Energy Report

Un sat din Albania, situat la 130 km de capitala Tirana, a fost evacuat în totalitate, după ce scurgeri de gaze survenite în timpul forajului unei sonde de țiței pe o concesiune operată de compania canadiană de petrol și gaze Bankers Petroleum au provocat o explozie puternică.

Explozia a provocat adevărate "fântâni arteziene" de gaze, noroi și nisip. 60 de familii au fost evacuate, dar mulți locuitori ai satului au refuzat să-și părăsească locuințele. Potrivit autorităților albaneze, nimeni nu a fost rănit. Imaginile televizate au arătat cum erupția amestecului provenit de la sondă a ajuns pe străzile localității.

Reprezentanții companiei petroliere au declarat că au activat în timp util planul pentru cazuri de urgență și au adus situația sub control, oprind erupția.

Cei de la Bankers Petroleum forează de obicei la adâncimi de cel puțin 1.300 de metri, însă sonda la care a avut loc explozia a fost forată la doar 500 de metri. Ministrul Energiei de la Tirana, Damian Gjiknuri, a vizitat locația de foraj, le-a cerut locuitorilor să se întoarcă la casele lor cât mai repede posibil și a ajuns la un acord cu compania petrolieră pentru ca aceasta să acopere orice daune care vor fi constatate în zonă, provocate de incident.

Unul dintre directorii Bankers Petroleum este generalul american Wesley Clark, consilier onorific al premierului Victor Ponta, care a condus campania NATO de bombardare a Serbiei din 1999, care i-a forțat pe sârbi să se retragă din Kosovo, provincie locuită majoritar de etnici albanezi, și a creat premisele declarării statului independent Kosovo. Bankers Petroleum este cea mai mare companie din Albania și are o pondere de 5,5% în PIB-ul țării.

Clark este în board-ul directorilor Bankers Petroleum din anul 2008. El mai este director și la o altă companie petrolieră canadiană cu operațiuni în Albania, Petromanas Energy.

Ce visa Wesley Clark când barilul de petrol costa 100 de dolari

Cele două companii utilizează tehnologii moderne de foraj pentru a resuscita producția de hidrocarburi a uneia dintre cele mai sărace țări din Europa, care are însă o tradiție petrolieră importantă, primele extracții de țiței din Albania datând din anii ’20 ai secolului trecut. "Albania are o semnificație economică enormă pentru Europa, grație resurselor sale robuste de petrol. Albania ar trebui să fie o componentă de bază a politicii energetice europene", declara, în vara anului trecut, Wesley Clark, citat de Bloomberg.

Bankers Petroleum, cu sediul în Calgary, Alberta, utilizează tehnologia forajului orizontal și injecțiile cu apă pentru a resuscita zăcământul Patos-Marinza, descoperit în 1928, care, pe vremuri, a fost unul dintre cele mai mari și mai productive din Europa. Producția s-a redus aproape la zero în 2004. În prezent, de la Patos-Marinza se extrag 20.000 de barili de țiței pe zi. Cei de la Bankers Petroleum au în plan forarea a 170 de sonde pe an, scopul fiind majorarea producției la aproape 50.000 de barili pe zi până în 2020.

"Bankers Petroleum este o investiție cu risc mic, capabilă să-și asigure un nivel de producție predictibil și în creștete, bazându-se pe rezerve și resurse semnificative", spune Darren Engels, analist, la FirstEnergy, firmă de analiză financiară care recomandă cumpărarea de acțiuni Bankers Petroleum.

Petromanas Energy, cu sediul tot în Calgary, are un parteneriat cu cea mai mare companie petrolieră europeană, Royal Dutch Shell, care prevede prospectarea și explorarea după noi câmpuri petroliere în Albania, a cărei geologie este similară cu cea a sudului Italiei, unde se află câteva dintre cele mai mari perimetre de hidrocarburi ale Europei.

Forajul de către Petromanas a două sonde de explorare a dus la descoperirea a circa 375 de milioane de bariki de țiței, iar o a treia este în curs de forare. Compania deține 25% din drepturile aferente concesiunii la care este partener al Royal Dutch Shell. Problema este că recenta prăbușire a cotațiilor mondiale la țiței riscă să submineze optimistele planuri ale generalului Clark.

"Ceea ce se întâmplă în Albania este un bun exemplu cu privire la oportunitățile care apar atâta timp cât prețul petrolului se menține în jurul valorii de 100 de dolari pe baril. Dacă prețul rămâne în zona asta, va schimba geografia mondială a țițeiului. Se întâmplă deja în Albania, dar și în alte regiuni ale Europei", spunea Wesley Clark în vara anului trecut. Între timp, prețul barilului de petrol s-a prăbușit cu circa 60%.

Paradis petrolier balcanic?

Explorările după zăcăminte de petrol fac parte din strategia Albaniei de a-și reconstrui economia după patru decenii de izolare sub regimul comunist al lui Enver Hogea, care a construit peste 700.000 de bunkere militare din beton până la moartea sa, survenită în 1985. Economia Albaniei, unde PIB-ul pe cap de locuitor rămâne cel mai mic din Europa după cele ale Bosniei, Ucrainei și Republicii Moldova, aproape s-a dublat în ultimii zece ani, potrivit Băncii Mondiale. Rezervele estimate de țiței și gaze ale Albaniei se cifrează la circa 400 de milioane de tone, din care o zecime sunt relativ ușor exploatabile, potrivit declarațiilor autorităților.

Bankers Petroleum, cu Wesley Clark la conducere, a atins un vârf de producție în Albania anul trecut, de 20.690 barili de petrol pe zi, cu 14% mai mult decât în 2013. Vânzarea producției albaneze de țiței le-a adus canadienilor venituri de 583 milioane dolari în 2014, cu 3% mai mult decât în anul anterior, iar profitul net al companiei a fost de 128,83 milioane dolari, dublu față de 2013. 

Recent, guvernul albanez a anunțat reluarea procesului de privatizare a companiei petroliere de stat din Albania, Albpetrol. În vederea vânzării companiei, premierul albanez s-a întâlnit cu reprezentanţii giganților petrolieri Royal Dutch Shell şi BP Plc din Marea Britanie, ai Exxon Mobil Corp. din SUA, Eni SpA din Italia, OMV AG Austria şi INA din Croaţia.

De asemenea, Albania vrea să scoată la licitație în vederea concesionării 13 perimetre de petrol și gaze, atât onshore, cât și offshore. Guvernul a promis un regim legislativ favorabil pentru activitățile de explorare și dezvoltare de zăcăminte de hidrocarburi.

Recent, executivul de la Tirana a scutit companiile de petrol și gaze de plata TVA în timpul activităților de explorare, a prelungit perioada maximă de explorare de la 5 la 7 ani și pe cea de producție de la 25 la 30 de ani.

Forajul orizontal prin fracturare hidraulică după zăcăminte de gaze de șist fără acordul proprietarilor terenurilor pe care se forează va fi permis de către guvernul britanic, prin modificarea în acest sens a legislației în prezent în vigoare, în pofida opoziției publice masive față de acest proiect, a anunțat executivul de la Londra.

Peste 99% dintre persoanele care au răspuns consultării publice inițiate de guvern pe această temă se opun modificării legislative vizate de cabinet, prin care companiile de petrol și gaze vor putea fora după gaze de șist pe terenuri proprietate privată fără să mai fie nevoite să obțină mai întâi acordul proprietarilor terenurilor respective, scrie The Telegraph.

Însă miniștrii au anunțat că nu vor ține seama de rezultatele acestei consultări publice, insistând asupra faptului că schimbarea legislației va ajuta la "întărirea securității energetice naționale".

Potrivit legislației în prezent în vigoare, dacă un proprietar refuză să-și dea acordul pentru a se fora pe sub terenul său, compania care vrea să exploreze după gaze de șist trebuie să obțină un ordin judecătoresc de acordare a accesului pe proprietate, în virtutea licenței de explorare și exploatare primite de firmă de la guvernul britanic, care administrează resursele subsolului, aflate în proprietate publică. Tot instanța va stabili și despăgubirea cuvenită proprietarului pe sub terenul căruia se forează.

Interes public

Cel mai adesea, explorarea după gaze de șist presupune atât foraj vertical, cât și orizontal, uneori pe lungimi și mai mari de doi kilometri. Potrivit legislației britanice, companiile au nevoie de acordul tuturor proprietarilor pe sub terenurilor cărora intenționează să foreze, întrucât, în caz contrar, riscă să fie acuzate de violare de proprietate. Lobby-ul industriei de petrol și gaze susține că, dat fiind că pentru gazele de șist se utilizează forajul orizontal, nu se poate ști cu precizie din capul locului pe sub câte și care anume proprietăți private va fi necesar să se foreze, ceea ce le-ar obliga să parcurgă proceduri judiciare lungi și costisitoare.

Potrivit proiectului de modificare a legii elaborat de guvern, companiile de petrol și gaze vor avea dreptul automat de a fora la adâncimi de minimum 300 de metri, fără să mai fie nevoite să obțină acordul proprietarilor. Comunitățile pe teritoriul cărora se va fora după gaze de șist vor primi compensații în valoare de 20.000 de lire sterline pentru fiecare sondă orizontală forată.

Practic, în acest fel, se legiferează, pentru industria exploatării gazelor de șist, un regim similar celui de care se folosesc în prezent operatorii de sisteme de transport de hidrocarburi și companiile de utilități atunci când trebuie să instaleze conducte pe sub terenuri aflate în proprietate privată. În acest caz, proprietarii sunt obligați să le vândă companiilor respective sectoarele de teren de care acestea vor să se folosească, întrucât activitățile acestora sunt considerate a fi de interes public.

Publicul se opune

Consultarea publică organizată de guvern pe această temă a primit 40.647 de răspunsuri, din care peste 99% se opuneau modificărilor legislative propuse de cabinet. Mai mult de jumătate, respectiv 28.221, au fost trimise ca parte a unei campanii organizate de grupurile ecologiste, printre care Greenpeace, care se opun exploatării gazelor de șist. Chiar și așa, 4.065 de respondenți au răspuns cu precizie la întrebările puse de guvern, 92% dintre aceștia declarând că se opun schimbării legilor proprietății în sensul vizat de executiv.

Departamentul pentru Energie și Schimbări Climatice de la Londra a declarat că a luat la cunoștință de larga majoritate a celor care se opun schimbării legislației, însă a adăugat că în cadrul consultării nu a identificat nici un fel de motive convingătoare pentru a nu continua demersul. Departamentul estimează că nemodificarea legislației ar însemna, pentru companiile de petrol și gaze, costuri administrative de 400.000 de lire sterline pentru fiecare perimetru de foraj, în vederea obținerii accesului de intrare pe proprietate.

În schimb, dacă legislația va fi modificată, aceste costuri administrative ar scădea la 25.000 de lire sterline per perimetru, plus despăgubirile cuvenite proprietarilor. Surse din industrie estimează că, în momentele de vârf de producție, aceste despăgubiri ar putea ajunge la 200.000 de lire sterline pentru fiecare perimetru exploatat.

Lucrările de foraj ar fi foarte mult întârziate, întrucât, în condițiile legislației actuale, un număr de circa 1.000 de proprietari individuali ar trebui dați în judecată de către companiile petroliere, pentru a se obține accesul pe proprietățile lor, mai susține Departamentul.

"Considerăm că problema e clară, dat fiind suprafețele mari de teren vizate de forajul orizontal. Nu putem continua să permitem proprietarilor individuali sau micilor grupuri de proprietari să refuze accesul pe terenuri, forțând companiile să meargă la tribunal pentru putea intra pe terenurile respective sau blocând cu totul activitățile, în cazul proiectelor de energie geotermală. Nu vrem să așteptăm să apară aceste probleme, de natură să întârzie proiectele de dezvoltare de gaze de șist sau de energie geotermală, întrucât considerăm că riscul manifestării lor este foarte mare", arată Departamentul pentru Energie și Schimbări Climatice al Marii Britanii.

Ce mai spun actorii implicați

În schimb, cei de la Greenpeace au declarat că este revoltător că guvernul ignoră voința majorității britanicilor care și-au exprimat poziția în procesul de consultare publică.

"Această măsură prin care li se ia oamenilor dreptul de a se opune forajului prin fracturare hidraulică sub proprietățile lor este tipică pentru acest guvern. Țara vrea energie curată și sigură și vrea ca vocea să îi fie ascultată", a declarat Simon Clydesdale, coordonator de campanii pe teme energetice la Greenpeace.

În schimb, Matt Hancock, ministrul Energiei, a spus că explorarea resurselor energetice ale subsolului, în condiții strict reglementate, este importantă pentru securitatea energetică a națiunii și ajută la crearea de locuri de muncă.

"Aceste noi reguli vor permite Marii Britanii să își acceseze vastele resurse de gaze de șist și de energie geotermală de care dispune, în condițiile în care toți dorim un viitor energetic mai verde și mii de locuri de muncă noi", a spus ministrul.

La rândul său, Ken Cronin, șeful organizației de lobby a industriei de petrol și gaze onshore din Marea Britanie, UKOOG, a declarat că modificarea legislației este importantă pentru viitorul energetic al Marii Britanii și va ajuta la dezvoltarea resurselor de gaze de șist ale țării, în folosul populației și companiilor din Regatul Unit.

"Amendamentele propuse de guvern vor da acces automat companiilor de petrol și gaze la adâncimi de cel puțin 300 de metri, la fel cum au deja și companiile de utilități, cum ar fi cele de apă și canalizare. Sistemul actual presupune întârzieri și costuri potențiale care nu sunt nici în folosul industriei de petrol și gaze, nici în folosul proprietarilor. Forajul orizontal presupune sonde care se întind pe suprafețe de până la doi kilometri. Proprietarii nu vor sesiza activitățile derulate în subteran și nu vor avea de suferit de pe urma lor. În plus, proprietarii nu folosesc terenurile la adâncimea respectivă", a conchis Cronin.

Șoferii din Statele Unite se bucură, în prezent, de cele mai mici prețuri la carburanți din 2010 încoace, iar analiștii spun că benzina și motorina s-ar putea ieftini și mai mult peste Ocean, în condițiile în care rafinăriile americane produc cantități record de combustibili procesând țiței din producția internă a SUA, aflată la rândul ei la maxime istorice, ca urmare a boom-ului exploatărilor neconvenționale din șisturi bituminoase, prin fracturare hidraulică și foraj orizontal.

Prețul mediu la pompă al carburanților auto în SUA este în prezent de 3,433 dolari/galon, cu 6% mai mic față de finalul lunii mai, potrivit datelor AAA, citate de Bloomberg. Este cea mai mare ieftinire consemnată pe timp de vară din 2008 încoace.

3,433 dolari/galon înseamnă 0,69 euro/litru, la actualul curs de schimb dolar/euro. În România, la începutul lunii septembrie, prețul mediu la pompă (cu taxe incluse) al benzinei Euro-super 95 era dublu, de 1,39 euro/litru, potrivit datelor Comsiei Europene. Prețul mediu ponderat la nivelul întregii Uniuni Europene era de 1,55 euro/litru, cu 124% mai mare decât cel consemnat în SUA.

În România, combustibilii s-au ieftinit cu 0,54% în august față de iulie, însă față de finalul anului trecut au cunoscut o scumpire cu peste 4%, ca urmare a majorării accizelor, potrivit INS.

Țiței din producția internă

Rafinăriile americane procesează în prezent în special țiței din producția internă a SUA, semnificativ mai ieftin decât cel din import. Asta pentru că exploatările neconvenționale din șisturi bituminoase, prin fracturare hidraulică și foraj orizontal, au dus producția americană de țiței la cel mai înalt nivel din 1986 încoace.

Prețul carburanților ar mai putea scădea cu încă 10-20 de cenți/galon până la finalul lunii octombrie, întrucât stațiile de alimentare vor trece la vânzarea de combustibili speciali pentru iarnă, care sunt mai ieftini, spune Michael Green, purtător de cuvânt al AAA, cea mai mare organizație a industriei auto americane.

"Vara aceasta, rafinăriile au funcționat la capacități record grație creșterii producției interne de petrol. Asta i-a ferit pe consumatorii americani de multe probleme generate de tensiunile politice mondiale și a împiedicat apariția de scumpiri, obișnuite în această perioadă a anului", spune Green.

În plus, la începutul săptămânii, preţul petrolului Brent, de referinţă la bursa din Londra, a scăzut sub 100 de dolari pe baril pentru prima oară din iunie 2013, din cauza datelor sub aşteptări privind economia Chinei şi cea a Japoniei, care au provocat temeri legate de o scădere a cererii pentru resurse naturale. La rândul său, preţul petrolului de referinţă pe piaţa americană, cu livrare în octombrie, era în scădere la New York Mercantile Exchange cu 1,39%, respectiv cu 1,21 dolari, la 92,08 dolari pe baril.

Din august 2010, cotația țițeiului american a fost zilnic sub cea a celui european.

Recorduri peste recorduri, dar și protecționism

Exploatarea zăcămintelor de șist, coroborată cu prohibiția privind exportul petrolului extras pe plan intern, a dus la creșterea cu 63% a producției americane de țiței în ultimii cinci ani. Producția va atinge maximul ultimilor 45 de ani în 2015, potrivit Energy Information Administration.

Instituția și-a modificat recent în jos prognoza cu privire la prețul mediu al benzinei de anul viitor, la 3,41 dolari/galon, comparativ cu o estimare anterioară de 3,46 dolari/galon, făcută în august.

Rafinăriile americane au procesat 16,63 milioane de barili de țiței pe zi în a doua săptămână din iulie, cel mai mare nivel consemnat vreodată de statisticile din SUA, ale căror date merg până în 1989. Producția de benzină a atins un record absolut în iunie, de 9,89 milioane de barili pe zi.

Țițeiul din producția internă a avut o pondere de 54% în cantitatea totală de petrol procesată de rafinăriile americane în iunie 2014, față de 37% în iunie 2011. Importurile de țiței ale rafinăriilor din regiunea Gulf Coast, unde se află mai mult de jumătate din capacitățile de procesare din SUA, au scăzut cu 42% în aceeași perioadă, la 3,02 milioane de barili pe zi, cel mai redus nivel din 1990 încoace.

Consum slab

Pe de altă parte, în condițiile în care producția se află la maxime istorice, consumul de carburanți auto în SUA din această perioadă de sfârșit de vară este la cel mai jos nivel din ultimii 12 ani. Cererea medie a fost de 9,07 milioane de barili pe zi în august.

Prețurile scad de obicei în septemnbrie, întrucât benzinăriile trec la vânzarea de combustibili special aditivați pentru iarnă, care sunt mai ieftini. În ultimii trei ani, prețurile la pompă în SUA au scăzut în medie cu 28 cenți/galon între 1 septembrie și 31 octombrie. Legislația federală îi obligă pe procesatori să utilizeze un mix diferit de hidrocarburi și aditivi pe perioada verii, care să genereze mai puține emisii de CO2. Acest mix este mai scump. Obligația este valabilă până pe 15 septembrie, după care benzinăriile pot vinde combustibili mai ieftini.

"Pe termen scurt, prețurile la pompă ar putea continua să scadă cu câțiva cenți pe galon ca urmare a scăderii costurilor de producție, prin trecerea la combustibilii de iarnă", spune Trilby Lundberg, președintele firmei de consultanță Lundberg Survey, care publică prețuri retail la carburanți.

Ieftinirile ar putea fi anulate dacă survin scumpiri ale țițeiului pe piețele internaționale sau dacă au loc opriri neplanificate ale producției la una sau mai multe rafinării. Capacitatea totală de rafinare a SUA va scădea cu un milion de barili pe zi în septembrie și cu alte 2 milioane în octombrie, ca urmare a opririlor planificate de producție la unele rafinării, în vederea executării de lucrări de mentenanță.

Petrolul de șist protejează de tensiuni geopolitice

De asemenea, eventualitatea adoptării de către guvernul Chinei a unui pachet major de măsuri de stimulare a economiei sau consolidarea în continuare a creșterii economice în SUA ar putea încetini sau anula ieftinire la carburanți. "Dacă se vor crea câteva sute de mii de locuri de muncă în SUA până la sfârșitul anului, benzina și motorina s-ar putea scumpi. Mulți oameni merg cu mașina în vacanță, dar și mai mulți se deplasează cu ea la job", spune Carl Larry, președintele firmei de consultanțp Oil Outlooks & Opinions.

Centrul Statelor Unite a beneficiat mai mult de pe urma boom-ului exploatărilor de țiței din șisturi bituminoase decât coasta de Est și cea de Vest. La New York, prețul mediu este cu 31 de cenți/galon mai mare decât cel de la Houston, cel mai mare decalaj de la jumătatea anilor 2000 încoace. La Los Angeles, diferența este de 70 de cenți, cea mai mare consemnată vreodată.

Șoferii americani au beneficiat și până în prezent de boom-ul exploatărilor de șist, chiar dacă nu au remarcat-o direct în prețurile la pompă. În condiții normale, prețurile la țiței și carburanți ar fi explodat vara aceasta, din cauza îngrijorărilor produse de conflictele din Irak și Ucraina.

"Prețurile la carburanți au continuat să scadă vara aceasta în pofida luptelor din Orientul Mijlociu și Ucraina. Înainte de boom-ul hidrocarburilor de șist, acest tip de evenimente internaționale ar fi scumpit semnificativ benzina și motorina", conchide Michael Green de la AAA.

La 15 ani după ce a condus campania NATO de bombardare a Serbiei, generalul american în retragere Wesley Clark s-a întors în Balcani. De data asta, ținta lui Clark este petrolul albanez.

Wesley Clark, care a candidat la alegerile prezidențiale din Statele Unite în 2004, este directorul a două companii canadiene de petrol și gaze cu operațiuni de explorare în Albania, Bankers Petroleum și Petromanas Energy. Acestea utilizează tehnologii moderne de foraj pentru a resuscita producția de hidrocarburi a uneia dintre cele mai sărace țări din Europa, care are însă o tradiție petrolieră importantă, primele extracții de țiței din Albania datând din anii ’20 ai secolului trecut.

"Albania are o semnificație economică enormă pentru Europa, grație resurselor sale robuste de petrol. Albania ar trebui să fie o componentă de bază a politicii energetice europene", a declarat Wesley Clark, citat de Bloomberg.

Explorările după zăcăminte de petrol fac parte din strategia Albaniei de a-și reconstrui economia după patru decenii de izolare sub regimul comunist al lui Enver Hogea, care a construit peste 700.000 de bunkere militare din beton până la moartea sa, survenită în 1985. Economia Albaniei, unde PIB-ul pe cap de locuitor rămâne cel mai mic din Europa după cele ale Bosniei, Ucrainei și Republicii Moldova, aproape s-a dublat în ultimii zece ani, potrivit Băncii Mondiale.

Albanezii au tradiție în extracția petrolului

Wesley Clark, care se află în board-ul Bankers Petroleum din 2008 și a devenit director al Petromanas Energy anul trecut, a fost comandantul suprem al forțelor NATO în timpul campaniei de bombardare a Serbiei din 1999, care i-a forțat pe sârbi să se retragă din Kosovo, provincie locuită majoritar de etnici albanezi.

Bankers Petroleum, cu sediul în Calgary, Alberta, utilizează tehnologia forajului orizontal și injecțiile cu apă pentru a resuscita zăcământul Patos-Marinza, descoperit în 1928, care, pe vremuri, a fost unul dintre cele mai mari și mai productive din Europa. Producția s-a redus aproape la zero în 2004. În prezent, de la Patos-Marinza se extrag 20.000 de barili de țiței pe zi. Cei de la Bankers Petroleum au în plan forarea a 170 de sonde pe an, scopul fiind majorarea producției la aproape 50.000 de barili pe zi până în 2020.

"Bankers Petroleum este o investiție cu risc mic, capabilă să-și asigure un nivel de producție predictibil și în creștete, bazându-se pe rezerve și resurse semnificative", spune Darren Engels, analist, la FirstEnergy, firmă de analiză financiară care recomandă cumpărarea de acțiuni Bankers Petroleum.

Acțiunile companiei au un potențial de apreciere de peste 20% față de actuala cotație de pe bursa canadiană, potrivit unui sondaj organizat de Bloomberg la care au participat 17 analiști. 14 dintre aceștia au recomandat cumpărarea de acțiuni Bankers Petroleum, trei au susținut păstrarea acestora și nu a existat nici o recomandare de vânzare.

Parteneriat cu Royal Dutch Shell

Petromanas Energy, cu sediul tot în Calgary, are un parteneriat cu cea mai mare companie petrolieră europeană, Royal Dutch Shell, care prevede prospectarea și explorarea după noi câmpuri petroliere în Albania, a cărei geologie este similară cu cea a sudului Italiei, unde se află câteva dintre cele mai mari perimetre de hidrocarburi ale Europei.

Forajul de către Petromanas a două sonde de explorare a dus la descoperirea a circa 375 de milioane de bariki de țiței, iar o a treia este în curs de forare. Compania deține 25% din drepturile aferente concesiunii la care este partener al Royal Dutch Shell.

"Ceea ce se întâmplă în Albania este un bun exemplu cu privire la oportunitățile care apar atâta timp cât prețul petrolului se menține în jurul valorii de 100 de dolari pe baril. Dacă prețul rămâne în zona asta, va schimba geografia mondială a țițeiului. Se întâmplă deja în Albania, dar și în alte regiuni ale Europei", conchide Wesley Clark.

Ce vrăji a mai făcut generalul meu

În iulie 2012, premierul Victor Ponta l-a prezentat la Guvern pe Wesley Clark, anunţând că acesta a acceptat să îl consilieze pe probleme strategice, de securitate şi economie. Executivul a precizat că Wesley Clark va avea statut de consilier onorific, nu va fi remunerat şi nu va participa la şedinţele de guvern.

„Lucrez în sectorul energetic, în sectorul mineralelor și în sectorul combustibililor biologici. Cred că pot să vin cu o experiență importantă pentru aceste domenii, cred că voi putea atrage investitori și voi stimula creșterea economică a României”, declara atunci generalul Clark, la Antena 3.

În toamna trecută, au apărut informații potrivit cărora compania americană United Global Resources (UGR), al cărei preşedinte şi co-fondator este generalul Wesley Clark, consilier onorific al premierului Victor Ponta, este interesată să investească în reluarea activităţii miniere la Remin Baia Mare, aflată în insolvenţă.

Pro-Obama, pro-regenerabile

Pe de altă parte, pe lângă multe alte funcții deținute în organizații de lobby, think-tank-uri și comitete politice, de orientare democrată și ecologistă sau dedicate chestiunilor de securitate, Wesley Clark este membru în numeroase consilii de administrație și conduceri executive de companii care au ca obiect de activitate producția de energie „verde”.

În 2012, compania canadiană Envidity, unde Clark este atât chairman, cât și CEO, a solicitat o licență de explorare guvernului din Kosovo, intenția canadienilor fiind aceea de a dezvolta un proiect de producție de combustibil sintetic obținut din cărbune. Wesley Clark a condus campania NATO împotriva sârbilor din Kosovo din 1998-1999.

Wesley Clark este unul dintre cei mai importanți și mai vocali susținători ai strategiei administrației Obama, de sprijinire masivă a tuturor componentelor sectorului energiei „verzi” prin subvenții, investiții și credite de stat. Această strategie a fost aspru criticată în ultimii ani, după ce mai multe proiecte finanțate masiv de statul american au dat faliment.

Cinci proprietari de terenuri din Sussex, Marea Britanie, amenință să blocheze planurile unei mici companii de explorare a resurselor naturale de a fora după petrol pe proprietățile lor, într-o acțiune legală care aruncă o provocare industriei incipiente britanice a extracției de hidrocarburi de șist prin fracturare hidraulică.

Avocații locuitorilor de lângă satul Fernhurst, din West Sussex, au scris companiei petroliere Celtique Energie și secretarului pentru Energie din guvernul de la Londra, Ed Davey, solicitându-i acestuia din urmă să nu acorde companiei permisunea de a prospecta după petrol pe proprietățile lor.

Demersul vine după ce guvernul a spus că este posibil să încerce să schimbe prevederile legale privind încălcarea dreptului de proprietate, ca să le faciliteze companiilor accesul în vederea forajului pe terenuri deținute de persoane private.

Ecologiști nu doar cu vorba

Celtique a obținut acordul unui proprietar local pentru a fora o sondă verticală pe terenul său. Dar, pentru a se extinde prin forarea unei sonde laterale, compania va avea nevoie de consimțământul proprietarilor parcelelor vecine.

Aceștia din urmă sunt cei care i-au scris companiei pentru a o anunța că refuză să îi acorde permisiunea de a fora. Mai mult, ei au transmis că, dacă este necesar, se vor adresa instanței ca să obțină un ordin judecătoresc pentru a împiedica acest demers, relatează Financial Times.

Marcus Adams, unul dintre proprietari, crede că proiectul de dezvoltare de zăcăminte hidrocarburi propus de Celtique ar dăuna mediului în zonă. „Trebuie să fie alte situri mai puțin sensibile din acest punct de vedere decât Parcul Național South Downs, care este o arie protejată de o frumusețe naturală deosebită”, a spus el.

El a detaliat, explicând că situl, cunoscut sub numele Nine Acre Copse, se învecinează cu o veche pădure cu zambile sălbatice, în timp ce drumul de acces spre sit este mărginit de un gard viu cu o vechime de 500 de ani. Activitatea industrială ar afecta populația locală de lilieci, a afirmat el, precum și alte forme de viață sălbatică.

Contraargumente

Directorul executiv al Celtique, Geoff Davies, a declarat că situl Fernhurst fusese ales de companie pentru că este „cel mai probabil că în acest loc șisturile bituminoase ar putea conține zăcăminte exploatabile comercial”.

Potrivit declarațiilor sale, tacticile proprietarilor de teren amenință să sugrume din fașă industria britanică a extracției de hidrocarburi de șist prin fracturare hidraulică: „Dacă asta se va întâmpla peste tot în țară, acest lucru va amâna procesul de evaluare a resurselor, resurse care ar putea avea o contribuție semnificativă la rezervele de petrol și gaze ale Marii Britanii, la majorarea veniturilor bugetare și la crearea de noi locuri de muncă”, a spus Davies.

Fernhurst este acum pe cale să devină cel mai recent câmp de luptă într-un conflict din ce în ce mai intens dintre opozanții și susținătorii exploatării hidrocarburilor de șist prin fracturare hidraulică. Guvernul, din dorința de a reproduce boom-ul gazelor de șist din SUA pe teritoriul britanic, încearcă să încurajeze industria prin introducerea unor scutiri de taxe și prin acordarea de stimulente pentru comunitățile locale.

Astfel, consiliile locale din Marea Britanie care vor accepta derularea de lucrări de explorare și exploatare a gazelor de șist în jurisdicțiile lor vor păstra la bugetele proprii 100% din veniturile rezultate din taxarea terenurilor pe care se forează, potrivit planurilor guvernului de la Londra. În prezent, banii proveniți din această taxă, colectată la nivel local, se împărțeau 50% - 50% între bugetele locale și bugetul central al Marii Britanii. În plus, autoritățile discută cu companiile interesate o înțelegere pe baza căreia comunitățile din zonele unde se va fora după gaze de șist să primească direct de la companii 100.000 de lire sterline pentru fiecare sondă de explorare forată, precum și 1% din veniturile rezultate din exploatare, rămânând să se stabilească modalitatea în care acești bani vor fi împărțiți de membrii respectivelor comunități.

Dar există o rezistență puternică față de exploatarea gazelor de șist în unele cercuri. Activiștii de mediu se tem că fracturarea hidraulică - care implică pomparea sub presiune a unui lichid format din apă, nisip și chimicale în formațiunile geologice de la adâncime, pentru a elibera gazele prin fracturile create în rocă – poate contamina pânza freatică și poate produce cutremure. Locuitorii zonelor din apropierea potențialelor situri de exploatare prin fracturare hidraulică se tem de impactul dezvoltării pe scară largă a extracției gazelor de șist asupra infrastructurii rutiere locale și asupra calității aerului.

Au blocat site-ul autorităților

Cei care se opun fracturării hidraulice au mers anul trecut în satul Balcombe din Sussex pentru o serie de proteste, tensionate, față de Cuadrilla, singura companie care a extras gaze de șist prin fracturare hidraulică în Marea Britanie, care a forat după petrol în această zonă.

Celtique estimează că sunt aproximativ 30 de miliarde de barili de petrol în perimetrele pentru care deține licențe de exploatare, în Fernhurst și în împrejurimile localității, deși doar o mică parte din această cantitate va putea fi recuperată.

La sfârșitul anului trecut, compania a depus o cerere pentru obținerea unui permis de a fora o sondă de explorare pentru colectare de date la Nine Acre Copse și o alta la Wisborough Green. Celtique a obținut deja un aviz pentru a fora în apropiere, la Billingshurst.

Dar opozanții au trimis atât de multe obiecții la adresa Autorității Parcului Național South Downs – au fost cel puțin 1.650 de comentarii pe site-ul instituției la ultima numătoare efectuată de jurnaliștii FT - încât sistemul a clacat.

Atac la dreptul de proprietate

Cel mai adesea, explorarea după gaze de șist presupune atât foraj vertical, cât și orizontal, uneori pe lungimi și mai mari de doi kilometri. Potrivit legislației britanice în vigoare, companiile au nevoie de acordul tuturor proprietarilor pe sub terenurilor cărora intenționează să foreze, întrucât, în caz contrar, riscă să fie acuzate de violare de proprietate.

Dacă un proprietar refuză să-și dea acordul pentru a se fora pe sub terenul său, compania care vrea să exploreze după gaze de șist trebuie să obțină un ordin judecătoresc de acordare a accesului pe proprietate, în virtutea licenței de explorare și exploatare primite de firmă de la guvernul britanic, care administrează resursele subsolului, aflate în proprietate publică. Tot instanța va stabili și despăgubirea cuvenită proprietarului pe sub terenul căruia se forează.

Nu aceste despăgubiri sunt problema companiilor de petrol și gaze, întrucât sumele dictate de instanțe sunt infime, ci faptul că procedurile judiciare ca atare s-ar putea dovedi lungi și costisitoare, întinzându-se pe mai mulți ani, din cauza multiplelor căi de atac și recurs permise de legislația britanică.

Una dintre opțiunile luate în considerare de către autorități este legiferarea unui regim similar celui de care se folosesc în prezent operatorii de sisteme de transport de hidrocarburi atunci când trebuie să instaleze conducte pe sub terenuri aflate în proprietate privată. În acest caz, proprietarii sunt obligați să le vândă companiilor respective sectoarele de teren de care acestea vor să se folosească, întrucât activitățile acestora sunt considerate a fi de interes public.

Campania de lobby a industriei de petrol și gaze a venit cu argumentul că, dat fiind că pentru gazele de șist se utilizează forajul orizontal, nu se poate ști cu precizie din capul locului pe sub câte și care anume proprietăți private va fi necesar să se foreze. În consecință, Guvernul britanic a venit, în octombrie anul trecut, cu un proiect de reglementare nouă, potrivit căruia, înainte de demararea lucrărilor, va trebui obținut doar acordul acelor proprietari ale căror terenuri vor fi afectate de lucrările de suprafață ale companiilor de petrol și gaze.

Precedentul Mohamed Al Fayed

În jurisprudența britanică există un precedent notoriu pe acest tip de speță, în centrul căruia s-a aflat magnatul Mohamed Al Fayed, fost proprietar al lanțului de magazine Harrods.

În 2006, Al Fayed a aflat că pe sub una dintre proprietățile sale trece o sondă de țiței aparținând companiei Star Energy. Magnatul a dat firma în judecată, iar o primă instanță a decis că petroliștii au violat proprietatea sa și că proprietarul are dreptul să fie despăgubit.

Mai mult, în urma cererii lui Al Fayed, instanța a decis că acesta trebuie să primească, în calitate de proprietar al terenului pe sub care se fora, redevențe în valoare de 9% din veniturile obținute de Star Energy din exploatarea petrolului respectiv din 2000 încoace, de la demararea activității.

Star Energy a făcut recurs, iar Curtea Supremă a Marii Britanii a decis că Al Fayed nu are drept la redevențe, nefiind proprietar asupra resurselor minerale din subsolul proprietății sale, însă a confirmat faptul că Star Energy se face vinovată de violare de proprietate, pentru că nu l-a informat și nu i-a cerut acordul înainte de a începe să foreze pe sub terenul său.

Europa a făcut un pas major spre demararea producției comerciale de gaze de șist, în contextul în care compania San Leon Energy Plc a anunțat că testele derulate la una dintre sondele sale din Polonia au fost încununate de succes.

San Leon Energy, o companie de explorare de gaze naturale cu sediul în Dublin și printre ai cărei acționari principali se numără miliardarul George Soros și Blackrock Inc., cel mai mare administrator de active din lume, a anunțat, pe 23 ianuarie, că a descoperit gaze naturale la o sondă verticală instalată într-o formațiune de șisturi din perimetrul Lewino, situat în Bazinul Baltic din nordul Poloniei.

La testele derulate de companie, debitul sondei a fost de circa 1.700 de metri cubi de gaze pe zi, relatează Bloomberg. Compania va demara forarea unei sonde orizontale, mai productive, nu mai târziu de luna iulie, a spus Dennis McKee, managerul executiv al companiei United Oilfield Services, care a lucrat la Lewino.

Revine speranța

Mai multe țări, printre care Polonia, Marea Britanie, Ucraina și România, doresc să dezvolte explorarea gazelor de șist pentru a obține costuri mai mici ale energiei și pentru a reduce importurile. Europa trebuie să țină în frâu prețul electricității, pentru a proteja dezvoltarea economică și pentru a reduce decalajul de cost în comparație cu Statele Unite, acolo unde revoluția gazelor de șist a micșorat prețurile, a spus Guenther Oettinger, comisarul european pentru Energie, într-o conferință susținută la Berlin în 21 ianuarie, conform unei informări de la Bruxelles.

„Suntem încrezători că putem să obținem debite reale comerciale”, a declarat Oisin Fanning, președintele companiei San Leon Energy, într-un interviu telefonic din Londra. „Dacă poți să demonstrezi că Polonia are gaze de șist exploatabile comercial, atunci asta ar fi un imbold și pentru alte țări”, a completat el.

Cea mai mare economie din estul Uniunii Europene, care deține și cele mai bogate zăcăminte de gaze de șist din regiune, și-a propus să stimuleze explorarea, după ce o serie de investitori străini, printre care Eni, ExxonMobil, Marathon Oil Corp. și Talisman Energy Inc. s-au retras, pe fondul constrângerilor legislative și de reglementare și a planurilor de a crește taxele în Polonia.

San Leon Energy, fosta Aurelian Oil&Gas, deține o concesiune de gaze și în România, la Bîlca, în județul Suceava, în apropiere de Mănăstirea Putna. Potrivit celor de la San Leon Energy, prima sondă pe concesiunea respectivă ar fi trebuit forată până la sfârșitul anului trecut.

Fracturare hidraulică

Rezultatele de la sonda din Lewino reprezintă „un pas major spre exploatarea comercială a gazelor de șist în Polonia”, le-a spus McKee reporterilor într-o conferință de presă în Varșovia. San Leon poate aduce sonda la o capacitate de producție comercială până în octombrie, după ce vor fi efectuate testele de debit. United Oilfield Services este cel mai mare furnizor de servicii de fracturare hidraulică.

„Aceasta este cea mai reușită fracturare hidraulică pe verticală până în prezent”, a declarat Fanning. „Este o extrapolare la nivelul întregului Bazin Baltic. Este bine pentru San Leon și este bine pentru toți cei care forează în Polonia”, a adăugat el.

Gazele de șist sunt extrase prin pomparea sub presiune, asupra unor formațiuni geologice situate la mare adâncime, a unui lichid format din apă și substanțe chimice, proces cunoscut sub denumirea de fracturare hidraulică. Gazele încep să se scurgă prin fracturile create în rocă și ajunge prin sondă la suprafață odată ce lichidul injectat sub presiune este evacuat.

Următoarea etapă: forajul orizontal

San Leon nu a finalizat evacuarea fluidului de fracturare din sondă în momentul în care a ajuns la debitul anunțat, conform declarației oficiale. Compania a estimat un debit potențial de aproximativ 5.660 – 11.330 de metri cubi standard pe zi, dacă procesul de evacuare a fluidului de fracturare din sondă ar fi finalizat. Acesta reprezintă echivalentul a până la 4 milioane de metri cubi pe an, respectiv 0,03% din consumul de energie al Poloniei.

San Leon va fora și va stimula hidraulic o sondă orizontală în câmpul Lewino, pentru a testa întreaga extindere pe verticală din intervalul Ordovician cu fiecare fracturare și pentru a obține debite comerciale certe, conform declarației. În Statele Unite, sondele orizontale au de regulă un randament de șapte până la de 30 de ori mai mare decât rata de producție și recuperare a sondelor verticale, în aceeași formațiune geologică.

Polonia, unde companiile petroliere au forat aproximativ 50 de sonde pentru a explora zăcăminte de gaze de șist la nivelul anului trecut, are nevoie de cel puțin 200 de sonde pentru a testa potențialul rezervelor, potrivit ministrului Mediului, Maciej Grabowski. McKee, de la United Oilfield, prevede că aproximativ 30 de sonde vor fi forate anul acesta, față de 14 în 2013.

San Leon a devenit unicul titular de licență pentru trei perimetre de explorare din nordul Poloniei, după retragerea companiei Talisman, inclusiv perimetrul Gdansk West, unde este situat Lewino. La Lewino, debitul de gaze a început aproape imediat după evacuarea lichidului de foraj și face asta continuu atunci când sonda este deschisă, după cum a transmis compania în 13 ianuarie.

Estimări fanteziste, proteste și procese

Guvernul din Polonia a acordat peste 100 de licențe de explorare pentru gaze de șist, sperând să devină un producător european de top de hidrocarburi neconvenționale și să-și reducă dependența energetică față de centralele bazate pe cărbune și de importurile scumpe de gaze naturale din Rusia. Însă condițiile de explorare de la fața locului și în primul rând structura geologică a perimetrelor cu hidrocarburi s-au dovedit a fi mult mai dificile decât estimau inițial autoritățile și companiile interesate.

În plus, în 2012, estimările oficiale privind resursele de gaze de șist ale Poloniei au fost reduse drastic, la 346 – 768 miliarde de metri cubi, mult sub cifra avansată inițial de US Energy Information Administration, de 5,3 mii de miliarde de metri cubi.

Cei de la Chevron au semnat în decembrie anul trecut un acord cu compania de stat poloneză PGNiG, pentru a derula în parteneriat lucrări de explorare pentru gaze de șist în sud-estul țării. În noiembrie 2013, Chevron i-a dat în judecată pe protestatarii care ocupseră o concesiune de gaze de șist a companiei din estul Poloniei. Locuitorii din satul polonez Żurawlów au blocat activitatea companiei americane încă din 2012, împiedicându-i pe cei de la Chevron să înceapă lucrările de foraj.

Corupție și netransparență

Protestatarii susțineau că scopul lor este acela ca Chevron să fie obligată să respecte o lege în vigoare în Polonia, care pune în aplicare o directivă UE, potrivit căreia sunt interzise orice fel de activități economice în habitatele speciilor protejate de păsări, în timpul sezonului de împerechere. În replică, cei de la Chevron spuneau că localnicii le violează dreptul de a avea acces la concesiunea pe care au dobândit-o în mod legal.

În august anul trecut, procurorii polonezi au declanșat urmărirea penală pentru corupție împotriva a patru funcționari de stat și a trei oameni de afaceri, acuzați că au pus la punct o schemă infracțională prin care companiile interesate de resursele de gaze de șist ale Poloniei obțineau licențe de explorare și exploatare plătind mită.

Scandalul de corupție a survenit după ce, la finalul lunii iunie 2013, Curtea Europeană de Justiție a dat un verdict prin care a concluzionat că autoritățile de la Varșovia au încălcat legislația europeană acordând autorizații de punere în producție pentru gaze de șist fără organizarea în prealabil a unor licitații competitive transparente.

Explorarea după gaze de șist prin fracturare hidraulică ar putea fi permisă pe terenurile proprietate privată din Marea Britanie fără ca operatorii de petrol și gaze să mai fie nevoiți să obțină în prealabil acordul proprietarilor terenurilor sub care intenționează să foreze, potrivit planurilor guvernului de la Londra.

Potrivit The Telegraph, cabinetul britanic caută soluții de modificare a legislației în vigoare astfel încât companiilor de petrol și gaze să le fie mai ușor să exploreze după gaze de șist, după ce acestea și-au exprimat îngrijorarea că actualul sistem de norme privind proprietatea le-ar putea îngreuna prea mult demersurile, obligându-le să parcurgă proceduri judiciare lungi și costisitoare.

Planurile privind modificarea legilor britanice ale proprietății ar putea fi publicate înspre consultare în lunile următoare și vor reprezenta, probabil, cea mai controversată inițiativă de până acum a premierului David Cameron în politica sa de încurajare a dezvoltării resurselor de hidrocarburi neconvenționale ale Regatului Unit.

Cel mai adesea, explorarea după gaze de șist presupune atât foraj vertical, cât și orizontal, uneori pe lungimi și mai mari de doi kilometri. Potrivit legislației britanice în vigoare, companiile au nevoie de acordul tuturor proprietarilor pe sub terenurilor cărora intenționează să foreze, întrucât, în caz contrar, riscă să fie acuzate de violare de proprietate.

Dacă un proprietar refuză să-și dea acordul pentru a se fora pe sub terenul său, compania care vrea să exploreze după gaze de șist trebuie să obțină un ordin judecătoresc de acordare a accesului pe proprietate, în virtutea licenței de explorare și exploatare primite de firmă de la guvernul britanic, care administrează resursele subsolului, aflate în proprietate publică. Tot instanța va stabili și despăgubirea cuvenită proprietarului pe sub terenul căruia se forează.

Interesul public contra drepturilor de proprietate

Nu aceste despăgubiri sunt problema companiilor de petrol și gaze, întrucât sumele dictate de instanțe sunt infime, ci faptul că procedurile judiciare ca atare s-ar putea dovedi lungi și costisitoare, întinzându-se pe mai mulți ani, din cauza multiplelor căi de atac și recurs permise de legislația britanică.

Surse guvernamentale au declarat, pentru publicația britanică, că Departamentul pentru Energie și Schimbări Climatice studiază în prezent legislația în vigoare, pentru a vedea dacă aceasta este corespunzătoare.

"Luăm în considerare toate opțiunile. Ar fi greu de implementat niște norme care să nu presupună nici un fel de compensații pentru proprietari. Reglementările ar putea fi modificate în așa fel încât companiile să aibă dreptul de a fora fără a mai cere acordul proprietarilor, fiind obligate, totuși, să îi despăgubească. Aceste despăgubiri s-ar putea ridica la mai puțin de 100 de lire sterline", au declarat sursele citate.

Una dintre opțiunile luate în considerare de către autorități este legiferarea unui regim similar celui de care se folosesc în prezent operatorii de sisteme de transport de hidrocarburi atunci când trebuie să instaleze conducte pe sub terenuri aflate în proprietate privată. În acest caz, proprietarii sunt obligați să le vândă companiilor respective sectoarele de teren de care acestea vor să se folosească, întrucât activitățile acestora sunt considerate a fi de interes public.

Prea mulți proprietari

Companiile de petrol și gaze care vor să desfășoare activități de explorare și exploatare a gazelor de șist în Marea Britanie au făcut lobby intens pe lângă Guvernul de la Londra pentru a modifica legislația privind exercitarea dreptului de proprietate privată, astfel încât să nu mai fie nevoite să solicite în prealabil acordul tuturor proprietarilor de terenuri pe sub care ar urma să se foreze, înainte de instalarea sondelor.

Campania de lobby a industriei de petrol și gaze a venit cu argumentul că, dat fiind că pentru gazele de șist se utilizează forajul orizontal, nu se poate ști cu precizie din capul locului pe sub câte și care anume proprietăți private va fi necesar să se foreze. În consecință, Guvernul britanic a venit, în octombrie anul trecut, cu un proiect de reglementare nouă, potrivit căruia, înainte de demararea lucrărilor, va trebui obținut doar acordul acelor proprietari ale căror terenuri vor fi afectate de lucrările de suprafață ale companiilor de petrol și gaze.

Ca reacție la acest proiect de reglementare, cei de la Greenpeace, o organizație care, de-a lungul istoriei ei, n-a părut prea sensibilă la problema violării drepturilor de proprietate, a demarat o campanie prin care vrea să îi mobilizeze pe proprietarii britanici pe sub ale căror terenuri s-ar putea fora pentru gaze de șist să nu-și dea acordul pentru asta.

„Campania <Not For Shale> își propune să îi sprijine, inclusiv în justiție, pe acei locuitori din comunitățile unde se plănuiește exploatarea de gaze de șist prin fracturare hidraulică în a rezista în fața guvernului și a companiilor de petrol și gaze. Prin intermediul site-ului www.wrongmove.org, rezidenții își pot exprima refuzul de a permite forajul prin fracturare hidraulică sub locuințele lor, chiar dacă companiile respective au planuri de a fora acolo”, se spune pe site-ul campaniei.

Precedent ilustru

Tocmai de aceea, campania celor de la Greenpeace își propun să convingă cât mai mulți proprietari din regiunile vizate de petroliști pentru exploatarea gazelor de șist să își exprime oficial refuzul de a permite forajul pe terenurile lor – un adevărat „zid” de refuzuri, care să îngreuneze foarte mult activitatea companiilor.

De altfel, campania a fost lansată în Lancashire, comitat în care sunt localizate printre cele mai bogate zăcăminte de gaze de șist din Marea Britanie.

Greenpeace se bazează și pe faptul că în jurisprudența britanică există un precedent notoriu pe acest tip de speță, în centrul căruia s-a aflat magnatul Mohamed Al Fayed, fost proprietar al lanțului de magazine Harrods.

În 2006, Al Fayed a aflat că pe sub una dintre proprietățile sale trece o sondă de țiței aparținând companiei Star Energy. Magnatul a dat firma în judecată, iar o primă instanță a decis că petroliștii au violat proprietatea sa și că proprietarul are dreptul să fie despăgubit.

Mai mult, în urma cererii lui Al Fayed, instanța a decis că acesta trebuie să primească, în calitate de proprietar al terenului pe sub care se fora, redevențe în valoare de 9% din veniturile obținute de Star Energy din exploatarea petrolului respectiv din 2000 încoace, de la demararea activității.

Star Energy a făcut recurs, iar Curtea Supremă a Marii Britanii a decis că Al Fayed nu are drept la redevențe, nefiind proprietar asupra resurselor minerale din subsolul proprietății sale, însă a confirmat faptul că Star Energy se face vinovată de violare de proprietate, pentru că nu l-a informat și nu i-a cerut acordul înainte de a începe să foreze pe sub terenul său.

Americanii de la Chevron vor începe operațiunile pe concesiunea de gaze de șist de la Oleska, din Ucraina, cel mai devreme în al treilea trimestru al acestui an, a declarat ministrul ucrainean al Ecologiei și Resurselor Naturale, Oleh Proskuriakov.

"Probabil că lucrările nu vor începe mai devreme de al treilea trimestru al anului", a spus ministrul.

Acesta a adăugat că acordul de operare a concesiunii a fost finalizat și urmează să fie semnat în viitorul apropiat. După asta, Chevron va avea 90 de zile la dispoziție pentru a-și prezenta planul de lucru pe 2014 în fața comisiei interministeriale ucrainene însărcinate cu administrarea acordurilor de împărțirea a producției naționale de hidrocarburi.

"În plus, compania va trebui să obțină acorduri de mediu și alte certificări de la experții guvernamentali, pentru a se putea garanta siguranța locuitorilor din zonele unde Chevron va derula operațiuni", a mai spus ministrul.

Chevron și autoritățile de la Kiev au semnat un acord de împărțire a producției de gaze de șist de pe câmpul Oleska în noiembrie anul trecut. Concesiunea se întinde în regiunile Lvov și Ivano-Frankivsk. Estimările oficiale indică o producție anuală, de pe această concesiune, cifrată între 5 și 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale.

Rușii folosesc și bățul, și morcovul...

În ianuarie anul trecut, Ucraina a încheiat cu Royal Dutch Shell un acord pe 50 de ani, în valoare de circa 10 miliarde de dolari, pentru explorarea și exploatarea unui zăcământ de gaze de șist din regiunea de est a țării.

A doua zi, monopolul național ucrainean de petrol și gaze, Naftogaz, a fost somat de Gazprom, principalul furnizor de gaze al Ucrainei, să plătească o factură de 7 miliarde de dolari, pe care rușii pretindeau că Naftogaz îi datorează pentru gazele contractate, dar neconsumate în 2012.

Acordul de explorare și producție cu Royal Dutch Shell a fost încheiat cu ocazia Forumului Economic Mondial de la Davos și a fost semnat, din partea Ucrainei, de către președintele Viktor Ianukovici. Shell intenționează să foreze 15 sonde de explorare în cadrul proiectului, care va fi derulat prin intermediul unui joint-venture format de Shell cu o companie locală, numită Nadra Yuzivska.

Pe de altă parte, în decembrie anul trecut, președintele rus Vladimir Putin a anunțat că Rusia a acceptat să reducă prețul gazelor naturale pe care le exportă în Ucraina cu o treime, de la 400 la 268,5 dolari/mia de metri cubi.

Ucraina își satisface 70% din cererea internă de gaze naturale prin importuri din Rusia.

...și chiar și argumente ecologice

Recent, autoritățile de la Moscova s-au declarat îngrijorate de perspectiva ca metoda de foraj care va fi folosită pentru gazele de șist din Ucraina să polueze resursele de apă din regiunile de la granița dintre Rusia și Ucraina.

Potrivit ministerului rus al Resurselor Naturale și Mediului, utilizarea fracturării hidraulice de către companiile care forează după gaze de șist în Ucraina ar putea duce la contaminarea resurselor subterane și de suprafață de apă, spre prejudiciul rușilor care trăiesc la granița dintre cele două state.

"Există îngrijorări serioase cu privire la riscul de contaminare, dat fiind că locațiile de foraj s-ar putea situa în apropierea resurselor de apă", a declarat ministrul adjunct al Mediului de la Moscova, Rinat Gizatulin, făcând apel la organizarea unei întâlniri bilaterale în care să se discute această problemă.

Pe de altă parte, și Rusia folosește pe scară largă metode precum fracturarea hidraulică și forajul orizontal, în special pentru a maximiza producția zăcămintelor sale mature de țiței, multe din ele date în exploatare încă de pe vremea Uniunii Sovietice.

Recent, Gazpromneft, divizia petrolieră a Gazprom, a anunțat că a început să utilizeze experimental fracturarea hidrauliocă și forajul orizontal, scopul fiind forarea, în viitor, a cinci sonde de explorare pe câmpul de hidrocarburi de la Bazenov, din Siberia, câmp operat în parteneriat cu Royal Dutch Shell.

Metoda stimulării non-inflamabile cu propan lichid a șisturilor bituminoase ce conțin resurse de hidrocarburi ar putea reprezenta o alternativă viabilă la aceea, controversată, a fracturării hidraulice, potrivit unui raport recent, publicat de Parlamentul Franței.

Oficiul pentru Evaluarea Alternativelor Științifice și Tehnologice din Parlamentul francez a elaborat un raport comprehensiv cu privire la stadiul de dezvoltare al diferitelor tehnologii care ar putea fi utilizate ca alternative la metoda fracturării hidraulice, pentru accesarea comercială a zăcămintelor de gaze și petrol de șist.

Concluzia raportului este că unele dintre aceste tehnologii alternative, cum ar fi, de exemplu, stimularea non-inflamabilă cu propan lichid, sunt deja suficient de dezvoltate pentru a fi în mod serios luate în considerare pentru utilizare comercială de către companiile de petrol și gaze.

Tehnologia este dezvoltată de către compania americană ecorpStim și utilizează propan, o componentă a gazului natural, pentru a elibera gazele și petrolul depozitate în formațiuni bituminoase.

Fracturarea hidraulică presupune, în schimb, consumul unor cantități imense de apă, prin pomparea cu mare presiune a acesteia, acesta fiind unul dintre cele mai criticate aspecte ale respectivei tehnologii.

În schimb, stimularea cu propan lichid, cunoscută și sub denumirea de fracturare non-hidraulică, presupune injectarea în subsol de propan amestecat cu nisip. Amestecul deschide fisuri de adâncime și permite eliberarea hidrocarburilor "captive" în roci.

Cei care sprijină această tehnologie susțin că ea nu necesită utilizarea nici unui fel de substanțe chimice nocive, care să pună în pericol integritatea mediului înconjurător sau sănătatea oamenilor. Mai mult, amestecul respectiv poate fi recuperat și reutilizat.

În plus, raportului Parlamentului francez subliniază că, recent, tehnologia stimulării cu propan lichid o modificare care elimină riscul de incendiu sau explozie, asociat de obicei cu stocarea sau transportul propanului.

Luna aceasta, revista Time a inclus tehnologia stimulării cu propan lichid în topul celor mai bune invenții din 2013, declarând că metoda are potențialul de "a schimba lumea" în ceea ce privește extracția de petrol și gaze.

Companiile de petrol și gaze care vor să desfășoare activități de explorare și exploatare a gazelor de șist în Marea Britanie au făcut lobby intens pe lângă Guvernul de la Londra pentru a modifica legislația privind exercitarea dreptului de proprietate privată, astfel încât să nu mai fie nevoite să solicite în prealabil acordul tuturor proprietarilor de terenuri pe sub care ar urma să se foreze, înainte de instalarea sondelor.

La rândul lor, organizațiile non-guvernamentale și activiștii care se opun exploatării gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice și-au dat seama că este mult mai eficient să se lupte cu companiile de petrol și gaze în justiție, cu ajutorul avocaților, decât să se lipească cu superglue de sediile PR-iștilor pro-fracking, să blocheze drumuri publice sau să escaladeze sonde în semn de protest.

Nu se poate fora fără acordul proprietarilor

În septembrie, în urma lobby-ului companiilor interesate, executivul britanic a publicat un set de propuneri de politici publice vizând încurajarea producției de petrol și gaze onshore, printre care se numără și ușurarea accesului industriei gazelor de șist la terenurile proprietate privată pe care intenționează să desfășoare lucrări de foraj.

Legislația Regatului Unit prevede că toate resursele minerale ale subsolului aparțin de drept Coroanei britanice, adică statului, fiind proprietate publică. Guvernul este cel care concesionează aceste resurse companiilor interesate de exploatarea lor.

Însă deținerea unei licențe de concesiune nu garantează automat și dreptul de acces al companiei licențiate pe terenurile proprietate privată pe sub care vrea să foreze, fiind necesar, în acest sens, notificarea și obținerea acordului proprietarilor. Intrarea pe terenuri fără acordul deținătorilor este considerată violare de proprietate privată și îi îndreptățește pe proprietari să se adreseze justiției și să ceară despăgubiri.

Greenpeace descoperă că proprietatea e un „moft” util

Campania de lobby a industriei de petrol și gaze a venit cu argumentul că, dat fiind că pentru gazele de șist se utilizează forajul orizontal, nu se poate ști cu precizie din capul locului pe sub câte și care anume proprietăți private va fi necesar să se foreze. În consecință, Guvernul britanic a venit cu un proiect de reglementare nouă, potrivit căruia, înainte de demararea lucrărilor, va trebui obținut doar acordul acelor proprietari ale căror terenuri vor fi afectate de lucrările de suprafață ale companiilor de petrol și gaze.

Ca reacție la acest proiect de reglementare, cei de la Greenpeace, o organizație care, de-a lungul istoriei ei, n-a părut prea sensibilă la problema violării drepturilor de proprietate, a demarat o campanie prin care vrea să îi mobilizeze pe proprietarii britanici pe sub ale căror terenuri s-ar putea fora pentru gaze de șist să nu-și dea acordul pentru asta.

„Campania <Not For Shale> își propune să îi sprijine, inclusiv în justiție, pe acei locuitori din comunitățile unde se plănuiește exploatarea de gaze de șist prin fracturare hidraulică în a rezista în fața guvernului și a companiilor de petrol și gaze. Prin intermediul site-ului www.wrongmove.org, rezidenții își pot exprima refuzul de a permite forajul prin fracturare hidraulică sub locuințele lor, chiar dacă companiile respective au planuri de a fora acolo”, se spune pe site-ul campaniei.

Întârzieri mari, costuri suplimentare

Potrivit aceleiași legislații britanice, refuzul proprietarilor de a permite forajul pe proprietățile lor nu are puterea de a bloca definitiv demersurile companiilor de petrol și gaze. În schimb, le poate îngreuna și întârzia semnificativ, majorându-le costurile.

Astfel, dacă un proprietar refuză să permită forajul pe terenul său, compania care vrea să extragă gaze de șist trebuie să obțină un ordin judecătoresc de acordare a accesului pe proprietate, în virtutea licenței de explorare și exploatare primite de firmă de la guvernul britanic, care administrează resursele subsolului, aflate în proprietate publică.

Această procedură este de natură să întârzie demararea lucrărilor, însă omiterea ei pune companiile în fața riscului de a fi date în judecată pentru violare de proprietate, ceea ce înseamnă întârzieri și mai mari, plus despăgubiri datorate proprietarilor.

Un „zid” de refuzuri

Tocmai de aceea, campania celor de la Greenpeace își propun să convingă cât mai mulți proprietari din regiunile vizate de petroliști pentru exploatarea gazelor de șist să își exprime oficial refuzul de a permite forajul pe terenurile lor – un adevărat „zid” de refuzuri, care să îngreuneze foarte mult activitatea companiilor.

De altfel, campania a fost lansată în Lancashire, comitat în care sunt localizate printre cele mai bogate zăcăminte de gaze de șist din Marea Britanie.

„M-am alăturat campaniei pentru că sunt convinsă că folosirea fracturării hidraulice va fi un dezastru absolut pentru Lancashire. Sper ca rațiunea să învingă, iar industria să renunțe la aceste proiecte”, spune Eve McNamara, rezident din Lancashire.

Industria nu se jenează să anunțe „executări silite”

Organizația de lobby a industriei, UK Onshore Operators Group, a recunoscut că mișcarea celor de la Greenpeace ar putea întârzia demersurile companiilor, însă s-a arătat convinsă că, în cele din urmă, exploatările vor demara.

„Dacă acești proprietari vor spune <Nu, nu-ți dau voie să forezi pe pământul meu>, nu va trebui decât să mergem la tribunal și să cerem un ordin judecătoresc de acordare a accesului pe proprietate, ceea ce vom și face. Această campanie constituie un inconvenient, nu o prohibiție a exploatării gazelor de șist”, spun companiile.

Pe de altă parte, avocații apropiați industriei de petrol și gaze spun că legislația nu este suficient de clară.

„O zonă vizată pentru foraj poate avea o multitudine de proprietari, e greu să îi identifici pe toți pentru a le cere permisiunea de a fora, procedura ar dura foarte mult. Această campanie a Greenpeace nu este decât un argument în plus pentru modificarea legislației, astfel încât companiile să nu mai fie nevoite să obțină acorduri de la absolut toți proprietarii”, a declarat Alicia Foo, expert în legislația proprietății la firma de avocatură Pinsent Masons.

Precedentul Mohamed Al Fayed

Greenpeace se bazează și pe faptul că în jurisprudența britanică există un precedent notoriu pe acest tip de speță, în centrul căruia s-a aflat magnatul Mohamed Al Fayed, fost proprietar al lanțului de magazine Harrods.

În 2006, Al Fayed a aflat că pe sub una dintre proprietățile sale trece o sondă de țiței aparținând companiei Star Energy. Magnatul a dat firma în judecată, iar o primă instanță a decis că petroliștii au violat proprietatea sa și că proprietarul are dreptul să fie despăgubit.

Mai mult, în urma cererii lui Al Fayed, instanța a decis că acesta trebuie să primească, în calitate de proprietar al terenului pe sub care se fora, redevențe în valoare de 9% din veniturile obținute de Star Energy din exploatarea petrolului respectiv din 2000 încoace, de la demararea activității.

Star Energy a făcut recurs, iar Curtea Supremă a Marii Britanii a decis că Al Fayed nu are drept la redevențe, nefiind proprietar asupra resurselor minerale din subsolul proprietății sale, însă a confirmat faptul că Star Energy se face vinovată de violare de proprietate, pentru că nu l-a informat și nu i-a cerut acordul înainte de a începe să foreze pe sub terenul său.

Curtea Constituțională a Franței a decis că o lege din 2011, prin care se interzice utilizarea fracturării hidraulice în activitățile de explorare și exploatare a hidrocarburilor neconvenționale, respectiv gaze și petrol de șist, dar nu și în cele legate de dezvoltarea de surse de energie geotermală, este constituțională și reprezintă un mijloc valid și legal de protecție a mediului.

„Legea din 2011 este conformă cu Constituția, iar interdicția prevăzută de aceasta nu este disproporționată”, se arată într-un anunț al Consiliului Constituțional al Franței, echivalentul Curții Constituționale din România.

„Este o victorie juridică, dar totodată o victorie a protecției mediului și o victorie politică. Odată cu această sentință, interdicția fracturării hidraulice devine absolută. Pe lângă problema fracturării hidraulice, gazele de șist sunt producătoare de emisii de dioxid de carbon. Franța trebuie să-și fixeze ca prioritate dezvoltarea resurselor regenerabile de energie”, a declarat ministrul Mediului din guvernul de la Paris, Philippe Martin, după decizia Curții.

În iulie, interdicția a fost contestată de către compania americană de petrol și gaze Schuepbach Energy, care, înainte de adoptarea legii de interdicție în 2011, deținea două licențe de explorare a gazelor de șist prin fracturare hidraulică, licențe care au fost anulate după instituirea prohibiției.

Asta după ce, în ianuarie 2012, gigantul francez Total a atacat în contencios administrativ revocarea licenței de explorare a gazelor de șist pe care o deținea în sudul Franței, în urma adoptării legii de interdicție în anul anterior.

Interdicție declarată legitimă

Cei de la Schuepbach Energy au venit în instanță cu argumentul că interdicția este nejustificată, nefiind bazată pe studii și evaluări de risc, și încalcă drepturile de proprietate. Mai mult, americanii au arătat că interdicția utilizării tehnologiei fracturării hidraulice, prevăzută de legea contestată, este discriminatorie, întrucât nu vizează decât explorarea și exploatarea de hidrocarburi lichide sau gazoase (petrol și gaze), dar nu și pe cea de resurse de energie geotermală.

În schimb, Consiliul Constituțional a notat, în decizia sa, că impunerea interdicției este justificată de urmărirea unui scop legitim pentru interesul public, acela de protecție a mediului.

Legea de interzicere a fracturării hidraulice din 2011, precum și anularea ulterioară a licențelor de explorare a gazelor de șist, au survenit după proteste masive organizate de grupurile ecologiste din Franța.

„În urma acestei decizii regretabile, Franța se privează pe ea însăși de oportunitatea de a descoperi și de a evalua, prin explorare, resurse potențiale mari de hidrocarburi neconvenționale. Guvernul francez ar trebui să permită explorările, pentru a-și putea evalua propriile rezerve”, se arată într-o declarație a organizației de lobby a industriei petroliere GEP-AFTP de după anunțul sentinței Consiliului Constituțional.

Legiuitori părtinitori și superficiali

Cel mai sensibil aspect al reclamației celor de la Schuepbach Energy a fost cel legat de discriminare, dat fiind că legea din 2011 interzicea fracturarea hidraulică doar pentru hidrocarburi neconvenționale (gaze și petrol de șist), nu și pentru dezvoltarea de surse de energie geotermală.

Exceptarea explorării și exploatării resurselor de energie geotermală de la interdicția instituită asupra fracturării hidraulice a fost îndelung dezbătută, în 2011, în Comisia de Dezvoltare Durabilă a Adunării Naționale a Franței. Problema celor mai mulți dintre aleși a fost, însă, nu evitarea discriminării și, în consecință, a vulnerabilizării din punct de vedere constituțional a legii, ci dimpotrivă: cum să facă pentru ca resursele de energie geotermală să nu intre sub incidența interzicerii fracturării hidraulice, instituite de lege.

Asta pentru că statul francez are planuri foarte serioase cu privire la dezvoltarea de resurse de energie geotermală din rocile aflate la adâncime, în crusta pământului. Aceste resurse ar urma să fie eliberate prin utilizarea unor metode de foraj despre care industria petrolieră susține că sunt similare cu mult-hulita fracturare hidraulică folosită pentru exploatarea de hidrocarburi din șisturi bituminoase. Până acum, au fost acordate două licențe pentru această activitate, ambele unor investitori francezi, iar alte 18 sunt în diferite etape de procesare.

La elaborarea textului legii, unii deputați, cum ar fi socialistul Pascal Terasse, au fost de părere că actul normativ ar fi mai solid din punct de vedere juridic dacă sintagma „fracturare hidraulică” ar fi definită cu mai multă precizie. „Ar trebui, după expresia <fracturare hidraulică> să se adauge termenii <care utilizează amestecuri chimice și consumă apă în mod excesiv>”. Un coleg i-a respins însă ideea, considerând că exprimarea ar fi redundantă, devreme ce „știm foarte bine ce este și ce implică fracturarea hidraulică”.

Chiar această imprecizie terminologică a fost contestată la Consiliul Constituțional de către Schuepbach Energy. Astfel, se reclama faptul că legea nu definește ceea ce interzice, neprecizând, de exemplu, ce aditivi chimici sunt interziși sau de la ce cantitate în sus se consideră că consumul de apă presupus de fracturarea hidraulică este excesiv.

Iar un deputat UMP, Francois-Michel Gonnot , avertiza că „dacă legiuitorul vrea să scoată în evidență că fracturarea hidraulică pentru hidrocarburi este ceva diferit și special, atunci va trebui să justifice de ce lucrurile stau așa. Iar asta ține chiar de aditivii chimici folosiți la fracturarea hidraulică pentru hidrocarburi”.

Consiliul Constituțional face temele Parlamentului și Guvernului

Ceea ce au omis să facă Parlamentul și Guvernul francez, anume să justifice în detaliu de ce au ales să interzică doar fracturarea hidraulică pentru hidrocarburi și nu și pe cea pentru energie geotermală, a făcut Curtea Constituțională. Astfel, în motivarea deciziei sale, Curtea arată că, deși metodele respective sunt similare într-o primă fază de dezvoltare, totuși există elemente care să ateste că fracturarea hidraulică pentru hidrocarburi este diferită de cea pentru energie geotermală.

„În primul rând, în cazul fracturării hidraulice pentru gaze de șist, caracterul static și diseminat al resursei face necesară multiplicarea forajelor, în timp ce în cazul energiei geotermale, apa este captată de-a lungul faliilor și nu necesită aceeași multiplicare a forajelor”, se afirmă în motivarea Curții.

În al doilea rând, se mai spune în documentul citat, rocile supuse fracturării hidraulice pentru hidrocarburi sunt de natură sedimentară, iar cele fracturate pentru eliberarea de energie geotermală – de natură vulcanică, ceea ce face ca rezistența rocilor să fie mult mai mare în cazul fracturării hidraulice pentru gaze de șist, necesitând în consecință o presiune de foraj mai mare, precum și utilizarea forajului orizontal.

În al treilea rând, mai arată Curtea, fluidul folosit la fracturarea hidraulică pentru gaze de șist este diferit de cel utilizat pentru eliberarea de energie geotermală, conținând substanțe chimice suplimentare. În plus, presiunea de injectare în rocă a fluidului este mai mare în cazul fracturării hidraulice pentru hidrocarburi.

Toate aceste elemente, conchide Curtea, justifică decizia legiuitorului de a interzice fracturarea hidraulică pentru hidrocarburi fără a o interzice și pe cea pentru energie geotermală, întrucât prima prezintă riscuri de mediu mult mai mari decât cea de-a doua.

Cutremure provocate de forajul pentru energie geotermală

Fracturarea hidraulică constă în pomparea la mare adâncime și cu mare presiune a milioane de litri de apă sărată, amestecată cu un „cocktail” de substanțe chimice, ce are ca efect sfărâmarea rocilor subterane și eliberarea hidrocarburilor. Metoda prezintă riscuri de mediu, cum ar fi cel legat de poluarea rezervelor subterane de apă sau de amplificare a activităților seismice în zonele de exploatare.

În ceea ce privește riscurile seismice, acestea sunt amplificate însă și de metoda stimulării rocilor de adâncime cu ajutorul apei și acizilor, pentru creșterea permeabilității acestora, metodă utilizată de dezvoltatorii de proiecte de energie geotermală.

Cel mai notoriu caz de acest tip a fost cel din 2004 de la Kleinhüningen, de lângă orașul elvețian Basel. Proiectul consta în injectarea de apă în fisurile rocilor de adâncime din regiune, la circa 5 kilometri, lângă albia Rinului, pentru eliberarea de energie geotermală. Odată adusă la suprafață, apa fierbinte, cu o temperatură de 160 de grade Celsius, ar fi urmat să pună în mișcare o turbină cu abur, cuplată la un generator electric.

Întreaga afacere s-a bucurat de sprijin politic și i-a fost acordat un credit de 30 de milioane de franci elvețieni, garantat de autorități.

Primele operațiuni de foraj au generat un cutremur de circa 3,4 grade pe scara Richter în decembrie 2006, urmat de numeroase replici, care au provocat pagube în valoare totală de 9 milioane de franci elvețieni. În consecință, proiectul a fost anulat, iar după trei ani, în 2009, autoritățile locale au decis să-l anuleze definitiv.

Șeful proiectului a fost achitat, tot în 2009, de un tribunal elvețian, după ce fusese acuzat de procurori că a provocat cu bună-știință pagubele respective, fiind la curent cu riscurile presupuse de procedura de stimulare a rocilor de adâncime utilizată în cadrul proiectului.

Judecătorii de la Tribunalul Penal din Basel au considerat că Markus Häring, directorul companiei Geothermal Explorers, care se ocupa de proiect, a acționat în limitele cunoașterii științifice de la acea dată și nu a subestimat riscurile presupuse de lucrările de foraj.

OMV Petrom își propune ca, după 2021, să abordeze și segmentul gazelor de șist, însă momentan, potrivit strategiei companiei până în acel an, se concentrează pe dezvoltarea resurselor de hidrocarburi convenționale și pe descoperirile de gaze naturale din Marea Neagră, a declarat directorul general al Petrom, Mariana Gheorghe, la conferința de presă prilejuită de publicarea rezultatelor OMV Petrom pe trimestrul II și pe primele șase luni din 2013.

„Momentan, potrivit strategiei OMV Petrom până în 2021, ne concentrăm pe dezvoltarea resurselor de hidrocarburi convenționale și pe descoperirile de gaze naturale din Marea Neagră. După 2012, ne propunem să abordăm și segmentul gazelor de șist. Este o industrie a secolului 21, mai ales dacă ne uităm la avântul gazelor de șist din Statele Unite”, a declarat Mariana Gheorghe, răspunzând unei întrebări din partea jurnaliștilor.

La jumătatea lunii mai, Gerhard Roiss, CEO-ul grupului austriac OMV, compania-mamă a Petrom, declara că OMV ar putea fi interesată, pe termen mediu, de explorări pentru gaze de șist în România, însă principala prioritate a austriecilor în sectorul românesc al gazelor naturale rămâne deocamdată cea legată de zăcămintele din Marea Neagră.

Roiss fusese întrebat de ziariști dacă OMV Petrom intenționează să concesioneze perimetre în vederea explorării pentru gaze de șist în România, în contextul în care, recent, americanii de la Chevron obținuseră autorizații pentru activități de prospecțiuni seismice pentru gaze de șist pe perimetrele de la Costinești și Vama Veche.

„Avem concesionate suficiente perimetre, chiar și dacă vine vorba de gaze de șist, dar prioritatea principală pentru noi în prezent este Marea Neagră. Ne-am stabilit priorităţile pentru explorarea în blocul Neptun, din Marea Neagră. Vom finaliza prospecţiunile seismice 3D în acest an. Utilizăm toate resursele pentru această explorare, este prioritatea noastră. Dar, pe termen mediu, există și opțiunea gazelor de şist”, a declarat Gerhard Roiss.

Ulterior, răspunzând unei alte întrebări pe această temă, Roiss a subliniat că nu exclude, în viitor, dezvoltarea de proiecte legate de gazele de șist în alte state decât Austria.

În martie anul trecut, directorul general al OMV Petrom, Mariana Gheorghe, declara că firma analizează posibilitatea explorării pentru gaze de șist în România și că își va planifica pașii următori în această privință pe baza unei evaluări preliminare, precum și a legislației românești și europene în materie.

Planuri abandonate în Austria

OMV și-a abandonat planurile legate de explorarea și exploatarea gazelor de șist în țara-mamă a companiei, Austria, în toamna anului trecut, considerând că obstacolele pe care ar fi trebuit să le surmonteze pentru a înlătura îngrijorările legate de efectele asupra mediului ale tehnologiei fracturării hidraulice și ale forajului orizontal ar fi făcut proiectul neviabil din punct de vedere economic.

„Adoptarea în Austria a unei legi care obligă companiile să parcurgă inspecții detaliate de mediu înainte de demararea fiecărui proiect planificat face ca proiectele legate de gaze de șist să nu fie viabile din punct de vedere economic”, a declarat șeful diviziei de explorare și producție a OMV din Austria, Christopher Velt, la postul de radio austriac ORF, citat de Reuters.

În decembrie 2011, OMV anunța că are în plan investiții de până la 130 de milioane de euro, plus cheltuieli de dezvoltare, pentru prospecțiuni și explorări pentru gaze de șist în Austria, însă numai cu condiția ca problemele legate de mediu să fie rezolvate.

Un eventual succes al proiectului ar fi însemnat acoperirea cererii interne de gaze naturale a Austriei pe o perioadă de două până la trei decenii, arătau atunci cei de la OMV, adăugând că eșecul din Austria nu afectează în nici un fel eventuale planuri viitoare ale OMV de a explora pentru gaze de șist în alte părți.

Planurile OMV de a demara foraje de explorare în Austria de Jos, la Herrnbaumgarten și Poysdorf, în districtul Mistelbach, au fost întâmpinate cu proteste din partea populației locale și a grupurilor ecologiste, ceea ce a determinat compania să întrerupă implementarea proiectului în martie 2012. Îngrijorările acestora nu erau strict legate de mediu, ci și de riscul compromiterii anumitor activități tradiționale din regiune, cum ar fi agricultura și agroturismul.

Opoziție față de proiectul pentru gaze de șist al OMV au manifestat și o serie de politicieni, de la mai multe niveluri, inclusiv ministrul austriac al mediului, Niki Berlakovitch.

Guvernatorul Austriei de Jos, Erwin Proll, a cerut să nu se permită demararea nici unui fel de foraj pentru gaze de șist înainte de modificarea legislației, pentru prevenirea eventualelor efecte negative asupra mediului ale utilizării fracturării hidraulice.

Cei de la OMV au desfășurat o amplă campanie de informare în rândul comunităților din zonele vizate pentru explorarea gazelor de șist, încercând să îi convingă pe localnici că toate activitățile legate de gazele de șist vor fi desfășurate în mod responsabil și cu grijă pentru integritatea mediului.

În acest scop, OMV a încercat să tempereze îngrijorările legate de eventuala contaminare a resurselor subterane de apă ca urmare a fracturării hidraulice propunând utilizarea în acest proces a unui amestec de apă, nisip și amidon de porumb, care să nu conțină chimicalele folosite în mod uzual în cadrul acestei metode de foraj, amestec dezvoltat în parteneriat cu Universitatea din Leoben.

Partizan constant al gazelor de șist

În martie anul acesta, CEO-ul OMV, Gerhard Roiss, declara, într-un interviu acordat Financial Times, că Uniunea Europeană trebuie să aibă o poziție unitară în problema gazelor de șist, întrucât, în caz contrar, Europa riscă dezindustrializarea.

El a afirmat că opoziţia manifestată de opinia publică din Europa față de tehnologia fracturării hidraulice arată că este necesar sprijinul autorităților comunitare, pentru ca statele să fie „acoperite” din punct de vedere politic și, astfel, să își poată permite să cerceteze modalităţile de utilizare a acestei tehnologii.

„Avem nevoie de o poziţie europeană mai puternică şi nu de abordări diferite de la stat la stat. Nu acesta este drumul de urmat. Temerile publice sunt atât de mari încât fără un fel de <umbrelă> europeană va fi foarte greu pentru guverne să facă ceva în acest sector”, a explicat directorul general al OMV.

Eşecul exploatării de către Europa a gazelor de şist, a căror prezență este confirmată în cel puţin 15 ţări de pe continent, va pune companiile europene într-un dezavantaj concurenţial faţă de rivalele din Asia şi SUA, iar Europa se va confrunta cu pierderi de locuri de muncă şi investiţii, a avertizat Roiss.

„Oamenii nu realizează că se pierd locuri de muncă din cauza lipsei investiţiilor. Dezindustrializarea ar putea să nu fie vizibilă acum, dar atunci când va surveni, va fi prea târziu. Trebuie să ne amintim că economia Europei concurează cu China şi SUA. Trebuie să vedem imaginea de ansamblu, dincolo de discuţiile privind poluarea. Dar acest echilibru nu există, deoarece politicile noastre în Europa sunt pe termen prea scurt şi sunt prea populiste”, a mai spus Gerhard Roiss.

Într-un alt interviu, din 2011, acordat celor de la Wall Street Journal, Gerhard Roiss spunea că Europa va trebui să accepte gazele de șist dacă dorește să își mențină competitivitatea economică în raport, de exemplu, cu Statele Unite.

„Agențiile Uniunii Europene trebuie să demareze o campanie de comunicare care să arate care va fi impactul negativ pe care îl va suferi Europa în cazul în care nu se va demara exploatarea gazelor de șist”, arăta Roiss, dând ca exemplu riscul ca marile companii petrochimice europene, mari consumatoare de energie, să își relocheze activitățile peste Ocean, atrase de prețul mult mai mic de acolo al gazelor naturale.

Potrivit CEO-ului OMV, este ironic că, în timp ce exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică este hulită în Europa din rațiuni de mediu, penuria de resurse energetice de pe continent a dus la creșterea fără precedent a importurilor de cărbune în UE, un combustibil fosil mult mai poluant.

„Probabil că lobby-ul pro-cărbune este foarte puternic în Europa. Problema este însă că politicienii preferă popularitatea pe care le-o conferă adeziunea la campanii populare împotriva gazelor de șist în locul politicilor energetice responsabile pe termen lung. Acum importăm cărbune pentru că politicienii nu sunt în stare să rezolve problema gazelor de șist”, acuza Gerhard Roiss.

Compania americană de petrol și gaze Chevron a obţinut acordul de mediu pentru amplasarea sondelor de foraj de explorare a gazelor de şist în cele trei zone din judeţul Vaslui, decizia fiind luată de către Comitetul de Analiză Tehnică din cadrul Agenţiei de Protecţie a Mediului (APM) Vaslui, transmite Mediafax.

Comitetul de Analiză Tehnică din cadrul Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) Vaslui a emis acordul de mediu pentru ca societatea Chevron România să amplaseze sonde de foraj de explorare în cele trei zone deţinute în concesiune în judeţul Vaslui.

Decizia a fost luată în urma analizei răspunsurilor date de către compania petrolieră la problemele ridicate de populaţie în timpul dezbaterilor publice din urmă cu o săptămână din comunele Băceşti, Pungeşti şi Găgeşti.

"În urma parcurgerii procedurii şi a analizei documentelor depuse de titularul proiectelor, s-a ajuns la concluzia că sunt respectate cerinţele legislaţiei în vigoare în ceea ce priveşte protecţia mediului. Proiectele acordului de mediu pentru cele trei locaţii unde urmează să fie amplasate sonde de foraj de explorare a structurii geofizice a subsolului sunt postate pe site-ul APM Vaslui în vederea depunerii eventualelor observaţii obiective", a declarat, pentru Mediafax, directorul APM Vaslui, Mădălina Nistor.

La începutul anului au obținut certificate de urbanism

În baza acordurilor de mediu date de către APM Vaslui şi a altor documente solicitate la eliberarea certificatelor de urbanism, societatea Chevron România va putea obţine autorizaţia de construcţie de la Consiliul Judeţean Vaslui pentru sondele de explorare pentru identificarea eventualelor zăcăminte de gaze de şist.

Consiliul Judeţean Vaslui a eliberat, în lunile decembrie şi ianuarie, certificate de urbanism pentru cele trei zone din judeţul Vaslui unde compania americană Chevron vrea să facă prospecţiuni pentru o posibilă exploatare a gazelor de şist. Cu valabilitate de un an, cele trei certificate de urbanism au fost emise pentru suprafeţe extravilane cuprinse între 35.000 de metri pătraţi şi 73.400 de metri pătraţi de teren din zona localităţilor Păltiniş (Băceşti), Popeni (Găgeşti) şi Siliştea (Pungeşti).

Dezbateri publice asupra raportului de mediu pe tema amplasării sondelor de explorare a gazelor de şist în zone din judeţul Vaslui au avut loc, la începutul lunii iulie, la Băceşti şi Pungeşti, unde discuţiile au fost calme, în timp ce la Găgeşti unii localnici au avut obiecţii, deşi nu citiseră documentul.

Ministrul Mediului, Rovana Plumb, declara, în 9 iulie, că nu există "niciun fel de risc" pentru mediu şi pentru sănătatea oamenilor în cazul explorării gazelor de şist şi că "poziţiile" exprimate de vasluieni în dezbaterile publice sunt "în procent de 99,9% legate de exploatarea gazelor de şist, nu de explorare".

Premierul francez exprimă poziția guvernului său, Ponta face glume proaste

Guvernul francez exclude aprobarea exploatării gazelor de şist şi va investi în energie regenerabilă, a declarat prim-ministrul francez, Jean-Marc Ayrault, într-o conferinţă de presă la Palatul Victoria, premierul Victor Ponta spunând că "asta cu gazele de şist nu mai traducem".

Premierul francez a răspuns astfel unei întrebări pe tema gazelor de şist care i-a fost adresată de jurnalişti francezi în conferinţa de presă susţinută, joi, împreună cu Ponta.

"Poziţia Guvernului francez este extrem de clară. Preşedintele Republicii şi eu am declarat deja în numeroase ocazii (..) că este clar exclusă exploatarea gazelor de şist în Franţa, în prezent, şi nu a fost dată nicio autorizaţie în acest sens", a afirmat Ayrault.

Ayrault a adăugat că Guvernul de la Paris are o strategie de tranziţie energetică şi că gazele de şist nu intră în discuţie pentru această strategie.

"Obiectivul nostru este să reducem consumul de energie şi în particular de energie bazată pe combustibili fosili", a mai spus premierul francez, precizând că Guvernul de la Paris va investi masiv în energia regenerabilă.

Având în vedere că era vorba de ultimul răspuns din cadrul conferinţei de presă, cei doi premieri s-au grăbit să plece, însă presa română a solicitat traducerea răspunsului premierului francez.

"Asta cu gazele de şist nu mai traducem, da?!", a replicat, însă, la solicitare, râzând, premierul Ponta.

În Franța, fracturarea hidraulică e uneori rea, alteori bună

Statul francez are planuri foarte serioase cu privire la dezvoltarea de resurse de energie geotermală din rocile aflate la adâncime, în crusta pământului. Aceste resurse ar urma să fie eliberate prin utilizarea unor metode de foraj despre care industria petrolieră susține că sunt similare cu mult-hulita fracturare hidraulică folosită pentru exploatarea de hidrocarburi din șisturi bituminoase, pe care Franța a interzis-o în 2011.

Fostul ministru al Mediului din guvernul de la Paris, Delphine Batho, a acordat două licențe de explorare geotermală în cursul lunii februarie și a precizat că încă 18 solicitări de astfel de licențe se află în faza de examinare și verificare. O parte dintre companiile care au solicitat licențe intenționează să permeabilizeze rocile subterane printr-un proces denumit „stimulare”, care presupune detonarea în adâncime a unui amestesc de apă cu acizi în fisurile rocilor, pentru eliberarea căldurii vulcanice.

Acest proces este în bună măsură similar cu fracturarea hidraulică, utilizată, de exemplu, de companiile de petrol și gaze din Statele Unite pentru exploatarea minerală a șisturilor bituminoase, metodă care constă în pomparea la mare adâncime și cu mare presiune a milioane de litri de apă sărată, amestecată cu un „cocktail” de substanțe chimice, ce are ca efect sfărâmarea rocilor subterane și eliberarea hidrocarburilor. Metoda prezintă riscuri de mediu, cum ar fi cel legat de poluarea rezervelor subterane de apă sau de amplificare a activităților seismice în zonele de exploatare.

„Acordarea de licențe de explorare pentru proiecte de dezvoltare a energiei geotermale creează un dublu standard. Metodele de foraj folosite de acestea sunt similare cu fracturarea hidraulică”, spune șeful Uniunii Franceze a Industriilor Petroliere, Jean-Louis Schilansky.

Gazprom Neft, divizia petrolieră a monopolului rus de stat din domeniul gazelor naturale Gazprom, a efectuat de curând prima operațiune de foraj prin fracturare hidraulică performată vreodată în Siberia, în peninsula Iamal, la câmpul de petrol și gaze de la Novoport, compania anunțând că rezultatele sunt mai mult decât încurajatoare, debitul sondelor forate depășind de 2,5 ori estimările inițiale.

Potrivit companiei, fracturarea hidraulică a fost efectuată într-un sediment jurasic, cu o structură geologică extrem de complexă.

Gazprom Neft a efectuat în total cinci operațiuni de fracturare hidraulică, la un număr de patru sonde. S-au performat atât fracturări hidraulice simple, la sonde verticale, cât și una multistratificată, la o sondă orizontală.

Rezultatele au fost mai mult decât încurajatoare: debitul de hidrocarburi al sondelor forate a depășit de 2,5 ori estimările inițiale ale companiei.

Gazprom Neft intenționează să facă progrese substanțiale anul acesta în demersul de studiere a structurii geologice a câmpului de la Novoport, a declarat Denis Kashapov, directorul executiv al operațiunilor de la Novoport al Gazprom Neft Razvitiye, subsidiara Gazprom Neft care operează principalele proiecte ale companiei.

„Analiza rezultatelor operațiunilor de fracturare hidraulică ne va ajuta să înțelegem mai bine potențialul de producție de la Novoport. Vom aplica și în continuare fracturarea hidraulică pentru dezvoltarea sedimentelor jurasice de acolo”, a adăugat Kashapov.

Tehnologie de la americani

Rusia importă masiv tehnologie din Statele Unite, care să-i permită să folosească fracturarea hidraulică și forajul orizontal în industria extractivă, în scopul de a stoarce de resurse câmpuri petroliere îmbătrânite, date în exploatare pe vremea Uniunii Sovietice, dar care mai pot încă aduce încasări de miliarde de dolari companiilor ruse de stat și trezoreriei Kremlinului.

Fracturarea hidraulică, procesul prin care se pompează la mare adâncime și cu mare presiune milioane de litri de apă sărată și nisip, amestecate cu un „cocktail” de substanțe chimice, ce are ca efect sfărâmarea rocilor subterane și eliberarea hidrocarburilor vizate, a mai fost utilizată de ruși pentru stimularea producției.

Ceea ce este relativ nou este folosirea concomitentă a forajului orizontal, care presupune „culcarea” frezei de foraj la 90 de grade, pentru ca aceasta să pătrundă prin cât mai multe roci purtătoare de petrol.

Cele două metode, fracturarea hidraulică și forajul orizontal, au fost puse la punct în Statele Unite, în scopul de a face viabilă economic exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi din șisturi bituminoase. În Rusia, utilizarea lor a făcut ca producătorii să recupereze cu 15% mai mult țiței din câmpuri petroliere vechi, date în exploatare pe vremea Uniunii Sovietice.

Profitul a scăzut din cauza investițiilor, a ieftinirii țițeiului și a majorării taxelor

Novoport este cel mai mare câmp de petrol și gaze din regiunea Iamal, cu rezerve estimate de 230 de milioane de tone de petrol și 270 de miliarde de metri cubi de gaze naturale.

Producția a demarat în august anul trecut, forajul primei sonde, cu o adâncime de 2.200 de metri, începând în mai 2012. Anul trecut, investițiile Gazprom Neft în dezvoltarea câmpului de la Novoport au însumat peste 237 de milioane de dolari.

Investițiile masive din peninsula Iamal au afectat rezultatul financiar al Gazprom Neft în primele trei luni ale acestui an, profitul net scăzând cu peste 18%, la circa 40 de miliarde de ruble. Asta în condițiile în care cheltuielile de capital s-au majorat cu 24%, la 35,6 miliarde de ruble, ca urmare forajului de sonde orizontale complexe.

Alte cauze ale acestei scăderi au fost ieftinirea țițeiului pe piețele internaționale, precum și majorarea taxelor petroliere din Rusia. Gazprom Neft și-a vândut producția de petrol cu un preț mediu de 686 de ruble/baril în T1 2013, în scădere cu 6% față de nivelul de 730 de ruble din primele trei luni din 2012.

În schimb, veniturile Gazprom Neft au crescut cu aproape 5%, la 291,9 miliarde de ruble. Producția totală de hidrocarburi s-a majorat cu 3%, la 111,76 milioane de barili echivalent petrol, iar cea de produse rafinate – cu 1,9%.

Europa va trebui să exploreze pista gazelor de șist, a declarat comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, subliniind că autoritățile de la Bruxelles trebuie să manifeste deschidere în această privință și să lase țările care doresc asta, cum ar fi Marea Britanie sau Polonia, să dezvolte proiecte-pilot în privința acestei resurse, pe baza cărora să se elaboreze o expertiză europeană în domeniu. În Polonia, însă, bula gazelor de șist riscă deja să se dezumfle, întrucât guvernul vrea să taxeze cu 80% profiturile din valorificarea gazelor de șist, să impună parteneriate cu o companie de stat și nu garantează că cine a investit în explorare va primi și licență de exploatare. 

„Trebuie să rămânem deschiși și să lăsăm țările care doresc asta, cum ar fi Marea Britanie sau Polonia, să dezvolte proiecte-pilot în privința acestei resurse, pe baza cărora să se elaboreze o expertiză europeană în domeniu. Europa își asigură doar o treime din necesarul de gaze naturale din resurse proprii, iar acestea sunt pe cale de epuizare. Nu este, deci, deloc aberant să ne gândim că o parte din acestea vor fi înlocuite cu gaze de șist, în orizontul 2025-2030”, a declarat comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, într-un interviu acordat cotidianului francez Les Echos.

El a adăugat că, pentru securitatea energetică a continentului, nu vor fi suficiente gazele de șist. „Conștientizând interesul comun european, putem să ne diversificăm aprovizionarea cu gaze apelând la surse noi, favorizând dezvoltarea unei piețe spot a gazului și investind în interconectarea conductelor naționale de transport și în terminale de gaze naturale lichefiate”, a adăugat Oettinger.

Diferențe mari de preț față de SUA, și din cauza taxelor

Comisarul european a mai afirmat că se constată tot mai multe probleme pe piața internă de energie a Uniunii. „Piața gazului este fragmentată, prețurile merg de la 23 la 43 de euro/MWh”, a subliniat Gunther Oettinger.

Acesta a mai spus că, în timp ce Statele Unite sunt pe cale să devină nu doar autosuficiente din punct de vedere al aprovizionării cu gaze, ci chiar să își permită să și exporte, beneficiind de prețuri de până la patru ori mai mici la gaze naturale decât cele plătite de țările din UE, Europa este din ce în ce mai dependentă de importuri și va fi nevoită să-și majoreze cu 80% achizițiile de gaz și petrol din exterior.

„Va trebui să preîntâmpinăm problemele de competitivitate care decurg de aici. Este în joc supraviețuirea acelor industrii europene care consumă multă energie”, a avertizat comisarul.

Oettinger a fost întrebat dacă nu cumva această diferență mare de prețuri între Europa și SUA nu are de a face și cu regimul fiscal al energiei.

„Este un subiect pe care vrem să-l examinăm, făcând totodată apel la autoritățile naționale să dea dovadă de moderație în privința taxelor care apasă asupra enegiei. În zona euro, acestea reprezintă până la 28% din prețul final plătit de consumatorii casnici”, a arătat Oettinger.

Statul polonez vrea 80% din niște profituri doar visate

Fiscalitatea este, de altfel, unul dintre motivele pentru care, în Polonia, țara europeană cea mai avansată din acest punct de vedere, bula gazelor de șist riscă deja să se dezumfle. Pentru anul acesta era planificată forarea a 39 de sonde de explorare pentru gaze de șist, însă până în prezent nu s-au forat decât două, potrivit datelor Ministerului Mediului de la Varșovia.

„Practic, în privința gazelor de șist din Polonia, s-a vândut pielea ursului din pădure, ceea ce s-a dovedit a fi extrem de păgubos pentru acest sector. Dovada este numărul extrem de mic de sonde forate de la începutul anului”, spune Tom Maj, fostul șef de operațiuni din Polonia al canadienilor de la Talisman Energy, care au anunțat de curând că renunță la proiectele lor locale de explorare pentru gaze de șist.

Principalii factori pentru care sectorul polonez al gazelor de șist devine din ce în ce mai puțin atractiv pentru investitori sunt că guvernul vrea să taxeze cu 80% profiturile din valorificarea gazelor de șist, să impună parteneriate cu o companie de stat și nu garantează că cine a investit în explorare va primi și licență de exploatare.

În plus, zăcămintele de gaze de șist din Polonia, situate la o adâncime de circa 4.000 de metri, s-au dovedit a fi mult mai dificil de accesat decât, de exemplu, cele din Statele Unite, atât din cauza particularităților geologice ale subsolului, cât și din cauza faptului că regiunea are o densitate a populației mult mai mare decât SUA. În consecință, spun experții, va fi nevoie de mult mai multe teste, timp și bani pentru a se demara producția de gaze de șist în Polonia.

În ultimul an, trei companii majore au renunțat la proiectele lor de explorare și, ulterior, de exploatare a gazelor de șist din Polonia.

Estimări anterioare ale US Energy Information Administration, autoritatea statistică americană în domeniul energiei, situau rezervele poloneze de gaze de șist la 5.300 de miliarde de metri cubi. Ultimele informații venite de la experții geologi din Polonia vorbesc despre o cantitate mult mai mică, de sub 800 de miliarde de metri cubi.

OMV, compania-mamă a Petrom, ar putea fi interesată, pe termen mediu, de explorări pentru gaze de șist în România, însă principala prioritate a austriecilor în sectorul românesc al gazelor naturale rămâne deocamdată cea legată de zăcămintele din Marea Neagră, a declarat CEO-ul OMV, Gerhard Roiss, la conferința de presă prilejuită de prezentarea rezultatelor OMV pe primul trimestru al acestui an.

Roiss a fost întrebat de ziariști dacă OMV Petrom intenționează să concesioneze perimetre în vederea explorării pentru gaze de șist în România, în contextul în care, recent, americanii de la Chevron au obținut autorizații pentru activități de prospecțiuni seismice pentru gaze de șist pe perimetrele de la Costinești și Vama Veche. 

„Avem concesionate suficiente perimetre, chiar și dacă vine vorba de gaze de șist, dar prioritatea principală pentru noi în prezent este Marea Neagră. Ne-am stabilit priorităţile pentru explorarea în blocul Neptun, din Marea Neagră. Vom finaliza prospecţiunile seismice 3D în acest an. Utilizăm toate resursele pentru această explorare, este prioritatea noastră. Dar, pe termen mediu, există și opțiunea gazelor de şist”, a declarat Gerhard Roiss. (video, min. 15.35)

Ulterior, răspunzând unei alte întrebări pe această temă, Roiss a subliniat că nu exclude, în viitor, dezvoltarea de proiecte legate de gazele de șist în alte state decât Austria. (video, min. 18.30)

Perimetrul Neptun din Marea Neagră este explorat în parteneriat de către OMV Petrom și ExxonMobil. În luna februarie a anului trecut, cele două companii au anunţat o descoperire semnificativă de gaze în urma forării sondei Domino-1, estimările preliminare plasând cantitatea de gaze naturale din zăcământul descoperit la 42-84 miliarde metri cubi.

Petrom și Exxon estimează că ar putea extrage anual 6,5 miliarde metri cubi de gaze naturale din perimetrul Neptun, însemnând aproape jumătate din consumul anual actual al României. OMV Petrom estimează că va încheia prospecţiunea seismică 3D în blocul Neptun din Marea Neagră până la sfârşitul lunii mai 2013 şi că va începe o nouă campanie de foraj de explorare către finalul anului.

În Austria au fost nevoiți să renunțe

Nu este pentru prima oară când austriecii își exprimă potențialul interes pentru gazele de șist din România. În martie anul trecut, directorul general al OMV Petrom, Mariana Gheorghe, declara că firma analizează posibilitatea explorării pentru gaze de șist în România și că își va planifica pașii următori în această privință pe baza unei evaluări preliminare, precum și a legislației românești și europene în materie.

OMV și-a abandonat planurile legate de explorarea și exploatarea gazelor de șist în țara-mamă a companiei, Austria, în toamna anului trecut, considerând că obstacolele pe care ar fi trebuit să le surmonteze pentru a înlătura îngrijorările legate de efectele asupra mediului ale tehnologiei fracturării hidraulice și ale forajului orizontal ar fi făcut proiectul neviabil din punct de vedere economic.

„Adoptarea în Austria a unei legi care obligă companiile să parcurgă inspecții detaliate de mediu înainte de demararea fiecărui proiect planificat face ca proiectele legate de gaze de șist să nu fie viabile din punct de vedere economic”, a declarat șeful diviziei de explorare și producție a OMV din Austria, Christopher Velt, la postul de radio austriac ORF, citat de Reuters.

În decembrie 2011, OMV anunța că are în plan investiții de până la 130 de milioane de euro, plus cheltuieli de dezvoltare, pentru prospecțiuni și explorări pentru gaze de șist în Austria, însă numai cu condiția ca problemele legate de mediu să fie rezolvate.

Un eventual succes al proiectului ar fi însemnat acoperirea cererii interne de gaze naturale a Austriei pe o perioadă de două până la trei decenii, arătau atunci cei de la OMV, adăugând că eșecul din Austria nu afectează în nici un fel eventuale planuri viitoare ale OMV de a explora pentru gaze de șist în alte părți. 

Opoziție comunitară, ecologistă și politică

Planurile OMV de a demara foraje de explorare în Austria de Jos, la Herrnbaumgarten și Poysdorf, în districtul Mistelbach, au fost întâmpinate cu proteste din partea populației locale și a grupurilor ecologiste, ceea ce a determinat compania să întrerupă implementarea proiectului în martie 2012. Îngrijorările acestora nu erau strict legate de mediu, ci și de riscul compromiterii anumitor activități tradiționale din regiune, cum ar fi agricultura și agroturismul.

Opoziție față de proiectul pentru gaze de șist al OMV au manifestat și o serie de politicieni, de la mai multe niveluri, inclusiv ministrul austriac al mediului, Niki Berlakovitch.

Guvernatorul Austriei de Jos, Erwin Proll, a cerut să nu se permită demararea nici unui fel de foraj pentru gaze de șist înainte de modificarea legislației, pentru prevenirea eventualelor efecte negative asupra mediuluin ale utilizării fracturării hidraulice.

Cei de la OMV au desfășurat o amplă campanie de informare în rândul comunităților din zonele vizate pentru explorarea gazelor de șist, încercând să îi convingă pe localnici că toate activitățile legate de gazele de șist vor fi desfășurate în mod responsabil și cu grijă pentru integritatea mediului.

În acest scop, OMV a încercat să tempereze îngrijorările legate de eventuala contaminare a resurselor subterane de apă ca urmare a fracturării hidraulice propunând utilizarea în acest proces a unui amestec de apă, nisip și amidon de porumb, care să nu conțină chimicalele folosite în mod uzual în cadrul acestei metode de foraj, amestec dezvoltat în parteneriat cu Universitatea din Leoben.

Partizan activ și constant al gazelor de șist

În martie anul acesta, CEO-ul OMV, Gerhard Roiss, declara, într-un interviu acordat Financial Times, că Uniunea Europeană trebuie să aibă o poziție unitară în problema gazelor de șist, întrucât, în caz contrar, Europa riscă dezindustrializarea.

El a afirmat că opoziţia manifestată de opinia publică din Europa față de tehnologia fracturării hidraulice arată că este necesar sprijinul autorităților comunitare, pentru ca statele să fie „acoperite” din punct de vedere politic și, astfel, să își poată permite să cerceteze modalităţile de utilizare a acestei tehnologii.

„Avem nevoie de o poziţie europeană mai puternică şi nu de abordări diferite de la stat la stat. Nu acesta este drumul de urmat. Temerile publice sunt atât de mari încât fără un fel de <umbrelă> europeană va fi foarte greu pentru guverne să facă ceva în acest sector”, a explicat directorul general al OMV.

Eşecul exploatării de către Europa a gazelor de şist, a căror prezență este confirmată în cel puţin 15 ţări de pe continent, va pune companiile europene într-un dezavantaj concurenţial faţă de rivalele din Asia şi SUA, iar Europa se va confrunta cu pierderi de locuri de muncă şi investiţii, a avertizat Roiss.

„Oamenii nu realizează că se pierd locuri de muncă din cauza lipsei investiţiilor. Dezindustrializarea ar putea să nu fie vizibilă acum, dar atunci când va surveni, va fi prea târziu. Trebuie să ne amintim că economia Europei concurează cu China şi SUA. Trebuie să vedem imaginea de ansamblu, dincolo de discuţiile privind poluarea. Dar acest echilibru nu există, deoarece politicile noastre în Europa sunt pe termen prea scurt şi sunt prea populiste”, a mai spus Gerhard Roiss.

„Este necesară o campanie de comunicare a agențiilor UE”

Într-un alt interviu, din 2011, acordat celor de la Wall Street Journal, Gerhard Roiss spunea că Europa va trebui să accepte gazele de șist dacă dorește să își mențină competitivitatea economică în raport, de exemplu, cu Statele Unite.

„Agențiile Uniunii Europene trebuie să demareze o campanie de comunicare care să arate care va fi impactul negativ pe care îl va suferi Europa în cazul în care nu se va demara exploatarea gazelor de șist”, arăta Roiss, dând ca exemplu riscul ca marile companii petrochimice europene, mari consumatoare de energie, să își relocheze activitățile peste Ocean, atrase de prețul mult mai mic de acolo al gazelor naturale.

Potrivit CEO-ului OMV, este ironic că, în timp ce exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică este hulită în Europa din rațiuni de mediu, penuria de resurse energetice de pe continent a dus la creșterea fără precedent a importurilor de cărbune în UE, un combustibil fosil mult mai poluant.

„Probabil că lobby-ul pro-cărbune este foarte puternic în Europa. Problema este însă că politicienii preferă popularitatea pe care le-o conferă adeziunea la campanii populare împotriva gazelor de șist în locul politicilor energetice responsabile pe termen lung. Acum importăm cărbune pentru că politicienii nu sunt în stare să rezolve problema gazelor de șist”, acuza Gerhard Roiss.

O atitudine cel puțin neobișnuită, comenta Wall Street Journal, din partea unui executiv al unei companii controlate de statul austriac. Roiss este primul CEO al OMV nemembru al nici unui partid, un fenomen rar într-o țară, Austria, care se mândrește cu sistemul de reprezentare proporțională, în care funcțiile de conducere din instituțiile și companiile de stat sunt împărțite egal între cele două principale partide politice.

„E nevoie de centralizare”. UE se arată tot mai flexibilă față de gazele de șist

Roiss s-a mai arătat nemulțumit de diferențele mari între legislațiile de mediu ale diferitelor țări europene, comparativ cu sistemul de reglementări mult mai unitar din Statele Unite. Potrivit CEO-ului OMV, este nevoie de o politică industrială unică a UE, de standarde europene unitare, care să permită companiilor să dezvolte proiecte nu doar viabile comercial, ci și responsabile cu mediul.

El a adăugat că, în prezent, protestele celor care se opun exploatării gazelor de șist nu permit companiilor din domeniu să dezvolte prin inovație metode de foraj care să nu afecteze natura și resursele de apă.

Gerhard Roiss le-a mai spus celor de la Wall Street Journal că se află în discuții cu Comisia Europeană pentru crearea unei astfel de strategii comune europene. „Un drum lung de parcurs, dar Gerhard Roiss, care este un maratonist pasionat în timpul liber, pare de neoprit”, conchide publicația americană.

De atunci, poziția oficialilor UE cu privire la gazele de șist a devenit mult mai flexibilă. Recent, comisarul european pentru Energie, Guenther Oettinger, declara că dezvoltarea exploatării de gaze de șist în Europa ar putea ajuta Europa să obțină prețuri mai bune la negocierile cu Gazprom pentru importurile de gaze naturale din Rusia.

Oettinger a făcut această declarație în Lituania, în contextul în care autoritățile de la Vilnius iau în calcul înăsprirea normelor și standardelor de mediu pentru industria de petrol și gaze, după ce au avut loc manifestații ample de protest față de proiectele de exploatare a gazelor de șist.

„Gazprom, care în prezent este unicul furnizor de gaze al Lituaniei, vă cere un preț cu 40% mai mare decât cel de piață din Germania. Este de neacceptat. Avem nevoie de un preț unic, de la Lisabona la Vilnius și de la Londra la Atena”, a arătat comisarul european, care a mai avut o poziție publică asemănătoare în martie, declarându-se un susținător al gazelor de șist.

La rândul său, comisarul european pentru Mediu, Janez Potocnik, a declarat, marți, că dezvoltarea extracției gazelor de șist în Europa este în armonie cu strategia comunitară privind reducerea emisiilor de dioxid de carbon și că riscurile de mediu și cele de îmbolnăvire presupuse de tehnologia fracturării hidraulice pot fi gestionate printr-o bună reglementare.

Nu în ultimul rând, Anne Glover, consilierul științific principal al președintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a declarat, în aprilie, că, în privința gazelor de șist, nu trebuie intrat într-o „fază a negației” și că, din punctul ei de vedere, dovezile științifice de până acum ar trebui să permită mersul înainte în această chestiune.

Compania americană de petrol și gaze Chevron va începe lucrări de prospecțiuni seismice 2D pentru gaze de șist pe concesiunile pe care le deține la Marea Neagră, după ce a obținut autorizațiile necesare în acest sens de la Guvernul României, și are în plan demararea forajului de explorare în perimetrul de la Bârlad, a declarat un purtător de cuvânt al companiei, informație confirmată și de ministrul român al Mediului, Rovana Plumb.

„Chevron va derula un studiu geofizic 2D lângă Marea Neagră și are în plan forarea de sonde de explorare în județul Vaslui. Faza de explorare se va desfășura pe o perioadă de mai mulți ani. În funcție de rezultatele explorării și în colaborare cu Guvernul român, vom decide dacă vom trece la activități de exploatare”, a declarat, potrivit Reuters, purtătorul de cuvânt al Chevron, Sally Jones, fără să precizeze exact când vor începe prospecțiunile seismice și forajul de explorare.

„Agenția de Protecție a Mediului (APM) Constanța a eliberat autorizații pentru activități de prospecțiuni seismice pentru perimetrele de la Costinești și Vama Veche”, a declarat și ministrul Mediului, Rovana Plumb, citat de AFP. Autorizațiile vor permite Chevron să efectueze „explozii controlate” la adâncimi cuprinse între 10 și 15 metri, pe o suprafață de 1.800 de kilometri pătrați.

Potrivit APM Constanța, lucrările vor fi derulate, în beneficiul Chevron, de către SC Prospecțiuni SA, companie controlată de omul de afaceri Ovidiu Tender.

Anterior, ministrul Plumb declarase că, în faza de explorare pentru gaze de șist, nu există riscuri în ce priveşte mediul și calitatea apei potabile, respectiv infestarea pânzei freatice, pentru că nu se utilizează tehnica de fracturare hidraulică.

"Eu vă spun doar din punct de vedere al Ministerului Mediului, cu toată responsabilitatea şi seriozitatea, că nu exista risc de mediu in ceea ce priveşte explorarea deoarece nu se utilizează tehnologia de fracturare hidraulica. Prima fază o reprezintă componenta de prospecţiuni, care înseamnă verificarea riscului la cutremur, faza a doua, care durează în medie cinci ani de zile, este faza de explorare, respectiv identificarea resursei pe teritoriul statului membru, abia a treia fază, după cinci ani de zile, înseamnă exploatarea, adică valorificarea eventualei resurse care se identifica in urma explorării", a spus Rovana Plumb.

Se va vedea cât de pertinente au fost estimările americane

Americanii de la Chevron și australienii de la Zeta Petroleum au încheiat un acord privind schimbul reciproc de informații și date legate de concesiunile de gaze naturale din România ale celor două companii, respectiv perimetrul de la Bârlad al Chevron, de 6.284 de kilometri pătrați, și cel de la Suceava, de 2.403 kilometri pătrați, deținut de Zeta Petroleum în parteneriat cu singaporezii de la Raffle Energy, pe care se află câmpul gazeifer Climăuți.

Consiliul Judeţean Vaslui a eliberat, în lunile decembrie 2012 şi ianuarie 2013, trei certificate de urbanism pentru tot atâtea perimetre din judeţul Vaslui unde Chevron intenţionează să facă prospecţiuni pentru o posibilă exploatare a gazelor de şist.

Potrivit instituției responsabile cu statistica energetică din Statele Unite, US Energy Information Administration (EIA), România, Bulgaria și Ungaria dețin împreună rezerve totale de gaze de șist de 538 de miliarde de metri cubi, ceea ce înseamnă mai mult decât consumul anual al întregii Europe și ar reprezenta o cantitate suficientă pentru a acoperi cererea internă a României pe o perioadă de 40 de ani.

România este deja statul central-est european cel mai puțin dependent de importurile de gaze din Rusia, grație rezervelor sale de hidrocarburi convenționale. România importă doar un sfert din necesarul său de gaze.

Pe de altă parte, mai multe companii au decis să renunțe la planurile lor de explorare și exploatare de gaze de șist din Polonia, după ce estimările inițiale ale americanilor cu privire la rezervele țării au fost drastic revizuite în jos. Inițial, EIA estima rezervele poloneze de gaze de șist la 5.300 de miliarde de metri cubi, însă ultimele informații venite de la experții geologi din Polonia vorbesc despre o cantitate mult mai mică, de sub 800 de miliarde de metri cubi.

La începutul anului, atât directorul general al Chevron România SRL, Cristian Căciulescu, cât şi soţia acestuia, Delia Căciulescu, care ocupa funcţia de director financiar, şi-au dat demisia. Cel puţin aceasta este varianta oficială. Cu această ocazie, directorul general şi-a vândut participaţia de 20% din firmă cu circa 1,1 milioane de dolari. În mod ciudat, cele două demisii au avut loc tocmai într-o perioadă în care perspectivele pozitive ale afacerilor gigantului american prindeau contur în România, fapt confirmat şi de aprobarea obţinută recent pentru lucrările de explorare de pe litoralul Mării Negre.

În general nimeni nu pleacă dintr-o companie tocmai atunci când aceasta începe să meargă bine, decât dacă obţine un preţ bun pentru plecarea sa ori dacă e dat afară de acţionari. În actuala situaţie, Cristian Căciulescu a vândut acţiunile către Chevron Global Energy Inc., care deţinea deja 25% din firma din Romania, astfel că Chevron Global Energy şi-a majorat participaţia la 45%. Celălalt acţionar este Texaco Overseas Holdings Inc., cu 55%.

Adunarea Generală a Asociaţilor a aprobat vânzarea în cauză “pentru un preţ total de 1.095.966 dolari SUA (din care urmează a se reţine impozitele datorate conform legii). Asociatul vânzător, Cristian Căciulescu, confirmă că a primit preţul datorat, conform contractului de cesiune părţi sociale încheiat cu Chevron Global Energy Inc. şi că nu are alte pretenţii sau cereri faţă de asociatul cumpărător”.

Compania are drepturi de explorare şi exploatare gaze de șist pentru trei perimetre de la malul mării şi pentru altul în Vaslui. Deocamdată, compania nu are nicio operaţiune de extracţie activă în România. Thomas Holst , actualul director al Chevron Romania Exploration and Production, s-a arătat în ultima perioadă extrem de încrezător în aprobările care urmau să vină din partea autorităţilor, aprobări care nu au întârziat să apară.

Pe de altă parte, Chevron România a avut pierderi în ultimii ani, pe plan local, în ciuda unor rulaje situate în jurul a 50 de milioane de lei. Adevăratele profituri sunt aşteptate însă abia după confirmarea eficienţei procesului de exploatare, profituri care pot apoi să vină foarte bine şi de pe burse, la un simplu zvon că se începe exploatarea.

Producătorul canadian de petrol și gaze Talisman Energy a anunțat, marți, că a ajuns la un acord cu partenerul său de joint-venture, firma europeană San Leon Energy, pentru vânzarea participației sale de 30% în cadrul a trei concesiuni de gaze de șist din Polonia, întrucât vrea să se concentreze pe majorarea producției din principalele sale regiuni de interes, respectiv Americile și Asia-Pacific. La numai o zi, și americanii de la Marathon Oil au declarat că plănuiesc să se retragă din Polonia până cel târziu în a doua jumătate a anului viitor, întrucât nu se justifică economic exploatarea zăcămintelor de gaze de șist descoperite de ei prin explorare până acum.

Acordul de joint-venture dintre Talisman și San Leon fusese semnat în 2010 și avea ca obiect trei concesiuni de gaze de șist din Polonia, din bazinul Baltic. Talisman Energy anunțase încă din martie că ia în considerare vânzarea participației sale la aceste concesiuni. În plus, compania vrea să renunțe și la perimetrele cu gaze de șist din North Duvernay, din statul canadian Alberta.

„La decizia noastră de a ne retrage a contribuit și situația din sectorul polonez al gazelor de șist, inclusiv incertitudinile geologice și neclaritățile cadrului legal”, a declarat, pentru Reuters, șeful Corporate Affairs al Talisman Energy Polska, Tomasz Gryzewski.

Cei de la Marathon Oil dețineau concesiuni de gaze de șist din 2011, dezvoltate în parteneriat cu canadienii de la Nexen și cu japonezii de la Mitsui. „După o evaluare aprofundată a activităților de explorare din Polonia, eșuând în tentative de a descoperi cantități de hidrocarburi a căror exploatare să se justifice economic, Marathon Oil a decis să își încheie operațiunile din Polonia”, se arată în raportul companiei pe trimestrul I 2013.

Retragerile constituie încă o lovitură dată speranțelor statului cu privire la reducerea dependenței de importurile de gaze din Rusia și la întărirea economiei, comentează Associated Press. Asta la mai puțin de un an după plecarea unui alt jucător major de pe această piață – ExxonMobil. 

Gazele de șist nu cresc în pomul lăudat

Renunțarea canadienilor de la Talisman Energy la gazele de șist din Polonia sugerează că statul polonez a fost mult prea optimist în ceea ce privește estimarea rezervelor sale de astfel de gaze sau cel puțin cu privire la viteza cu care acestea pot fi recuperate.

Problema principală este că, în prezent, marile companii energetice se concentrează pe acele zăcăminte de gaze de șist care sunt cel mai ușor de extras. Cele ale Poloniei, situate la o adâncime de circa 4.000 de metri, s-au dovedit a fi mult mai dificil de accesat decât, de exemplu, cele din Statele Unite, atât din cauza particularităților geologice ale subsolului, cât și din cauza faptului că regiunea are o densitate a populației mult mai mare decât SUA.

În consecință, spun experții, va fi nevoie de mult mai multe teste, timp și bani pentru a se demara producția de gaze de șist în Polonia.

„Problema este ca industria de profil să nu se descurajeze și mai mult și să continue să investească în proiecte de explorare”, spune Kamlesh Parmar, directorul general al 3Legs Resources, una dintre puținele companii petroliere care au reușit să ajungă prin foraj la un zăcământ de gaze de șist în Polonia.

Se pare că americanii au aberat la greu

În martie, monopolul de stat în domeniul petrolului și gazelor din Polonia, Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo (PGNiG), a anunțat că lucrările sale de explorare au dus la prima descoperire de gaze de șist a țării, prin sonda Lubocino-2H. Pentru a face rost de banii necesari continuării lucrărilor, guvernul polonez a anunțat la un moment chiar listarea la bursă a subsidiarei de explorare a PGNiG în prima jumătate a acestui an, măsură care a fost ulterior amânată.

Până în prezent, în Polonia s-au forat 43 de sonde de explorare, însă va fi nevoie de sute de sonde pentru ca rezervele de gaze de șist să poată fi estimate cu acuratețe. Doar 12 dintre sonde au ajuns la zăcăminte, potrivit autorității poloneze în domeniul minier.

Estimări anterioare ale US Energy Information Administration, autoritatea statistică americană în domeniul energiei, situau rezervele poloneze de gaze de șist la 5.300 de miliarde de metri cubi. Ultimele informații venite de la experții geologi din Polonia vorbesc despre o cantitate mult mai mică, de sub 800 de miliarde de metri cubi. Cu toate acestea, guvernul de la Varșovia a anunțat că își menține ținta de a demara producția comercială de gaze de șist în 2015.

Speranțele polonezilor au fost alimentate de imensul succes al gazelor de șist din SUA din ultimele două decenii. Producția pe scară largă a mii de sonde de peste Ocean au prăbușit prețurile la gaze naturale la mai puțin de 100 de dolari/mia de metri cubi, făcând ca SUA să devină independente din punct de vedere al aprovizionării cu gaze.

ExxonMobil a renunțat de anul trecut

În iunie 2012, cei de la ExxonMobil au anunțat că renunță la planurile lor legate de explorări pentru gaze de șist în Polonia, după doi ani în care nu a reușit să facă descoperiri de zăcăminte a căror exploatare să se justifice din punct de vedere comercial.

„Am finalizat operațiunile noastre de explorare din Polonia. Lucrările nu au demonstrat existența de zăcăminte de hidrocarburi exploatabile comercial la sondele noastre de la Lublin și Podlasie”, au declarat, atunci, oficialii companiei americane.

ExxonMobil nu a fost singura companie care a raportat rezultate preliminare dezamăgitoare la primele teste de explorare derulate pe concesiunile pentru gaze de șist. În octombrie 2011, BNK Petroleum a anunțat că datele culese de o sondă de explorare în nordul Poloniei au fost neconcludente și că va amâna demararea testelor la o altă sondă, din altă regiune a țării.

Obsesie de stat

În fruntea plutonului goanei poloneze după gaze de șist se află companiile de stat din Polonia, atât ca urmare a ambiției strategice a guvernului de la Varșovia de a se elibera de dependența gazeiferă de Rusia, cât și din cauza incertitudinilor cu privire la viabilitatea economică a exploatării zăcămintelor poloneze de gaze de șist. Până în prezent, Polonia a acordat un număr total de 109 de licențe de explorare pentru gaze de șist, cele mai multe (16) fiind deținute de monopolul de stat PGNiG.

„În Polonia, gazele de șist există doar în mass media, pentru că, în realitate, nu se întâmplă nimic. Este necesară o strategie pe termen lung pentru acest sector, predictibilitate și tratament egal pentru companiile de stat și pentru investitorii străini”, spune Grzegorz Pytel, expert în energie la think-tank-ul Sobieski Institute.

Obsesia autorităților pentru gazele de șist a făcut ca și companii de stat din alte sectoare, cum ar fi KGHM, specializată în mine de cupru, sau rafinăria PKN Orlen, să angajeze investiții masive în gaze de șist, ceea ce i-a făcut pe acționarii minoritari ai acestor companii, care sunt listate la bursa din Varșovia, să acuze că interesele politice sunt puse în fața celor economice.

Probleme cu reglementările și infrastructura

Deși cadrul legal polonez este mai relaxat decât cel din alte țări europene, s-a dovedit că birocrația este mai mare și procedurile mai stufoase decât se credea inițial. Companiile se plâng de complexitatea și multitudinea de reglementări, care le obligă să obțină autorizații de la mai multe agenții de stat înainte să poată începe lucrările de foraj.

În plus, spun acestea, faptul că încă nu s-a adoptat legislația referitoare la fiscalitatea specifică a sectorului gazelor de șist face extrem de dificilă întocmirea planurilor de afaceri. Guvernul polonez a promis anterior plafonarea impozitării la 40% din profituri.

Nu este singura problemă cu care se confruntă perspectivele de dezvoltare ale industriei poloneze a gazelor de șist. Polonia, ca de altfel toate țările din estul Europei, din cauza infrastructurii deficitare și a lipsei de personal calificat. Spre deosebire de SUA și Canada, aici nu există rețele extinse de conducte care să transporte gazele de la locațiile de producție la consumatori, iar serviciile de foraj sunt insuficient dezvoltate pentru nevoile specifice exploatării gazelor de șist, prin fracturare hidraulică și foraj orizontal.

O nouă goană după aur se află în plină desfășurare de câțiva ani în Statele Unite și Canada, dar de data asta este vorba de aurul negru al țițeiului și de cel incolor și volatil al gazelor naturale. Dezvoltarea, perfecționarea și mai ales ieftinirea celor mai noi tehnici de explorare și exploatare a hidrocarburilor, cum ar fi fracturarea hidraulică și forajul orizontal, au făcut rentabilă producția de petrol și gaze din zăcăminte care, până nu demult, ar fi fost considerate fie pe cale de epuizare, fie prea complicat și scump de valorificat, din cauza adâncimii și a condițiilor geologice sinuoase.

America de Nord cunoaște, astfel, o nouă isterie a petrolului și gazelor. Se extrag hidrocarburi din șisturi și nisipuri bituminoase. Se forează la mare adâncime, din deșerturi până în zonele ghețurilor eterne. Peste tot răsar noi sonde. Autostrăzile și șoselele se umplu de tiruri și cisterne.

Odată cu avântul industriei extractive, apar oportunitățile, dar și problemele. Unii se îmbogățesc direct din resursele scoase din pământ, altora le prosperă afacerile în localitățile de pe lângă câmpurile de extracție. Unii își găsesc joburi când nici nu mai sperau, alții deplâng problemele de mediu, suferințele agriculturii și dispariția traiului liniștit – câteva dintre efectele colaterale ale boom-ului petrolier. Subiectul este mană cerească pentru televiziuni.

În consecință, s-au înmulțit reality-show-urile despre extracția de petrol și gaze, cu amestecul lor de autenticitate și regie. Unele scot în evidență condițiile dure în care muncesc cei din industrie, altele ni-i prezintă pe proprietarii de terenuri care s-au îmbogățit sau ar vrea să se îmbogățească de pe urma hidrocarburilor de sub pământul din curtea din spatele casei. Nu lipsesc traderii și alți intermediari, nici patronii de baruri și săli de striptease, alături de fermieri Amish, maniaci care „prospectează” după petrol cu metode și instrumente băbești (inclusiv cu cocoși vii!) și roughnecks bătăuși.  

Nu în ultimul rând, poate surprinzător într-un sector economic despre care funcționează prejudecata că ar fi machist, misogin, rezervat exclusiv bărbaților, noul boom american al hidrocarburilor se dovedește a fi o mare șansă pentru femei. 

„Backyard Oil”

Printre cele mai noi seriale de pe Discovery Channel. Primul episod a fost difuzat pe 23 aprilie 2013. Prezintă viața de zi cu zi a unor rednecks obsedați de petrol din Kentucky, în zona central sud-estică a Statelor Unite.

Explorări complexe, prospecțiuni costisitoare? Nu întâlnești așa ceva în Backyard Oil. Oamenii de aici pariază că vor găsi petrol pe propriile lor pământuri. Unii au făcut-o deja, de mai multe ori, alții încă speră. „Testează” subteranul de la suprafață, cu niște bețe bizare de lemn sau metal, sau ies chiar cu cocoși pe câmp, pe care îi pun să „ia urma” țițeiului.

Iar unii chiar au reușit în acest pariu extrem de riscant, care în limbajul lor se numește wildcat drilling. Expresie care înseamnă să forezi sonde „la ghici”, fără să ai câtuși de puțin certitudinea că vei găsi ceva petrol și că îți vei recupera investiția.

Este cazul unuia dintre personajele principale, John Rascal. Fost miner, s-a mutat cu întreaga familie din West Virginia în Kentucky, și, cu ultimii bani rămași (câteva mii de dolari), a cumpărat o bucată de pământ, pe care a forat o sondă. Și a dat lovitura.

Alt personaj, Travis Coomer, nu-și iartă nici acum că i-a vândut lui Rascal acel teren, despre care credea că nu face doi bani. În rest, nu se plânge. Autodidactul absolut, Coomer face totul cu propriile mâini. A dat 40.000 de dolari pe un echipament vechi de foraj și l-a recondiționat pe tot singur, piesă cu piesă. Sonda din spatele curții lui extrage acum 100 de barili de țiței pe zi, care îi aduc cam 4 milioane de dolari pe an.

Oameni ca Rascal și Coomer sunt bogați după toate criteriile imaginabile, dar e ultimul lucru la care te-ai gândi dacă te-ai uita la ei fără să le cunoști povestea. Sunt obsedați de petrol și bani, dar e vorba de fapt mai mult de provocare, adrenalină și tradiție. Nu și-au construit vile scumpe, nu s-au mutat la oraș, se îmbracă ca niște sărăntoci. Și muncesc ca disperații. 

Și se țin toată ziua de glume. Una din expresiile lor preferate este drinking somebody’s milkshake, care înseamnă să „aspiri” (din greșeală sau, mai rău, intenționat) cu sonda ta petrol din zăcământul de sub terenul unui vecin. În multe momente, serialul pare o comedie făcută pentru a le permite orășenilor „emancipați” să râdă de țăranii „înapoiați”. Dar țăranii râd la urmă și râd cel mai bine, cu banii în buzunar. Vorba ceea: They’re laughing all the way to the bank.

„Bayou Billionaires”

Serialul a debutat în 2011 și este o producție a postului american Country Music Television (CMT). A trecut deja de episodul 200. Prezintă viața de zi cu zi a familiei Dowden, din statul american Louisiana.

O familie obișnuită, relativ prosperă, fără nimic spectaculos, deținătoare a unei mici companii de construcții. Până într-o zi, când o mică firmă din Texas, Exco, a venit la ei să le propună să instaleze o sondă de explorare pe pământul lor, în căutare de gaze de șist.

Explorarea s-a dovedit fructuoasă, iar în prezent sunt instalate patru sonde de exploatare gaze de șist pe proprietatea familiei. Producția extrasă le aduce redevențe de circa 40.000 de dolari pe lună. Zăcămintele de acolo au o durată de viață estimată de 16 până la 20 de ani, iar sumele încasate ca redevențe de proprietari ar putea crește exponențial în timp. Momentan, prețurile internaționale la gaze naturale sunt la minimul ultimilor 10 ani.

Cu banii câștigați, și-au cumpărat un nou camion, un jeep și jet-ski-uri pentru copii. Și-au făcut piscină. Și-au cumpărat cai. Au ajuns să aibă 60 de câini. În rest, nu și-au schimbat prea mult modul de viață (cu excepția câtorva călătorii în străinătate la care visau mai demult) și continuă să muncească la fel ca înainte la vechiul business din construcții.

Alți proprietari de terenuri din regiune au ajuns să regrete că au permis exploatarea gazelor de șist pe pământurile lor. Au fost cazuri de contaminare a apei, unele compresoare fac foarte mult zgomot, iar fumul de la sonde este apăsător.

Cei din familia Dowden susțin însă că la ei nu e nici o problemă. „Compania care forează la noi este foarte atentă cu tot ceea ce ține de comunitate. Au tehnologii sigure și curate”, spun ei.

„Licence To Drill”

Producție a Discovery Channel Canada, serialul urmărește activitatea a două echipe de foraj la exploatări de petrol gaze naturale din nordul Canadei. Filmările au avut loc în iarna anului 2008.

Serialul prezintă munca și interacțiunile de zi cu zi ale membrilor celor două echipe, în cele mai dure condiții climatice. Pe lângă cadre de tip reality-show, serialul conține și interviuri mai formale cu membrii echipelor și cu managementul companiilor pentru care aceștia lucrează.

Există și o voce narativă, asigurată de actorul canadian Adrian Burhop.

Fiecare dintre cele două sezoane de până acum ale serialului debutează cu o introducere a naratorului. Cea de la primul sezon sună în felul următor:

„În iarna nemiloasă a nordului Canadei, unde soarele nu strălucește decât câteva ore pe zi și pe un ger de crapă pietrele, două companii riscă totul pentru a fora la adâncimi de mii de metri în scoarța Pământului, în căutare de petrol și gaze naturale. În fiecare zi, oamenii și echipamentele cu care aceștia lucrează sunt solicitați până la limita rezistenței. Acest job nu e pentru oricine, însâ câtă vreme miliarde de dolari rămân încuiate în adâncuri, nimic nu îi va opri”.

„Boomtown Girls”

În primăvara anului trecut, compania Lucky Dog Filmworks a elaborat un proiect de reality-show despre boom-ul petrolier din statul american Dakota de Nord. Au filmat deja un trailer de circa patru minute, uploadat pe YouTube, și se află încă în discuții cu câteva stații naționale de televiziune pentru demararea producției și difuzării serialului.

Show-ul își propune să privească nebunia boom-ului petrolier din Dakota de Nord prin ochii a cinci surori din orășelul Williston. Un orășel care și-a văzut viața liniștită și monotonă dată cu totul peste cap de isteria petrolieră, care a adus numeroase oportunități, dar și probleme pe măsură, cum ar fi agravarea criminalității sau penuria de locuințe. Asta după ce extrem de mulți oameni noi au venit în oraș din diferite alte regiuni, odată cu avântul industriei extractive.

Kenderl, cea mai mare dintre surori lucrează la o exploatare petrolieră, unde și-a întâlnit de altfel și soțul. În timp, au ajuns chiar să dețină o parte din capitalul companiei unde muncesc amândoi.

Următoarea, LeAnna, mamă singură, conduce un imens camion aparținând unei firme de salubritate. Își ia copilul mic cu ea la muncă. A treia, Kelsey, lucrează ziua ca auxiliar la o o companie de extracție ce practică fracturarea hidraulică și noaptea ca barman, iar a patra, Terrie, este sudor. Heather, cea mai mică, este tot șofer de camion de salubritate. 

„Vorbesc doar în numele meu, dar am vrut să împărtășesc punctul de vedere al unei femei care muncește în Williston, într-o societate dominată de bărbați. Îmi place munca la bar, dar atunci când unii clienți se plâng de cât de grea e viața aici le amintesc că gara e peste drum. Ușa e acolo, trenul e acolo, pleacă dacă nu-ți place”, spune Kelsey.

„Black Gold”

Cel mai vechi și cel mai celebru serial cu petroliști, ajuns deja la sezonul 6. Este produs de postul american de televiziune truTV și mai este difuzat pe TNT, în versiune HD, precum și pe Channel Five din Marea Britanie, unde este prezentat sub titlul Oil Riggers.

Serialul prezintă peripețiile muncitorilor, tehnicienilor și șefilor a trei exploatări petroliere din Andrew County, Texas, la nord-est de orașul Odessa, precum și relațiile lor cu proprietarii terenurilor pe care se află sondele și echipamentele de foraj.

Munca, sarcinile și deadline-urile sunt extrem de dure, iar presiunea se transmite în valuri de sus în jos, de la acționari la manageri până la roughnecks, cei care fac muncile cele mai grele și mai periculoase. Nu sunt rare accidentele de muncă. Nervii scapă adesea de sub control, se ajunge la bătăi, în zilele libere se bea la greu. 

Asta pentru că stresul și miza sunt foarte mari. Avem de a face cu wildcat drilling, acea formă de foraj „la noroc”, fără prospecțiuni și explorări anterioare (costisitoare). Acționarii au riscat milioane de dolari și își presează angajații la limita capacității lor pentru a-și recupera investiția. În sezonul doi, o echipă de petroliști are sarcina de a fora patru sonde în doar cinzeci de zile, în caz contrar compania urmând să piardă drepturile de concesiune asupra terenului respectiv.

Proprietarii terenurilor pe care se forează își impun, la rândul lor, prin contract, propriile reguli și vin adesea în inspecție să vadă dacă acestea sunt sau nu respectate.

Americanii de la Chevron și australienii de la Zeta Petroleum au încheiat un acord privind schimbul reciproc de informații și date legate de concesiunile de gaze naturale din România ale celor două companii, respectiv perimetrul de la Bârlad al Chevron, de 6.284 de kilometri pătrați, și cel de la Suceava, de 2.403 kilometri pătrați, deținut de Zeta Petroleum în parteneriat cu singaporezii de la Raffle Energy, pe care se află câmpul gazeifer Climăuți.

Acordul dă acces părților implicate la anumite informații cu privire la concesiunile respective, printre care se numără date istorice legate de foraj și de prospecțiunile seismice executate. Cele două perimetre, de la Suceava și Bârlad, se află unul în prelungirea celuilalt.

„Schimbul de date a fost aprobat de către Autoritatea Națională pentru Resurse Minerale (ANRM)”, se precizează într-un comunicat al Zeta Petroleum.

Chevron intenţionează să înceapă în a doua jumătate a acestui an forarea unui puţ de explorare la perimetrul de gaze de şist de la Bârlad. Consiliul Judeţean Vaslui a eliberat, în lunile decembrie 2012 şi ianuarie 2013, trei certificate de urbanism pentru tot atâtea perimetre din judeţul Vaslui unde Chevron intenţionează să facă prospecţiuni pentru o posibilă exploatare a gazelor de şist.

Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) Vaslui a început procedura de evaluare a impactului pe care l-ar avea asupra mediului explorarea gazelor de şist în cele trei perimetre din judeţ deținute de Chevron.

Rezerve situate la mică adâncime 

„Zeta Petroleum și Raffles vor evalua datele existente cu privire la concesiunea de la Bârlad, cu scopul de a identifica ținte de hidrocarburi convenționale în zonă. Concesiunea de la Bârlad se află lângă câmpul gazeifer Roman-Secuieni, operat de Romgaz, unul dintre cele mai mari câmpuri comerciale din România”, se mai spune în comunicatul Zeta Petroleum.

Potrivit companiei, între 1970 și 1980 au fost forate circa 85 de sonde de explorare pe concesiunea de la Bârlad, multe dintre acestea indicând prezența de zăcăminte clasice de gaze. În plus, au fost executate numeroase prospecțiuni seismice 2D.

Acordul privind schimbul de date cu Chevron deschide noi potențialuri, pe lângă rezervele convenționale deja dovedite de la Suceava, unde se produc gaze din câmpul de la Climăuți, a declarat directorul executiv al Zeta Petroleum, Stephen West.

„Credem deja că există un potențial de până la circa 2 miliarde de metri cubi de gaze naturale convenționale situate la mică adâncime (între 400 și 1.000 de metri), pe baza probelor și prospecțiunilor derulate până în prezent, și așteptăm să primim informații și despre descoperirile Chevron. În același timp, prin acest acord, Zeta Petroleum capătă acces la o cantitate considerabilă de date seismice și de foraj cu privire la concesiunea de la Bârlad, o altă zonă cu rezerve certe de hidrocarburi”, a spus West.

Producție de circa 15.500 metri cubi pe zi la Climăuți

Concesiunea de la Suceava, unde Zeta Petroleum și Raffles Energy dețin câte 50% din drepturi, este operată de singaporezi și include câmpul gazeifer de la Climăuți, care produce în prezent circa 15.500 de metri cubi de gaze pe zi, provenite din nisipuri sarmatice, la o adâncime de circa 460 de metri.

În prezent, pe concesiunea Suceava sunt localizate două sonde, forate de foștii concesionari ai perimetrului, iar în prezent se derulează un studiu de fezabilitate care să identifice cele mai bune metode pentru ca aceste sonde să fie băgate în producție anul acesta. Prima din ele, SE-1, forată în 2005, a prezentat la teste un flux stabil de 25.500 metri cubi pe zi (maxim de 33.000 metri cubi pe zi), iar cea de-a doua, Dornești Sud-1, forată în 2007 – de 24.000 de metri cubi pe zi.

În ianuarie 2013, Zeta Petroleum anunța ca opțiune low-cost de introducere în producție a celor două sonde construirea unui gazoduct care să unească  sondele cu infrastructura existentă și utilizarea gazului pentru producerea energiei electrice la o centrală locală. Costul total al lucrărilor era estimat la 2 milioane euro, din care 1 milion partea Zeta Petroleum.

Compania estima că, la un venit adițional de 75.000 de dolari pe lună adus de cele două sonde, investiția ar fi recuperată în 12 luni și ar genera apoi venituri care ar putea fi reinvestite în alte concesiuni, precum cea de la Bobocu și cea de la Jimbolia, unde Zeta Petroleum deține 39% din drepturi, restul fiind în posesia NIS Gazpromneft (51%) și Armax Gaz SA (10%).

La jumătatea lunii martie, cei de la Zeta Petroleum au anunțat că s-a descoperit petrol și la o a treia sondă de testare de la Jimbolia, mostrele extrase evidențiind prezența hidrocarburilor în multiple straturi de nisip, iar descoperirea fiind consistentă cu cele efectuate anterior în alte două puțuri de testare din cadrul concesiunii.

Organizațiile de lobby ale industriei americane de petrol și gaze naturale și cele ale producătorilor de energie din surse regenerabile duc o luptă aprigă pentru a-și impune punctul de vedere în fața autorităților pe tema eliminării sau menținerii cotelor obligatorii de energie verde în cadrul consumului de electricitate al diferitelor state americane. Pe de altă parte, cele două grupuri de presiune par să se fi pus de acord asupra unei modificări legislative care să permită și investitorilor în regenerabile să se organizeze sub un anumit tip de structură juridică ce beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit și de alte facilități fiscale, precum multe companii din industria energiei fosile.

Peste jumătate dintre statele SUA care au în vigoare legi ce obligă companiile de utilități să cumpere energie din surse regenerabile de la producători iau în calcul eliminarea acestei obligativități sau diminuarea cantităților obligatorii, după ce avansul inovațiilor legate de tehnologiile de extragere a gazelor naturale au majorat oferta de pe piață și au dus la ieftinirea semnificativă a acestei resurse naturale.

16 dintre cele 29 de state americane care au implementate cote obligatorii de energie eoliană și solară în consumul total de electricitate iau în considerare fie eliminarea, fie reducerea acestor cote, potrivit Departamentului pentru Energie al Statelor Unite. Primul ar putea fi Carolina de Nord, urmat de Colorado și Connecticut. Modificarea legislației pe această temă ar fi în folosul companiilor de utilități, dar și al producătorilor de petrol și cărbune.

Aceste companii, printre care Duke Energy, PG&E, ExxonMobil sau Peabody Energy, au finanțat mai multe grupuri de lobby care au militat pentru schimbarea normelor cu privire la cotele obligatorii de energie regenerabilă, potrivit datelor Center for Media and Democracy.

Modificarea legislației i-ar afecta negativ pe producătorii de turbine eoliene, cum ar fi Vestas Wind Systems, sau pe dezvoltatorii de parcuri fotovoltaice, precum First Solar. În consecință, aceste companii finanțează la rândul lor grupuri de lobby, pentru a încerca să blocheze demersurile de eliminare sau reducere a cotelor obligatorii de energie verde.

Gazele sunt ieftine și influente

„Suntem împotriva acestor cote obligatorii și suntem hotărâți ca, în 2013, să facem cele mai mari eforturi pentru a le elimina. Gazele naturale sunt un combustibil curat, iar acum pot vedea și autoritățile că sunt mult mai ieftine decât energia regenerabilă”, spune Todd Wynn, directorul departamentului de energie al American Legislative Exchange Council (ALEC), un grup de lobby.

Avântul tehnologiei fracturării hidraulice și a forajului orizontal au permis reluarea exploatării unor câmpuri de gaze naturale vechi, aflate pe cale de dezafectare, ceea ce a făcut ca prețul gazelor să scadă cu peste 70% comparativ cu maximele istorice atinse în 2005. În aceste condiții, politicienilor și autorităților de reglementare le este din ce în ce mai greu să justifice cotele obligatorii de energie eoliană și solară, mult mai scumpă decât gazele naturale.

„Promotorii revoluției gazelor de șist au conexiuni politice și economice nu doar în Statele Unite, ci în întreaga lume. În 17 ani ar putea atinge vârful maxim posibil al consumului de energie dar acest lucru nu este unanim acceptat”, spune Michael Liebreich, șeful Bloomberg New Energy Finance.

Eliminarea cotelor obligatorii și a altor forme de sprijin și subvenționare a energiei regenerabile constituie amenințări pentru companii precum General Electric, Siemens sau SolarCity, care produc turbine eoliene sau componente pentru facilități fotovoltaice.

Măsurile vizate la nivel de state își au corespondentul în demersuri similare inițiate la Washington. Opoziția din partea Partidului Republican a întârziat prelungirea valabilității unui credit fiscal destinat investitorilor în facilități eoliene. Cei de la Vestat spun că, din această cauză, au fost nevoiți să-și concedieze 10% dintre angajații a două fabrici de la turbine eoliene din Colorado.

Cât de dependente de subvenții sunt investițiile în regenerabile

„Până în prezent nu s-au eliminat nicăieri cotele obligatorii de energie regenerabilă, dar s-au intensificat demersurile în acest sens în ultimul an. Principalul argument al oponenților este cel legat de costuri”, spune Justin Barnes, analist principal la North Carolina Solar Center, un grup de cercetare finanțat de Departamentul de Stat pentru Energie, care operează o bază de date cu subvențiile și schemele-suport pentru energie regenerabilă implementate în fiecare dintre statele americane.

Investițiile în energie regenerabilă și eficiență energetică au scăzut cu 54% anul trecut în SUA, la 4,5 miliarde de dolari, ca urmare a reducerii ajutoarelor de stat, arată datele agregate de Bloomberg. În 2013 s-ar putea consemna un nou declin, dacă statele își vor reduce sau elimina cotele obligatorii de energie verde, cote care, până în prezent, au făcut ca firmele de utilități să crească achizițiile de energie din surse regenerabile, în detrimentul producătorilor pe bază de cărbune și gaze naturale.

Campania de lobby împotriva cotelor obligatorii este purtată, printre alții, de think-tank-uri precum Heritage Foundation sau Heartland Institute. Cei din urmă susțin că aceste cote scumpesc electricitatea, distrug locuri de muncă și au efecte pozitive nesemnificative asupra mediului.

Cotele obligatorii de energie regenerabilă din Carolina de Nord îi vor fi costat pe consumatorii finali de curent electric 1,8 miliarde de dolari în plus la facturi înt6re 2008 și 2021, susțin aceștia, citând un raport comun al John Locke Foundation și Beacon Hill Institute. „Eliminarea cotelor obligatorii ar majora veniturile disponibile ale gospodăriilor și companiilor și ar atrage mai multe investiții”, spun cei de la Heartland Institute.

„Ne așteptăm, în următorii doi ani, la eliminarea ajutoarelor de stat. Demersurile în acest sens sunt finanțate de industria cărbunelui”, spune Lyndon Rive, CEO-ul SolarCity.

Dezbatere legislativă

Parlamentul local din Carolina de Nord va începe luna aceasta dezbaterea unui proiect de lege care propune plafonarea la 6% din cererea totală a cotei obligatorii de energie regenerabilă, începând cu 2015, și eliminarea totală a cotei din 2012. În prezent, cota este de 12%.

„Carolina de Nord este port-drapelul națiunii în demersul de protejare a consumatorilor față de aceste cote, care scumpesc curentul electric. Va fi un exemplu de urmat pentru celelalte state”, spune Todd Wynn de la ALEC. Un comitet parlamentar a aprobat deja proiectul, iar liderul majorității republicane, Mike Hager, inițiatorul acestuia, spune că se așteaptă la un vot pozitiv până la finalul acestui an. 

„Nu ne-am fi imaginat niciodată în 2007 că se va ajunge la o asemenea ofertă abundentă de gaze naturale din producția internă. Avem nevoie de zăcământul de gaze de șist Marcellus pentru a compensa costurile mari ale energiei regenerabile și pentru a preveni scumpirea în continuare a electricității. Cu energia regenerabilă e precum cu copiii: trebuie să crească, să se maturizeze și să învețe să trăiască pe picioarele lor în viața reală”, spune Hager.

Principalii finanțatori ai campaniei electorale a lui Hager includ companii majore de utilități precum Duke Energy sau Progress Energy, potrivit datelor National Institute on Money in State Politics. Duke Energy nu are o poziție oficială cu privire la proiectul de lege despre reducerea și ulterior eliminarea cotelor obligatorii de energue regenerabilă, a declarat un purtător de cuvânt al companiei, care a admis că firma a sprijinit financiar și grupul de lobby ALEC.

Alte state, precum Colorado, au ales o cale mai ocolită de a reduce ajutoarele de stat pentru energia eoliană și solară: pe de o parte, au majorat cota obligatorie, dar, pe de altă parte, pur și simplu au extins definiția surselor regenerabile de energie, pentru a include, de exemplu, gazul metan produs prin arderea cărbunelui. În Connecticut au fost incluse și hidrocentralele mari.

Lobbystul strigă „lobbyștii!”

„Această modificare va ajuta companiile de utilități din Connecticut să atingă ținta potrivit căreia, în 2020, 20% din consumul total de energie la nivelul statului să provină din surse regenerabile. În loc să reducă această țintă sau cotele obligatorii, ei au ales să lărgească criteriile de eligibilitate, pentru a include, de exemplu, energia hidro importată din Canada”, explică Nick Culver, analist la New Energy Finance din New York.

Alte state, cum ar fi Missouri, Ohio sau Kansas, pregătesc măsuri similare. Un număr de treizeci de proiecte de lege pe această temă din aceste state au fost caracterizate ca având efecte potențiale negative semnificative asupra cererii de energie regenerabilă de către North Carolina Solar Center, finanțat de Departamentul de Stat pentru Energie și North Carolina University.

Alte șase state pregătesc măsuri similare.

Pe de altă parte, industria energiei eoliene și solare se pregătește de contraatac, prin intermediul organizațiilor de lobby proprii, recunoaște vicepreședintele Solar Industry Energy Association, Carrie Hitt.

„Avem de a face cu o campanie deliberată a think-tank-urilor conservatoare împotriva energiei regenerabile, care amenință industria energiei fosile”, spune Hitt.

Nu mai bine cădem la pace?

Pe lângă lupta de lobby dintre cele două tabere pe subiectul cotelor obligatorii de energie regenerabilă la nivel de state, cele două industrii par a se fi pus de acord să împartă un anumit tip de facilitate fiscală acordat de statul federal.

„Dacă industria regenerabilă va avea acces la aceste avantaje fiscale, asta o va ajuta să devină mai puțin dependentă de subvențiile federale”, a declarat Jack Gerard, președintele principalului grup de lobby al industriei petroliere, American Petroleum Institute.

Despre ce este vorba? În prezent, producătorii de surse fosile de energie, cum ar fi companiile de petrol și gaze, dar și operatorii de conducte de transport al hidrocarburilor, au posibilitatea de a se organiza juridic sub forma unor fonduri de investiții listate la burse (Master Limited Partnership - MLP). Facilitatea este accesibilă industriilor considerate strategice de către statul american.

Marele avantaj al MLP-urilor este că sunt scutite de impozit pe profit și beneficiază și de alte facilități fiscale.

„Extinderea posibilității de organizare sub formă de MLP și la industria eoliană și solară ar spori investițiile în surse regenerabile de energie. MLP este modelul perfect de vehicul investițional pentru regenerabile”, spune Gerard.

Există și sprijin politic

Ambele partide sprijină ideea includerii industriei regenerabile pe lista celor care își pot organiza juridic afacerile sub formă de MLP, spune Lisa Murkowski, liderul republicanilor din Comitetul pentru Energie al senatului SUA. Murkowski este implicată în elaborarea unui proiect de lege în acest sens, care va fi promovat de senatorul democrat de Delaware, Chris Coons.

MLP-urile sunt tranzacționate pe burse, ca și fondurile mutuale, iar valoarea totală de piață a acestora este de peste 350 de miliarde de dolari.

„Industria energiei fosile face un pas în direcția corectă apropo de atitudinea lor față de energia regenerabilă. Organizarea producătorilor de energie din surse regenerabile sub formă de MLP-uri va avea un mare impact pozitiv, cu condiția să vedem și fapte în acest sens, nu doar vorbe”, spune Bill Richardson, fost guvernator al statului New Mexico și secretar de stat pentru Energie în mandatul președintelui american Bill Clinton.

Legislația privind MLP-urilor a fost adoptată pe vremea lui Ronald Reagan, ca o modalitate de sprijin pentru industria resurselor naturale.

Interese comune

„Faptul că industria de petrol și gaze sprijină ideea sporește șansele ca proiectul de lege să fie adoptat. Nu este doar un joc cu sumă nulă între energia fosilă și cea regenerabilă ”, este de părere Ethan Zindler, analist la New Energy Finance.

La rândul său, senatorul Murkowski susține că petroliștii sprijină proiectul.

„Multe dintre aceste companii de petrol și gaze au interese substanțiale și în zona energiei regenerabile. Cele cu care eu am stat de vorbă nu se raportează la aceasta ca la un concurent. Unii conservatori consideră că energia regenerabilă este doar o fantezie, dar n-am remarcat nici un fel de opoziție din partea petroliștilor”, subliniază Murkowski.

Acesta a adăugat că scopul Congresului trebuie să fie predictibilitatea legislativă. „Asta nu înseamnă că trebuie majorate subvențiile, mai ales că tehnologia și echipamentele din industria regenerabilă sunt într-un proces continuu de ieftinire. A permite investitorilor în regenerabile să se organize ca MLP-uri le-ar reduce costurile”, adaugă Murkowski.

Ea a mai spus că dorește înființarea unui fond de stat pentru tehnologii avansate în energie, finanțat  din redevențe încasate din extracția de petrol și gaze pe terenuri proprietate federală pe care în prezent este interzisă exploatarea, și care ar oferi granturi pentru proiecte de cercetare legate de eficiență energetică.

„În acest fel, ne-am mai reduce din dependența costisitoare de importurile de petrol, am menține tarifele la electricitate la niveluri rezonabile și am încuraja investițiile în cercetare fără să majorăm taxele sau deficitul bugetar”, conchide senatorul republican.

Pe nesimțite, cu pași mărunți, poziția oficială cu privire la gazele de șist și la fracturarea hidraulică s-a modificat la 180 de grade, atât în România, cât și în UE. Parte ca urmare a intensificării lobby-ului companiilor de petrol și gaze direct interesate, parte din cauza escaladării creșterii costurilor cu energia, în economie și nu numai, în pofida recesiunii - creștere de care subvenționarea energiei regenerabile nu e deloc străină, ca și politica energetică în general, românească și europeană. Astfel, politicienii români și europeni au trecut într-un interval scurt de timp de la ostilitate și reticență, trecând prin obiectivitate simulată („să analizăm toate implicațiile, să decidem în cunoștință de cauză etc”) la un discurs prietenos, dacă nu de-a dreptul mobilizator („independență energetică, creștere economică, locuri de muncă”).

Decidenții au trecut, astfel, de la o extremă la alta: de la preocuparea exclusivă pentru chestiuni legate de protecția mediului (nici ea perfect inocentă și dezinteresată, motivată atât de rațiuni electorale, cât și de interese economice opuse celor ale companiilor care vor să exploateze gaze de șist) la mercantilismul total. Scăpându-se din vedere că orice chestiune economică este în primul rând una de natură etică și de drept.

Unde ar fi corect să se ia decizia în privința gazelor de șist? La Bruxelles? La București, respectiv la Guvern și la deconcentrate – Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM) etc? La consiliile județene? La primăriile în jurisdicția cărora ar urma să aibă loc (eventual) explorarea și exploatarea resurselor respective?

Orice răspuns ar căpăta această întrebare, rezultatul ar fi același: cetățenii din zonele vizate, cei direct interesați și implicați, care ar avea nemijlocit de pierdut sau de câștigat de pe urma exploatării gazelor de șist, nu vor avea nici un cuvânt de spus în decizia finală care se va lua, indiferent care va fi aceasta. Oamenii care protestează la fața locului și spun „nu” (sau „da”, unii) la referendumurile pe această temă organizate pe plan local protestează și votează degeaba.

Pentru că, pe baza mitului „contractului social”, resursele naturale sunt „bunuri ale întregului popor”, iar politicienii și tehnocrații cu putere de decizie, preocupați, precum oricine, de interesele proprii și sensibili la lobby, au „drept de viață și de moarte” asupra lor.

„Contract social” păgubos

Scrie clar în Constituție:

„Statul trebuie să asigure (...) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național”.

„Bogățiile de interes public ale subsolului, (...) resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice”.

„Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate (...)”.

„ (...) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității”.

Statul-proprietar nu are obligații privind mediul

Și o precizare importantă – statul își asumă rolul de garant, protector și legislator al protecției mediului. O sumă de cuvinte frumoase: „Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic. (...) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. Statul trebuie să asigure (...) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic”.  

Dar statul nu are nici o responsabilitate în acest sens în calitate de proprietar.

Astfel, doar la articolul 44 („Proprietatea privată”) se stipulează: „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”.

Nimic similar în privința proprietății de stat. În concluzie, odată ce ajungi concesionar pe terenuri proprietate de stat și obții (pe o cale sau alta) avizele și autorizațiile de mediu impuse de legislație, mai departe Dumnezeu cu mila. „Asigurarea bunei vecinătăți”? Se rezolvă ușor. Și vecinii pot fi expropriați pentru „cauze de interes public”.

Nu se poate face nimic în prima fază de explorare

Autoritățile responsabile cu protecția mediului, oricât de bine intenționate în teorie (teorie nesusținută de nimic, dimpotrivă, dar să le acordăm prezumpția de bună-credință și competență), sunt sensibile, bineînțeles, la direcția politică generală dictată de sus. Iar când direcția nu e clară, au soluția amânării la nesfârșit, cel mai bun exemplu în acest sens fiind Roșia Montană. Până când direcția devine clară. Iar în privința gazelor de șist, direcția politică pare în curs de clarificare. 

Mai mult, potrivit legislației în vigoare, nici nu este nevoie de acord de mediu în prima etapă de explorare, aceea care se execută cu metode și tehnologii convenționale (nu prin fracturare hidraulică și foraj orizontal), fapt recunoscut de altfel public de către ministerul de resort în februarie anul trecut.

Ca și cum n-ar fi fost suficient, până se ajunge în acea etapă de explorare care necesită acord de mediu (fracturare hidraulică, foraj orizontal), legislația nu impune câtuși de puțin punerea în dezbatere publică a acordurilor de concesiune, înainte de semnarea și parafarea lor. De fapt, Guvernul nu doar că are dreptul să clasifice orice fel de informații legate de aceste concesiuni, ci are chiar obligația de a o face, potrivit legislației în vigoare. Secretomania naturală a Guvernului este consfințită și legitimată prin lege. Iar legile se pot schimba, dar mai greu, mai ales când nu există interes de sus în acest sens.

Primăriile simulează presiunea. Ce vor face când vor primi bani?

Protestatarii din zonele unde există acorde de concesiune pentru gaze de șist au fost susținuți în unele cazuri de autoritățile locale. Uneori strict verbal, alteori chiar prin măsuri administrative, care au mers de la refuzul de a elibera autorizații de construcție, avize și certificate de urbanism companiilor de petrol și gaze până la organizarea de referendumuri locale pe tema gazelor de șist.

Există o singură problemă: toate aceste demersuri sunt inutile și nu pot decât întârzia efectele unor decizii care se iau în cu totul altă parte. Asta pentru că autoritățile centrale (Parlamentul și Guvernul, la care se adaugă o serie de agenții) au monopol total asupra politicilor legate de resursele naturale. Primăriile nu au efectiv nici un cuvânt de spus asupra acestei chestiuni, din punct de vedere juridic.

Iar asta nu e totul. În prezent, potrivit legislației în vigoare, autoritățile locale în jurisdicția cărora se exploatează resurse minerale nu primesc nici un ban din redevențele plătite de companiile de extracție. Atitudinea primăriilor „rebele” s-ar putea însă schimba, dacă intenția anunțată a Guvernului de a modifica legislația redevențelor se va materializa.

Potrivit unui proiect de lege elaborat de către guvernarea anterioară și reluat de Executivul USL condus de Victor Ponta, o cotă de 20% din taxele percepute titularilor de licenţe pentru activitatea de prospecţiune, explorare sau exploatare de resurse minerale urmează să fie cedată la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe raza cărora se află perimetrele.

În acest sens, poate mai semnificative decât declarațiile premierului Victor Ponta sunt cele ale vicepremierului și ministrului Dezvoltării Regionale, Liviu Dragnea, care a spus, recent, că România trebuie să aibă o poziție „pragmatică” în privința gazelor de șist.

„Ştiu că s-au făcut asemenea exploatări de gaze de şist în Statele Unite ale Americii şi nu am văzut acolo decât că preţul gazelor a scăzut foarte mult, iar asta înseamnă că industria s-a dezvoltat foarte tare. Populaţia a plătit mai puţin şi economia americană a fost ajutată foarte mult de exploatrea gazelor de şist. De ce nu am putea încerca şi noi, până la urmă? Contează şi părerea populaţiei, dar trebuie să ne uităm cu mare atenţie cât de mult este avizată şi informată populaţia şi, mai ales, cât de corect şi onest este informată. Să vedem cu foarte mare sinceritate cine tot întreţine şi cine încearcă să informeze sau să dezinformeze populaţia într-un fel sau altul. Este foarte simplu: putem rămâne cu gazele de şist în subsol, dar la suprafaţă cu aceeaşi lipsă de bani”, a spus Dragnea.

E foarte limpede. Când nu sunt alegeri, cetățenii formează „populația”. Doar când trebuie chemați la urne, se transformă subit în „alegători”, ba chiar în „contribuabili”. (va urma)

Rusia importă masiv tehnologie din Statele Unite, care să-i permită să folosească fracturarea hidraulică și forajul orizontal în industria extractivă, în scopul de a stoarce de resurse câmpuri petroliere îmbătrânite, date în exploatare pe vremea Uniunii Sovietice, dar care mai pot încă aduce încasări de miliarde de dolari companiilor ruse de stat și trezoreriei Kremlinului.

TNK-BP, cel de-al treilea cel mai mare producător de petrol al Rusiei, va utiliza metoda fracturării hidraulice, în combinație cu forajul orizontal, la aproape jumătate dintre sondele pe care le va fora anul acesta, ceea ce reprezintă o creștere de 6 ori în doar 2 ani, a anunțat compania. Rosneft, Lukoil și Gazprom au planuri similare.

Fracturarea hidraulică, procesul prin care se pompează la mare adâncime și cu mare presiune milioane de litri de apă sărată și nisip, amestecate cu un „cocktail” de substanțe chimice, ce are ca efect sfărâmarea rocilor subterane și eliberarea hidrocarburilor vizate, este utilizată de ceva timp de de ruși în Siberia, pentru stimularea producției. Ceea ce este relativ nou este folosirea concomitentă a forajului orizontal, care presupune „culcarea” frezei de foraj la 90 de grade, pentru ca aceasta să pătrundă prin cât mai multe roci purtătoare de petrol.

Cele două metode, fracturarea hidraulică și forajul orizontal, au fost puse la punct în Statele Unite, în scopul de a face viabilă economic exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi din șisturi bituminoase. În Rusia, utilizarea lor a făcut ca producătorii să recupereze cu 15% mai mult țiței din câmpuri petroliere vechi, date în exploatare pe vremea Uniunii Sovietice.

„Este o mare schimbare în felul în care companiile abordează producția, schimbare care s-a produs în ultimul an și jumătate. Am făcut un progres imens”, spune vice-CEO-ul Gazprom Neft.

Trebuie îndepliniți indicatorii de plan

Creșterea extracțiilor din câmpuri vechi de decenii este necesară pentru menținerea producției de țiței a Rusiei la 10 milioane de barili pe zi pentru al patrulea an la rând, nivel situat peste cele consemnate de Arabia Saudită și Statele Unite, spune Cliff Kupchan, analist la Eurasia Group. Pe lângă statul rus, care își încasează jumătate din veniturile anuale din petrol și gaze, au de câștigat de pe urma aplicării pe scară largă a fracturării hidraulice și a forajului orizontal furnizorii de echipamente speciale necesare acestor metode, cum ar fi Schlumberger Ltd., Weatherford Ltd. și C.A.T. Oil AG.  

„Rosneft devine o companie din ce în ce mai avansată din punct de vedere tehnologic”, a declarat CEO-ul celui mai mare producător de petrol al Rusiei, Igor Sechin, într-un discurs susținut la Houston luna aceasta.

Rosneft, controlată de statul rus, va folosi fracturarea hidraulică la 50 de sonde anul acesta, față de doar 3 în 2012. Gazprom Neft, divizia petrolieră a Gazprom, își va dubla în 2013 numărul de sonde unde va folosi metoda respectivă.

Lukoil, al doilea producător de petrol al Rusiei, are în plan folosirea fracturării hidraulice la 55 de sonde orizontale în următorii nouă ani, pentru a majora cu 15% producția extrasă la Urevskoe, un câmp din Siberia unde se extrag în prezent 60.000 de barili pe zi și care a fost dat în exploatare în 1970.

Rusia și SUA colaborează

„Toată lumea folosește acum forajul orizontal și fracturarea hidraulică, pentru că sunt cele mai directe și mai eficiente metode de maximizare a randamentelor”, spune Lev Snikov, partener la Greenwich Capital din Moscova.

Fracturarea hidraulică a permis exploatarea unor rezerve de gaze naturale ale Statelor Unite pe care, anterior, industria le considera inutile, întrucât era mult prea dificilă și costisitoare, și deci nerentabilă, recuperarea lor prin metode clasice. În acest fel, SUA a detronat Rusia din poziția de lider mondial în producția de gaze naturale. Forajul orizontal a potențat eficiența fracturării hidraulice prin faptul că a permis accesul la o cantitate mai mare de roci purtătoare de gaze.

Producția de petrol a Statelor Unite a ajuns la 7 milioane de barili pe zi în decembrie 2012, cel mai mare nivel din ultimii 20 de ani, reducând cererea de importuri de țiței, potrivit US Energy Information Administration.

Pe măsură ce producția americană de hidrocarburi avansează, președintele Rusiei, Vladimir Putin, le-a trasat petroliștilor ruși sarcina de a menține producția la peste 10 milioane de barili pe zi. Aceasta a ajuns la un record post-sovietic de 10,4 barili pe zi în septembrie 2012 și va stagna sau va crește strict marginal anul acesta, potrivit vicepremierului Arkadi Dvorkovici, responsabil cu chestiuni legate de energie.

Furnizorii de echipamente și servicii pentru industria petrolieră pun și ei umărul la amânarea reducerii producției extrase de Rusia din actualele câmpuri de țiței, exportându-le rușilor tehnologie și know-how. Printre cele mai importante astfel de companii se numără firme americane cum ar fi Schlumberger și Weatherford, dar și jucătorul rus C.A.T. Oil.

De exemplu, Schlumberger poate pune la dispoziția petroliștilor interesați un număr de 12 așa-numite „flote de fracturare hidraulică”, conținând atât echipamentele, cât și muncitorii necesari. Rușii de la C.A.T. susțin că dețin 15.

Se va trece la exploatarea șisturilor bituminoase

Boom-ul forajului orizontal va face ca numărul de metri forați anual să crească cu 40% până la sfârșitul acestui deceniu, potrivit unui raport de cercetare al Renaissance Capital.

„Sub conducerea lui Putin, Rusia este hotărâtă să își mențină nivelul producției de hidrocarburi”, conchide Kupchan de la Eurasia Group.

Piața crește extrem de rapid. Lukoil nu a folosit deloc fracturarea hidraulică și forajul orizontal în Siberia până în 2011, potrivit unui oficial al companiei. De atunci, a săpat 215 astfel de sonde, majorându-și în acest fel producția cu 19 milioane de barili, și plănuiește forarea altor 450 în următorii 3 ani.

TNK-BP, care este în curs de a fi achiziționată de către Rosneft, are în plan forarea, anul acesta, a 102 sonde orizontale, unde se va folosi fracturarea hidraulică, dublu față de 2012 și reprezentând aproape jumătate din totalul sondelor sale noi din 2013. 

În timp, fracturarea hidraulică și forajul orizontal nu vor mai fi folosite doar la stoarcerea de hidrocarburi a câmpurilor vechi, ci și la dezvoltarea zăcămintelor neconvenționale. 

Câmpul de șisturi bituminoase Bazhenov, egal ca dimensiune cu Franța, aflat sub câmpurile petroliere aflate în producție din Siberia, conține mai mult țiței decât rezervele Arabiei Saudite, potrivit autorității ruse însărcinate cu chestiuni legate de resursele subsolului. Geologia sa este similară cu cea a șisturilor Bakken din Dakota de Nord din SUA, unde producția s-a dublat în ultimii doi ani, la 700.000 de barili pe zi.

Gazprom Neft și partenerul său de consorțiu, Royal Dutch Shell, vor investi 200 de milioane de dolari în următorii trei ani în regiunea Salym a câmpului Bazhenov, iar americanii de la Exxon Mobil și rușii de la Rosneft intenționează și ei să deruleze lucrări de explorare în regiune.