Energy Report

Resursele Inseamna Putere

Thu03282024

Last updateThu, 14 Mar 2024 9am

Romana English
Back Home Stiri pline de energie Stirile Pline de Energie Batalia pe Resurse Keystone XL, o Roșia Montană nord-americană: canadieni, drepturi de proprietate călcate în picioare, riscuri de mediu și miliardari conectați politic

Keystone XL, o Roșia Montană nord-americană: canadieni, drepturi de proprietate călcate în picioare, riscuri de mediu și miliardari conectați politic

Keystone XL BUN

E vorba tot de o companie canadiană, TransCanada Corp, care vrea să construiască o uriașă conductă petrolieră, Keystone XL, în lungime de aproape 2.000 de kilometri, care ar urma să transporte țiței „greu”, extras din nisipurile bituminoase ale provinciei canadiene Alberta, semnificativ mai poluant decât cel convențional, până la rafinăriile americane din Golful Mexico.

Promotorii proiectului susțin că acesta va reduce dependența Statelor Unite de importurile de țiței de pe alte continente, va sprijini revenirea economiei americane și va crea locuri de muncă. Oponenții spun că va avea efecte dezastruoase asupra mediului, prin majorarea emisiilor de dioxid de carbon și contaminarea resurselor subterane de apă, precum și asupra peisajului și a modului de viață al localnicilor din regiunile pe care le va traversa conducta.

Decizia finală de aprobare sau respingere a proiectului aparține administrației centrale de la Washington, respectiv președintelui Barack Obama, iar potrivit analiștilor de la Washington, aceasta nu va fi luată anul acesta. Până atunci, însă, trebuie parcurse o multitudine de etape intermediare și locale de autorizare, inclusiv obținute numeroase avize de mediu și permise de construcție. Și, bineînțeles, căpătat acces la terenurile proprietate privată peste care este proiectată să treacă conducta.

Aici lucrurile s-ar putea bloca. Trei proprietari din Nebraska, care ar urma să fie expropriați în beneficiul proiectului conductei Keystone XL, s-au adresat justiției, susținând că autorităție statului au cedat în mod ilegal unei companii private, TransCanada Corp, prerogativa de a-i expropria în interes public.

Privatizarea prerogativei de expropriere

Parlamentul local al statului Nebraska a transferat guvernatorului Dave Heineman și, prin intermediul acestuia, celor de la TransCanada Corp, autoritatea de expropriere. Reclamanții au cerut tribunalului anularea acestei măsuri legislative.

„Parlamentul nu este îndrituit să cedeze puterea de expropriere în interes public unei companii private, spre prejudiciul locuitorilor din Nebraska”, spune unul dintre avocații celor trei proprietari, David Dormina.

Este aceeași situație juridică ca cea de la Roșia Montană, unde prin proiectul de lege recent aprobat de Guvern și trimis Parlamentului, exploatarea minieră a fost declarată „lucrare de utilitate publică şi de interes public naţional deosebit”. Ceea ce înseamnă liber la exproprieri în mare viteză, fără nici un drept de opoziție și contra unor despăgubiri stabilite discreționar de compania concesionară. Mai mult, cei de la RMGC capătă statutul de reprezentant al expropriatorului de drept – statul român.

„Procedura şi obligaţiile prevăzute în sarcina expropriatorului de Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi îndeplinite de către titularul licenţei de exploatare, în calitate de reprezentant desemnat al expropriatorului. Plata despăgubirilor către proprietari se va face de către reprezentantul desemnat al expropriatorului, din bugetul propriu”, se stipulează în proiectul de lege.

A fost, de altfel, unul dintre principalele argumente de contestare a proiectului de lege: încălcarea Constituției, prin transferul unei atribuții a statului, cea de expropriere în interes public, către o entitate privată.

Politizarea deciziei

Până de curând, în Nebraska, orice decizie de expropriere în interes public se lua de către o agenție de stat independentă, Comisia pentru Servicii Publice (Publice Service Commission - PSC), în urma unor analize de oportunitate și de impact. Membrii și conducerea acestei Comisii sunt aleși direct de către electorat, în urma unor alegeri, exact ca parlamentarii.

Noua lege, contestată de către cei trei proprietari din Nebraska, le dă constructorilor de conducte petroliere posibilitatea de a se adresa direct înspre aprobare guvernatorului, care va lua decizia împreună cu cei de la Department of Environmental Quality, un soi de Minister al Mediului al statului Nebraska, aflat în subordinea guvernatorului și ai cărui funcționari sunt numiți direct de acesta.

Încă o similitudine cu situația de la Roșia Montană, unde, prin proiectul de lege elaborat de guvernul Ponta, agențiilor de stat însărcinate cu acordarea de licențe și autorizații în domeniu li se ordonă, practic, să-și accelereze, să-și modifice sau chiar să-și anuleze anumite proceduri, scopul fiind grăbirea demarării proiectului minier aurifer.

„Clienții mei sunt prejudiciați ca proprietari și contribuabili ai statului Nebraska. Sunt îngrijorați de efectele proiectului Keystone XL asupra mediului și de faptul că o companie privată străină capătă drept de expropriere în interes public în Nebraska, adică puterea de a le lua pâmânturile. Ei vor ca astfel de proiecte să fie din nou trecute sub autoritatea PSC. La modul cum e formulată legea nouă, compania privată are dreptul să aleagă cui se adresează spre aprobare, către PSC sau la guvernator. Dacă îl aleg pe guvernator, iar acesta își dă OK-ul, atunci PSC nu mai are nici un cuvânt de spus, și este exact ce a făcut TransCanada Corp. Astfel, TransCanada Corp a căpătat dreptul de a-i expropria pe proprietari. Aceștia pot accepta oferta financiară de despăgubire a companiei sau se pot adresa justiției, însă, în acest timp, TransCanada Corp capătă acces la proprietățile lor. Proprietarii nu pot contesta exproprierea ca atare”, spune un alt avocat al proprietarilor, Brian Jorde.

Un război care durează deja de mai bine de cinci ani

La rândul său, unul dintre proprietarii implicați, Susan Dunavan, spune că nimeni din Nebraska nu ar trebui să fie amenințat de o corporație, fie ea străină sau locală.

„Această conductă nu este în beneficiul statului Nebraska și nu este în beneficiul Statelor Unite, este doar în beneficiul Canadei și al industriei petroliere. Au dat unei corporații străine dreptul de a ne expropria. Nu știu cum vă simțiți voi în privința asta, dar mie sigur nu-mi convine”, a declarat Dunavan, la un miting de protest față de proiectul conductei Keystone XL, desfășurat în Lincoln, capitala statului Nebraska.

Susan Dunavan a dat doar recent în judecată autoritățile din Nebraska pentru că au cedat celor de la TransCanada Corp dreptul de a o expropria în interes public, dar se luptă de fapt de mai bine de cinci ani pentru a-și proteja proprietatea de 30 de hectare de invazia conductei petroliere Keystone XL. Are masa plină de hârtii de la TransCanada Corp, de la pliante promoționale la oferte de înțelegere amiabilă și scrisori de amenințare cu exproprierea unilaterală.

Avocații proprietarilor spun că, dacă judecătorul le dă dreptate reclamanților, decizia va anula practic orice aprobare anterioară obținută de canadieni privind ruta Keystone XL pe teritoriul statului Nebraska.

Preerie virgină

Plimbându-se pe proprietatea ei, Susan spune că mare parte din aceasta reprezintă preerie virgină. „E foarte rar în zilele noastre ca astfel de pâmânturi să nu fie transformate în terenuri agricole. Când ne-am mutat aici, în 1979, exact asta ne-am dorit, să avem preerie virgină”, spune ea, dând detalii despre surprinzătoarea biodiversitate a zonei.

Susan Dunavan și soțul ei s-au cunoscut la Universitatea Humboldt din California, unde ambii studiau resursele naturale. Ulterior, au petrecut trei ani în Lesotho, în sudul Africii, unde i-au sprijinit pe localnici să-și pună la punct culturile agricole, într-o zonă afectată grav de secetă.

Când s-au întors în State, cu cei trei copii ai lor, s-au mutat în Nebraska, cărând după ei cu un tir descoperit o casă veche de fermier american pe care o cumpăraseră anterior din altă parte. Ajunși acolo, au eliminat plantele invazive de pe terenul lor, au plantat semințe de plante native și au făcut un inventar al acestora, identificând peste 100 de specii.

În octombrie 2009, cei de la TransCanada le-au făcut prima solicitare, amiabilă, pentru ca Keystone XL să traverseze proprietatea lor. Propunerea nu menționa decât că firma urma să efectueze o serie de activități de restaurare de mediu, după instalarea conductei, inclusiv reînsămânțare cu plante native.

De la oferte la amenințări

„Le-am cerut mai multe detalii despre asta și mi-am dat seama că, pentru ei, restaurarea și reînsămânțarea înseamnă cel mult 5-6 specii de plante. De altfel, la asta se rezumă și obligațiile prevăzute de normele de mediu ale Departamentului de Stat”, spune Dunavan. În consecință, le-a trimis canadienilor lista integrală a speciilor native de plante de pe proprietatea ei. TransCanada a trimis un inginer, care a cercetat proprietatea timp de o zi și a tras concluzia că există doar câteva specii de plante și ierburi acolo. În replică, Dunavan a început să le trimită canadienilor prin e-mail fotografii cu toate speciile de plante native de pe terenul ei, pe măsură ce acestea înfloreau, în iunie și iulie 2010.

La sfârșitul lunii iulie a acelui an, TransCanada Corp și-a schimbat tonul și atitudinea și i-a trimis lui Dunavan o scrisoare în care, pe lângă că susțineau că vor replanta toate speciile de pe proprietatea ei după instalarea conductei, subliniau că e vorba de o ultimă ofertă și că, în caz de refuz, se vor folosi de prerogativa de a o expropria în interes public.

Dunavan spune că, la acea dată, ea știa că TransCanada nu are o astfel de prerogativă, așa că i-a scris procurorului-șef din Nebraska, întrebându-l dacă este legal ca o corporație privată să o amenințe cu exproprierea în interes public. În replică, a fost sfătuită să-și ia un avocat.

În aprilie 2011, a primit o nouă scrisoare de la TransCanada, în care era amenințată cu exproprierea. I-a scris din nou procurorului, dar nu a primit nici un răspuns.

Va mai dura până la decizia finală

Inițial, cei de la TransCanada au susținut că 98% dintre deținătorii de proprietăți din Nebraska care ar urma să fie traversate de conductă vor accepta de bunăvoie acest lucru. Însă în aprilie anul acesta, s-a dezvăluit că, de fapt, doar circa 60% au semnat acorduri în acest sens cu canadienii.

Potrivit reclamațiilor înaintate la tribunal de către cei trei proprietari din Nebraska, TransCanada Corp și-ar fi pus oameni de încredere în Comisia pentru Resurse Naturale a parlamentului local din Nebraska, iar aceștia au elaborat și aprobat un proiect de lege prin care transferau prerogativele de autorizare a Keystone XL de la cei cinci membri aleși direct de electorat ai Nebraska Public Service Commission la guvernator și la Nebraska Department of Environmental Quality, aflat în subordinea guvernatorului și cu membri numiți de acesta.

Mai mult, legea dădea guvernatorului dreptul de a ceda prerogativa exproprierii în interes public unei corporații private străine. De reținut că, în 2010, guveratorul Dave Heineman a fost obligat să returneze donațiile primite în campania electorală de la o subsidiară americană a TransCanada, legislația din Nebraska interzicând finanțările politice din partea companiilor străine.

Analiștii spun că, cel mai probabil, tribunalul nu va lua o decizie cel puțin până la finalul acestui an. După care, indiferent care va fi aceasta, partea care va pierde va face recurs la Curtea Supremă a statului Nebraska. Orice întârziere este de bun augur, spune Dunavan, pentru că dă timp pentru a se încerca modificarea percepției publice asupra proiectului conductei Keystone XL.

„Însă este epuizant. Zilnic caut pe Internet să văd cine ce a mai zis despre conductă. Nu doar că vor să-mi fure pământul. Mi-au furat deja cinci ani și jumătate din viață”, conchide amar Susan Dunavan.

Un altfel de protest

Mulți locuitori din Nebraska, în special proprietari de terenuri din zonele rurale ale statului, se opun proiectului conductei Keystone XL. De curând, aceștia au organizat o formă de protest mai specială.

Mai multe organizații de fermieri au strâns bani de la membrii lor și au construit un hambar cu design tradițional, care, în plus, este alimentat cu energie electrică de la panouri solare și turbine eoliene. Cel mai important, hambarul este construit fix pe traseul pe care ar urma să treacă conducta Keystone XL, ceea ce constituie o provocare directă la adresa administrației Obama și a TransCanada Corp: veniți să ne expropriați!.

Peste 100 de fermieri s-au adunat la ceremonia de inaugurare a construcției-protest, situată pe terenul unei familii care ar urma să fie expropriată. Hambarul va fi folosit atât la depozitarea produselor agricole, cât și pentru găzduirea de întâlniri ale comunității locale.

„Dacă vor apărea fisuri la conductă și se va scurge petrol pe proprietățile noastre, este extrem de posibil ca țițeiul să ajungă în puțurile de apă și să le contamineze definitiv. Mai mult, mulți fermieri din zonă au certificate pentru agricultură organică, pe care le vor pierde în cazul în care vor exista scurgeri de țiței. Ca să nu mai vorbim de faptul că vom fi expropriați de stat în beneficiul unei companii private”, spune Jane Kleeb, care face parte dintr-unul din ONG-urile care sprijină protestul – BOLD Nebraska.

Proprietari onești, dar și miliardari conectați politic, cu agende proprii

Este firesc ca proprietarii din Nebraska amenințați cu exproprierea, precum și ceilalți localnici care se opun proiectului conductei Keystone XL, să accepe orice sprijin care li se oferă în lupta lor contra celor de la TransCanada Corp. În aceste condiții, este de asemenea explicabil că unele din organizațiile care s-au alăturat protestului au motivații proprii în a se opune construirii conductei, diferite de cele ale localnicilor.

De exemplu, ONG-ul BOLD Nebraska este finanțat aproape integral de către omul de afaceri și filantropul Dick Holland din Omaha. Holland este unul dintre cei mai vechi și mai apropiați prieteni și parteneri de afaceri ai lui Warren Buffett, inclusiv la Berkshire Hathaway. Ambii susțin Partidul Democrat și au contribuit masiv, financiar și logistic, la dublul succes în alegeri al actualului președinte american, Barack Obama.

Buffett are propriile sale motive, extrem de pragmatice, pentru a se opune proiectului Keystone XL. În 2009, la un an după alegerea lui Obama la Casa Albă, Buffett a cumpărat cu nu mai puțin de 44 de miliarde de dolari corporația feroviară Burlington Northern Santa Fe. Cu extinderi minime, care ar presupune costuri infinit mai mici decât prețul de achiziție, liniile ferate deținute de Burlington Northern Santa Fe ar putea prelua integral sarcina pentru care se dorește construiea conductei Keystone XL, respectiv transportul țițeiului canadian extras din nisipuri bituminoase către rafinăriile din Statele Unite.

Este, de altfel, concluzia unui raport al Departamentului de Stat al SUA de anul trecut, pe baza căruia președintele Barack Obama a decis să amâne acordarea unei autorizații de construcție celor de la TransCanada Corp.

Un alt miliardar și filantrop, care a finanțat și a susținut prin intervenții publice protestele împotriva construirii conductei Keystone XL, este Tom Steyer. Și el a sprijinit financiar Partidul Democrat și candidatura lui Barack Obama. În 2012, a semnat, alături de Buffett și Bill Gates, un angajament de a-și dona jumătate din avere pentru acțiuni de binefacere.

Decizia va fi fără îndoială politică

Principalul acționar al Gabriel Resources, proprietarul Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), miliardarul american Paul Singer, nu a avut, se pare, la fel de mult fler politic precum Buffett sau Steyer și a pariat greșit la ultimele alegeri, susținând Partidul Republican și pe candidatul acestuia la președinție, Mitt Romney. Ceea ce l-ar putea costa, de exemplu, sprijinul Casei Albe într-un proces internațional în care unul din fondurile de hedging controlate de Singer vrea să execute silit statul argentinian pentru datorii neplătite.

Nu se știe cum va decide Obama în privința Keystone XL, dar sigur va decide politic.

Dacă aprobă conducta, își încălca promisiunile ecologiste făcute în ambele campanii electorale victorioase și riscă să piardă sprijinul câtorva dintre cei mai grei finanțatori ai Partidului Democrat, înainte de marea bătălie politică pentru alegerea primei femei-președinte din istoria Statelor Unite - Hillary Clinton.

Presiunile de lobby sunt mari și din direcția susținătorilor conductei. Pe lângă vecinii și aliații canadieni, direct interesați, chiar și reprezentanți ai Partidului Democrat din regiunile care ar urma să fie traversate de Keystone XL susțin proiectul, pentru a se putea lăuda în fața alegătorilor cu investiții și locuri de muncă.

În plus, republicanii din Congres i-ar putea forța mâna președintelui pentru a lua o decizie în favoarea conductei oferind la schimb renunțarea la opoziția față de Obamacare și votând pentru încă o majorare a pragului de îndatorare a statului american. Vot care ar îndepărta riscul de shutdown financiar al instituțiilor publice din SUA, care ar duce la prejudicii economice pentru americani, dar și la încă o criză de imagine a administrației Obama, după scandalul NSA declanșat de dezvăluirile lui Edward Snowden.

Tag Cloud