eurocenți pe litru.

Cele mai ieftine sortimente de benzină și motorină vor costa mai mult de 6,2 lei pe litru.

Majorarea de 7 eurocenți pe litru este în realitate una de 9,2 eurocenți pe litru, ca urmare a modificării de la 1 ianuarie 2014 a modului de calcul al accizei și a includerii acesteia în baza de impozitare a TVA.

Astfel, calcularea accizei la cursul din 1 octombrie 2012, 4,5223 lei/euro, și nu la cel din 1 octombrie 2013 (4,4485 lei/euro, curs ce ar fi trebuit folosit la calcularea accizei, potrivit directivelor europene), și indexarea sa cu rata medie anuală a inflației din septembrie 2013, face ca majorarea de 7 eurocenți să fie de fapt una de 7,4 eurocenți. Iar aplicarea TVA va duce presiunea fiscală creată de majorarea accizei, la 9,2 eurocenți. Calculat la cursul din 1 octombrie 2013, impactul fiscal al noilor accize ar fi, de la 1 aprilie 2014, de 40,9 bani pe litru.

Curs efectiv de 4,738 lei/euro

Pentru 2014, cursul de schimb utilizat la calcularea accizelor va fi cel de 4,5223 lei/euro de pe 1 octombrie 2012, indexat cu rata medie a inflației de 4,77%, din septembrie 2013, și nu cursul de 4,4485 de pe 1 octombrie 2013. Cu alte cuvinte, cursul utilizat la calculul accizelor va fi de 4,738 lei/euro, cu 4,77% mai mare decât cel utilizat pentru acest an și cu 6,5% mai mare decât cursul de 4,4485 lei/euro de pe 1 octombrie 2013, curs ce ar fi trebuit utilizat potrivit vechiului cod fiscal, dar și potrivit directivelor europene, la calcularea accizei.

Noile prețuri: 6,23 lei - benzina, 6,29 lei - motorina

Astfel, la stația OMV Petrom de pe Șoseaua Mihai Bravu nr. 321, un litru de benzină Euro '95 va costa 6,23 lei/l (de la 5,82 lei/l în prezent), iar un litru de motorină va costa 6,29 lei/l (de la 5,88 lei/l în prezent).

Pe 1 octombrie 2013, în perioada în care a fost anunțată majorarea de accize pentru acest an, la aceeași benzinărie, un litru de benzină Standard 95 costa 5,61 de lei, în timp ce unul de motorină standard, 5,88 lei.

Prețurile internaționale au scumpit, și nu au ieftini, cum sperau guvernanții, benzina

Astfel, speranțele guvernatorului BNR. Mugur Isărescu, a ministrului pentru buget, Liviu Voinea și a premierului, ca evoluția prețului internațional al petrolului să "înghită" efectul majorării accizei s-au dovedit până în prezent deșarte. Dimpotrivă chiar, în ceea ce privește prețul benzinei, acesta s-a majorat suplimentar ca urmare a evoluției prețului internațional al benzinei și cel al țițeiului Ural. Benzina se va scumpi, față de 1 octombrie 2013, nu numai cu cei 50 bani implicați de majorarea accizei, ci cu 61 de bani, echivalentul unei majorări de 10,8%. {jathumbnailoff}