Energy Report

Prețul petrolului a crescut miercuri în urma anunțului președintelui american Donald Trump privind retragerea Statelor Unite din acordul nuclear semnat de comunitatea internațională cu Iranul, care a provocat îngrijorări în piață cu privire la nivelul ofertei la nivel global.

Investitorii se tem că sancțiunile anunțate de Trump vor perturba activitatea mai multor companii energetice implicate activ în Iran, dar și că mișcarea administrației americane este una riscantă, menită a înrăutăți relațiile dintre statul asiatic și aliații SUA din regiune.

"Pe termen foarte scurt, se pare că impactul escaladării situației geopolitice a fost limitat la piețele petrolului. Dar acesta nu este sfârșitul poveștii. Sancțiunile SUA ar putea afecta diferite industrii. Iar tensiunile dintre Iran și Israel s-ar putea intensifica”, a declarat Norihiro Fujito, analist la Mitsubishi UFJ Morgan Stanley Securities, citat de Reuters.

Cotații țițeiului West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) au ajuns miercuri dimineață la cel mai înalt nivel din noiembrie 2014, la 70,57 dolari / baril, în creștere cu 2,2%.

Prețul petrolului Brent a crescut la rândul său cu 2,5%, ajungând la 76,75 dolari/baril, cel mai înalt nivel din ultimii 3 ani și jumătate.

Iranul, cel de-al treilea cel mai mare producător din cadrul Organizației țărilor exportatoare de petrol (OPEC), produce aproximativ 3,8 milioane de barili pe zi sau aproximativ 4,0% din livrările de petrol ale lumii.

Trezoreria Statelor Unite a declarat că va reintroduce mai multe sancțiuni împotriva Iranului, acestea vizând atât industria petrolieră, cât și tranzacțiile cu banca centrală de la Teheran.

Prețul petrolului a înregistrat marți o nouă scădere de aproximativ 1,4%, apropiindu-se de minimul ultimelor trei luni, înregistrat săptămâna trecută, de 50,25 dolari pe baril.

Dimineață, petrolul se apreciase cu aproximativ 1% ca urmare a zvonurilor potrivit cărora cartelul statelor exportatoare de petrol, OPEC, ar fi dispus să-și prelungească perioada pe care a convenit reducerea producției, dincolo de cele 6 luni stabilite inițial.

La ora 22:00 (ora României), petrolul Brent (de referință la nivel european și global) se tranzacționa cu 50,93 dolari pe baril, în scădere cu 1,34% sau 69 de cenți față de nivelul de închidere al zilei de luni, de 51,62 dolari pe baril.

Țițeiul West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) s-a depreciat marți cu 1,45% sau 71 de cenți, tranzacționându-se la aceeași oră la o cotație de 48,3 dolari pe baril.

Potrivit Reuters, motivul deprecierii din a doua parte a zilei a fost anticiparea majorării stocurilor de petrol din SUA cu 2,6 milioane de barili de către analiști, datele oficiale urmând a fi pblicate miercuri la primele ore ale dimineții.

Potrivit unor surse OPEC, citate de Reuters, marea majoritate a statelor membre pare decisă să prelungească termenul de 6 luni pe care fusese convenită inițial plafonarea volumului de țiței extras, însă dorește să vadă mai multă implicare din partea statelor membre non-OPEC printre care și Rusia, care și-au asumat la rândul lor reduceri.

"OPEC rămâne fidelă unui plan care n-a funcționat”, susține

Phil Davis, managing partner la PSW Investments din New Jersey.

“Credem că este improbabil ca Rusia să participe la o eventuală extindere a termenului de reducere a producției”, le-a transmis printr-o notă clienților săi Commerzbank, avertizând că ar fi prematur ca investitorii să-și pună speranțele în vreo “extindere”.. Potrivit Commerzbank, pentru echilibrarea raportului dintre cerere și ofertă pe piața petrolului, OPEC ar trebui să păstreze reducerea petrolului până la finalul anului.

Companiile de energie din Rusia au supraviețuit atât prăbușirii prețului petrolului, cât și sancțiunilor impuse de statele occidentale ca urmare a costurilor scăzute de producție și, implict, a deprecierii rublei, arată o analiză Forbes.

Spre surprinderea multora, care au pus evoluția prețului petrolului pe seama unei conspirații a guvernului Statelor Unite ale Americii (SUA) menită a pune în genunchi Rusia, prin intermediul principalilor contribuabili la buget, companiile energetice, firmele care suferă cel mai mult de pe urma scăderii prețului petrolului la sub 40 de dolari barilul sunt cele americane, și nu cele rusești.

Agenția de rating Fitch a anunțat în această săptămână că niciuna din companiile importante din domeniul energetic din Rusia nu va fi retrogradată. Asta în timp ce, săptămâna trecută, concurenții de la Standard & Poor’s au anunțat că numai puțin de 29% din creanțele neperformante din SUA aparțin sectorului de petrol și gaze.

79,6% - credite neperformante în industria petrolieră din SUA

În rândul industriei, procentul de credite neperformante în total credite este de 79,6%, mai mare decât procentul înregistrat în 2009, pe timpul crizei financiare, de 70%.

Numai în ultima lună, mai multe companii energetice americane, printre care Energy XXI Ltd, Denver Parent Corp., PetroQuest Energy Inc și Chaparral Energy au intrat în insolvență sau au negociat acorduri de păsuire sau de modificare a condițiilor de ceditare cu debitorii.

Fitch a anunțat, în schimb, că ratingul companiilor rusești, fie că este vorba de Gazprom sau de Novatek, va rămâne neschimbat în următoarele 6-12 luni, la BBB-.

Deprecierea rublei vs întărirea dolarului

Explicațiile evoluției peste așteptări a companiilor ruse țin de politica monetară adoptată de Banca Centrală a Rusiei, care a adoptat la finalul anului 2014 un regim de flotare liberă. În primul rând, companiile petroliere din Rusia au un cost de producție al barilului de petrol mult sub cel al companiilor americane. Și forța de muncă din Rusia este una mult mai ieftină decât cea din SUA. Deprecierea monedei naționale nu a făcut altceva decât să păstreze avantajul competitiv al companiilor ruse. Atât principale costuri de producție (mai ales după impunerea embargoului occidental, care a determinat companiile rusești să găsească factori de producție substituibili pe piața internă), cât și costul cu forța de muncă sunt suportate de companiile rusești în ruble. Cum rubla s-a depreciat în ritm cu cel al scăderii prețului petrolului, se poate spune că respectivele companii și-au micșorat costurile în ritm cu prețul petrolului, implicit cu veniturile din comercializarea acestuia și a produselor din țiței, venituri încasate în dolari.

Companiile americane nu au beneficiat de efectul cursului de schimb, pentru că, pe de om parte piața petrolului este oricum dolarizată, iar pe de alta, dolarul s-a apreciat în perioada în care rubla s-a depreciat.

Marja de profit a companiilor rusești - în creștere

Rubla s-a depreciat de la un nivel de 30 de ruble pentru un dolar la unul de 71 de ruble pentru un dolar. În ultimele luni, cursul de schimb rublă/dolar s-a situat undeva în media a 60 de ruble pentru un dolar.

De altfel, Sberbank anticipează că o revenire a petrolului sub nivelul de 30 de dolari pe baril ar fi dublată de o depreciere a rublei la 82 de ruble pentru un dolar, depreciere suficientă pentru compensarea efectului micșorării prețului petrolului asupra raportului dintre veniturile în dolari și cheltuielile în ruble ale companiilor rusești.

În plus, giganții energetici ruși au profitat și de un Cod Fiscal favorabil, pe care guvernul rus a anunțat că intenționează să-l modifice anul viitor pentru a elimina câștigul companiilor din deprecierea monedei. Așa se face că marja de profit a celor trei giganți de stat ruși, Rosneft, Gazprom, Lukoil, nu numai că n-a suferit, dar s-a și majorat, în pofida crizei prin care trece economia rusă.

Inflația - la maximul ultimilor 13 ani

Cine a achitat însă nota de plată a “salvării” statului rus și a “principalilor săi campioni economici” de la faliment? Așa cum era de așteptat, cel care a suportat costuri a fost rusul de rând.

Populația a fost nevoită, vrând-nevrând, să pună umărul la “salvarea” statului rus și a giganților săi energetici prin achitarea unor prețuri mai mari pentru produsele cumpărate. Potrivit Profit.ro, în luna decembrie 2014 a fost înregistrată cea mai ridicată rată a inflației din ultimii 13 ani ca urmare a deciziei Băncii Centrale de a majora dobânda de politică monetară la 17%.

Salariile rușilor au rămas constante numai dacă sunt exprimate în barili de petrol

Inflația galopantă a erodat puterea de cumpărare a consumatorilor ruși. În plus, ca urmare a faptului că bugetul Rusiei este dependent de veniturile din exportul de petrol, salariile rușilor au rămas constante, însă numai dacă sunt calculate în barili de petrol. Potrivit Bloomberg, salariul mediu lunar al unui rus a rămas blocat la nivelul a 10 barili de petrol. Cu alte cuvinte, în termeni reali, salariile rușilor s-au micșorat în același ritm cu care sa redus prețul petrolului.

Principalul pericol pentru companiile ruse - propriul guvern

Dacă au reușit să trecă cu bine de problemele externe, companiile rusești s-ar putea să nu poată face față viitoarelor probleme puse chiar de propriul lor guvern. Astfel, începând din acest an, executivul de la Moscova a decis să modifice Codul Fiscal, în detrimentul companiilor petroliere. Astfel, în acest an acestea ar urma să plătească taxe și impozite suplimentare în valoare de 200 de miliarde de ruble (aproximativ 2,9 miliarde de dolari). Potrivit New York Times, Kremlinul ia în calcul o majorare suplimentară a taxelor petroliere pentru 2017, care ar majora povara fiscală impusă industriei cu 11 miliarde de dolari.

Sistemul de impozitare al industriei petroliere este unul progresiv, care ține cont de evoluția prețului petrolului. Astfel, la un preț al barilului de 100 de dolari, 74 de dolari iau calea bugetului de stat, iar 26 de dolari rămân companiilor, susține banca de investiții moscovită, Renaissance. La un preț de 35 dolari pe baril, statul rus mai încasează taxe și impozite de la industria petrolieră de doar 17 dolari pe baril, companiile rămânând cu 18 dolari.

Costul producerii și transportului unui baril de petrol în Rusia - 15 dolari

Potrivit Renaissance, costul producerii și transportului unui baril de petrol este de 15 dolari în Rusia. Dacă sunt adăugați cei 17 dolari reprezentând taxe și impozite, rezultă că industria petrolieră trebuie să se mulțumească cu un profit de 3 dolari pe baril. O nouă majorare de taxe riscă însă să evaporeze și această mică marjă, lucru de care este conștient și președintele rus Vladimir Putin, care deocamdată pare indecis. El ezită între nevoile mai urgente ale prezentului, ale bugetului de stat, și viitorul producției petroliere a Rusiei. Deja, în termeni reali, investițiile din industria petrolieră din Rusia s-au diminuat considerabil. În termeni nominali ele au crescut cu 11%, sub rata inflației de 12,9%. Deși Lukoil a anunțat o majorare a investițiilor în ruble, dacă acestea sunt exprimate în dolari dolari, de exemplu, compania rusă a investit anul trecut 9 miliarde de dolari, în scădere cu 1,5 miliarde față de anul precedent. {jathumbnailoff}

Prețul petrolului a scăzut în primele ore ale acestei dimineți, în urma reducerii estimării de creștere economică globală pentru acest an anunțată de Banca Mondială. Scăderea de pe piețele asiatice din această dimineață este una modestă însă, ea încheind o perioadă de apreciere considerabilă a țițeiului, înregistrată în ultimele două zile ca urmare a anunțului surprinzător privind diminuarea peste așteptări a stocurilor de petrol și benzină din SUA.

În cel de-al doilea (și ultimul pe acest an) raport al său, Global Economic Prospects, Banca Mondială estimează că economia globală va crește cu doar 2,8% în 2014, cu o,2% sub estimarea de creștere de 3% din Ianuarie. India ar urma să beneficieze de cea mai rapidă creștere economică în rândul marilor economii, depășind China, al cărui ritm de creștere este revizuit în scădere.

Țițeiul Brent cu scadență la patru luni pierduse până la 02:45 GMT 25 de cenți, find cotat la 65,45 dolari pe baril, în timp ce West Texas Intermediate (WTI) scăzuse cu 33 de cenți, fiind cotat la 61,10 dolari pe baril, potrivit Reuters.

Un alt element care a contribuit la stoparea tendinței de creștere a prețului petrolului este anunțul Arabiei Saudite, cel mai puternic membru al OPEC, privind majorarea producției sale la 10,33 milioane de barili pe zi în luna mai. Chiar și în Statele UNite, în pofida reducerii stocurilor, producția de țiței s-a accelerat.

“Scenariul saudiților este același: ei estimează o creștere a cererii. Retorica lor este aceea că vor trebui deci să-și majoreze la rândul lor producția și arată acest lucru prin fapte”, susține Jonathan Barratt, de la Ayers Alliance Securities din Sydney, citat de Bloomberg.

 Indicii futures ai petrolului au continuat să crească în cursul ședinței de tranzacționare de miercuri de pe piețele asiatice, ajungând la un nivel cu aproximativ 5% mai ridicat decât cel înregistrat luni, în urma reuniunii de vineri a OPEC.

Motivul: stocurile de țiței și de benzină din SUA au scăzut mai mult decât se anticipase, în timp ce Agenția pentru Informații Energetice (EIA), brațul statistic al Departamentului de Energie din SUA, și-a majorat estimările privind cererea de petrol pentru acest an.

În deschiderea ședinței asiatice Brent-ul cu scadență la patru luni era cotat la 64,97 dolari, în creștere cu 9 cenți față de nivelul înregistrat marți, iar West Texas Intermediate (WTI) la 60,60 dolari pe baril, mai mare cu 6 de cenți comparativ cu cotațiile din ziua precedentă.

Creșterile din această dimineață urmează trendul zilei de ieri, când cotațiile petrolului, benzinei și gazolinei s-au apreciat cu peste 3 procente, investitori pariind pe o diminuare considerabilă a stocurilor din SUA.

Stocurile de țiței și benzină din SUA - în scădere

“Prețul țițeiului beneficiază de o revenire puternică. Stocurile săptămânale din SUA au scăzut ce peste 6,7 milioane de barili, mult peste așteptările de 2 milioane de barili ale pieței”, a comentat într-o notă citată de Reuters, ANZ Bank.

Potrivit notei citate, analiștii băncii remarcă faptul că și stocurile de benzină au scăzut suprinzător cu 3,87 milioane de barili, în pofida faptului că un sondaj Reuters arată o anticipare a investitorilor de creștere a acestora cu 280.000 de barili.

În plus, EIA și-a revizuit și estimările privind nivelul cererii globale de petrol pentru 2015, estimări majorate cu 20.000 de barili pe zi peste cele anterioare. În opinia EIA, cererea globală va crește în 2015 cu 1,25 milioane de barili pe zi față de cererea din 2014.

ABN Amro: Petrolul se va deprecia

Cu toate acestea, analiștii citați de Reuters consideră că actuala creștere este temporară și că petrolul va scădea în scurt timp.

”Cu un nivel al producției în SUA apropiat de niveluri record, cu OPEC păstrându-și actualul nivel al producției, de 30 milioane de barili pe zi, și chiar cu posibilitatea majorării producției în unele state membre ale cartelului, actuala stare de supraproducție va persista mai mult decât se anticipa. Combinată cu estimările noastre privind un dolar mai puternic în perioada viitoare, nu face decât să accentueze riscurile de scădere”, susține raportul privind mărfurile al ABN Amro din luna iunie.

Analizele tehnice anticipează o apreciere

Analizele brokerilor arată însă un suport tehnic puternic în vederea unei aprecieri pe termen mediu și lung, dovedit de saltul de marți, când Brent-ul a depășit pragul de rezistență de 63,85 de dolari pe baril și a atins un nivel de 65,2 dolari pe baril.

Raportul EIA arată și cauzele fundamentale ale acestei evoluții: o majorare a cererii peste nivelul anticipat, o inevitabilă viitoare micșorare a producției de petrol a SUA și posibile probleme de producție în Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

În luna mai, Brent-ul a atins un preț mediu de 64 de dolari pe baril, cu peste 5 dolari pe baril mai ridicat decât cel înregistrat în aprilie.

Potrivit estimărilor EIA, Brent-ul va avea un preț mediu de 61 dolari pe baril în 2015, urmând a se majora la 67 dolari pe baril în 2016 (nivel cu 3 dolari pe baril mai redus decât în estimările anterioare ale Agenției - de luna trecută). Prețul WTI va urma evoluția Brent-ului, cu un ecart de 5 dolari pe baril față de acesta, și în 2015 și în 2016, considera EIA.

Unii brokeri consideră însă că spargerea nivelului de 65 de dolari pe barili ar putea deschide calea unor noi maxime, peste nivelul înregstrat în mai de 69,7 dolari pe baril.

 Scăderea prețului petrolului din cea de-a doua jumătate a anului trecut are multiple cauze: de la anticipațiile eronate referitoare la ritmul de creștere economică la nivel global (și implicit a cererii de țiței), la factorii geopolitici (conflictele din Orientul Mijlociu și Ucraina) până la politicile monetare laxe ale principalelor bănci centrale.

Un element atrage însă atenția, element care explică de altfel și politica non-intervenționistă a cartelului principalelor state exportatoare de petrol (OPEC): evoluția producției de țiței la nivel global.

O analiză a acestei evoluții pe ultimi trei ani făcută de Oilprice.com, pe baza datelor Agenției Internaționale pentru Energie, arată că producția de țiței a fost relativ constantă în cea mai mare parte din 2012 și 2013, însă că la finalul lui 2013 ea a decolat, majorându-se cu mai mult de 3 milioane de barili pe zi peste media din 2012 și 2013. În decembrie 2014 producția la nivel global era de 79,3 milioane de barili pe zi, cu aproape 4 milioane de barili mai mare decât minimul de 75,5 milioane barili pe zi înregistrat în septembrie 2012.

Producția SUA s-a majorat peste nivelul de creștere al producției globale

Interesant este că în timp ce producția de petrol la nivel global s-a majorat cu 3 milioane de barili pe zi, producția primilor 10 jucători de pe piață s-a mărit într-un ritm dublu, la 6 milioane de barili pe zi.

Cel mai mare producător care și-a majorat oferta de petrol a fost SUA, care și-a mărit producția cu peste 3,2 milioane de barili pe zi, urmat la distanță de Irak (cu un milion de barili pe zi) și Canada (cu 500 de mii de barili pe zi).

La nivelul continentelor, America de Nord conduce detașat (cu o creștere a producției de aproximativ 3,5 milioane de barili pe zi), urmată de Eurasia (Rusia și statele din vecinătate - cu 500 de mii de barili pe zi).

Iranul: marele pierzător

Dacă s-ar exclude primii zece mari producători de țiței la nivel global, producția de petrol s-ar diminua cu 3,1 milioane de barili pe zi.

În ceea ce privește marii pierzători, și aici există unul detașat: Iranul, care în urma sancțiunilor impuse de Occident, și-a diminuat producția cu peste 700 de mii de barili pe zi. Iranul este urmat în acest top de alte state cu diverse probleme, precum Mexicul și Libia.

Această majorare a producției, de care este responsabilă în primul rând evoluția tehnologiei de șist din Statele Unite, a avut “ghinionul” de a se suprapune peste o evoluție letargică a creșterii economice la nivel global, implicit pe o evoluție sub așteptări a cererii de petrol. {jathumbnailoff}

După o jumătate de an extrem de turbulentă, petrolul trece în prezent printr-o perioadă destul de bună, în pofida semnării acordului nuclear cu Iranul, a cărui punere în practică ar conduce la o ridicare a sancțiunilor privind exportul de petrol impuse de Occident.

În ultimele trei luni, petrolul s-a apreciat cu peste 30% față de minimul atins la începutul anului. La primele ore ale acestei dimineți, petrolul West Texas Intermediate (WTI - etalon pe piața americană) cu livrare în mai câștigase 90 de cenți, atingând nivelul de 56,64 $ pe baril. Mult mai tranzacționatul contract futures cu livrare în iunie se majorase și el cu 82 de cenți, până la un nivel de 58,14 $ pe baril.

Brent-ul (etalon la nivel global și în special pe piața europeană) cu livrare în iunie se apreciase la rândul său cu 89 de cenți, ajungând la 64,34 $ pe baril.

Motivul: Reducerea RMO din China

În spatele acestor mișcări, consideră Bloomberg stă stimulul economic aplicat de autoritățile chineze, care au decis reducerea rezervelor minime obligatorii (RMO) cu un punct procentual, până la 18,5%, nivel oricum extrem de ridicat la nivel global. Decizia guvernanților chinezi ar putea stimula creditarea cu 1,2 trilioane de yuani (194 miliarde de dolari).

Scădere a producției în SUA

O altă cauză invocată pentru aprecierea petrolului este reducerea activității de forare din SUA, în scădere cu 53% fașă de nivelul înregistrat în decembrie 2014.

Producția SUA a scăzut la 9,38 milioane de barili pe zi față de cantitatea înregistrată pe 10 aprilie. Cu toate acestea, depozitele de petrol ale SUA s-au majorat cu 438,7 milioane de barili, cel mai înalt nivel din anii ’30 ai secolului trecut.

Contractele pe termen lung (2016,2017) se ieftinesc

Cu toate acestea, perspectiva inundării pieței globale cu 500,000 până la un milion de barili pe zi de petrol iranian în 2016 sau 2017 îngrijorează piața, susține Reuters. Chiar dacă contractele futures pe termen scurt (2015 și prima jumătate a lui 2016) se apreciază, cele pe termen lung (a doua jumătate a lui 2016 și 2017) se află la un nivel inferior celui înregistrat la finalul lui 2014.

Petrolul și-a continuat evoluția pozitivă pentru cea de-a patra zi consecutivă, cea mai lungă perioadă de apreciere înregistrată din luna august a anului trecut. Astfel, în această dimineață West Texas Intermediate (WTI) depășise pragul de 51 $/baril, iar Brent-ul pe cel de 56 $/baril.

Evoluția este cu atât mai importantă cu cât datele privind ecartul dintre producție și cerere, dar și știrile referitoare la greva declanșată în SUA de sindicatul angajaților din rafinării, nu erau favorabile unei evoluții pozitive a petrolului.

După ce ieri dimineață, prețul țițeiului a suferit ca urmare a anunțului grevei din rafinăriile americane, până la finalul zilei el și-a revenit și a încheiat ziua pe un trend pozitiv: WTI (+ 1,33$ sau 2,89%) la un nivel de 49,57 $/baril, Brent-ul (+ 1,76 $ sau 3,3%) la un nivel de 54,75 $.

Până astăzi la ora 11:35 (ora României), WTI câștigase alți 1,59 $ sau 3,22%, ajungând la 51,17 $/ baril, iar Brent-ul 1,97$ sau 3,59%, fiind tranzacționat la 56,72 $/ baril.

Aprecierea din ultimele 3 zile (exceptând-o pe cea de azi) este cea mai considerabilă apreciere procentuală a Brent-ului înregistrată în ultimii 5 ani, din aprilie 2009.

Analiștii anticipează o adaptare mult mai rapidă a producției SUA la cererea globală

Explicația acestor mișcări: temerea că actualul nivel al prețurilor va conduce la reducere a producției nu numai pe termen mediu și lung, ci chiar și pe termen scurt.

Rapoartele și datele publicate în ultima săptămână, care arată o reducere considerabilă a activităților de forare în SUA, sugerează o adaptare mai rapidă decât se aștepta a ofertei la cerere, susține banca de investiții în energie Tudor, Pickering, Holt & Co., citată de The Wall Street Journal. Potrivit analiștilor băncii, pare "din ce în ce mai plauzibil" ca activitatea de forare din SUA să scadă cu 40% în a doua jumătate a acestui an, ceea ce ar implica o reducere a producției cu 600.000 de barili pe zi în 2016 față de nivelul care va fi înregistrat în 2015.

Potrivit lui Gordon Kwan, șef al departamentului de cercetare al pieței petrolului la Nomura, deja a informat clienții băncii că actuala tendință de reducere a activității de forare ar trebui să susțină o revenire a prețului petrolului până la finalul anului. O reducere cu 15-20% a producției din SUA ar elimina actuala supraproducție de aproximativ 2 milioane de barili pe zi înregistrată la nivel global.

Prețul internațional al petrolului a revenit pe o pantă negativă în această dimineață, după ce vineri a înregistrat cea mai spectaculoasă apreciere zilnică din ultimii șase, din aprilie 2009 mai exact.

Motivul deprecierii de astăzi: grava declanșată la nouă rafinării de Sindicatul United Steelworkers (USW), care reprezintă angajații din peste 200 de rafinării, terminale petroliere și fabrici producătoare conducte și produse chimice. Acesta este cel mai amplu conflict de muncă din ultimii 35 de ani din SUA.

La ora 11:41 (ora României), țițeiul West Texas Intermediate (WTI), etalon pe piața americană, pierduse 2,29% sau 1,10 $, fiind cotat la 47,14 $/baril. Brent-ul, etalon pe piața europeană, pe coasta de est a SUA și în Orientul Mijlociu, scăzuse și el cu 1,87% sau 0,99 $, fiind cotat la 52 $/baril.

Prețul petrolului afectează activitatea de explorare

Vineri, petrolul s-a apreciat cu peste 8% ca urmare a încetinirii procesului de explorare în SUA. Potrivit companiei de servicii petroliere Baker Hughes, citată de Wall Street Journal, în numai ultima săptămână s-au săpat cu 7% mai puține puțuri decât în săptămâna anterioară, ceea ce a făcut ca numărul acestora să se situeze la minimul ultimilor 3 ani, 1.223.

Astfel, WTI a câștigat nu mai puțin de 3,71 $ sau 8,3%, ajungând la 48,24 $/baril la închiderea de vineri a New York Mercantile Exchange. Aceasta este cea mai spectaculoasă apreciere zilnică a WTI din ultimii doi ani și jumătate, din iunie 2012. Și Brent-ul s-a apreciat vineri cu 3,86 $, sau 7,9%, încheind ziua la 52,99 $/baril, cea mai mare apreciere zilnică din ultimii 6 ani, din aprilie 2009.

Ultima grevă din rafinăriile americane a avut loc în 1980

Protestul United Steelworkers a fost declanșat după ce sindicatul nu a reușit să ajungă la un acord cu patronatele pentru prelungirea contractului de muncă, susține Mediafax, care citează Bloomberg.

Sindicatul a respins cinci oferte de contract făcute de Royal Dutch Shell în numele companiilor petroliere, de la începerea negocierilor, pe 21 ianuarie.

United Steelworkers nu a mai declanșat o grevă la nivel național din 1980, când protestul a durat trei luni.

O grevă a tuturor membrilor USW ar putea întrerupe 64% din producția de carburanți din Statele Unite.

Shell și reprezentanții sindicatului au început negocierile pe fondul celei mai mari scăderi a prețurilor petrolului de după 2008.

"Shell a refuzat să ne prezinte o contraofertă și a părăsit masa negocierilor. Nu am avut altă soluție decât să anunțăm greva", a declarat președintele USW, Leo Gerard.

Ray Fisher, un purtător de cuvânt al Shell, a afirmat într-un comunicat că grupul rămâne dedicat rezolvării diferendelor cu USW și speră că discuțiile vor fi reluate cât mai curând.

Majorări salariale în plină criză a petrolului

USW a cerut angajatorilor, între care Exxon Mobil și Chevron, majorări substanțiale ale salariilor, reguli mai stricte pentru prevenirea oboselii personalului și măsuri de păstrare a muncitorilor membri de sindicat, în locul angajării de personal extern, cu contract.

Rafinăriile afectate de grevă, din California, Washington, Kentucky și Texas, aparțin companiilor Tesoro, Marathon Petroleum, Shell și LyondellBasell Industries.

Persoane aproapiate situației au precizat că și alte rafinării sunt pe cale să se alăture protestului.

Acțiunile companiilor de rafinare membre ale indicelui Standard&Poor’s 500 și-au dublat valoarea din 2012, ultima oară când a fost negociat un acord cu sindicatul.

Marathon și Tesoro au intrat în 2012 între cele mai performante 10 acțiuni ale S&P 500.

Producătorii de carburanți din SUA au profitat de dezvoltarea puternică a activităților de producție de petrol din țară, susținută de exploatarea zăcămintelor de șist. Creșterea producției a contribuit la scăderea prețului petrolului american cu 55% din iunie 2014.

Acordul de muncă între sindicat și patronate se referă la salarii, beneficii, sănătate și siguranță.

Deși versiunea publică a raportului elaborat de Comisia senatorială de Informaţii a secretizat o serie de date, inclusiv numele ţărilor care au găzduit închisori secrete ale CIA, potrivit unor surse citate de Washington Post, numele de cod al centrului de detenţie construit de CIA în România este "BLACK" ("NEGRU"). Polonia are culoarea "albastru", Lituania, "violet", iar Thailanda, "verde".

Potrivit unei analize Mediafax, pornind de la această informaţie, din document ar rezulta că Agenţia Centrală de Informaţii din SUA a semnat, în anul 2002, un acord cu o instituţie decizională de rang înalt din România (neidentificată în versiunea publică a documentului) pentru găzduirea unei închisori secrete a CIA. Fondurile oferite pentru construcţia centrului de detenţie au fost de ordinul milioanelor de dolari.

"În anul 2002, CIA a ajuns la un acord cu ... din ţara ... pentru a găzdui un centru de detenţie. Sediul central al CIA a invitat biroul CIA din ţara ... să identifice modalităţi de susţinere a ... în ţara ... (...) Primii deţinuţi CIA au început să fie transferaţi la Centrul de detenţie NEGRU în toamna anului 2003", se arată în raportul Senatului SUA privind tehnicile de interogare utilizate de Agenţia Centrală de Informaţii.

Conform raportului, CIA nu informase Departamentul de Stat despre închisoarea secretă din România, iar ambasadorul american în România, Michael Guest, a calificat ca "inacceptabilă" această situaţie, cerând clarificări şi asigurări că nu vor fi utilizate tehnici brutale de interogare.

"În august 2003, ambasadorul american în ţara ... a încercat să ia legătura cu oficiali de la Departamentul de Stat pentru a se asigura că instituţia are cunoştinţă de existenţa centrului de detenţie şi de potenţialul impact asupra politicilor în relaţia cu Administraţia ţării-gazdă (România - n.red). Ambasadorului american i s-a răspuns de către biroul local CIA că acest lucru nu este posibil şi că nimeni de la Departamentul de Stat, nici măcar secretarul de Stat (Colin Powell - n.red), nu fusese informat despre existenţa închisorii CIA în această ţară. Catalogând drept «inacceptabilă» atitudinea CIA, ambasadorul a cerut un document semnat cel puţin de către consilierul prezidenţial american pentru Securitatea naţională prin care să fie descrise atribuţiile programului, inclusiv o poziţie din care să reiasă că tehnicile de interogare utilizate de CIA respectau standardele legale şi drepturile omului (...)", menţionează raportul.

În această situaţie, sediul central al CIA a cerut intervenţia adjunctului secretarului de Stat, Richard Armitage, care l-a sunat pe ambasadorul din România. "Richard Armitage a cerut CIA să îi ţină pe el şi pe secretarul de Stat informaţi, pentru a nu fi luaţi pe nepregătite când ambasadorul va exprima îngrijorare", subliniază raportul.

În mai 2004, pe fondul dezvăluirilor despre abuzurile comise în închisoarea americană de la Abu Ghraib (Irak), ambasadorul din România a cerut din nou explicaţii privind metodele de interogare utilizate de CIA, reiese din raport.

"Richard Armitage a făcut din nou afirmaţii vehemente, reproşând CIA că el şi secretarul de Stat au fost ţinuţi în afara procesului de coordonare al Consiliului american pentru Securitatea Naţională privind programul CIA. (...) Armitage a emis dubii privind eficienţa şi valoarea informaţiilor obţinute prin programul CIA", precizează raportul.

În aprilie 2005, şeful închisorii CIA din România a trimis un email în care exprima preocupări privind calitatea personalului trimis la unitatea de detenţie şi asupra programului CIA în general, rezultă din raport.

În 2006, "după publicarea unui articol în Washington Post, ... ţării ... a cerut închiderea în câteva ore a Centrului de detenţie NEGRU. CIA a transferat în scurt timp restul deţinuţilor aflaţi în acest centru", menţionează raportul.

Din document rezultă că în închisoarea CIA din România au fost deţinuţi suspecţi importanţi, printre care s-au numărat Khaled Sheikh Mohammed, considerat principalul organizator al atentatelor din 11 septembrie 2001, Janat Gul, un lider operativ al reţelei Al-Qaida, Hassan Ghul, combatant al organizaţiei teroriste, Abu Faraj al-Libi, numărul trei în ierarhia grupării, şi Abd al-Rahim al-Nashiri, un saudit implicat în atacul asupra navei militare USS Cole.

Cum a mituit SUA oficiali ai unor alte state pentru a accepta închisori clandestine CIA pe teritoriile lor

Un singur stat străin a acceptat să colaboreze până la capăt cu Statele Unite în ceea ce privește găzduirea de închisori clandestine operate de CIA pe teritoriul său pentru interogarea prin tortură a unor persoane suspectate de implicare în atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001, americanii fiind obligați, de-a lungul timpului, să închidă toate celelalte facilități ilegale de detenție ale CIA din celelalte state inițial cooperante, ca urmare a presiunilor din partea guvernelor locale, precum și a dezvăluirilor publice cu privire la programul operat de CIA.

Informația apare în rezumatul de peste 500 de pagini al raportului de anchetă al Comitetului pentru Intelligence al Senatului american cu privire la programul operat în secret din 2001 şi până în 2009 de către CIA pentru capturarea şi interogarea, în afara cadrului judiciar, a persoanelor suspectate de legături cu Al-Qaida.

De-a lungul timpului, numeroase surse concordante au dezvăluit că, în cursul programului, CIA a operat facilități secrete ilegale de detenție în țări precum Afganistan, Tailanda, Lituania, Polonia și România. În rezumatul raportului Senatului american, numele țărilor în cauză sunt ''camuflate'', locațiile respective fiind desemnate cu nume de cod reprezentând culori.

În februarie 2013, un raport al Open Society Justice Initiative arăta că un număr de 54 de ţări, între care şi România, au ajutat la facilitarea programului CIA de detenţie, extrădare extraordinară şi interogare în anii de după atentatele teroriste de la 11 septembrie.

"CIA avea nevoie de confidențialitatea și de cooperarea altor state pentru operarea facilităților clandestine de detenție, iar ambele s-au erodat semnificativ înainte ca președintele Bush să recunoască public existența programului, în septembrie 2006. Încă de la începutul programului, CIA s-a confruntat cu provocări semnificative în a găsi state dispuse să găzduiască pe teritoriul lor închisori secrete clandestine. Aceste provocări au devenit tot mai dificile odată cu trecerea timpului. Cu excepția statului [șters], CIA a fost obligată să relocheze deținuții din toate celelalte state în care înființase închisori secrete clandestine, ca urmare a presiunilor din partea guvernelor locale, precum și a dezvăluirilor publice cu privire la programul operat de CIA", se afirmă în raportul Senatului american.

"Asistență financiară" și "subvenții"

În raport se arată că "CIA a oferit plăți în cash în valoare de milioane de dolari unor oficiali ai unor guverne străine" pentru a convinge aceste guverne să găzduiască și să sprijine funcționarea de închisori secrete clandestine ale CIA pe teritoriile lor.

De exemplu, raportul prezintă cazul unei țări care a găzduit o facilitate secretă clandestină de detenție a CIA și care a refuzat la un moment dat transferul pe teritoriul său al lui Khalid Shaik Muhammad, presupusul "arhitect" al atentatelor de la 11 septembrie. Guvernul statului respectiv a revenit, însă, asupra deciziei, după intervenția ambasadorului SUA în acea țară. Luna următoare, CIA a plătit peste 1 milion de dolari unor terți neidentificați ai statului respectiv.

Potrivit unei surse oficiale citate în raport, rezidența CIA din țara respectivă a afirmat că "schimbarea de poziție a guvernului cu privire la transferul lui Khalid Shaik Muhammad poate fi pusă cel puțin parțial pe seama cadoului nostru de [sumă ștearsă] milioane dolari". Potrivit mai multor surse, Khalid Shaik Muhammad ar fi fost deținut de CIA în închisori secrete din Polonia și România, înainte de a fi transferat în facilitatea de detenție de la Guantanamo Bay.

Un alt caz prezentat în raport este cel al înțelegerii încheiate în 2002 între CIA și o instituție neidentificată dintr-un stat străin privind găzduirea unei închisori secrete clandestine a CIA pe teritoriul țării respective. "În 2003, rezidenței CIA din țara respectivă i s-a cerut de la centru să identifice modalități de a sprijini instituția locală cu care a încheiat înțelegerea să demonstreze celor mai înalte autorități din statul respectiv că apreciem în cel mai înalt grad cooperarea și sprijinul lor. Rezidența locală a CIA a întocmit o listă de propuneri de asistență financiară de [sumă ștearsă] milioane dolari. Sediul central al CIA le-a trimis cu [sumă ștearsă] milioane dolari mai mult decât fusese solicitat pentru această subvenție. Deținuți ai CIA au fost transferați la facilitatea de detenție din țara respectivă în toamna lui 2003", se afirmă în raportul Senatului SUA.

În raport se mai spune că oficialii CIA erau extrem de conștienți de cât de ușor le este să cumpere cu bani cooperarea anumitor state în ceea ce privește programul de interogare prin tortură al suspecților de implicare în atentatele de la 11 septembrie 2001. "Realizați că putem cumpăra statul [nume șters] cu [sumă ștearsă] dolari?", spune un șef de rezidență străină a CIA, citat în raport.

Șpăgi la cutie, fără număr, fără număr

Semnificativ este că aceste plăți cash secrete ilegale către oficiali guvernamentali străini au survenit într-o perioadă în care Departamentul pentru Justiție al SUA declanșase o mare ofensivă împotriva companiilor americane acuzate că au mituit autorități ale altor state în scopuri de business, în aplicarea actului normativ Foreign Corrupt Practices Act, comentează Forbes.

"Pentru a stimula guvernele străine să accepte găzduirea de închisori secrete clandestine CIA pe teritoriile lor sau să sprijine mai multe facilitățile de detenție existente, CIA a oferit plăți în cash de milioane de dolari unor oficiali guvernamentali străini. Rezidențele CIA din străinătate erau încurajate de la centru să întocmească liste de propuneri de asistență financiară pe care să le înainteze entităților guvernamentale străine, iar aceste propuneri să prevadă sume mari de bani", se mai afirmă în raportul citat.

CIA a mai plătit milioane de dolari pentru construirea și întreținerea facilităților secrete clandestine de detenție din alte state, inclusiv pentru două astfel de închisori care nu au fost utilizate niciodată. Agenția a plătit, de asemenea, peste 1 milion de dolari unor state străine pentru îngrijirile medicale acordate unui număr de cinci deținuți din cadrul programului derulat de CIA, care sufereau de afecțiuni grave.

O persoană asociată cu programul CIA, citată în raport, le-a spus anchetatorilor americani că se făceau plăți de peste un milion de dolari în cash fără nici un fel de acte, banii fiind transportați în cutii ce conțineau bancnote de 100 de dolari. "N-am stat niciodată să ținem socoteala banilor plătiți astfel, doar nu ceream chitanță", a spus persoana.

Alte state estice au recunoscut, nu și România

Parchetul din Cracovia, care anchetează informaţiile despre închisorile secrete ale CIA în Polonia, a anunţatvcă va cere acces la raportul Senatului american privind interogatoriile violente ale suspecţilor Al-Qaida după 11 septembrie. Washington Times scria, în ianuarie anul acesta, că serviciile secrete poloneze au primit, în 2002, 15 milioane de dolari de la CIA pentru a găzdui închisori secrete clandestine pentru prizonierii suspectați de legături cu Al-Qaida.

De altfel, Polonia, care nu a recunoscut niciodată oficial că a găzduit închisori secrete ale CIA, a fost deja condamnată în iulie de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru "complicitate" la torturile suferite pe teritoriul său de un palestinian şi un saudit. "Polonia a cooperat la pregătirea şi punerea în aplicare a unor operaţiuni de predare, detenţie secretă şi interogare desfăşurate de CIA pe teritoriul său", au conchis în unanimitate judecătorii europeni.

Lituania, care are pe rol o reclamație similară la CEDO, a recunoscut, în 2011, că CIA a înfiinţat pe teritoriul său două închisori cu ajutorul serviciilor de securitate ale ţării, SSD.

Macedonia a fost sanționată în decembrie 2012 pentru cazul lui Khaled el-Masri, un german de origine poloneză arestat în Macedonia în 2003 și predat agenților CIA, care l-au bătut, torturat, drogat și apoi deținut cinci luni în secret în Afganistan, fiind suspectat de legături de Al-Qaeda.

În ceea ce privește România, avocații sauditului Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri au reclamat, în 2012, deţinerea acestuia într-o închisoare CIA din România atât la CEDO, cât și la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În plângerea înaintată CEDO era indicat şi raportul publicat în iunie 2007 de fostul senator elveţian Dick Marty, raportor special atunci al Consiliului Europei, în care se afirma deja că există "suficiente elemente pentru a susţine că aceste centre secrete de detenţie gestionate de CIA au existat în Europa, între 2003 şi 2005, în special în Polonia şi România".

Ion Iliescu, Traian Băsescu, Ioan Talpeş, Ioan Mircea Paşcu şi Sergiu Tudor Medar erau citaţi în raportul "Marty" drept persoanele care au avut cunoştinţă, au autorizat sau au răspuns pentru rolul jucat de România în operaţiunile CIA legate de centrele secrete de detenţie în perioada 2003 - 2005.

Senatul României a votat, în 22 aprilie 2008, raportul Comisiei de anchetă, în care era negată existenţa unor centre de detenţie CIA. Senatorii PSD, PNL, PDL, PC şi UDMR au votat raportul Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri închiriate de CIA pe teritoriul României, în timp ce membrii grupului PRM s-au abţinut de la vot.

Mai recent, în februarie 2013, fostul șef al SIE, Teodor Meleșcanu, declara că în România nu au fost găzduite niciodată centre de detenție ale CIA.

{jathumbnailoff}

Companiile care comercializează carburanți În România au ieftinit benzina și motorina cu 13,5%, respectiv 11,1% de la momentul începerii prăbușirii prețului petrolului, un procent superior mediei europene a ieftinirilor, de 8%, calculată de Bloomberg.

Astfel,pe 19 iunie, când petrolul Brent atingea nivelul maxim al acestui an (115,71 $/baril), benzina standard se tranzacționa pe piața autohtonă la un preț de aproximativ 6,27 lei/l, iar motorina standard la unul de 6,3 lei/l. În prezent, în urma prăbușirii prețului internațional al petrolului Brent cu 42%, care a antrenat ieftiniri efectuate de companii, un litru de benzină standard costă aproximativ 5,42 lei, iar unul de motorină 5,6 lei/l.

Cu alte cuvinte, în România, în ultimele șase luni, benzina s-a ieftinit cu 13,5%, iar motorina cu 11,1%, procente superioare celui de 8% calculat de Bloomberg la nivelul întregii Uniuni Europene (UE).

SUA percepe taxe de 8 eurocenți/l, România de 70 eurocenți/l

Este adevărat că procentul ieftinirilor din România este inferior celui din SUA, unde prețul carburanților s-a micșorat cu 27%, însă explicația ține de nivelul impozitării. Dacă în SUA, guvernul se mulțumește cu taxe și impozite în valoare de 8 eurocenți pe litrul de carburant comercializat, în România el percepe numai puțin de 70 de eurocenți pe litru, reprezentând accize și TVA.

România ocupă locul 9 în UE în topul nivelului impozitării litrului de motorină 

De altfel, în urma deciziei guvernului de a îngheța valoarea în lei a accizei și în pofida faptului că românii se află pe ultimele locuri în ceea ce privește puterea de cumpărare, România se clasează pe un "onorant" loc 9 din 27 de state în ceea ce privește valoarea în euro a taxelor percepute de stat pe litrul de motorină, și pe locul al 18-lea la impozitarea litrului de benzină.

Dacă guvernul ar fi respectat Codul Fiscal și nu îngheța nivelul accizei în lei, România s-ar fi clasat pe locul al 11-lea la impozitarea motorinei și pe locul al 21-lea la impozitarea benzinei, iar dacă ar fi respectat directiva europeană, care prevedea că la calcularea accizei este valabil cursul din prima zi lucrătoare a lunii octombrie, România s-ar fi situat pe locul al 15-lea la impozitarea motorinei și pe locul al 22-lea la impozitarea benzinei.

Euro/1000 l. Sursa: Oil Bulletin (Comisia Europeană)

Dacă guvernul Ponta nu majora fiscalitatea, șoferii români ar fi beneficiat de cei mai ieftini carburanți din UE, 

Iar dacă guvernul nu ar fi majorat accizele în luna aprilie, România s-ar fi situat pe penultimul loc, atât la impozitarea benzinei, cât și a motorinei. Iar în clasamentele celor mai ieftini carburanți, România s-ar fi clasat pe locul al doilea, fiind depășită doar de Luxemburg, în cazul motorinei, și e Bulgaria, în cazul benzinei, în absența intervențiilor repetate ale guvernului Ponta asupra fiscalității carburanților. Așa, în loc ca șoferii români să cumpere cei mai ieftini carburanți din UE, ei sunt nevoiți să plătească un preț care situează România pe locul al 18-lea în clasamentul prețului la motorină și pe locul al 11-lea în clasamentul prețului la benzină. {jathumbnailoff}

Euro/1000 l. Sursa: Oil Bulletin (Comisia Europeană)

Șoferii din Uniunea Europeană, însă mai ales cei din România, care au fost loviți în aprilie de o majorare de accize, dublată de o modificare a modului de calcul a acesteia, nu vor simți prea mult efectele ieftinirii abrupte a petrolului la nivel internațional.

Și asta nu din cauza companiilor din domeniu, cum cred ziariștii și analiștii autohtoni, ci vina aparține exclusiv UE și guvernelor, consideră Bloomberg, interpretând graficul zilei.

Spre deosebire de șoferii americani, care au beneficiat de reducerea cu 27% a prețului la pompă în urma prăbușirii petrolului Brent cu 42% de la nivelul maxim înregistrat pe 19 iunie (115,71 $/baril), cei europeni au fost nevoiți să se mulțumească doar cu o reducere în medie de 8%.

Explicația dată de Bloomberg: în Europa, spațiul de manevră al companiilor este mult mai redus decât în SUA, din cauza impozitării de aproape 10 ori mai mari a carburanților și a caracterului fix al accizei, care nu este o taxă menită să varieze procentual cu evoluția prețurilor.

Astfel, impozitarea medie a galonului de carburant din UE este de 4 $, în timp ce cea din SUA, de 49 de cenți. Cu alte cuvinte, dacă statele europene percep în medie taxe și impozite de 88 de cenți pe fiecare litru de benzină și motorină comercializat, guvernul american se mulțumește cu doar 10 cenți. În plus, acciza dim UE are o valoare fixă, ea fiind aceeași și dacă ieftinirea petrolului ar duce prețurile la carburanți la 1 euro pe litru și dacă o eventuală scumpire a petrolului ar majora prețul la carburanți la 1,5 euro pe litru.

De altfel, în UE, numai taxele (accizele plus TVA) se ridică la un nivel aprope dublu decât cel al prețului plătit de șoferii americani la pompă.

"Aproximativ două treimi din prețul la pompă din UE este reprezentat de taxe (accize, TVA, plus alte taxe corporatiste - n.r.). Și nu există niciun smen că această situație se va schimba, toate guvernele europene ducând lipsă de lichidități", a declarat OLe Hansen, șef al diviziei de commodities de la Saxo Bank.

Petrolul își continua evoluția descendentă și în această dimineață, Țițeiul West Texas Intermediate (WTI) tranzacționându-se pe piețele asiatice sub valoarea de 65 $/baril, pentru prima dată în ultimii cinci ani.

Piețele sunt extrem de afectate de evoluția abrupt descendentă a prețului petrolului, evoluție consolidată în urma deciziei OPEC de a nu-și micșora nivelul producției pentru stabilizarea prețului țițeiului. Investitorii analizează în prezent consecințele noului preț al petrolului asupra evoluției sectorului energetic și a economiilor cu o mare dependență de prețul petrolului.

La ora 10:30 (ora României), WTI pierduse 2,74% sau 1,83 $, ajungând la o valoare de 64,34 $/baril, în timp ce Brent-ul se depreciase cu 2,6% sau 1,82 $m ajungând la 68,33 $/baril.

Prețul internațional al petrolului s-a depreciat pentru a cincea lună consecutiv. În noiembrie, WTI a pierdut numai puțin de 17,87%, cea mai mare depreciere lunară înregistrată di noiembrie 2008, când s-a intensificat criza financiară.

Și Brent-ul a pierdut în noiembrie 18,3%, cea mai mare scădere înregistrată de petrolul etalon pe piețele globale și în special în Europa din octombrie 2008.

Industria petrolieră a pierdut 1,3 miliarde $ 

"Este absolut uimitor. Pentru economia globală, acest lucru echivalează reducerea cu 1,3 miliarde de $ pe an a valorii sectorului de petrol", susțin de la KBC Energy Economics, citați de Wall Street Journal.

Chiar dacă această mișcare avantajează evident consumatorii și îi lovește pe producători, impactul net asupra celor mai mari două economii globale, SUA și China, va fi unul redus, din moment ce ambele produc jumătate din petrolul pe care îl consumă.

De altfel, rezultatele mai slabe decât cele așteptate ale economiei chineze sunt în parte responsabile pentru scăderea cererii la nivel global pentru țiței, una din cauzele actualei evoluții a prețului. E adevărat că statul chinez a compensat această evoluție dezamăgitoare prin achiziționarea unor cantități suplimentare de petrol (profitând de prețul mai mic de pe piețe) în vederea stocării.

Un preț de 60 $/baril va restructura producția de petrol din SUA

Potrivit companiei de consultanță energetică Facts Global Energy însă, chiar și în eventualitatea în care China va reuși să-și acopere 100% Rezervele de petrol strategice, acest lucru nu va afecta major piața. "Estimăm că prețul țițeiului va coborâ la 60 de dolari în viitoarele luni", susține FGE.

Analistul Michael Hsueh, de la Deutsche Bank, crede că un nivel de 60 de $ pe baril este menit a produce modificări în ceea ce potrivește creșterea producției de petrol din SUA.

Rubla, sub asediu

Scăderea prețurilor petrolului la un nivel nemaiîntâlnit din 2008 a condus la o depreciere suplimentară a rublei rusești, iar decizia băncii centrale a Rusiei de a a permite free-floating-ul cursului de schimb pare a avea un impact limitat asupra pierderilor.

Scăderea prețului petrolului, care a început la sfârșitul lunii iulie, a pus o presiune extrem de puternică pe rublă, afectată și de creșterea economică sub așteptări, dar și sancțiunile occidentale impuse Rusiei.

Rubla a atins un nivel de 51,85 ruble pentru un dolar în deschiderea ședinței de tranzacționare de la Moscova, ceea ce face ca deprecierea anuală a rublei în raport cu dolarul să ajungă la 36%.

Rubla a pierdut teren și în raport cu euro, fiind cotată la 64,55 ruble pentru un dolar, după ce prețul Brent-ului a coborât sub nivelul de 69$ pentru prima dată din mai 2010.

Rubla va rămâne sub presiune și în decembrie. Dincolo de condițiile nefavorabile de pe piețele internaționale, rubla va fi afectată și de datoriile ajunse la scadență. Potrivit băncii centrale de la Moscova, în decembrie companiile și băncile rusești vor fi nevoite să achite 30 de miliarde de $ datorii ajunse la maturitate în această lună, susține Wall Street Journal.

După principiul "Nu putem noi consemna / Cât de repede poate Brent-ul scădea", țițeiul etalon de pe piața europeană a pierdut astăzi numai puțin de 6,66% sau, 5,17 dolari, find cotat în prezent la 72,58 $/baril.

Motivul: OPEC a decis, așa cum era de așteptat, să-și mențină neschimbat nivelul prognozat de producție, ceea ce spulberă orice șansă a stabilizării prețului prin reducerea ofertei și anunță oficial intrarea într-un război al prețurilor, cu o țintă evidentă, companiile americane, ale căror costuri de producție sunt mult mai ridicate decât cele rusești sau saudite.

Petrolul West Texas Intermediate (WTI), etalon pe piața americană, a pierdut și el 7% sau 5,19 dolari, ajungând în rezent la 68,90 $/baril.

“OPEC a decis să abdice din rolul său de producător cu putere de decizie asupra prețului, lăsând piața să stabilească care va fi prețul petrolului. N-ar fi surprinzător ca Brent-ul sătesteze nivelul de 70 de dolari pe baril", a declarat Harry Tchilinguirian, șef diviziei de commodities al BNP Paribas SA din Londra, citat de Bloomberg.

Următoarea reuniune a membrior cartelului statelor exportatoare de petrol, OPEC, va avea loc la Viena pe 5 iunie. Decizia OPEC a fost una așteptată, ea fiind anticipată de 58% din respondenții unui sondaj efectuat de Bloomberg în această săptămână.

Ceilalți membri OPEC nu au exultat, dar nici n-au ripostat

Arabia Saudită este unul din primii trei producători de petrol din lume și, evident, principalul factor de decizie din cadrul OPEC. Ceilalți membri nu au exultat în urma deciziei, dar nici nu au criticat-o.

Astfel, ministrul iranian al petrolului, Bijan Namdar Zanganeh, a declarat, la finalul reuniunii de azi, că nu este "supărat" în legătură cu decizia luată, deși a recunoscut că “nu corespunde cu ceea ce doream noi".

Venezuela nu a ascuns faptul că a pledat pentru o reducere a cererii, în timp ce Kuwait, Emiratele Arabe Unite și Angola și-au exprimat îngrijorările asupra surplusul de producție de țiței de pe piață.

Statele membre OPEC au mai decis ca actualul secretar general al organizației Abdalla El-Badri să rămână în funcție până la finalul anului 2015.

Producția OPEC a depășit nivelul său programat în octombrie, pentru a cincea lună consecutivă. Cei 12 membri ai cartelului au produs în octombrie 30,97 milioane de barili pe zi, iar organizația estimează cererea de anul viitor pentru petrolul produs de OPEC la 29,2 milioane de barili pe zi.

Rusia se laudă cu prețul mic de producție

Un alt mare producător de petrol care ar fi putut influența evoluția ofertei de pe piața globală, Rusia, s-a declarat destul de confortabil cu decizia OPEC. Principala companie producătoare de petrol din Rusia, Rosneft, a precizat, într-o declarație dem presă că "situația de piață nu cere soluții urgente. Nimic extraordinar nu se întâmplă. Rosneft are o marjă suficientă de siguranță, dat fiind faptul că în prezent, actualele noastre costuri nete de producție sunt cele mai mici din lume, puțin peste 4 dolari pe baril".

Ultimul război al prețurilor, cel din 1986, s-a încheiat prost pentru americani

Reacția Rusiei pare similară cu cea a Arabiei Saudite, al cărei ministru de resort s-a întrebat retoric de ce nu reduce SUA producția, dat fiind faptul că, alături de Arabia Saudită și Rusia, se numără printre primii trei mari producători la nivel global. Ignorând efectul asupra execuțiilor bugetare ale celor trei state, din punct de vedere strict al business-ului, companiile americane au pe departe cel mai înalt cost de producție, în comparație cu cele rusești sau saudite. În special cele din domeniul extracției petrolului din formațiuni de șist. Cele două reacții par a confirma faptul că Arabia Saudită a declanșat un nou război al prețurilor .

Bloomberg amintește că ultima dată când producătorii privați americani au fost prinși într-un război al prețurilor orchestrat de Arabia Saudită, s-a terminat rău pentru ei. În 1986, saudiți au declanșat și permis o ieftinire masivă a prețului petrolului, de numai puțin de 67% în patru luni, prețul petrolului ajungând la 10 dolari pe baril. Industria de petrol și gaze din SUA a intrat în colaps, iar Arabia Saudită și-a recâștigat poziția de lider pe piața globală a petrolului.

Marele câștigător al evoluției descendente a prețului petrolului, cel puțin din punct de vedere geostrategic, este guvernul american, este opinia unanimă a analiștilor și specialiștilor citați de presa internațională.

În timp principalii concurenți de pe piața petrolului, Rusia și statele membre OPEC suferă de pe urma reducerii prețului țițeiului West Texas Intermediate (WTI) cu numai puțin de 32%, 73,25$/baril față de maximul de 197,73 $/baril, atins pe 20 iunie, SUA pare avea o situație de invidiat, bugetul său nedepinzând ca celelalte state mari producătoare, de veniturile din vânzarea petrolului.

Cu toate că guvernul SUA pare situat confortabil, nu aceșați lucru se poate spune de economia sa, sau cel puțin de o parte din aceasta. La un preț situat în jurul cifrei de 75 de $/baril, prețul estimat de Goldman Sachs pentru primele trei luni ale anului viitor, numai puțin de 19 regiuni de exploatare a petrolului din formațiuni de șisturi cristaline nu vor mai fi profitabile, potrivit Bloomberg New Energy Finance.

Aceste zăcăminte, printre care Eaglebine și Eagle Ford din Estul și Sudul Texas-ului, au produs aproximativ 413 mii de barili pe zi, mai mult de 40% din majorarea de producție, de 1,03 milioane de barili pe zi din ultimul an.

Majorarea producției SUA la mai mult de 9 milioane de barili pe zi a contribuit la majorarea ofertei la nivel global, care a rezultat în reducerea prețurilor la țiței cu aproximatv 32% în ultimele patru luni.

Revoluția tehnologiei de șist nu funcționează la 80$

Calculul efectuat de Bloomberg ia în calcul costul de producție, redevențele și costul cu transportul și arată că anumite zăcăminte nu vor putea fi profitabile la prețurile curente. Companii precum SandRidge Energy Inc. și Goodrich Petroleum Corp. afirmă că intenționează să extragă mai mult petrol la prețuri mai mici pentru a putea supraviețui.

“Toată lumea încearcă să se laude că va face față unuli preț de 80 $, însă acesta este doar praf în ochi. Adevărul este că revoluția tehnologiei de șist nu funcționează la 80$, punct", a declarat Daniel Dicker, președinte al MercBloc Wealth Management Solutions firmă de trading cu 25 de ani de experiență pe New York Mercantile Exchange.

Estimările cu privire la prețul de la care exploatarea petrolului din formațiuni de șist este profitabilă diferă de la specialiști la specialiști. Dacă Agenția Internațională pentru Energie (AIE) susține că 96% din producția americană de petrol de șist este profitabilă și la un preț de 80 $/baril, analiștii de la Sanford C. Bernstein LLC susțin că o treime din producția suplimentar adăugată în primele trei luni ale acestui an devine neprofitabilă la acest preț.

Bakken și Permian își permit un preț cuprins între 55 și 65 $

Profitabilitatea acestei industrii depinde de adâncimea și densitatea formațiunilor de șisturi cristaline, de accesul la rețelele de transport al petrolului și de mix-ul dintre gazul și petrolul produs.

Operatorii zăcământului Tuscaloosa Marine din Louisiana și Mississippi au nevoie de un preț de 79,52 $/baril pentru a nu trece pe pierdere, ca urmare a faptuli că trebuie să sape la o adâncime mai mare de 2 mile.

Bazinul cu cel mai ieftin preț de vânzare menit să acopere costurile este Green River din Colorado și Wyoming, cu preț estimat la doar 50,10 $/baril.

Mai multe companii, printre care Continental Resources Inc. (CLR) și SandRidge, ambele situate în Oklahoma City, au anunțat reducerea cheltuielilor de capital în perioada următoare ca urmare a prețului redus al petrolului.

În contrast cu cele 19 regiuni care vor fi afectate de ieftinirea prețului petrolului, cele mai productive zăcăminte din SUA, Bakken, din Dakoda de Nord și Permian și mare parte din Eagle Ford din Texas au produs 4,7 milioane de barili pe zi și vor rămâne profitabile la un preț internațional cuprins între 55 și 65 $/baril, potrivit lui Manuj Nikhanj, analist la Investment Technology Group Inc.

Însă ceea ce contează mai mult decât prețul la care beneficile egalează costurile de producție este faptul că prețurile mai mici reduc lichiditățile companiilor, menite a fi investite în noi capacități de producție.

Băncile de investiții sunt expuse pe piața mărfurilor

Companiile petroliere din domeniul exploatării petrolului provenit din formațiuni de șist nu sunt singurele companii americane care suferă de pe urma prețului scăzut al petrolului. Potrivit unui raport al unei comisii de specialitate a Senatului american, citat de Bloomberg, și băncile de investiții de pe Wall Street expuse pe piața mărfurilor au probleme cu calculele contabile. Astfel, Morgan Stanley , care a împrumutat 107.3 miliarde dolari de la FED în septembrie 2008, deținea în contabilitate numai puțin de 12,3 milioane de barili de petrol, în valoare de circa 979 milioane dolari în 2010. Expunerile băncilor de investiții pe piața comoditties reprezintă o risc considerabil pentru instituțiile financiare din cauza posibilității de scăderea prețurilor. {jathumbnailoff}

Rusia reprezintă cel mai are risc de securitate de pe piețele mondiale și va fi marele pierzător al scăderii prețului internațional al petrolului, reiese dintr-un sondaj realizat de Bloomberg în rândul investitorilor la nivel global.

Puși să aleagă una din cinci potențiale situații care ar putea afecta piețele internationale, peste jumătate (52%) dintre investitorii chestionați de Bloomberg au ales conflictul ruso-ucrainean drept cel mai mare risc pentru piețele financiare. 26% au optat pentru statul Islamic (ISIS sau ISIL), în timp ce Ebola a fost "preferată" de doar 4% din respondenți.

Statele Unite ale Americii (SUA) sunt percepute drept marele câștigător al micșorării prețurilor internaționale la petrol.

În prezent, Rusia se vede prinsă între ciocanul sancțiunilor economice impuse de Occident și nicovala prețurilor reduse la petrol, aflate la minimul ultimilor patru ani, ceea ce îi afectează dur economia.

Primele de risc ar putea fi afectate de conflictul ucraineano-rus

"Situația dintre Rusia și Ucraina este mult mai periculoasă pentru că în acest conflict avem de-a face un stat suveran, care încearcă să-și extindă puterea prin crearea de haos și prin amenințarea cu declanșarea unui război", susține Mikael Simonsen, director la Nordea Bank din Helsinki. "Acest lucru ar putea să ne pună pe gânduri în legătură cu cât de avansați suntem și influențeze primele de risc.", crede acesta.

Sondajul Blomberg a fost realizat între 11 și 12 noiembrie în rândul a de Selzer & Co în rândul a 510 de investitori, analiști și traderi, abonați Bloomberg și are o marja de eroare de plus sau minus 4,3 puncte procentuale.

Investitorii s-au confruntat cu o serie de crize geopolitice în acest an, de la conflictul armat din Ucraina la apariția cazurilor de Ebola din Africa sau tensiunile teritoriale persistente dintre China și vecinii săi.

Riscul violențelor politico-militare, în creștere

Gradul de risc pentru piețele financiare cu origini violente politice și militare este perceput ca fiind în creștere de 46% dintre respondenți, în timp ce 41% îl consideră stagnant și numai 13% consideră că acesta este în scădere. De altfel, până în prezent, Rusia a fost cea care a plătit cel mai mare preț ca urmare a acestui conflict: rubla s-a depreciat cu peste 30% de la începutul anului.

Rusia - marele pierzător al micșorării prețului la petrol; SUA - marele câștigător

Scăderea prețurilor la petrol au de asemenea potențialul de a modifica peisajul politic. Rusia este percepută de 51% dintre participanții la sondaj drept marele pierzător al reducerii prețului petrolului, înaintea Venezuelei (21%), Arabia Saudită (12%) și Iran (6%).

"Rusia și alte câteva state producătoare mai mici ar putea fi marii perdanți, din cauza faptului că acestea depind de un preț ridicat al petrolului pentru finanțarea bugetului de stat și a comerțului exterior", a declarat Fabian Fritzsche, de la Collineo Asset Management GmbH din Dortmund.

În ceea ce privește marii câștigători, opiniile sunt împărțite: 31% au optat pentru SUA, 18% pentru China și 15% pentru Japonia. 11% dintre investitori consideră că și Europa și India ar putea profita de pe urma acestui nivel redus al prețurilor la îiîei.

Majoritatea investitorilor europeni cred că ei și colegii lor asiatici vor fi marii câștigători, deoarece în SUA prețurile reduse vor afecta producția de petrol și gaze de șist.

"Statele Unite va beneficia de prețuri reduse, dar într-o măsură mai mică decât în UE, deoarece SUA este un mare producător de petrol", a declarat Gala Prada Sevilla, șeful fondurilor de pensii la Fiatc Seguros din Barcelona.

Veștile bune pentru șoferi, dar proaste pentru companiile petroliere care se concentrează pe segmentul de upstream, se încăpățânează să nu dispară. Dacă în ședința de tranzacționare de ieri, țițeiul Brent, etalon pe piața europeană și pe coasta estică a SUA, a căzut temporar sub nivelul de 80 de dolari pe baril, pentru a reveni până la finalul ședinței, astăzi el a încheiat ziua la un nivel de 78,31 dolari pe baril.

Brent-ul a pierdut în ședința de azi numai puțin de 2,07 dolari sau 2,6%, atingând cel mai redus nivel din septembrie 2010 încoace. Prețului unui baril de Brent a scăzut cu numai puțin de 32% față de nivelul maxim înregistrat la mijlocul lunii iunie.

Brent-ul cu livrare în luna ianuarie a pierdut și el 2,44 dolari pe baril sau 3%, ajungând la un nivel de 78,68 dolari.

Și West Texas Intermediate (WTI) a avut o zi proastă, potrivit Wall Street Journal, un baril WTi cu livrare în decembrie ajungând sub nivelul de 75 de dolari, 74,96 dolari mai exact, cel mai redus nivel din octombrie 2011.

Arabia Saudită neagă existența unui război al prețurilor

Una dintre cauzele acestei deprecieri este consiedrată de analiști poziția adoptată de Arabia Saudită, care a decis să nu-și mai micșoreze producția pentru a păstra la un nivel mai înalt prețul petrolului, atunci când acesta începe să scadă.

"Arabia Saudită este dedicată stabilităţii pieţei, iar speculațiile referitoare la un război al preţurilor în cadrul OPEC nu au bază reală", a declarat miercuri ministrul Petrolului din această țară, Ali Al-Naimi, citat de Bloomberg.

Potrivit estimărilor analiştilor, stocurile de petrol din Statele Unite, cel mai mare consumator de ţiţei din lume, au crescut săptămâna trecută pentru a şasea oară consecutiv.

Cotaţiile petrolului sunt în declin în condiţiile în care unii membri importanţi ai OPEC rezistă apelurilor de reducere a producţiei. În schimb, aceştia au micşorat preţurile exporturilor de ţiţei pe piaţa americană, unde producţia se află la cel mai ridicat nivel din ultimele trei decenii.

Venezuela, Libia şi Ecuador au cerut măsuri pentru prevenirea continuării declinului preţurilor ţiţeiului. Reprezentanţii OPEC urmează să se întâlnească în această lună la Viena.

Piața testează răbdarea OPEC

"Piața este în căutarea oricărui semnal de reducere a producției din partea OPEC, dar declarațiile ne arată ca Naimi nu se grăbește deloc să facă acest lucru", a declarat Phil Flynn, analist la Price Futures Group din Chicago. "Piața nu face altceva decât să testeze determinarea OPEC și se mișcă cu toată viteza înainte ca respectivul cartel să anunțe o eventuală schimbare", crede acesta.

Producţia de petrol a Arabiei Saudite a scăzut în octombrie cu 69.900 de barili pe zi, la 9,603 milioane de barili pe zi, cel mai redus nivel din ultimele şapte luni. Membrii OPEC au livrat luna trecută 30,253 milioane de barili pe petrol pe zi, peste ţinta organizaţiei, de 30 de milioane de barili.

China va deveni în cel mult două decenii cel mai mare consumator de petrol din lume, depășind Statele Unite ale Americii (SUA), potrivit datelor Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), citate de Bloomberg.

"Punctul de cotitură va fi undeva pe la începutul anilor '30 când consumul din China se va intersecta cu cel din SUA, iar China va deveni cea mai mare țară consumatoare de petrol", susțin experții AIE, într-un rezumat al raportului World Energy Outlook, care prevede tendințele de pe piața energiei pe termen lung, și care va fi prezentat astăzi într-o conferință de presă la Londra.

Creșterea cererii de petrol până în 2040 va fi impulsionată și de majorarea consumului în India, Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu și Africa sub-sahariana, susține AIE. Consumul economiilor dezvoltate se va micșora, acesta ajungând în SUA la cel mai redus nivel din ultimele decenii.

Țițeiul Brent a atins ieri minimul ultimilor patru ani, semnașând faptul că potrivit actorilor de pe această piață ritmul de creștere a cererii nu poate ține pasul în prezent cu cel de majorare a producției. Până acum, membrii cei mai importanți ai Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), inclusiv Arabia Saudită și Irak, par a nu dori să aplice vechea rețetă a cartelului, de diminuare a producției pe vremuri de scădere a prețului internațional al petrolului. Din contră, Membrii OPEC au decis să reducă prețurile de export al petrolului către SUA, pentru a concura producția internă americană, aflată la cel mai rapid ritm de creștere din ultimii 30 de ani, ca urmare a boom-ului tehnologiei de șist.

Producție americană de petrol provenit din exploatarea formațiunilor de șisturi cristaline va atinge maximul în următorii 10 ani, pentru ca după aceea să scadă.

Cererea de petrol la nivel mondial va crește cu 16 la sută la 104 milioane de barili pe zi în 2040, comparativ cu 90 de milioane anul trecut. Ritmul de creștere a cererii va încetini la 1 la sută pe an în 2025, în scădere față de nivelul de creștere de 2 la sută înregistrat în ultimele decenii.

Națiunile în curs de dezvoltare din Asia vor fi responsabile pentru 60 la sută din creșterea totală a cererii în această perioadă. Consumul de petrol va scădea nu numai în SUA, ci și în celelalte state membre așe Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), printre care Germania și Japonia.

"Pentru fiecare baril de petrol economisit în țările OCDE, doi barili suplimentari vor fi consumați în statele non-membre OCDE", este concluzia AIE.

Prețul internațional al petrolului este în cădere liberă de trei luni și jumătate, atât țițeiul Brent, cât și cel West Texas Intermediate (WTI) pierzând peste 20% din prețul maxim al anului înregistrat în luna iulie.

Multă lume crede că această evoluție este rezultatul unor decizii politice menite a îngenunchea Rusia, al cărei buget este dependent de prețul petrolului exportat.

Ultimele decizii ale unor state membre OPEC, cele din Orientul Mijlociu, Arabia Saudită, Quatar, Irak și Iran, de a micșora prețurile la export, validând în acest fel evoluția pieței, arată însă că nu Rusia e miza, ci companiile producătoare de petrol din formațiunile de șist din Statele Unite ale Americii.

Chiar dacă atât OPEC, a cărui producție a atins maximul ultimului an luna trecută, dar și Rusia, care a înregistrat cel mai înalt nivel al producției post-sovietice în acest an, au contribuit la majorarea ofertei de petrol la nivel global, elementul surpriză pe partea de ofertă a fost cel al petrolului produs din formațiuni de șist din SUA.

Potrivit oficialităților americane, în acest an, SUA a produs 1,1 milioane de barili pe zi în plus față de anul trecut, iar în 2015 va produce alți 963.000 de barili pe zi în plus față de acest an, atingând cel mai înalt nivel al producției din ani '70 încoace. Și asta în condițiile unei scăderi a cererii interne cu 0,2%, până la 18,9 milioane de barili pe zi în acest an, cea mai redusă cerere din ultimii trei ani din SUA.

SUA: cel mai mare producător de petrol din lume

Boom-ul tehnologiei de șist a transformat SUA în cel mai mare producător de petrol din lume, cu o producție de peste 11 milioane de barili pe zi, depășindu-și astfel principali concurenți, Arabia Saudită și Rusia. Producția de petrol la nivel global este estimată la 93 milioane de barili de petrol pe zi.

Iar estimările privind producția de petrol a SUA sunt și mai îngrijorătoare pentru Arabia Saudită și celelalte state membre OPEC. Până în 2019, se estimează că SUA va produce peste 13 milioane de barili de petrol pe zi, la actiualele prețuri. Cu alte cuvinte în 5 ani, SUA va majora producția de petrol a lumii cu peste 3%, în condițiile în care producția din celelalte state rămâne constantă.

Pariul Arabiei Saudite și aliaților săi

Așa că, în pofida faptului că, la rândul lor, au nevoie de un preț minim al petrolului pentru a-și echilibra execuțiile bugetare, Arabia Saudită, Iranul, Irakul și Quatar-ul au decis să nu mai apeleze, spre nemulțumirea celorlalți membri OPEC (mai ales Venezuela), la mijlocul tradițional de control al prețurilor, micșorarea producției, ci să adopte o tactică total opusă, majorarea producției.

Chiar dacă Iran-ul are nevoie de un preț de 140 de dolari pe baril pentru a-și echilibra execuția bugetară, Irakul, de unul de 106 dolari pe baril, Arabia Saudită, de unul de 93 de dolari, iar Quatar-ul, de unul de 65 de dolari, cele patru state au decis să declanșeze un război al prețurilor pe termen mediu și lung cu industria producătoare de petrol din formațiuni de șisturi bituminoase din SUA.

80 dolari pe baril: pragul de care s-ar putea lovi industria de șist

Motivul: aceste companii au nevoie de un preț internațional al petrolului cuprins între 80 și 85 de dolari pentru a fi profitabile. Pariul aripii beligerante a OPEC este că, pe termen lung, în pofida deficitului pe care îl vor înregistra și a datoriei publice în creștere considerabilă, vor putea forța o reducere a ofertei (și implicit o revenire a prețurilor la niveluri acceptabile) nu printr-o scădere a propriei producție, ci printr-o scădere a producției din SUA, ca urmare a scăderii investițiilor într-un domeniu devenit peste noapte neprofitabil și a eventualelor falimente.

“Dacă prețurile vor coboră sub 80 de dolari pe baril, ceea ce cred că este posibil, vom înregistra o reducere a activităților de forare în SUA", susține Ralph Eads, vicepreședinte la Jefferies LLC, citat de Bloomberg.

Potrivit lui Ed Morse, de la Citigroup, costurile de producție în cazul petrolului extras din formațiuni de șisturi cristaline sunt mult mai ridicate decât cele implicate de exploatarea resurselor convenționale, acestea ridicându-se la 50-100 de dolari pe baril, în comparație cu 10-25 de dolari pe baril cât costă exploatarea petrolului convențional.

“Dacă prețurile vor cădea brusc până la 60 de dolari pe baril, creșterea producției din SUA va deveni una negativă", susține acesta.

Scăderi abrupte ale cotațiilor companiilor americane petroliere pe bursă

De altfel, de la începutul perioadei de depreciere a prețului petrolului, cotațiile companiilor din domeniul forajului s-au micșorat cu 28,7%, cele ale companiilor de servicii petroliere, 11,1%, cele ale companiilor de producție și explorare 17%, iar acțiunile companiilor de petrol și gaze integrate au pierdut 9,5%.

Celelalte state membre OPEC suferă

Principalii dușmani ai statelor arabe membre ale OPEC care au declanșat acest război sunt colegele lor din cartel, Venezuela, Nigeria, Libia, etc, state care au ratinguri extrem de proaste și nu se pot împrumuta pe piețele internaționale pentru a acoperi deficitul necesar finanțării acestui război al prețurilor.

Rusia: Deficit de 10,3% din PIB în 2013, în absența veniturilor din industria petrolieră

Nici Rusia nu se simte confortabil în actualul climat. Dacă am exclude veniturile bugetare provenite de la industria petrolieră, Rusia ar fi avut în 2013 un deficit bugetar de 10,3% din PIB, și asta în condițiile unei ruble mult mai puternice decât cea din prezent.

Potrivit Oil Price. la fiecare scădere cu un dolar a barilului de petrol, Rusia pierde venituri de 2,1 miliarde de dolari. Scăderea abruptă a prețurilor internaționale din ultimele luni ar putea văduvi bugetul de stat al Rusiei cu o sumă cuprinsă între 30 și 40 de miliarde de dolari. {jathumbnailoff}

Țițeiul Brent, etalonul de pe piața europeană, a coborât sub nivelul de 90 de dolari pe baril, pentru prima dată în ultimii patru ani, ca urmare a faptului că cererea globală nu poate ține pasul cu majorarea ofertei.

Și West Texas Intermediate (WTI), market maker pe piața americană, și-a continuat declinul, situându-se mult sub pragul de 85 de dolari, la un nivel de 83,59 de dolari pe baril, cu 20% sub nivelul maxim atins ăîn acest an, ceea ce face ca ambele tipuri de țiței să intre în zona denumită bear market.

Prețul de 88,11 dolari pe baril atins de Brent-ul cu livrare în noiembrie pe bursa londoneză ICE Futures Europe este cel mai redus nivel înregistrat din decembrie 2010. Ieri, Brent-ul cu livrare în noiembrie a pierdut numai puțin de 1,94 dolari sau 2,2% și a beneficiat de o primă de tranzacționare de 4,49 dolari față de WTI, în creștere considerabilă față de prima înregistrată pe 3 octombrie, de 2,57 dolari.

WTI cu livrare în noiembrie a pierdut în această dimineață 2,18 dolari, pe New York Mercantile Exchange, ajungând la un nivel de 83,79 dolari. Ieri, WTI pierduse alți 1,54 dolari, încheind ziua la 85,77 dolari pe baril, cel mai redus nivel din decembrie 2012. În ultima săptămână WTI s-a depreciat cu numai puțin de 6,6%.

Arabia Saudită a redus prețurile de export la minimul ultimilor 6 ani

Pe partea de ofertă, Rusia și-a majorat producția la maximul perioadei post-sovietice, revoluția tehnologiei de șist a impulsionat producția și în SUA, iar OPEC au produs cea mai mare cantitate de petrol din ultimele 13 luni. Cererea în schimb a dezamăgit crunt, evoluția creșterii economice din China și din Europa, în special din Germania, fiind mult sub așteptări.

Dacă piețele așteptau o reacție a cartelului statelor exportatoare OPEC, acestea au avut parte de o surpriză. În loc să micșoreze producția, principalul membru PEC, Arabia Saudită a redus prețurile de export către Asia la minimul ultimilor 6 ani. Piața a interpretat anunțul Arabiei Saudite ca o încercare a acesteia de a-și păstra cota de piață raportată la celelalte state membre OPEC, indiferent de nivelul prețului. Potrivit BNP Parisbas SA. aceasta e o interpretare greșită, actualul nivel al Brent-ului aflându-se mult sub intervalul 95-110 dolari pe baril, necesar echilibrării execuției bugetare a Arabiei Saudite, ceea ce va antrena în viitorul apropiat o reducere a producției din partea acesteia. Experții anticipează o reducere a producției cartelului OPEC între 500 de mii și un milion de barili pe zi.

“Asistăm la o fază a capitulării pe piața petrolului, în care investitorii se adaptează realității asaltului ofertei. Elementul declanșator a fost anunțul reducerii prețurilor de către Arabia Saudită. Suntem însă în zona de preț în care OPEC ar putea considera că e timpul să acționeze", susține Ric Spooner, de la CMC Markets din Sydney, citat de Bloomberg. {jathumbnailoff}

Majorarea producției de petrol în Rusia și SUA, precum și ritmurile de creștere economică dezamăgitoare din Europa și China au făcut ca prețurile internaționale ale petrolului să ajungă la cel mai redus nivel din ultimii doi ani.

Țițeiul West Texas Intermediate (WTI) se tranzacționează la minimul ultimelor 17 luni, în timp ce Brent-ul a ajuns la cel mai redus nivel din ultimele 25 de luni (din iulie 2012).

La prima vedere, evoluția prețului internațional al petroluli avantajează șoferii, care ar trebui să beneficieze de reduceri de prețuri la carburanți. Însă actualul nivel afectează profitabilitatea producătorilor, care vor fi nevoiți să ia măsuri în acest sens. Care vor fi acestea, încă nu se știe, însă nu este exclusă o eventuală reducere a producției de către marile state producătoare și de către marile companii din domeniu.

WTI cu livrare în noiembrie se tranzacționa în această dimineață la un nivel de 87,62 dolari pe baril, în creștere cu 31 de cenți față de nivelul de închidere al zilei de ieri. Ieri, WTI a pierdut 1,54 dolari, ajungând la 87,31 dolari pe baril, cel mai redus nivel înregistrat din aprilie 2013 încoace.

Brent-ul cu livrare în noiembrie a câștigat la rândul său 18 cenți în această dimineață, ajungând la 91,56 dolari pe baril. Prima de tranzacționare a Brent-ului în raport cu WTI este de 3,98 dolari, după ce ieri ea s-a situat la 4,07, cel mai ridicat nivel din ultimele două săptămâni.

“Prețurile reflectă atât oferta, cât și cererea precară din Europa și China", susține Jonathan Barratt, de la Ayers Alliance Securities din Sydney, citat de Bloomberg, și care mai prezice că investitorii ar putea vinde conratele pe WTI, în cazul în acre acesta revine la un nivel mai mare de 90 de dolari pe baril. "Cred că 85 dolari pe baril reprezintă pragul minim pe care ar putea să-l atingă WTI", a adăugat acesta.

Țițeiul WTI a pierdut 11% în acest an ca urmare a majorării producției din SUA și Rusia.

Noul Război Rece dintre Statele Unite și SUA, cauzează victime colaterale, în special în rândul populației și a companiilor private.

Dacă Rusia a decis să închidă trei McDonalds-uri, invocând siguranța alimentară, Departamentul de Energie al SUA a interzis deja angajarea de savanți ruși în laboratoarele sale, dar a și întârziat sau chiar interzis participarea oamenilor de știință americani la reuniunile de specialitate organizate în Rusia, ca și orice colaborare în domeniul tehnologiei spațiale.

Au fost, de asemenea, introduse limitări cu privire la schimburile științifice cu Rusia, Washington-ul suspendând inclusiv un acord privind energia nucleară semnat în septembrie anul trecut de către secretarul de energie din SUA Ernest Moniz (fizician), și omologul său rus, Serghei Kirienko. Potrivit acestui acord, savanții ruși aveau acces la Los Alamos National Laboratory - unul dintre cele trei laboratoare nucleare americane -, iar americanii obțineau un acces similar la laboratoarele de cercetare nucleare rusești.

Departamentul pentru energie al SUA a anulat vizitele angajaților săi și le-a interzis să călătorească în Rusia, cu excepția vizitelor legate "securitatea nucleară", "armele de distrugere în masă" și "interesele naționale de nivel înalt".

Incertitudine în rândul savanților americani

Interdicțiile impuse de Washington au provocat incertitudine în rândul mai multor fizicieni importanți, cum ar fi cei care intenționau să participe la conferința organizată de Agenția Internațională pentru Energie Atomică pe tema fuziunii atomice, care va avea loc în St Petersburg în octombrie. Până în prezent, niciunui participant din SUA nu i-a fost refuzată permisiunea de a călători, însă nici nu au primit permisiunea de a merge. Siegfried Hecker, fost director de la Los Alamos, avertizează cu privire la deteriorarea situației în ceea ce privește problemele nucleare. "Este nevoie de cooperare pentru a face față problemelor precum securitatea nucleară din Rusia și restul lumii, amenințărilor reprezentate de traficul cu materiale nucleare, terorismului nuclear, dar și pentru a limita răspândirea armelor nucleare", susține acesta, potrivit Physics World.

Departamentul pentru Energie al SUA a interzis, totodată, pe termen nelimitat, vizitarea laboratoarelor de cercetare americane de către savanții de origine rusă, chiar dacă a permis unele excepții, în cazul oamenilor de știință de naționalitate rusă, aflați deja pe teritoriul SUA.

Savanții ruși din SUA se tem de o nouă "vânătoare de vrăjitoare"

Politicile Washington-ului au creat o atmosferă de îngrijorare în special în rândul oamenilor de știință născuți în Rusia, dar care lucrează de mai mult timp în SUA. "Credem că suntem priviți cu suspiciune și ne temem să facem mișcări care pot fi interpretate ca fiind motivate politic", a declarat Artem Oganov, director al Centre for Materials by Desig al Universității Stony Brook și președinte al Asociației Oamenilor de Știință Ruso-Americani.

Oganov a precizat că se "se gândește serios" să se întoarcă în Rusia și că se teme să accepte finanțări rusești în vederea organizării conferinței anuale a Asociației, care va avea loc în noiembrie, "pentru a nu fi acuzat că este KGB-ist". Istoria recentă este plină de astfel de exemple ridicole, în special în perioada Războiului Rece.

"Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este o tragedie umană, care aduce, de asemenea, o mare pierdere pentru știință", susține Oganov, născut de altfel în Ucraina. "Cred că sancțiunile occidentale, limitarea schimbului de cunoștințe științifice cu alte țări, sunt contraproductive și imorale. Nu avem dreptul de a limita cunoașterea științifică", afirmă savantul de oricgine rusă.

Ultimele sancțiuni economice impuse ieri de Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană par a fi fost primite cu urale de politicienii și jurnaliștii occidentali, și nu numai.

Mai puțin încântate au fost bursele, care s-au înroșit brusc, inclusiv cele americane. Astfel, Dow Jones a pierdut 0,42%, iar Nasdaq 0,05%. Și indicele S&P 500 a scăzut cu 0,45%.

Dar ce știu piețele și nu știu politicienii și jurnaliștii? Două lucruri simplu: că aceste tipuri de sancțiuni nu dau mai niciodată rezultate și că în urma impunerii unor sancțiuni economico-financiare vor suferi oameni și companii nevinovate, nu numai de naționalitate rusă, în acest caz, ci și cetățeni și companii ai unor state care au impus aceste sancțiuni.

Prima companie europeană care a anunțat posibile pierderi ca urmare a unei eventuale noi extinderi a sancțiunilor impuse Rusiei a fost gigantul britanic BP, care susține că este posibil să-i fie afectate obiectivele strategice și de business din Rusia.

Vânzările Renault în Rusia au scăzut cu 8%

Însă britanicii nu sunt singurii care suferă. Francezii de la Renault au anunțat marți o scădere dramatică a vânzărilor din Rusia în prima jumătate a anului. Renault, care, alături de de partenerii săi japonezi, controlează compania rusească Avtovaz, cea mai mare companie producătoare de autovehicule di Rusia, au precizat că vânzările le-au scăzut cu 8% față de cele din prima jumătate a anului trecut.

"Ne aflăm într-o situație în care devine din ce în ce mai complicat să știm ce sancțiuni vor fi aplicate și care va fi impactul acestora", a declarat Jerome Stoll, unul dintre executivii Renault, citat de Financial Times.

Exporturile germane în Rusia au scăzut cu 14%

Exporturile de bunuri ale celor 27 de state membre UE în Rusia au reprezentat doar 7% din totalul exporturilor UE, aproximativ 123 de miliarde de euro, susține un raport al Standard & Poor’s, în timp ce exporturile serviciilor au fost de 28 miliarde de euro.

Însă expunerea statelor este diferită, o mai mare expunere având în special statele est europene și Finlanda.

În ceea privește Germania, cea mai importantă economie europeană, potrivit Wall Street Journal, doar 3,3% din exporturi iau calea Rusiei. Economia germană este mai sensibilă la o eventuală reducere a ritmului de creștere a economiilor Chinei, SUA sau Franței, decât al celui al economiei ruse.

Cu toate acestea, potrivit unui sondaj recent, companiile germane resimt deja reducerea încrederii în economia rusă. Astfel, chiar dacă reduse, exporturile către Rusia au scăzut cu 14% în primele patru luni ale lui 2014.

Exxon, Statoil și Eni au semnate parteneriate cu Rosneft

BP nu este singura companie de petrol și gaze expusă pe Rusia. ExxonMobil are semnat un parteneriat cu Rosneft de explorare în Marea Arctică, parteneriat care foarte probabil va fi afectat de interzicerea exportului de înaltă tehnologie în Rusia, înaltă tehnologie absolut necesară în acest proiect.

Și norvegienii de la Statoil și italienii de la Eni au semnate parteneriate similare cu Rosneft, care la rândul său a devenit, recent cel mai mare acționar al Pirelli, și se află în negocieri avansate să achiziționeze și divizia de trading în petrol și gaze a Morgan Stanley.

Companiile rusești ar putea intra în default, ceea ce ar zgudui sistemul bancar european

Însă și mai gravă ar fi o nouă extindere a sancțiunilor financiar-bancare impuse Rusiei de SUA și UE. Potrivit unor analiști citați de Wall Street Journal, Putin ar putea să "realizeze" beneficiile unui eventual default al companiilor de stat ruse, default care ar putea lovi piețele financiare din Europa și SUA, în special sistemul bancar european.

Potrivit datelor publicate de Bank for International Settlement, băncile franceze aveau la finalul lunii martie o expunere de 50,3 miliarde de dolari pe companiile ruse, băncile italiene una de 27,2 miliarde de dolari, cele germane o expunere de 23,1 miliarde de dolari, iar cele italiene una de 16,8 miliarde de dolari.

Și nu au trecut decât puțini ani de la ultimul cutremur care a lovit sistemul bancar european.

Prima companie europeană care a anunțat posibile pierderi ca urmare a unei eventuale noi extinderi a sancțiunilor impuse Rusiei a fost gigantul britanic BP. 

BP, care deține 20% din acțiunile celei mai mare companii petroliere ruse, Rosneft, este, de altfel și compania europeană care riscă să piardă cel mai mult de pe urma embargoului economico-financiar impus Rusiei și mai ales de pe urma interdicției pusă la exportul de înaltă tehnologie destinată sectorului energetic din Rusia.  

"Orice nouă eroziune a relațiilor noastre cu Rosneft sau orice nouă sancțiune economică impusă Rusiei, ne-ar putea afecta obiectivele noastre strategice și de afaceri din Rusia, nivelul cifrei de afaceri, al investițiilor în Rosneft și în cele din urma, ne-ar putea costa chiar reputația", a declarat, potrivit Bloomberg, BP în comunicatul care a însoțit prezentarea rezultatelor financiare pe trimestrul al doilea.

BP a raportat o creștere a profitului cu 34% pe cel de-al doilea trimestru al anului. Nu mai puțin de un miliard de dolari din venitul net al Bp provine de la Rosneft, față de doar 218 milioane de dolari cât a fost înregistrat în perioada similară a anului trecut.

BP a primit săptămâna trecută dividende în valoare de 690 de milioane de dolari de la Rosneft, însă a precizat că dividendele pe anul în curs sunt în prezent puse în pericol. Participația BP la Rosneft este cotată la aproximativ 15 miliarde de dolari.

"Până în prezent, sancțiunile nu au avut nici un efect advers asupra BP sau asupra Ruhr Oel GmbH”, o rafinărie deâținută în comun de BP și Rosneft, se precizează în comunicat.

Situația BP este extrem de sensibilă și ca urmare a deciziei unui tribunal danez în urma căreia Rusia ar trebui să achite 50 de miliarde de dolari foștilor acționari ai Yukos Oil exprpriați cu forța de statul rus. Iar Rosneft și Gazprom ar putea fi târâte prin tribunale, fiind principalele beneficiare ale activelor naționalizate de statul rus de la Yukos Oil.

În pofida rezultatelor excelente prezentate, acțiunile BP au pierdut 2,5% pe bursa londoneză, atingând cel mai redus nivel din 17 aprilie.

Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană au extins concomitent sancțiunile economice impuse Rusiei, printre noile interdicții figurând și exportul de înaltă tehnologie destinată sectorului energetic rus.

"Un acord politic a fost găsit pentru o serie de sancțiuni economice", în cursul reuniunii ambasadorilor celor 28 de state membre, a anunțat un purtător de cuvânt al Serviciului diplomatic european.

Sancțiunile vizează blocarea accesului la piețele financiare europene, interzice vânzările de armament, comerțul cu tehnologii sensibile şi cu bunuri de uz militar şi civil.

În plus, Bruxellesul a decis blocarea activelor a patru oameni de afaceri ruşi apropiați ai preşedintelui Vladimir Putin, acuzați că beneficiază de anexarea Crimeei.

SUA a extins la rândul său sancțunile impuse Rusiei. "Blocăm exporturile unor bunuri și tehnologii destinate sectorului energetic rusesc. Extindem sancțiunile la alte bănci și companii din domeniul apărării. Suspendam oficial credintele și finanțările pentru proiecte de dezvoltare în Rusia", a explicat președintele Barak Obama.

SUA au interzis tranzacțiile VTB, a doua cea mai mare bancă din Rusia, Bancii Moscovei si Băncii Agricole rusești, principalul creditor al agriculturii.

Rușii vor să introducă termenul de "stat agresor" în legislație

Parlamentarii ruși, în schimb, iau în considerare introducerea termenului de "stat agresor" în legislația rusă, referitor la țările care impun sancțiuni Rusiei şi cetățenilor săi, relatează ziarul Izvestia în ediția de marți, citat de RIA Novosti în pagina online.

Potrivit unor surse citate de Izvestia, un "stat agresor" va fi definit ca "un stat care introduce sancțiuni împotriva Federației Ruse, cetățenilor ruşi şi entităților legale ruse".

Mediafax recizează că amendamentele propuse de Evgheni Fedorov şi Anton Romanov, membri ai partidului Rusia Unită, vor fi adăugate în mai multe legi federale, inclusiv legea contractelor şi reglementările de audit.

"Pentru a proteja fundamentele ordinii constituționale, a asigura apărarea şi securitatea țării şi pentru a proteja piața internă şi dezvoltarea economică națională, Guvernul Rusiei va avea dreptul de a aproba o listă de state agresoare", se arată într-o notă explicativă ataşată proiectului legislativ.

Conform documentului, entitățile juridice străine şi persoanele din "state agresoare" vor avea interdicție de a realiza servicii de consultanță şi audit în Rusia.

"Toate cele şase mari companii americane care oferă servicii de audit şi consultanță în Rusia - Deloitte, KPMG, Ernst & Young, PricewaterhouseCoopers, Boston Consulting Group şi McKinsey - vor fi incluse pe listă", a declarat Evgheni Fedorov, citat de Izvestia.

Proiectul legislativ ar urma să fie trimis miercuri spre examinare Guvernului.

Președintele american Barack Obama a anunțat ieri extinderea pachetului de sancțiuni economice impuse Rusiei de la persoane fizice la companii. Printre companiile vizate se numără cel mai mare producător rus de petrol Rosneft, dar și alte firme din domeniul energetic, industria de apărare sau societățile financiare. Nici celebrul producător de armament rusesc Kalashnikov Concern nu a scăpat de sancțiuni, care însă, surprinzător, au ocolit gigantul rus Gazprom.

Extinderea sancțiunilor către Gazprom, care furnizează o treime din importurile de gaz din UE, ar fi afectat probabil mult prea dur economia europeană. 

Noile sancțiuni sunt rezultatul unor consultări strânse cu liderii europeni, care au anunțat un pachet mai puțin ambițios, susține Reuters.

Impactul final al sancțiunilor americane va depinde însă de decizia UE, de a extinde la rândul său propriul pachet de sancțiuni impus Rusiei. Și asta pentru că măsurile vizează blocarea accesului unui număr important de companii rusești la finanțarea în dolari pe termen mediu și lung. Însă acestea nu vizează înghețarea activelor companiilor sau nu interzic companiilor americane să semneze contracte cu firmele rusești vizate.

Gazprom, iertat, Gazprombank sancționat

Printre firmele rusești cărora le va fi blocat accesul la finanțări pe un termen mai mare de 90 de zile se mai numără Gazprombank, banca prin intermediul căreia se realizează operațiunile de export de gaze rusești, Novatek, al doilea cel mai mare producător de gaze din Rusia și Vnesheconombank (VEB) o bancă de stat rusă care acționează ca agent de plată pentru guvernul rus și pentru opt firme de armament.

UE blochează finanțarea proiectelor publice din Rusia

La rândul său, potrivit Bloomberg, UE a anunțat că va stopa creditarea proiectelor noi din sectorul public din Rusia de către Banca Europeană de Investiții și că va încerca să blocheze acordarea de noi credite către Rusia de către Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

Oficiali Trezoreriei americane au declarat că este prima dată când Statele Unite au impus astfel de măsuri strict direcționate, deoarece urmărește obținerea unui impact maxim asupra Rusiei, unul dintre cei mai mari producători de energie la nivel global, evitând în același timp orice șoc imediat la piețele globale de petrol sau de companiile americane și europene.

Putin: Vor suferi companiile americane

Președintele rus Vladimir Putin, aflat la summitul BRIC din Brasilia, a declarat că sancțiunile vor afecta companiile energetice din SUA, și că acestea sunt menite să conducă relațiile ruso-americane într-o "fundătură."

Potrivit analiștilor, sancțiunile anunțate sunt limitate și sunt de natură să determine mai degrabă un "razboi al cuvintelor".

"Cred că impactul asupra vânzărilor de petrol va fi neglijabil", a declarat Douglas Jacobson, avocat la Jacobson Burton în Washington, citat de Reuters.

Sancțiunile vizează finanțările, și nu vânzările 

Sancțiunile vor împiedica companiile rusești de la accesarea de capitaluri proprii sau obținerea de credite cu o maturitate de peste 90 de zile de pe piețele americane, cu scopul de a majora costurile de finanțare ale acestora.

Statele Unite au impus deja mai multe runde de sancțiuni asupra înalților funcționari ruși și ucraineni, fiind vizat inclusiv directorul executiv al Rosneft, Igor Sechin. Însă acestea au avut un impact limitat asupra industriei de energie din Rusia, principalul motor al economiei rusești.

Nu este încă clar cât de mare impact vor avea noile sancțiuni asupra Rosneft, care a avut vânzări de 40 miliarde dolari în primul trimestru al anului, echivalent cu 8,6 la sută din PIB-ul Rusiei.

BP și Exxon, printre potențialele victime

Noile sancțiuni nu par a afecta vânzările de petrol ale Rosneft, însă pot ridica semne de întrebare cu privire la finanțări de peste 15 miliarde de dolari, cuprinse în acorduri semnate de Rosneft cu companii occidentale, printre care BP, care deține acum aproape o cincime din Rosneft.

CEO-ul Rosneft, Igor Sechin, a afirmat că sancțiunile nu vor afecta proiectul actual acord al Rosneft cu ExxonMobil, dar că vor deteriora acțiunile băncilor și companiile companiilor americane care au semnate acorduri cu compania rusească.

Exxon Mobil Corp (XOM) și Rosneft au semnat un acord prin care vor începe explorarea de hidrocarburi în Oceanul Arctic, explorare care vizează un zăcământ ce poate deține mai mult petrol decât Marea Nordului. În schimb, Rosneft are opțiunea de a cumpăra din portofoliu Exxon proiecte de explorare în SUA, Golful Mexic, West Texas și provincia canadiană Alberta.

Rosneft are 13,7 miliarde de dolari datorii scadente în acest an

Potrivit lui Anders Aslund, senior fellow la Institutul Peterson pentru Economie Internaționala din Washington, citat de Bloomberg, impactul noilor sancțiuni asupra Rosneft va fi unul semnificativ, însă numai pe termen lung. În acest an Rosneft are scadente datorii de 13,7 miliarde de dolari, din totalul datoriei de 74 miliarde de dolari, datori ce trebuiesc rostogolite. Extinderea maturităților va fi făcută probabil în detrimentul investițiilor pe care compania ar trebui să le facă.

Adevărata țintă: rezervele Bancii Centrale a Rusiei

Conform unui oficial american, citat de Wall Street Journal, noile măsuri vor afecta în timp finanțarea în dolari a economiei rusești, punând presiune pe Banca Centrală a Rusiei. Având accesul blocat la finanțarea în dolari, firmele rusești vor cumpăra valuta americană de la Banca centrală de la Moscova, care deja a vândut din rezervele sale în dolari și aur pentru a susține rubla. Rezervele în dolari și aur ale băncii centrale moscovite au scăzut de șa 509,6 mii de miliarde în ianuarie la 478,3 mii de miliarde în iulie.

Kalashnikov, doar pe piața second-hand

În ceea ce privește firmele din industria rusă de apărare, sancțiunile au fost extinse și la nivelul vânzărilor. Astfel, potrivit Trezoreriei americane, citate de Wall Street Journal, americanii care deja dețin arme Kalashnikov le pot deține în continuare sau le pot vinde pe piața second-hand, însă nu pot cumpăra alte, direct sau indirect, de la firme rusești.

Creșterea consumului de petrol din Statele Unite ale Americii va inversa trendul din ultimii patru ani de declin al cererii din statele dezvoltate și va conduce la o majorare a cererii la nivel global, a declarat joi Organizația Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC). 

Estimările OPEC, primele făcute de vreo organizație a producătorilor de petrol pentru 2015, arată că majorarea cererii din SUA se va alimenta în primul rând din producția internă, ca urmare a boom-ului produs de exploatarea masivă a petrolului și gazelor de șist de peste Atlantic.

Potrivit Wall Street Journal, estimările OPEC ar putea inversa și actualul trend de reducere a prețului petrolului, care în ultima săptămână a coborât vertiginos ca urmare a veștii deschiderii a două terminale de export din Libia. 

OPEC estimează, în raportul său lunar, că, pe fondul unei reveniri economice robuste, consumul mondial de petrol va crește cu 1,21 milioane de barili pe zi în 2015, comparativ cu o creștere de 1,13 milioane de barili pe zi în acest an.

Creșterea accelerată a cererii va fi determinată pentru prima oară din 2010 în cea mai mare parte de majorarea cererii din statele industrializate, în special a SUA, unde creșterea va fi de 180.000 de barili pe zi în 2015, comparativ cu o creștere de 160.000 de barili pe zi în acest an. 

În ultimii ani, India și China au fost motoarele de creștere a cererii de petrol la nivel global, însă datele OPEC arată pentru anul viitor o creștere a consumului acestora mai redusă decât cea din SUA.

Cea mai eficientă măsură economică pe care Occidentul ar putea să o adopte împotriva Rusiei nu este liberalizarea exporturilor de gaze în SUA, care are nevoie de câția ani pentru a se materializa, ci vânzarea de către Washington a rezervelor strategice de petrol pe care le deține.

Scoaterea pe piață a stocurilor de petrol deținute de Administrația de la Washington ar putea micșora prețul barilului de țiței cu 10-12 dolari, fapt ce ar avea un impact considerabil asupra veniturilor statului rus, care se bazează în principal pe exportul de hidrocarburi.

Cel puțin aceasta este opinia lui Philip K. Verleger Jr., fost director al Biroului de Politici Energetice al Trezoreriei SUA în administrația Carter, exprimată în Financial Times.

Washington-ul a scos deja pe piață 5 mil de barili

Săptămâna trecută, așa cum a anunțat Energy Report, Administrația SUA a pus pe piață o cantitate de 5 milioane de barili de petrol din rezerva sa strategică. Oficialii americani au insistat că vânzarea nu are nimic de-a face cu evenimentele internaționale.

Mulți experți s-au întrebat dacă cele 5 milioane de barili sunt suficiente pentru a atrage atenția Rusiei, cu atât mai mult cu cât legislația SUA interzice încă exportul de țiței.

"Acesta ar putea fi un mesaj al președintelui Obama către guvernul rus, prin care să-i atragă atenția că poate influența oricând prețul internațional al petrolului", a declarat Dominick Chirichella, de la Institutul de Management Energetic din New York.

În urma anunțului, petrolul West Texas Intermediate (WTI) a pierdut numai puțin de 2 dolari, ajungând la mijlocul zilei de joi la 97 dolari pe baril.

Arma de 694 milioane de barili de țiței

În opinia lui Verleger Jr., aceasta este o alternativă viabilă pentru exporturile de gaze. Aceste stocuri sunt disponibile imediat și ar putea avea un impact rapid asupra Rusiei. Având în vedere că Rusia depinde de exporturile de petrol și gaze naturale pentru supraviețuirea sa, o astfel de acțiune ar avea un efect rapid și semnificativ în cazul în care prețul petrolului se va micșora.

Potrivit expertului american, SUA deține în prezent 694 milioane de barili de țiței ca rezerve strategice

Guvernul federal a achiziționat petrolul respectiv între 1977 și 2009, ca o măsură preventivă împotriva eventualelor deraierilor de pe piețele internaționale ale petrolului. Intenția inițială a fost de a crea o rezervă de miliarde de baril, pentru a compensa orice întrerupere prelungită a importurilor de petrol din SUA în timpul unor conflicte în viitor. În prezent însă, SUA nu mai are nevoie de o asemenea rezervă strategică, chiar dacă nici nu poate renunța în totalitate la ea, pentru că Programul Internațional pentru Energie solicită deținerea de rezerve egale cu 90 de zile de importuri.

PIB-ul Rusiei ar putea suferi o contracție de 4%

Potrivit calculelor lui Verleger Jr, Statele Unite ar putea vinde cu ușurință între 500.000 și 750.000 de barili pe zi, timp de două ani respectând obligațiile asumate.

Dacă ar reuși să vândă mai mult de jumătate de milion de barili pe zi, SUA ar putea provoca o scădere a prețului petrolului cu 10-12 dolari.

Un declin al prețului țițeiului de 10 $ pe baril ar reduce veniturile provenite din exporturi ale Rusiei cu aproximativ 40 de miliarde de dolari, iar PIB-ul Rusiei ar putea scădea cu 4%. Rubla ar avea, și ea, de suferit.

Consumatorii europeni și americani ar benefica de combustibili mai ieftini

În plus, prețurile mai mici la petrol ar oferi beneficii semnificative pentru consumatorii europeni, inclusiv cei ucraineni, care depind de gazele naturale importate din Rusia, inclusiv cele din Ucraina. Și asta pentru că Gazprom încă stabilește prețul gazelor pentru cei mai mulți din clienții săi în funcție de evoluția prețului petrolului.

Chiar și consumatorii americani ar urma să beneficieze de pe urma acestei măsuri, micșorarea prețului internațional al petrolului cu 10 dolari conducând la ieftinirea benzinei din SUA cu 25 de cenți pe galon. Iar profitul înregistrat de Administrația americană, de 28 de dolari pe baril, ar putea fi utilizat pentru reducerea deficitului bugetar.

Congresul și Arabia Saudită, singurele obstacole

Expertul american vede două obstacole în calea planului său: faptul că orice vânzare de petrol din rezerva strategică ar trebui să primească avizul Congresului, procedură care ar putea dura săptămâni, dacă nu luni, și reacția statelor arabe exportatoare de petrol.

Nu numai Rusia, ci și Arabia Saudită, cel mai mare exportator de petrol di lume, și celelalte state membre OPEC ar suferi de pe urma reducerii prețului petrolului. Fostul director al Biroului de Politici Energetice de la Trezoreria SUA crede încă ă cel puțin Arabia Saudită ar putea accepta din punct de vedere geopolitic o asemenea decizie, fiind implicate într-un conflict mocnit cu Rusia pe temele Siriei și Iranului.

Economia Arabiei Saudite, spre deosebire de cea a Rusiei, poate tolera prețurile la petrol mai mici, deoarece bugetul său este construit pe estimări mai reduse ale prețului petrolului și pentru că statul arab a acumulat de-a lungul timpului rezerve financiare mari.

Statele Unite ale Americii (SUA) vor vinde pentru prima dată după 1990 petrol provenind din stocurile sale strategice, în cadrul unei operațiuni pe care analiștii au catalogat-o drept un mesaj subtil adresat Rusiei de administrația Obama.

Potrivit Reuters, Departamentul de Energie al SUA a anunțat că vânzarea test a unei cantități de 5 milioane de barili este programată de mai multe luni și este menită a satisface cererea provenită de la rafinăriile care ies din operațiunile anuale de întreținere.

Trader-ii de produse energetice au remarcat faptul că efortul Rusiei de a prelua regiunea Crimeea din Ucraina a dus la intensificarea presiunilor efectuate pentru disponibilizarea resurselor abundente din SUA pentru a diminua dependența de gazele naturale rusești a Europei și Ucrainei.

În urma anunțului punerii pe piață a celor 5 milioane de barili din rezerva strategică a SUA, prețul internațional al petrolului a atins cel mai scăzut nivel din ultima lună.

Vanzare-test pentru piața internă

Oficialii americani insistă că vânzarea test nu are nimic de-a face cu evenimentele internaționale.

"Având în vedere creșterea recentă dramatică a producției interne de țiței, au avut loc schimbări semnificative în sistemul infrastructurii de transport", a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Energie, Bill Gibbons. Această operațiune de vânzare, care se va încheia peste două zile, a fost necesară pentru a "evalua în mod corespunzător capacitățile sistemului, în cazul unor probleme" a adăugat acesta.

Creșterea producție de petrol provenit din formațiuni de șist din SUA a afectat sistemul de conducte de pe piața americană, inversând fluxul. Astfel, dacă în mod tradițional acestea transportau petrol din Golful Mexic către regiunea de de Centru-Vest, mai nou transportul este efectuat din zone cu surplus de petrol provenit din formațiuni de șist, precum Dakota de Nord, către sudul SUA.

Petrolul WTI s-a ieftinit cu 2 dolari

Analiștii americani susțin însă că președintele Barack Obama a fost mult mai receptiv decât predecesorii săi la ideea apelării la rezervele strategice pe timpul unor conflicte internaționale. Aceștia amintesc că un eveniment similar s-a întâmplat în 2011, ca parte a unui răspuns internațional la războiul civil în Libia. În timp ce în 2011, Departamentul de Energie a recunoscut respectiva vânzare de urgență, în prezent el insistă că avem de-a face cu o operațiune test ce ține exclusiv de piața internă.

Mulți experți se întreabă dacă cele 5 milioane de barili sunt suficiente pentru a atrage atenția Rusiei, cu atât mai mult cu cât legislația SUA interzice încă exportul de țiței. SUA are în prezent o rezervă strategică menită a acoperi importurile de țiței pentru aproximativ 80 de zile.

"Acesta ar putea fi un mesaj al președintelui Obama către guvernul rus, prin care să-i atragă atenția că poate influența oricând prețul internațional al petrolului", a declarat Dominick Chirichella, de la Institutul de Management Energetic din New York.

În urma anunțului, petrolul West Texas Intermediate (WTI) a pierdut numai puțin de 2 dolari, ajungând la mijlocul zilei de joi la 97 dolari pe baril.

"Când bunurile nu trec granițele, soldații o vor face", este un principiu atribuit mai mult sau mai puțin legitim economistului francez Frederic Bastiat.

Actuala criză din Ucraina este în principal rezultatul ignorării de către politicienii și tehnocrații care guvernează lumea modernă a acestui principiu.

Dependența Europei occidentale de gazul rusesc are două principale explicații: politicile energetice colectiviste ale UE și protecționismul economic al SUA.

Prima explicație ține de politicile energetice, naționale și comunitare, inepte, promovate de Bruxelles și de principalele cancelarii europene. În ambiția sa nemăsurată de a deveni liderul global al luptei împotriva încălzirii globale (mai nou împotriva schimbărilor climatice, după ce în ultimele decenii "încălzirea globală" nu mai e atât de incontestabilă), UE a pariat toate resursele ei pe energia regenerabilă, aruncând la gunoi energia nucleară sau potențialul exploatării gazelor neconvenționale.

Washingtonul - campion mondial la retorică, repetent la practică

Cea de-a doua explicație este extrem de incomodă pentru SUA, apărătorul și promotorul globalizării și liberalizării. Statele Unite sunt unul dintre cele mai protecționiste state în ceea ce privește producția sa energetică. Dacă Rusia a impus un monopol la export, Gazprom fiind singura companie exportatoare de gaze (mai nou a liberalizat exportul, însă numai în ceea ce privește gazul natural lichefiat, nu și cel prin conducte, care este în continuare monopolul Gazprom), SUA are în continuare restricții draconice impuse exportului de produse petroliere. Care ar fi fost raportul de forțe în Europa dacă exportul de produse energetice din SUA ar fi fost liberalizat nu poate ști nimeni, însă în mod sigur Gazprom nu ar mai fi fost responsabil pentru alimentarea cu o treime din gazul consumat în UE.

Protecționismul afectează și producătorii americani

Restricțiile la export au afectat nu numai consumatorii europeni, ci și companiile americane. Prețul intern al gazului în SUA (cu excepția ultimei ierni extrem de dure) a scăzut la un nivel sun costul de producție, cel puțin în cazul gazelor de șist.

Însă nu considerațiile economice sunt cele care îi impresionează pe politicienii și tehnocrații americani, ci cele politico-militare.

Intervenția Rusiei în Crimeea se pare că va fi elementul hotărâtor în relaxarea restricțiilor la exportul de gaze din SUA, susține Bloomberg.

Liberalizarea exportului din SUA ar diminua dependența de Rusia

O eventuală liberalizare a exportului de produse energetice din SUA ar slăbi capacitatea Rusiei de a folosi energia ca o armă.

"Acesta este element geopolitic care ar fi putut fi utilizat dacă nu ar fi existat restricțiile protecționiste impuse de guvernul federal", a declarat Christopher Guith, vicepresedinte pentru politici publice al Institutului pentru Energia Secolului 21, de pe lângă Camera de Comerț americană.

Chiar dacă Rusia nu a amenințat să întrerupă aprovizionarea cu gaze a UE, iar analiștii consideră ca ar fi o prostie să renunțe la veniturile rezultate din aceste vânzări, producătorii americani văd criza ca un alt motiv pentru accelerarea procesului de relaxare a acordării permiselor pentru exportul de gaz natural lichefiat (GNL).

Tehno-Birocrația distruge economia: 6 cereri de export aprobate în 4 ani!

Companiile americane au nevoie de permisiunea Departamentului de Energie al SUA pentru a exporta gaze naturale lichefiate în țările care nu dispun de un acord de liber schimb cu SUA, cum ar fi cele din Uniunea Europeană. Orice facilitate de export mai trebuie să primească și un acord de mediu și de siguranță de la Comisia Federală de Reglementare în domeniul Energiei.

Pe masa Departamentului de Energie al SUA se află cel puțin 24 de cereri de aprobare a exportului de GNL, printre care cele ale Cheniere Energy Inc (GNL) și Kinder Morgan Inc (KMI), iar în ultimii 4 ani a aprobat numai 6 astfel de cereri!

“Gazul natural american poate ameliora vulnerabilitatea Europei la constrângerile venite pe partea de ofertă. Credem și sperăm că volumele abundente de gaz natural din USA vor putea trece granițele către prietenii noștri din Europa, pentru a le reduce vulnerabiliattea", susține Dan Whitten, purtător de cuvânt al Natural Gas Alliance, a Washington-based industry group, said in an e-mail.

Protecționismul american lasă Europa la mila lui Putin

Administrația Obama negociază de mai mult timp un acord de liber schimb cu UE, însă negocierile se află la un nivel incipient, iar Bloomberg nu se așteaptă ca ele să se încheie până la finalul lui 2015. SUA nu are acorduri de liber schimb nici cu Ucraina și nici cu Rusia.

"Procesul de aprobare a exportului de GNL este de natură să-i lase inutil pe aliații noștri la mila lui Vladimir Putin. Acum este momentul să trimitem un semnal aliații noștri la nivel global, asigurându-i că GNL-ul american va deveni o alternativă disponibilă și viabilă pentru nevoile lor energetice", a declarat republicanul Fred Upton, președinte al Comisiei de Energie și Comerț al Camerei Reprezentanților.

Tehno-Birocrația distruge economia: Un singur terminal din 6 a primit acordul de mediu!!!

Chiar dacă Departamentul de Energie ar aproba cele 24 cereri de export de gaze aflate pe masa sa, combustibilul nu va ajunge prea curând pe piață. Terminalele propuse pentru export, care ar urma să coste miliarde de dolari, trebuie să treacă, de asemenea, de analiza de mediu și de siguranță a Comisiei Federale de Reglementare în domeniul Energiei.

Comisia a aprobat doar unul dintre cele șase proiectele de export a GNL care au primit aprobare din partea Departamentul de Energie din 2010: terminalul Sabine Pass al celor de la Cheniere, din Louisiana, care însă nu va fi operațional cel puțin până la sfârșitul anului 2015.

Importuri japoneze

Cele 28 de state ale Uniunii Europene au importat cumulat, din Rusia, produse energetice în valoare de 121,77 miliarde de euro în primele nouă luni din 2013, ușor sub nivelul din perioada similară a anului trecut (122,63 miliarde euro), energia, în special gazele naturale, reprezentând aproape 80% din totalul importurilor Europei din Rusia, .

În condițiile în care exporturile de produse energetice ale UE în Rusia s-au ridicat la doar 891 milioane euro în intervalul menționat din 2013, deficitul comercial pe energie al statelor europene în raport cu Moscova s-a ridicat la 120,88 miliarde euro

Gazprom furnizează o treime din gazul necesar UE, iar Rosneft vine aproximativ o treime din producția de 4,2 milioane de barili/zi către UE.

În cazul în care livrările de gaze rusești către Ucraina ar fi perturbate, cumpărătorii europeni ar fi obligați să concureze cu clienții din Asia pe piața spot de GNL.

Japonia, care a importat cantități record de GNL după dezastrul nuclear de la Fukushima, a plătit în decembrie o medie de 16,49 dolari pe un milion de unități termice britanice (mmBtu) pentru GNL-ul transportat din Qatar, cel mai mare exportator mondial de combustibil, iar Marea Britanie a plătit 10,48 dolari per mmBTU în aceeași perioadă.

Producția de petrol a Rusiei va crește în acest an cu 0,3 la sută, ajungând la un nivel de 525 milioane de tone, iar producția de gaze naturale se va majora și ea cu 4,8 la sută, până la un nivel de 700 de miliarde de metri cubi, susține Kirill Molodtsov, ministrul adjunct al energiei, citat de Ria Novosti.

Anunțul Moscovei vine la numai o zi de la cel al Energy Information Administration (EIA), brațul statistic al Departamentului de Stat al SUA, care a revizuit negativ producția de petrol a Statelor Unite și a revizuit pozitiv evoluția cereri de produse petroliere de pe Noul Continent.

"Am putea crește producția de gaze chiar mai mult, dar am avea probleme cu cu depozitarea, transportul și consumul", a declarat Kirill Molodtsov.

Creșterea producției de petrol a Rusiei este rezultatul inaugurării de noi câmpuri în 2013, a explicat ministrul rus.

În 2013, Rusia a produs, conform statisticilor oficiale peste 523 milioane de tone de petrol și 668 de miliarde de metri cubi de gaze naturale.

SUA: Estimările producției de petrol revizuite negativ, cele ale cererii revizuite pozitiv

EIA și-a redus, în această săptămână, previziunile de creștere a producției de petrol pentru 2014 și 2015, și a majorat estimările de creștere a cererii pentru aceste produse.

Producția din SUA va fi de 8,42 milioane de barili pe zi de petrol brut în acest an, în scădere față de estimarea anterioară de 8,54 milioane de barili pe zi. Pentru 2015, EIA, prognozează o producție de 9,19 milioane de barili pe zi de petrol, în scădere față de prognoza anterioară, de 9,29 milioane de barili pe zi. Principala motivație: iarna grea a stopat procesul de implementare de noi sonde.

În ceea ce privește consumul, EIA se așteaptă ca acesta să se majoreze la 18,91 milioane de barili pe zi în 2014 și la 18,97 milioane de barili pe zi în 2015, în ascensiune față de prognozele anterioare de 18,88 milioane de barili pe zi în 2014 și de 18,96 milioane de barili pe zi anul viitor.

SUA va importa mai mult petrol decât se anticipa

Potrivit Wall Street Journal, noile prognoze arată că SUA va fi nevoită să importe mai mult petrol decât se anticipa. 

Cu toate acestea, ca urmare a ritmului de majorare a producției la nivel global superior celui de majorare a cererii, EIA prognozează un preț mediu pe barilul de WTI de 93 dolari în 2014 și de 90 dolari pe baril în 2015.

În ceea ce privește Brent-ul, EIA anticipează un preț mediu de 105 dolari în 2014 și unul de 101 dolari pentru 2015. {jathumbnailoff}

Economiile statelor membre ale Uniunii Europene devin din ce în ce mai puțin competitive în raport cu SUA, Rusia și Asia, în primul rând ca urmare a decalajului înregistrat între costurile cu energia, se precizează într-un document oficial al Comisiei Europene, citat de Financial Times.

Potrivit documentului citat, prețul energiei electrice utilizată în industria europeană este dublu față de cel din SUA și cu 20% mai mare decât cel achitat de industria chineză.

În ceea ce privește prețul gazelor, situația este și mai tragică, acesta fiind de 3-4 ori mai mare în Europa decât în SUA și Rusia și cu 12% mai ridicat decât cel din China.

Financial Times susține că studiul Comisiei Europene este cea mai cuprinzătoare analiză a prețurilor și a costurilor efectuată până în prezent pe piața energiei din UE.

"Chiar dacă Europa nu a fost niciodată o piață de energie ieftină, în ultimii ani, diferența de preț la energie între UE și principalii săi parteneri economici a crescut și mai mult", se precizează în raport.

Raportul urmează a fi publicat de către Comisia Europeană în această săptămână, ca parte a pachet legislativ privind energia și schimbările climatice, pachet ce va trasa obiectivele energetice ale Uniunii până în 2030.

Pachetul a determinat dezbateri în întreaga Uniune cu privire la grasul în care nivelul de competitivitate al Europei este afectat de politicile sale climatice și energetice existente, politici valabile până 2020.

Lakshmi Mittal, președinte și CEO al grupului de otel ArcelorMittal, a publicat în această săptămână un editorial în Financial Times, în care a pledat ca noul pachet să nu ignore "decalajul imens de cost care amenință industriile mari consumatoare de energie ale Europei" .

"Dacă am plăti prețurile la energie din SUA, la facilitățile noastre din UE, costurile noastre ar putea scădea cu mai mult de 1 miliard de dolari pe an", a declarat Mittal, menționând că boom-ul gazelor de șist din SUA și politicile pro-business ale americanilor au condus la costuri mult mai mici cu energia pentru consumatorii industriali din SUA.

Și Paolo Scaroni, directorul executiv al companiei italiene de petrol și gaze, Eni, a declarat într-un discurs în week-end, că prețurile mai mici ale energiei de pe piața americană au creat un "avantaj competitiv masiv pentru SUA", avantaj concretizat prin atragerea într-un ritm extrem de alert a mai multor investiții și "emigrarea" dincolo de Atlantic a mai multor industrii. "Aceasta este o adevărată situație de urgență pentru Europa", a spus el.

Raportul Comisiei Europene pune diferențele de preț la energie între UE și partenerii săi economici pe seama unor cauze exogene, pe care Bruxelles-ul că nu le poate influența. Printre acestea se numără subvențiile interne acordate de unele țări producătoare și creșterea producției de gaze de șist din SUA.

Mai mult, potrivit raportului CE, furnizarea de energie electrică este mai stabilă în majoritatea statelor membre ale UE decât în SUA, China, Rusia sau Japonia, ceea ce înseamnă că industriile din UE nu se confruntă cu costurile rezultate din întreruperea temporară cu energie resimțite de către rivali în străinătate.

Optimismul CE nu se oprește aici, în opinia tehnocraților de la Bruxelles, după 2020, costurile cu energia urmând a se stabiliza și apoi, chiar să scadă ușor ca urmare a înlocuirii combustibililor fosili cu energie regenerabilă.

Nori negri se strâng asupra rafinăriilor europene. În timp ce în România, guvernanții refuză să accepte închiderea de rafinării neprofitabile și să recunoască problemele ridicate de marjele de profitabilitate reduse (negative chiar) pentru industrie, Europa se pregătește de un nou val de închideri de rafinării. Motivul: piața europeană este "invadată" de motorină rusească dinspre est și de benzină americană dinspre vest. Singurii câștigători ai acestei evoluții sunt șoferii, care vor beneficia de prețuri mai reduse la combustibili, ca urmare a concurenței sporite.

Potrivit Wall Street Journal, ritmul mai scăzut decât cel anticipat de creștere a economiei Rusiei este principalul motiv al unui influx de motorină pe piața europeană care va conduce foarte probabil la un nou val de închideri de rafinării pe Bătrânul Continent. Deja, rafinăriile europene se află sub presiunea cererii autohtone sub așteptări, ca urmare a intrării UE în cel de-al șaselea trimestru de recesiune, ceea ce le reduce volumul de vânzări și marjele de profit. În ultimii patru ani, cel puțin 16 mari rafinării europene și-au închis porțile sau și-au anunțat intențiile în acest sens. Numărul acestora va crește în viitor, în special ca urmare a majorării exporturilor de motorină ale Rusiei. Într-un singur an, Rusia și-a majorat cantitatea de motorină exportată în Nord-Estul Europei numai, prin Marea Baltică, de la 300.000 de barili pe zi la 500.000 de barili pe zi, potrivit ESAI Energy LLC, o firmă de consultanță în energie.

Cerere în scădere, ofertă în creștere

Presiunea pe piața europeană a combustibililor este dublă, cererea în scădere cuplată cu o ofertă în creștere conducând la o diminuare a prețului motorinei de la 946 la 865,75 dolari pe tonă. Marja de profitabilitate a rafinăriilor a scăzut drept urmare de la 17,10 la 14,83 dolari pe barilul de motorină rafinat.

Veniturile din producția de motorină sunt extrem de importante pentru procesatori, ele având menirea de a compensa pierderile înregistrate pe producerea de alte componente cu un preț mai volatil. "Când importurile de motorină cresc prea mult profiturile rafinăriilor sunt sub o puternică presiune", a declarat Andrew Reed, senior analist la ESAI. În opinia acestuia 2013 va fi un an mult mai puțin profitabil decât 2012, iar 2014 va fi un an și mai prost.

De la ruși vine ploaia… de motorină

Investițiile recente din rafinăriile din Rusia le-a îmbunătățit acestora atât capacitatea, calitatea produselor, cât și marja de rafinare, făcând posibil exportul de motorină direct pe piața europeană, susține și un raport din această lună al UKPIA, companie de brokeraj care din Marea Britanie. Până în prezent, motorina rusească trebuia prelucrată suplimentar pentru a putea fi exportată în UE, neîndeplinind standardele europene. 

Rafinăriile europene: fie se închid, fie investesc

Massimo Vacca, șeful departamentului de relații cu investitorii al Saras SpA, unul dintre cei mai mari procesatori italieni, a declarat că va urmări cu atenție impactul importurilor din Rusia asupra marjelor, deși va fi dificil să-ți formeze o opinie coerentă atât timp cât marjele au tendința de a se micșora sensibil în timpul verii, din cauza cererii scăzute de combustibil folosit în scopul încălzirii.

"Cererea se află pe o curbă descendentă,iar importurile pe una ascendentă. Efectul asupra motorinei este același, nu există nicio diferență care este tendința mai pronunțantă. Concluzia este una singură: rafinăriile europene sunt sub o puternică presiune. Au de ales: fie se închid, fie investesc", afirmă Vacca. În 2012, Saras a raportat o pierdere de 90,1 milioane de euro, în principal din cauza marjelor scăzute de rafinare.

Per total, închiderile de rafinării recente au contribuit la scăderea capacității de distilare cu 1,6 milioane de barili, aproximativ 10% din capacitatea totală a statelor europene membre ale OECD înregistrată în 2008.

Americanii exportă odată cu democrația și benzina

Singura veste bună este că oricum Europa are deficit de motorină, ca urmare a structurii de producție deficitare a rafinăriilor ei, construite cu decenii ân urmă, și care în continuare produc benzină în exces și motorină insuficientă. Totuși, majorarea importurilor din Rusia se suprapune unei majorări considerabile a capacităților de rafinare din Orientul Mijlociu, unde investițiile în rafinării au fost considerabile în ultimii ani. Drept urmare, în viitorul apropiat în statele arabe vor deține cele mai moderne și performante rafinării din lume, care vor exporta la rândul lor probabil motorină și benzină în Europa.

Nici în ceea ce privește benzina, rafinăriile europene nu primesc vești bune. Jason Gammel, șeful diviziei de cercetareîn petrol și gaze la Macquarie, susține că SUA și-a majorat constant în ultimii ani exporturile de benzină în Europa. "Europenii sunt prinși între ciocan și nicovală, între importul de benzină de vest și importul de motorină de la ruși. Când oferta crește, iar cererea scade, rezultatul nu poate fi decât unul singur: o profitabilitate mai scăzută", a explicat Gammel.

Prețul benzinei s-a majorat considerabil în ultimele două săptămâni în Statele Unite ale Americii, în timp ce în Uniunea Europeană el a rămas relativ constant. Benzina a câștigat 11,19 cenți în Lumea Nouă, în timp ce pe Bătrânul Continent ea a rămas la același nivel înregistrat pe 5 mai, de 1,56 lei pe litru, potrivit datelor prezentate de Comisia Europeană pe 13 mai. Motorina a avut un trend similar în UE, rămânând cantonată undeva la 1,41 euro pe litru (mai exact 1,415 euro pe litru). În România, potrivit Oil Bulletin, redactat de CE, între 5 și 13 mai, benzina a coborât de la 1,29 euro pe litru la 1,26 euro pe litru, iar motorina a pierdut și ea teren, de la 1,32 euro pe litru la 1,3 euro pe litru.

În acest timp, de cealaltă parte a Atlanticului, benzina a ajuns pe 17 mai la 3,6566 dolari galonul, în creștere cu 11,19 cenți față de prețul înregistrat pe 4 mai, arată Bloomberg, citând un sondaj realizat de o companie californiană, Camarillo, care se bazează pe datele transmise de 2.500 de retaileri.

Chiar dacă se află pe un trend crescător, media prețului benzinei raportată de stațiile din SUA este departe de vârful de 3,795 atins pe 22 februarie și este cu 12,67 cenți mai mică decât cea înregistrată în perioada similară a anului trecut, de 3,7883 dolari pe galon.

Majorarea prețului benzinei din prezent este uyna dintre excepțiile de regula potrivit căreia prețul țițeiului este cel care dictează evoluția prețului la pompă al combustibililor, susține Trilby Lundberg, președinte al Lundberg Survey. "Prețul benzinei a fost în principal influențat de problemele de infrastructură la nivelul rafinăriilor, explică acesta. 

Acesta este și motivul pentru care prețurile combustibililor au avut evoluții neasemănătoare pe Noul și pe Bătrânul Continent. Problemele de infrastructură (rafinării închise temporar pentru operațiuni de mentenanță) au apărut doar în SUA și nu în Europa.

Potrivit lui Lundberg, acesta este și motivul pentru care majorările de prețuri legate de problemele de infrastructură nu au fost în totalitate transmise consumatorilor, o parte din ele fiind asumate de companii, prin reducerea marjelor de profit ale retailer-ilor.

Americanii nu au însă parte de vești bune, experții anticipând o nouă majorare a prețului motorinei cu 4-7 cenți în următoarea perioadă, după care ar urma o stagnare înainte de sărbătoarea lor națională, Memorial Day.

Și prețul futures al benzinei s-a majorat cu 8,15 cenți , sau 2,9% pe New York Mercantile Exchange (NYMEX).

{jathumbnailoff}

Bătălia dintre reprezentanții industriei "regenerabile" și cei ai celei tradiționale, de petrol și gaze, s-a amplificat în ultimul timp, atât în Europa, care pare din ce în ce mai decisă să limiteze subvențiile acordate verzilor pentru a nu pune în pericol revenirea economică și a nu majora artificial prețurile energiei, cât și în SUA, unde principala problemă rămâne prețul benzinei. Două proiecte de lege menite a abroga Legea Combustibililor Regenerabili, adoptată în 2007, au fost introduse în Camera Reprezentanților, având drept inițiatori parlamentari din ambele partide, atât cel Democrat, cât și cel Republican.  

Republicanul Bob Goodlatte, din Virginia, și un grup de inițiatori transpartinic, a introdus nu un proiect, ci două proiecte de lege. Primul este menit a elimina obligativitatea introducerii de etanol în benzina comercializată pe piața americană, cel de-al doilea ar urma să redefinească combustibilii regenerabili, prin păstrarea în rândul acestora numai a celor cu un grad avansat de eficiență și eliminare etanolului produs din cereale de pe listă.

Peter Welch, democrat din Vermont, unul dintre susținători, a declarat la rândul său, că Legea combustibililor regenerabili a fost adoptată în 2007 cu bune intenții, însă s-a dovedit în timp "o idee proastă", crescând costurile de funcționare a fermelor de lapte din statul pe care îl reprezintă.

Reprezentanții industriei etanolului, precum Jeff Broin, președinte al Poet LLC, nu a ezitat să acuze lobby-ul industriei petroliere ca fiind responsabil pentru noua tentativă de a abroga actul normativ, care obligă rafinăriile americane să utilizeze 13,8 milioane de galoane de etanol în acest an și 15 milioane de galoane în 2015, în benzina comercializată pe teritoriul SUA. Broin a calificat introducerea celor două proiecte drept o tentativă disperată a industriei tradiționale de a elimina un combustibil competitiv de pe piață.

"Avem de-a face cu o nouă perdea de fum menită a ataca un combustibil alternativ și o politică care a afectat controlul industriei petrolului asupra pieței carburanților, și care a dus micșorarea prețurilor la pompă în favoarea consumatorilor", susține și Bob Dinneen, președinte al Asociației Combustibililor Regenerabili.

Goldman Sachs: Certificatele cresc prima de tranzacționare a benzinei în raport cu țițeiul

Dezbaterea din SUA seamănă cu cea din România, referitoare la efectul acordării de subvenții industriei regenerabile asupra facturii la energie electrică plătită de populație. Industria grea susține că acestea majorează prețurile, noua industrie verde invocă evoluția prețului pe OPCOM, invocând ieftinirea energiei electrice.

În SUA, atât industria petrolieră, cât și cea alimentară au atras atenția asupra efectului inflaționist al certificatelor verzi (Renewable Identification Numbers - RIN) asupra prețului combustibililor și al alimentelor. RIN-urile sunt atașate fiecărui galon de biocombustibil produs sau importat. În momentul în care rafinăriile amestecă biocombustibilul cu petrolul, pentru a produce benzină, ei pot păstra certificatul sau în pot vinde unei alte companii. Valoarea unui RIN în cazul biocombustibililor pe bază de etanol produs din cereale a coborât ieri la 75 de cenți, o scădere de numai puțin de 11,5 cenți. Și RIN-urile biocombustibililor cu eficiență mai ridicată au scăzut cu 10 cenți, până la un nivel de 80 de cenți.

Ambele tipuri de certificate au atins maximul pe 8 martie, când se tranzacționau la un nivel mult superior, de peste un dolar.

Potrivit unui raport Goldman Sachs, există aproximativ 2,1 milioane de certificate din 2012 care pot fi folosite în acest an, cu jumătate de milion mai puțin decât estimările Agenției de Protecție a Mediului din SUA, de 2,6 milioane. Prețul mai ridicat al acestor certificate ar putea afecta prețurile benzinei, majorând prima de tranzacționare a acesteia în raport cu țițeiul, este concluzia Goldman Sachs.

De altfel, prețul benzinei la pompă s-a majorat considerabil în acest an, cu aproximativ 10%, în pofida faptului că țițeiul West Texas Intermediate (WTI), etalon în SUA, a rămas relativ constant de la începutul anului, când se tranzacționa cu 93,12 dolari pe baril, față de nivelul de 94 de dolari cât este cel de tranzacționare din aceste zile. Ca să nu mai vorbim de 2012, an în care prețul țițeiului s-a micșorat cu 10%. Sunt certificatele singura explicație pentru această evoluție? Nu, însă sunt cel mai important element de creștere a prețului, cel puțin pe termen scurt.

Reglementările și infrastructura de transport defectuoase, cauzele creșterii prețului benzinei în SUA

Interesant este că prețul benzinei în SUA se majorează cu peste 9% în contextul în care 2013 va fi probabil primul an din 1995 încoace în care americanii vor produce mai mult petrol decât importă, ca urmare a majorării producției în Dakota de Nord, Wyoming, Colorado și Oklahoma. Cu efecte benefice asupra balanței comerciale a SUA. Însă la pompă, în pofida nivelului record al producției și stocurilor, dar și a diminuării consumului de benzină cu 16% față de nivelul record înregistrat în 2007, prețul benzinei este cu un dolar peste prețul mediu înregistrat în ultimul deceniu.

Teoria economică sugerează că o producție mai mare și o cerere mai mică nu pot conduce decât la un singur rezultat: micșorarea prețurilor. Nu și în acest caz. BusinessWeek a identificat cauzele pentru care teoria economică nu se aplică în cazul prețului benzinei: reglementările și infrastructura de transport defectuoase.

Protecționismul duce la costuri de transport mai ridicate

Primul motiv pe termen lung este reprezentat de faptul că majorarea producției a avut loc în Dakota de Nord, Wyoming, Colorado și Oklahoma, state aflate la o depărtare considerabilă de zonele cu capacitate de rafinare ridicată sau de marile centre urbane. Competiția acerbă în ceea ce privește transportul prin rețeaua de conducte i-a determinat pe producători să prefere transportul țițeiului pe cale feroviară maritimă sau fluvială, mai scumpe. Acestea au majorat prețul țițeiului autohton cu 17 dolari pe baril, cost ce inevitabil a fost transformat în mare parte prețului la pompă al benzinei, în funcție de elasticitatea cererii.

Ecuația este complicată de o altă reglementare protecționistă, Legea Jones, din 1920, care prevede ca orice transport între porturi americane să fie efectuat de către vase sub pavilion SUA, fabricate în SUA, cu echipaj format în majoritate de cetățeni americani. Potrivit lui Ed Morse, analist sef la Citigroup, această reglementare protecționistă majorează cu 6 până la 8 dolari costurile de transport ale unui baril de petrol. Rezultatul pervers al acesteia: pentru o rafinărie din Golful Mexic este mai ieftin să transporte benzină în Brazilia decât să o trimită la New York.

Acesta este unul dintre motivele pentru care la finalul anului 2011, SUA a depășit Rusia, și a devenit cel mai mare exportator de produse petroliere finite, precum benzina și motorina. Importurile canadiene din SUA s-au majorat cu 15% în 2012, cele braziliene cu 6%, cele chineze cu 17%, iar cele indiene sau venezuelene s-au dublat practic. Astfel consumatorii americani concurează nu numai între ei, ci și cu cei de pe alte continente, cu cei din America Latină sau Asia.

Iar exporturile de produse petroliere rafinate au continuat să se majoreze în 2013, când au atins un nivel record de 3,2 milioane de barili pe zi.

Certificatele verzi "stimulează" exporturile de benzină și motorină

Cu toate aceste costuri de transport suplimentare, rafinăriile din SUA beneficiază în continuare de un avantaj în ceea ce privește prețul țițeiului față de competitorii lor din Europa sau America Latină, ca urmare a prețului mai mic al WTI fașă de celelalte tipuri de petrol utilizate în acele zone. drept urmare, marjele de rafinare ale acestora au fost unele destul de frumoase, atingând în ianuarie un record. Asta până să intervină majorarea prețurilor certificatelor RIN.

Interesant este că, deși consumul de benzină s-a restrâns în ultimii ani, proces ce probabil va continua și în acest an, congressmen-ii americani, la presiunea lobby-ului "industriei regenerabile", dar și a președinției Obama, cunoscută pentru dărnicia cu care a sponsorizat proiecte "verzi" falimentare, a majorat cu 10% cantitatea de etanol pe care rafinăriile ar trebui să o achiziționeze și să includă în carburanți. Problema e aceea că șoferii consumă mai puțină, nu mai multă benzină, ca urmare a reducerii milelor parcurse, dar și a achiziționării de autoturisme mai eficiente din punct de vedere al consumului. Astfel, rafinăriile nu vor putea utiliza tot etanolul pe care guvernul le obligă să-l achiziționeze. Pentru a compensa diferența de 400 de milioane de galoane de etanol dintre nevoile practice ale industriei și cantitatea obligatorie instituită de oficialități, rafinăriile trebuie să achiziționeze certificate RIN. Cererea pentru acestea a crescut atât de mult încât prețul lor a evoluat mai mult decât spectaculos de la începutul anului, de la 7 cenți pe galon la mai mult de un dolar pe galon pe data de 8 martie. Efectul acestei evoluții asupra prețului benzinei este estimat, la actualul nivel de 70 de cenți RIN-ul, de Bill Klesse, CEO al Valero Energy (VLO), cel mai mare procesator independent din lume, la 10 cenți pe galonul de benzină. Iar principalul efect va fi stimularea procesatorilor în vederea exportului de produse rafinate, care devine mai ieftin ca urmare a neobligativității achiziționării de certificate RIN.

{jathumbnail off}

British Petroleum (BP) își continuă operațiunea de retragere de pe piața producătorilor de energie regenerabilă, după ce începând cu 2009 și-a lichidat activitățile în domeniul energiei solare și cel al tehnologiei de capturare și depozitare a carbonului. Ultimele "victime" ecologice ale BP: parcurile eoliene.

BP și-a scos la vânzare operațiunile de producție a energiei eoliene din SUA, estimate a valora 1,5 miliarde de dolari, confirmând intenția companiei de se debarasa de investițiile în energie regenerabilă pentru a se concentra pe nucleul dur al activităților sale: petrol și gaze naturale. 

Dacă va reuși să-și vândă parcurile eoliene, investițiile în producerea de biocombustibili (din zahăr în Brazilia) vor rămâne singura reminiscență a politicii considerată vizionară la acea vreme a fostului CEO din perioada 1995-2007 lordul John Browne, care și-a luat angajamentul de a conduce compania într-o nouă eră, "fără petrol", remarcă Financial Times. Politică sortită eșecului se pare.

BP "aruncă prosopul"

BP deja și-a abandonat inițiativele în celelalte surse de energie regenerabilă sau cu un conținut redus de emisii de carbon, retrăgându-se din domeniul energiei solare și renunțând la investițiile în tehnologia de captare și depozitare a carbonului. Bob Dudley, CEO-ul BP, a declarat săptămâna trecută cu gigantul britanic a decis să "arunce prosopul" în ceea ce privește energia solară, după ce a aîncercat fără succes să producă bani din ea timp de 35 de ani. BP a anulat anul trecut și planurile de construire în Florida a unei centrale de producere a energie din etanol celulozic printr-o tehnologie avansată, proiect care ar fi trebuit să coste 300 de milioane de dolari.

Sinergia faptelor și a vântului

În momentul în care și-a lansat investițiile în energia eoliană, compania susținea că există o sinergie între vânt și gazul natural, care ar fi necesar doar pentru a furniza energia necesară atunci când intensitatea vântului scade. Acum, conducerea executivă a companiei a decis că ar produce mai multă valoare adăugată acționarilor dacă își va vinde parcurile eoliene, cu condiția să beneficieze de o ofertă atractivă.

Divizia de energie eoliană era una dintre cele mari divizii de energie regenerabilă a BP, iar compania britanică era la rândul său unul dintre cei mai mare producători de astfel de energie din SUA. Ea operează o capacitate de 2.600 MW în 9 state americane, extinzându-se rapid în ultimii ani. Ultimul parc eolian al BP a fost inaugurat la sfârșitul lui 2012. În 2011, anul cu cele mai recente date disponibile, BP era cel de-al 12-lea producător de energie eoliană din SUA și cel de-al 7-lea investitor în capacități noi de producție de pe teritoriul american. Capacitatea sa de producție netă, eliminând partea care celorlalți investitori din parteneriatele pe care le are în SUA, este de aproximativ 1.600 MW.

Potrivit analistului de la Navigant, Bruce Hamilton,prețul aproximativ al unui parc eolian, care și-a epuizat o parte din facilitățile fiscale oferite de generosul guvern federal, este de aproximativ un milion de dolari pe MW, ceea ce ar cota afacerea cu eoliene a BP la 1,5-1,6 miliarde de dolari. 

Comisia (pentru blocarea) Investițiilor Străine în SUA

De achioziționarea diviziei de eoliene a BP ar putea fi interesate companiile asiatice, nu atât pentru valoarea busines-ului în sine, cât pentru a putea intra pe piața americană. Companiile chineze, în special, au căutat în ultimul timp să achiziționeze active regenerabile pe piața americană, însă tensiunile politice ți-au spus cuvântul, Comisia pentru Investiții Străine în SUA, instituția care are drept de veto în ceea ce privește obiectivele de interes național, având ultimul cuvânt în ceea ce privește aprobarea unei astfel de tranzacții.

Interesant este faptul că, potrivit FT, BP este singura companie din domeniul petrolului și gazelor care a investit masiv în energie eoliană. Și Royal Dutch Shell a încercat ceva în ultimul deceniu, însă a renunțat la orice ambiție în acest domeniu în 2009.

China este pe cale de a depăși Statele Unite ale Americii (SUA) și de a deveni cel mai mare importator de țiței din lume. Capacitatea de rafinare în expansiune a statului asiatic și reducerea cererii externe ca urmare a boom-ului tehnologiei fracturării hidraulice în SUA vor face ca, începând din 2014, China să devină principalul importator de țiței din lume.

Importurile chineze ar putea depăși nivelul de 6 milioane de barili pe zi până la finalul acestui an, susține Organizația Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC), citată de Bloomberg, în timp ce anul trecut importurile de petrol ale SUA au scăzut cu 21%, arată datele statistice de peste ocean.

Potrivit OPEC, importurile SUA ar putea coborî sub nivelul de 6 milioane de barili pe zi în cursul anului viitor, fapt ce va rocada dintre cele două mari puteri economice.

"Multă lume a anticipat acest moment în ultimul deceniu", a declarat Michael Lynch, președintele Strategic Energy & Economic Research din Winchester, Massachusetts. "Liderii chinezi, în special cei militari sunt extrem de îngrijorați în legătură cu dependența Chinei de importul de energie. Nu este însă clar cât de mult se va majora aceasta, însă este evident că ea va crește în viitorul apropiat", susține expertul citat de Bloomberg.

Importurile chineze de țiței au crescut cu 1,3% în decembrie, ajungând la 5,57 de barili pe zi, arată datele OPEC. Statul asiatic ar urma să-și satisfacă cererea internă de petrol din acest an în proporție de 60% prin importuri.

SUA, în schimb, și-a asigura 84% din consumul de energie din producție proprie în 2012, ca urmare a avansului înregistrat de procesul de fracturare hidraulică, care a eliberat cantități importante de petrol și gaz blocate până acum în subsol, fiind neexploatabile prin alte metode. producția internă de țiței a SUA a atins luna trecută un nivel de 7,159 miliarde de barili pe zi, cel mai înalt nivel înregistrat din iulie 1992 până în prezent.

Gigantul rus Gazprom pare decis să treacă peste ultimii ani mai dificili, marcați de negocieri dure cu Ucraina și statele din UE, și concretizați în reduceri ale profitului și implicit cotațiilor pe bursă. Numai anul trecut, exporturile de gaze ale Gazprom s-au diminuat cu 7,5% față de 2011, ajungând la un volum de 138,8 miliarde de metri cubi. După ce săptămâna trecută a semnat un memorandul cu Compania Națională de Petrol a Chinei (CNPC), principalul acționar al PetroChina, în prezent negociază cu British Petroleum (BP) în vederea inundării cu gaz a pieței britanice.

Singurul element care rămăsese de stabilit între Gazprom și PetroChina era, așa cum a relatat Energy Report,  și cel mai important: prețul. Marele obstacol al punerii în practică a memorandumului era încăpățânarea Gazprom de a lega prețul gazelor de cel al țițeiului, pentru a contracara solicitările statelor europene de a primi noi discount-uri în cazul în care Chinei îi vor fi oferite condiții favorabile. Însă guvernul chinez nu pare dispus să ofere mai mult de 250 de dolari pe mia de metri cubi, prețul pe care-l plătește pentru gazul din Turkmenistan. Acesta este cu 40% mai redus decât media prețului plătit în 2012 de statele europene pentru gazul rusesc.

Pentru a-și asigura însă un client sigur menit a-i aduce venituri anuale de 12 miliarde de dolari, rușii par însă dispuși să negocieze cu chinezii. "Cred că până în iulie va fi stabilit prețul final (al gazului ce urmează a fi furnizat Chinei - n.r.) urmând ca până la finalul anului să fie semnate toate documentele referitoare la volumul și prețul gazului livrat", a declarat miercuri CEO-ul Gazprom, Viktor Zubkov, într-un interviu acordat postului de televiziune Rossiya 24, citat de Platts.

Istoria negocierilor ruso-chineze

Memorandumul semnat săptămâna trecută de cele două părți se întinde pe 30 de ani și urmează a debuta în 2018. Gazprom se angajează să furnizeze un volum de 38 de miliarde de metri cubi de gaz anual, cu posibilitatea majorării acestuia la 60 miliarde, a explicat CEO-ul Gazprom, care totodată a precizat că există și posibilitatea efectuării unor plăți în avans de către partea chineză. Agenția de rating Fitch a comentat semnarea memorandumului, susținând că acesta "îmbunătățește semnificativ poziția Gazprom pe piața asiatică, care în prezent se bazează doar pe o participație de 50% la proiectul de 9,6 milioane tone metrice pe an, Sakhalin-2".

Gazprom nu este la prima tentativă de a cuceri piața chineză, având semnat un contract încă din 2011 pentru furnizarea a 30 de metri cubi de gaz anual pe ruta vestică (actualul memorandum preferă ruta estică), printr-o conductă care ar fi legat Siberia de vest de vestul Chinei, însă proiectul s-a împotmolit la negocierea prețului.

La începutul lui 2012, Gazprom a construirea unei uzine de gaz natural lichefiat (LNG) în estul Rusiei, în apropiere de Vladivostok, care ar urma să intre în funcțiune în 2018, pentru a limenta cu LNG piețele asiatice.

Gazprom a pus ochii pe Perfidul Albion

Cu toate că în prezent se concentrează mai mult asupra extinderii pe piețele asiatice, Gazprom vrea să-și consolideze poziția și pe Bătrânul Continent, a declarat Zubkov. Noua piață țintă: Marea Britanie, care are un deficit de alimentare în valoare de 40 miliarde metri cubi de gaze naturale, deficit pe care Gazprom se oferă să-l acopere în totalitate. 

"Gazprom poate acoperi total această cerere de gaze", a explicat CEO-ul Gazprom. În prezent Rusia, furnizează 100% din gazele de pe piața britanică.

La finalul lui 2012, filiala moscovită a BP a anunțat că gigantul britanic caută soluții tehnologice pentru extinderea viitoarei conducte Nord Stream până în Marea Britanie. "Suntem implicați în mai multe discuții pe această temă însă deocamdată nu s-a decis nnimic concret, iar discuțiile sunt într-o fază preliminară", a declarat purtătorul de cuvânt al filialei BP din Moscova.

primele două linii ale conductei Nord Stream, care urmează a lega Rusi de Germania și vor străbate Marea Baltică vor avea fiecare o capacitate de 27,5 miliarde de metri cubi pe an. Potrivit proiectului inițial, ar mai trebui construite încă două linii cu o capacitate de transport similară, însă deocamdată oportunitatea construirii acestora se află în analiză.

"Cea de-a treia linie ar urma să fie funcțională în 2017, iar cea de-a patra, dacă vom decid e să o mai construim, în 2018", susține Paul Corcoran, manager financiar al Nord Stream.

Bătălia Angliei, purtată între ruși și americani

Gazprom s-ar putea însă lovi de o concurență puternică pe piața britanică. În această săptămână, potrivit Wall Street Journal, a fost semnat primul contract de furnizare de gaz natural lichefiat (LNG) între un producător american, Cheniere Energy Partners LP, și o companie de utilități britanică, Centrica PLC. Contractul este semnat pe 20 de ani și vizează importarea a 1,75 miliarde de metri cubi de gaze naturale anual de către compania britanică. Primele gaze naturale lichefiate americane vor fi furnizate către Cernica în 2018. Volumul este suficient pentru a acoperi cererea venită din partea a1,8 milioane de gospodării. Semnarea contractului a fost salutată de premierul britanic, David Cameron, care a subliniat importanța diversificării surseor de aprovizionare cu gaz a Marii Britanii. Potrivit Cheniere, Centrica a acceptat să plătească un premium de 15% față de prețul gazelor de pe piața americană pentru fiecare cargou, plus un onorariu fix de 3 dolari pe fiecare milion de unități de gaz termal. Cu toate acestea, la prețurile curente, prețul plătit de Centrica este cu 40% mai redus decât prețul de pe piața britanică.

Statele Unite ale Americii (SUA) și Arabia Saudită amenință poziția de lider a Rusiei în clasamentul producătorilor de petrol, cele două state înregistrând anul trecut ritmuri de creștere spectaculoase, de 12% în cazul SUA și de 5,9% în cazul statului arab. Ritmul de creștere a producției de țiței americane este de 10 ori mai alert decât cel înregistrat de Rusia, cu o creștere de doar 1,2% în 2012.

Anul trecut, Rusia a produs în medie 10,73 milioane de barili pe zi, conducând din acest punct de vedere clasamentul mondial pentru al treilea an consecutiv. Arabia Saudită s-a clasat pe locul doi, cu o producție zilnică de 9,57 milioane de barili, iar SUA pe trei cu 9,11 milioane barili.

Supraimpozitez, deci exist

Principalul motiv pentru care Rusia pierde teren este, potrivit reprezentanților industriei, eșecul Kremlinului de a reduce taxele și impozitele impuse companiilor ruse, companii care urmăresc neputincioase cum statul rus le înghite mai mult de două treimi din prețul fiecărui baril de țiței extras.

Birocrația rusă, dar și Duma de stat, camera inferioară a Parlamentului rus, nu au răspuns apelului făcut de președintele Vladimir Putin în urmă cu aproape un an, apel prin care acesta le solicita scutiri de taxe acordate companiilor petroliere care investesc în  explorare, a explicat Donald Wolcott, CEO al RusPetro Plc (RPO), producător moscovit, care deține mai multe depozite în vestul Siberiei, pentru Bloomberg.

Opinia acestuia este împărtășită și de Thane Gustafson, senior director la IHS Inc, care consideră că “există sute de oportunități de exploatare a țițeiului în Rusia, însă singurul lucru care lipsește sunt facilitățile fiscale". "Există personal calificat, există pricepere, există viziune, factorul perturbator sunt problemele fiscale", a explicat acesta.

Statul rus confiscă 78 de dolari din suta plătită pe un baril 

Chiar dacă depozitele de țiței bituminos de pe teritoriul Rusiei sunt de două ori mai mari decât rezervele rezultate din noile descoperiri din SUA, companiile din domeniu autohtone nu au nicio motivație să treacă la explorare și exploatarea lor pentru că acest proces necesită costuri ridicate, de 71 de dolari pe baril, în condițiile în care un baril se vinde cu 100 de dolari, susține Wolcott.

Actualul nivel al impozitării din Rusia face ca, la actualul preț de 100 de dolari pe baril, după plata taxelor și redevențelor, companiile producătoare să rămână cu doar 22 de dolari pe baril, din care să închirieze echipamentele, tehnologia, să plătească angajații și să-și finanțeze datoriile contractate în vederea exploatării înainte de a putea avea profit, explică Wolcott, fost angajat între 1999 și 2005 al Yukos Oil, deținută de Mikhail Khodorkovsky. Taxa pe producție este responsabilă pentru aproximativ 50 de dolari din cei 78 pe care o companie ar trebui să-i achite statului rus, taxa de explorare (redevența) fiind responsabilă pentru evaporarea altor 21 de dolari la fiecare baril. Propunerea lui Putin vizează micșorarea sau chiar eliminarea ultimei, însă nu și a primei taxe, de  departe cea mai împovărătoare. În plus, producătorii mai achită o taxă de transport de 7 dolari pe baril.

Costul minim de producție, de 4,74 dolari pe baril, înregistrat în Asia

Dacă aceasta ar fi fost nivelul și în alte părți ale lumii, exploatarea petrolului ar fi fost neprofitabilă. Exxon Mobil a raportat, de exemplu un cost mediu de producție pentru anul trecut de 26,94 dolari pe baril în regiunile unde operează. Costul minim l-a avut în Asia, de 3,74 dolari pe baril, iar cel maxim, în Canada, de 26,94 dolari pe baril.

În România, guvernul a decis să introducă trei noi taxe în domeniul energetic, pe lângă redevențele care pot ajunge la 13,5%. Nivelul mediu al redevenței se situează undeva la 7%. 

Exxon, TNK-BP, Gazprom Neft și Royal Dutch Shell Plc așteaptă facilitățile fiscale promise

Promisiunea făcută de Vladimir Putin în aprilie de acordare de facilități fiscale companiilor care explorează și exploatează resurse mai puțin convenționale, precum cele de șist, i-a convins pe cei de la Exxon să intre într-un parteneriat de 3,2 miliarde de dolari cu rușii de la Rosneft OAO, în schimbul obținerii accesului la câmpurile de petrol deținute de aceștia în Oceanul Arctic și Siberia. În schimb, Exxon, le-a permis celor de la Rosneft să intre în câmpurile pe care compania le exploatează în Golful Mexicului și Rocky Mountains, în Canada.

Și alți giganți petrolieri contau pe promisiunea lui Putin. Printre aceștia,TNK-BP, Gazprom Neft și Royal Dutch Shell Plc. TNK-BP a început deja construirea de puțuri pilot în Severo-Khokhryakovskoye și Em-Egovskoye, zone care dețin, potrivit estimărilor companiei, peste 4,4 miliarde de barili. Gazprom Neft, brațul petrolier al gigantului Gazprom OAO, are la rândul său semnat un partenerial cu Shell, potrivit căruia va investi 80 de milioane de dolari pentru explorarea câmpului de la Salym, susține Ekaterina Stenyakina, purtătoare de cuvânt a  Gazprom Neft. compania estimează o rezervă de 3,67 de miliarde de barili de resurse neconvenționale, care s-ar încadra în categoria celor pentru care președintele rus a promis facilități fiscale. “Sistemul de impozitare rus trebuie ajustat pentru ca exploatarea să fie profitabilă", susține Stenyakina. {jathumbnail off}

Prețul benzinei a atins maximum-ul acestui an în Statele Unite ca urmare a restrângerii activității de rafinare în urma închiderii definitive sau temporare, pentru lucrări de întreținere, a unor rafinării, dar și a prețului internațional al țițeiului aflat de opt săptămâni pe un trend ascendent.

Prețul unui galon la benzinăriile de peste ocean s-a majorat cu 2,1%, o majorare de 7,3 cenți, față de nivelul înregistrat cu o săptămână în urmă, ajungând la 3,611 dolari pe galon, cel mai ridicat preț înregistrat din 22 octombrie 2012 și cel mai mare din acest an. Indicii futures ai West Texas Intermediate (WTI) au câștigat mai mult de 10 dolari pe baril din decembrie 2012, iar pe 1 februarie a depășit cea mai lungă serie de aprecieri săptămânală din ultimii opt ani. 

Benzina a urmat și a trendul WTI, rafinăriile fiind confruntate atât cu prețul ridicat al țițeiului, cât și constrânse să își reducă producția și ca urmare a majorării prețului materiei prime. Capacitatea de rafinare a SUA se află la cel mai redus nivel din ultimele trei săptămâni, mai multe rafinării, precum El Segundo a celor de la Chevron Corp., din apropierea Los Angeles-ului sau LyondellBasell Industries NV’s Houston din Texas închizându-se temporar pentru revizie. 

Phil Flynn, senior market analyst la Prices Futures Group din Chicago, este optimist. "Oferta este mult mai amplă în prezent, iar prețul țițeiului pare că se va reduce. Dacă adăugăm și reactivarea rafinăriilor în urma terminării operațiunilor de revizie, este evident că prețul benzinei ar trebui să scadă", susține acesta, citat de Bloomberg.

Și în România, Petrom a majorat astăzi prețul benzinelor şi motorinelor cu 6 bani pe litru, potrivit Economica.net. Astfel, după scumpire, un litru de benzină Standard 95 costă, la stația Petrom din strada Braşov din București, 6,08 lei, iar benzina Extra 99 a ajuns la 6,50 lei pe litru. Un litru de motorină Standard costă 6,18 lei, iar prețul unui litru de motorină Extra este de 6,41 lei.

Crizele financiare s-au soldat, nu de putine ori, cu declansarea unor razboaie care mai de care mai distrugatoare. Politicienii nu-si recunosc niciodata vina in declansarea unei crize, identificandu-i pe conducatorii altor state drept responsabili. Care, la randul lor, ii acuza de acelasi lucru. In plus, un razboi mai are, potrivit unei doctrine keynesiene vulgarizate, un avantaj: reprezinta o solutie viabila de iesire din criza.

Actuala recesiune are si ea suspectul sau de serviciu: Iranul, candidat cu sanse din ce in ce mai mari sa devina noul teatru de operatiuni militare ale Occidentului. Ultimele conflicte importante in care trupele occidentale, sub comanda Statelor Unite, au fost implicate au un element comun: petrolul. Iar Iranul este cel de-al treilea exportator de petrol, dupa Arabia Saudita si Rusia. In plus, prin Stramtoarea Ormuz trece zilnic aproximativ 40% din petrolul transportat maritim din intrega lume.

Importanta Iranului pe piata petroliera mondiala face ca orice masura luata impotriva acestei tari sa afecteze grav pretul titeiului. Iar una dintre aceste masuri a fost adoptata la inceputul acestui an, cand guvernele din Uniunea Europeana, urmand exemplul SUA, au ajuns la un acord preliminar pentru interzicerea importurilor de petrol din Iran, desi nu au hotarat cand va fi pus in practica embargoul. Embargoul european face parte dintr-o actiune occidentala concertata menita sa preseze Teheranul sa abandoneze programul sau nuclear.

Tot de la 1 ianuarie, Statele Unite au impus noi sanctiuni, prin care exclud din sistemul financiar american bancile care colaboreaza cu banca centrala din Iran, blocand astfel principala sursa de plati pentru petrolul iranian.
Diplomatii europeni au adaugat ca se discuta si interzicerea exporturilor de echipamente petroliere catre Iran si noi masuri impotriva livrarilor de petrol.

UE importa zilnic 450.000 de barili din Iran

Aceste actiuni nu aduc insa niciun beneficiu, ci implica numai costuri din partea populatiei statelor care le adopta si care, in prezent, este supusa deja austeritatii din cauza crizei datoriilor suverane, care traverseaza intreaga Europa. Iar Iranul furnizeaza statelor din UE circa 450.000 de barili de petrol pe zi, Uniunea fiind a doua mare piata pentru petrolul iranian dupa China.

Un embargo impus exportului de petrol iranian va pune presiune pe pretul petrolului, care foarte probabil va fi importat de statele europene din Arabia Saudita. A crede ca pretul va ramane acelasi este o naivitate de care nici macar politicienii nu pot fi suspectati. In ziua anuntului “acordului de principiu”, pretul petrolului Brent, de referinta la bursa din Londra, ajunsese deja la 113,97 dolari/baril, cel mai ridicat nivel atins dupa 14 noiembrie.

O noua uzina de imbogatire a uraniului

Conflictul dintre Occident si Iran a escaladat la inceputul saptamanii trecute, cand ambasadorul Iranului la Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA), Ali Asghar Soltanieh, a anuntat punerea in functiune a celei de-a doua uzine de imbogatire a uraniului, cea de la Fordo. Acesta sustine ca activitatile sunt desfasurate sub atenta supraveghere a expertilor AIEA.

Centrala nucleara Fordo se afla in muntii din provincia Qom, unde se spune ca Iranul are 3.000 de centrifuge in functiune. O alta unitate nucleara este la Natanz, unde exista suspiciuni ca ar fi in functiune 8.000 de centrifuge pentru imbogatirea uraniului.

Savant iranian asasinat

La numai cateva zile de la anuntul punerii in functiune a celei de-a doua uzine nucleare iraniene, un savant iranian, directorul adjunct pentru afaceri comerciale al primei uzine, cea de la Natanz, a fost asasinat in urma unui atentat cu o bomba plasata pe masina. Acesta este cel de-al patrulea om de stiinta iranian care activeaza in acest domeniu asasinat in ultimul an.

Ahmadi Roshan a fost ucis in explozia unei bombe magnetice amplasate pe masina la bordul careia se afla in compania altor doua persoane, conform presei iraniene. “In aceasta dimineata, un motociclist a amplasat o bomba pe o masina marca Peugeot 405, care ulterior a explodat”, a declaratviceguvernatorul provinciei Teheran, Safar Ali Bratloo. Roshan a fost ucis, iar ceilalti doi pasageri au fost raniti si transportati la spital.

Conform agentiei Fars, care il citeaza pe unul dintre colegii lui Roshan, acesta lucra la o membrana polimerica folosita la separarea gazelor.
Alti trei cercetatori iranieni au fost ucisi incepand cu ianuarie 2010, dintre care doi lucrau la programul national nuclear. Ei au fost ucisi tot de explozia unor bombe.

Presedintele Organizatia Iraniene pentru Energie Atomica, Fereydun Abbasi, a fost, de asemenea, vizat de un atentat similar in 2010, insa a supravietuit. El a avut reflexul de a se indeparta de masina sa dupa ce un motociclist a atasat o bomba pe portiera acesteia.

Massud Ali Mohammadi, cercetator in fizica nucleara recunoscut international, a fost ucis de explozia unei motociclete parcate in fata casei sale din Teheran in ianuarie 2010, un atentat revendicat de “mercenari” in slujba Israelului si Statelor Unite.
Un alt fizician specializat in fizica nucleara, Majid Shahriari, a fost ucis de explozia unei bombe amplasate pe masina sa in noiembrie 2010.
In iulie 2011, un alt cercetator, Dariush Rezainejad, a fost ucis in aceleasi circumstante.

Israelul, principalul suspect

Oficialii iranieni au acuzat deja SUA si Israelul pentru uciderea ultimului savant iranian, chiar daca SUA si Marea Britanie au condamnat asasinatul si au negat orice implicare in acest act. Purtatorul de cuvant al guvernului israelian a refuzat insa sa faca orice comentariu.

Expertii militari, citati de “Wall Street Journal”, nu exclud implicarea Israelului. “Intr-adevar, israelienii sunt cei care au capacitatea necesara sa faca asa ceva, pentru ca este dificil sa planifici un astfel de atentat pe teritoriu strain. Poate fi insa si o reglare de conturi interna”, sustine Joseph Wippl, profesor la Boston University si fost oficial CIA.

Complot “demascat” la Washington

La finalul anului trecut, procurorii americani au “demascat” la randul lor un complot pus la cale de autoritatile iraniene, care ar fi angajat cativa agenti secreti pentru a lua legatura cu un cartel mexican al drogurilor, pentru a-l asasina la Washington pe ambasadorul Arabiei Saudite. Acestia ar fi urmat, in viziunea autoritatilor americane, sa-si incheie misiunea prin amplasarea de bombe la Ambasada Israelului din Washington si la cea din Buenos Aires.

De la astfel de acuzatii pana la razboi de multe ori nu mai este decat un pas mic. Si Primul Razboi Mondial a inceput tot cu un asasinat. In plus, in ultimul timp, politicienii sunt incurajati de voci din ce in ce mai importante sa urmeze aceasta cale. Cea mai importanta dintre aceste voci este cea a laureatului premiului Nobel pentru economie, Paul Krugman, care a avansat ideea inventarii unui atac martian, menit a mobiliza economia americana si a stimula cererea agregata.

In 18 luni, sustine acesta, economia mondiala ar iesi din criza, dupa care oficialitatile americane ar putea spune ca s-au inselat in legatura cu potentialul atac martian. Politicienii au preluat din zbor ideea. Dintre toti candidatii la nominalizarea republicana pentru presedintia SUA, doar Ron Paul a refuzat sa “ameninte” cu represalii Iranul pentru cercetarile sale in domeniul nuclear. In schimb, Rick Perry a promis ca, a doua zi dupa castigarea alegerilor, va reocupa Irakul, invocand pericolul invadarii acestuia de catre Iran, “cu viteza luminii”.

Intr-o dezbatere in cadrul alegerilor preliminare din New Hampshire, candidatul republican Rick Santorum a declarat ca spera ca serviciile secrete americane sa fi fost implicate in asasinat, dat fiind pericolul reprezentat de Iran pentru SUA.

Israelul, pe picior de razboi

Israelul se pregateste pentru a putea face fata unei situatii in care Iranul ar deveni o putere militara nucleara, ceea ce s-ar putea intampla in decurs de un an, a anuntat saptamana trecuta cotidianul britanic “The Times”, citand un raport israelian.)Institutul national pentru studii de securitate (INSS) din Israel a pregatit scenarii de reactie in cazul unui test nuclear iranian, la cererea fostilor ambasadori, oficiali din serviciile de informatii si fosti lideri militari, potrivit cotidianului.

In cazul unui test iranian, INSS anticipeaza in principal o modificare profunda de echilibru al puterilor in Orientul Mijlociu, adauga “The Times”, precizand ca raportul a fost adresat premierului israelian Benjamin Netanyahu.