Energy Report

Resursele Inseamna Putere

Wed11132019

Last updateTue, 18 Jun 2019 8pm

Romana English
Back Home Petrol si Gaze Stiri Petrol si Gaze Explorare si Productie Gaze de șist, Franța: piază rea, struguri acri sau pom lăudat? Subiectul divizează clasa politică

Gaze de șist, Franța: piază rea, struguri acri sau pom lăudat? Subiectul divizează clasa politică

Hollande gaze de sist

În interiorul guvernului francez s-a produs o ruptură pe tema interzicerii exploatării gazelor de șist, odată cu poziția exprimată de unul dintre miniștrii-cheie, care susține un model experimental de fracturare hidraulică „curată”.

Ministrul francez al Industriei, Arnaud Montebourg, membru în Partidul Socialist al președintelui Francois Hollande, i s-a adresat șefului statului cerându-i să își reevalueze opoziția față de fracturarea hidraulică, având în vedere ceea ce oficialul numește apariția unor metode prietenoase și sigure din punct de vedere al protecției mediului pentru extragerea gazelor de șist prin fracturarea formațiunilor geologice, relatează UPI.

În ciuda declarațiilor publice, din iulie, ale președintelui Hollande, de întărire a poziției sale, din motive de protecție a mediului, împotriva oricărei exploatări de gaze de șist în timpul mandatului său, Montebourg și-a reluat eforturile pentru a-l face pe șeful statului să se răzgândească. Ministrul a făcut apologia unui potențial tip de fracturare hidraulică care utilizează floropropan, în locul unui amestec din apă și produși chimici, pentru a fractura formațiunile geologice.

Alți miniștri, printre care cel pentru Locuințe, Cecile Duflot (Partidul Verde), și ministrul socialist al Ecologiei, Philippe Martin, își păstrează ferm opoziția anti-fracturare hidraulică și gaze de șist, ceea ce arată o ruptură în interiorul coaliției de guvernare formate din socialiști și verzi.

"Terorism intelectual"

„Putem să avem poziții divergente, într-o coaliție majoritară, față de prietenii noștri din Partidul Verde, dar nu accept ca (subiectul gazelor de șist – n.r.) să fie victima unei forme de terorism intelectual”, a spus Monteboug săptămâna trecută, pentru rețeaua de radio Europe 1, făcând referire la dezvoltarea unor „alternative curate” la clasica deja metodă a fracturării hidraulice.

Potrivit săptămânalului Le Canard Enchaine, Montebourg sprijină o propunere care să permită autorităților locale să decidă dacă vor sau nu să dea undă verde exploatărilor prin fracturare hidraulică cu floropropan, un lichid inflamabil folosit drept propulsor în aparatele de inhalat sau în stingătoarele de incediu, ca alternativă la tehnicile interzise la nivel de stat.

Metoda cu floropropan este dezvoltată de compania texană EcorpStim, dar nu a fost încă testată în Franța.

Cea mai obișnuită metodă de a extrage gaze de șist este injectarea sub mare presiune a unor jeturi de apă amestecată cu alte produse chimice asupra unor formațiuni geologice, ceea ce face ca gazul să fie evacuat la suprafață. Dar această abordare implică riscul poluării pânzei freatice și chiar al producerii de seisme.

Cealaltă metodă care este folosită în Statele Unite este utilizarea propanului, care elimină nevoia de substanțe chimice. Totuși, există riscul exploziilor. Acest pericol ar fi mai mare în Franța, unde densitatea populației este mai ridicată decât în SUA și fiecare sondă ar trebui să fie plasată în categoria cea mai înaltă a riscurilor industriale.

VIDEO: Gaz De Schiste

Ecologiștii contraatacă

Publicația Le Figaro a prezentat un studiu publicat în noiembrie de Comisia parlamentară franceză pentru evaluarea alternativelor științifice și tehnologice, care a descoperit că, deși este costisitoare, folosirea floropropanului are avantajul de „a elimina 100% din riscurile industriale”.

Totuși, Montebourg s-a văzut izolat în interior guvernului pe această temă.

Duflot a declarat la postul public France Info că argumentele în favoarea gazelor de șist „sunt alimentate de grupurile de lobby și de interesele economice”, în timp ce Martin a afirmat că propunerea ignoră nevoia de a reduce emisiile de dioxid de carbon, potrivit Le Figaro.

„Întrebarea mea este dacă ne permitem să producem noi combustibili fosili mari emitenți de dioxid de carbon, în timp ce ne-am propus ca țintă să reducem nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră și consumul de hidrocarburi cu 30% până în 2030”, a spus el.

Ofensiva susținătorilor gazelor de șist

Responsabilii din industria petrochimică și de procesare se declară victime ale unei campanii de dezinformare. Potrivit publicației La Croix, ei au dat replica, punct cu punct, la acuzațiile opozanților și au solicitat organizarea unei dezbateri naționale pe tema explorării și exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică.

Ei au explicat că s-au săturat să audă „toată ziua o sumedenie de neadevăruri” privind gazele de șist și spun că vor să-și facă auzită vocea „pentru ca aceaste campanii permanente de dezinformare să înceteze”. Conducătorii federației patronale din industria petrochimică și de procesare (GEP AFTP), care reunește 230 de companii, au decis să treacă la ofensivă, prin publicarea unui scurt film pe internet, în care arată cum s-a ajuns în Franța la o asemenea unanimitate politică împotriva hidrocarburilor neconvenționale.

În iulie 2011, guvernul lui François Fillon a aprobat o lege care interzice explorarea și exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi prin fracturare hidraulică. Și guvernul Ayrault este pe aceeași lungime de undă. Opinia publică pare să le dea dreptate. Conform baromentului anual de opinie Qualit’EnR, realizat de Ifop, publicat în 29 ianuarie, doar 24% din francezi ar fi de acord cu dezvoltarea gazelor de șist în Franța.

PR electoral

Profesioniștii sectorului sunt convinși că sunt victime ale unei conjuncturi. În primul rând este vorba despre imaginile false din filmul american Gasland, în care o cantitate semnificativă de flăcări se scurg dintr-un robinet, ceea ce a lăsat să se înțeleagă că gazul a poluat pânza freatică. Filmul lui Josh Fox a cunoscut un mare succes și a primit mai multe premii.

Un alt element a fost climatul preelectoral din Franța, în 2011, din ajunul alegerilor prezidențiale, care nu a fost favorabil luării unor decizii pe subiecte cu potențial de antagonizare a opiniei publice.

Ar mai fi și faptul că ministerul a acordat un permis de explorare companiei americane Schuepbach Energy în Larzac. „La 15 kilometri de casa lui José Bové (lider sindical și europarlamentar ecologist – n.r.)”, a precizat Jean Ropers, președintele GEP AFTP. „Pornind de la asta, tapajul mediatic s-a pus în mișcare și nu l-am mai putut opri”, a spus el.

Aceeași ostilitate se manifestă și față de hidrocarburile convenționale. „Sunt 112 permise blocate sau suspendate, în principal companii străine care au depus cereri pe adresa administrației franceze”, spune Jean-Louis Schilansky, președintele Uniunii franceze a industriilor petroliere (UFIP).

Fractuarea hidraulică, o tehnică deja veche

Anumite temeri, precum riscurile implicate de fracturarea hidraulică, nu sunt justificate, spun oamenii din industrie. Tehnologia a ajuns la maturitate, iar un raport al Comisiei parlamentare pentru evaluarea alternativelor științifice și tehnologice amintește că aceasta este utilizată din 1974 în SUA și din 1954 în Rusia.

În Franța, chiar această metodă a fost folosită cel puțin în 45 de reprize începând din anii 1980, pentru căutarea și exploatarea de hidrocarburi în regiunea pariziană. Fracturarea hidraulică este de asemenea utilizată în geotermie.

„Zonele stimulate se află mult sub straturile freatice și noi știm să controlăm integritatea puțurilor noastre”, a spus Pascal Baylocq, președintele comitetului de reflexie asupra gazelor de șist din GEP ATFP. Potrivit acestuia, este posibil ca, în viitor, ca aditivi să fie folosite produse biodegradabile, care provin din industria agroalimentară.

La fel, apa folosită la fracturarea hidraulică poate fi reutilizată în permanență, așa cum a făcut-o deja Veolia în Australia. „În Franța, deversările necontrolate constituie un risc mai mare pentru pânza freatică, întrucât produc și metan”, apreciază Jean Ropers.

Incertitutudini privind amploarea zăcămintelor

O mare incertitudine rămâne amploarea rezervelor de hidrocarburi neconvenționale din subsolul francez. Ar trebui forate cel puțin câteva eci de sonde pentru a se măsura potențialul și rentabilitatea acestora, spun specialiștii.

Într-un raport publicat în decembrie, firma de consultanță Roland Berger evocă mai multe scenarii. Cel mai pesimist, „dar nu cel mai puțin probabil”, arată că aceste rezerve ar avea un impact redus la nivel național. Cel mai optimist, în schimb, prezintă perspectiva creării de 180.000 de locuri de muncă, o producție care ar atinge 68% din consumul anual de gaze în 2030 și 47% din consumul de petrol,la un nivel constant de consum.

De altfel, potrivit unui studiu al institutului francez IDDRI, dat publicității săptămâna aceasta, gazele de şist nu schimbă situaţia energetică din Europa şi nu vor permite reducerea dependenţei de importurile de gaze şi petrol.

Gazele de șist nu salvează Europa

Studiul sugerează că impactul economic al boom-ului hidrocarburilor de șist asupra SUA este "foarte local", "foarte sectorial" şi nu explică reluarea creşterii economice. "Local", întrucât este limitat la "câteva state precum Dakota de Nord sau Virginia de Vest". "Sectorial", pentru că de scăderea preţului gazelor au beneficiat întreprinderi (petrochimie, producători de îngrăşăminte) reprezentând în total circa "1,2% din PIB-ul american".

În contextul luptei împotriva schimbărilor climatice, studiul estimează că gazele de şist, singure, nu permit "eliminarea cărbunilor din sistemul energetic american".

În Europa există o mare incertitudine cu privire la rezervele potenţiale de gaze de şist, însă se sugerează că aceste hidrocarburi ar putea acoperi în medie "între 3 şi 10%" din cererea de energie la orizontul anilor 2030-2035.

Această perspectivă nu schimbă situaţia în ceea ce priveşte politica energetică a Europei, întrucât aceasta va rămâne un importator de "energie scumpă", mai ales de petrol şi gaze, potrivit raportului citat. Potrivit datelor Eurostat, UE importă mai bine de jumătate (54% în 2010) din energia pe care o consumă.

CONSUMUL GLOBAL DE ENERGIE

PRODUCTIA GLOBALA DE ENERGIE

Consumul de energie al SUA

Tag Cloud