Energy Report

Organizațiile de lobby ale industriei americane de petrol și gaze naturale și cele ale producătorilor de energie din surse regenerabile duc o luptă aprigă pentru a-și impune punctul de vedere în fața autorităților pe tema eliminării sau menținerii cotelor obligatorii de energie verde în cadrul consumului de electricitate al diferitelor state americane. Pe de altă parte, cele două grupuri de presiune par să se fi pus de acord asupra unei modificări legislative care să permită și investitorilor în regenerabile să se organizeze sub un anumit tip de structură juridică ce beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit și de alte facilități fiscale, precum multe companii din industria energiei fosile.

Peste jumătate dintre statele SUA care au în vigoare legi ce obligă companiile de utilități să cumpere energie din surse regenerabile de la producători iau în calcul eliminarea acestei obligativități sau diminuarea cantităților obligatorii, după ce avansul inovațiilor legate de tehnologiile de extragere a gazelor naturale au majorat oferta de pe piață și au dus la ieftinirea semnificativă a acestei resurse naturale.

16 dintre cele 29 de state americane care au implementate cote obligatorii de energie eoliană și solară în consumul total de electricitate iau în considerare fie eliminarea, fie reducerea acestor cote, potrivit Departamentului pentru Energie al Statelor Unite. Primul ar putea fi Carolina de Nord, urmat de Colorado și Connecticut. Modificarea legislației pe această temă ar fi în folosul companiilor de utilități, dar și al producătorilor de petrol și cărbune.

Aceste companii, printre care Duke Energy, PG&E, ExxonMobil sau Peabody Energy, au finanțat mai multe grupuri de lobby care au militat pentru schimbarea normelor cu privire la cotele obligatorii de energie regenerabilă, potrivit datelor Center for Media and Democracy.

Modificarea legislației i-ar afecta negativ pe producătorii de turbine eoliene, cum ar fi Vestas Wind Systems, sau pe dezvoltatorii de parcuri fotovoltaice, precum First Solar. În consecință, aceste companii finanțează la rândul lor grupuri de lobby, pentru a încerca să blocheze demersurile de eliminare sau reducere a cotelor obligatorii de energie verde.

Gazele sunt ieftine și influente

„Suntem împotriva acestor cote obligatorii și suntem hotărâți ca, în 2013, să facem cele mai mari eforturi pentru a le elimina. Gazele naturale sunt un combustibil curat, iar acum pot vedea și autoritățile că sunt mult mai ieftine decât energia regenerabilă”, spune Todd Wynn, directorul departamentului de energie al American Legislative Exchange Council (ALEC), un grup de lobby.

Avântul tehnologiei fracturării hidraulice și a forajului orizontal au permis reluarea exploatării unor câmpuri de gaze naturale vechi, aflate pe cale de dezafectare, ceea ce a făcut ca prețul gazelor să scadă cu peste 70% comparativ cu maximele istorice atinse în 2005. În aceste condiții, politicienilor și autorităților de reglementare le este din ce în ce mai greu să justifice cotele obligatorii de energie eoliană și solară, mult mai scumpă decât gazele naturale.

„Promotorii revoluției gazelor de șist au conexiuni politice și economice nu doar în Statele Unite, ci în întreaga lume. În 17 ani ar putea atinge vârful maxim posibil al consumului de energie dar acest lucru nu este unanim acceptat”, spune Michael Liebreich, șeful Bloomberg New Energy Finance.

Eliminarea cotelor obligatorii și a altor forme de sprijin și subvenționare a energiei regenerabile constituie amenințări pentru companii precum General Electric, Siemens sau SolarCity, care produc turbine eoliene sau componente pentru facilități fotovoltaice.

Măsurile vizate la nivel de state își au corespondentul în demersuri similare inițiate la Washington. Opoziția din partea Partidului Republican a întârziat prelungirea valabilității unui credit fiscal destinat investitorilor în facilități eoliene. Cei de la Vestat spun că, din această cauză, au fost nevoiți să-și concedieze 10% dintre angajații a două fabrici de la turbine eoliene din Colorado.

Cât de dependente de subvenții sunt investițiile în regenerabile

„Până în prezent nu s-au eliminat nicăieri cotele obligatorii de energie regenerabilă, dar s-au intensificat demersurile în acest sens în ultimul an. Principalul argument al oponenților este cel legat de costuri”, spune Justin Barnes, analist principal la North Carolina Solar Center, un grup de cercetare finanțat de Departamentul de Stat pentru Energie, care operează o bază de date cu subvențiile și schemele-suport pentru energie regenerabilă implementate în fiecare dintre statele americane.

Investițiile în energie regenerabilă și eficiență energetică au scăzut cu 54% anul trecut în SUA, la 4,5 miliarde de dolari, ca urmare a reducerii ajutoarelor de stat, arată datele agregate de Bloomberg. În 2013 s-ar putea consemna un nou declin, dacă statele își vor reduce sau elimina cotele obligatorii de energie verde, cote care, până în prezent, au făcut ca firmele de utilități să crească achizițiile de energie din surse regenerabile, în detrimentul producătorilor pe bază de cărbune și gaze naturale.

Campania de lobby împotriva cotelor obligatorii este purtată, printre alții, de think-tank-uri precum Heritage Foundation sau Heartland Institute. Cei din urmă susțin că aceste cote scumpesc electricitatea, distrug locuri de muncă și au efecte pozitive nesemnificative asupra mediului.

Cotele obligatorii de energie regenerabilă din Carolina de Nord îi vor fi costat pe consumatorii finali de curent electric 1,8 miliarde de dolari în plus la facturi înt6re 2008 și 2021, susțin aceștia, citând un raport comun al John Locke Foundation și Beacon Hill Institute. „Eliminarea cotelor obligatorii ar majora veniturile disponibile ale gospodăriilor și companiilor și ar atrage mai multe investiții”, spun cei de la Heartland Institute.

„Ne așteptăm, în următorii doi ani, la eliminarea ajutoarelor de stat. Demersurile în acest sens sunt finanțate de industria cărbunelui”, spune Lyndon Rive, CEO-ul SolarCity.

Dezbatere legislativă

Parlamentul local din Carolina de Nord va începe luna aceasta dezbaterea unui proiect de lege care propune plafonarea la 6% din cererea totală a cotei obligatorii de energie regenerabilă, începând cu 2015, și eliminarea totală a cotei din 2012. În prezent, cota este de 12%.

„Carolina de Nord este port-drapelul națiunii în demersul de protejare a consumatorilor față de aceste cote, care scumpesc curentul electric. Va fi un exemplu de urmat pentru celelalte state”, spune Todd Wynn de la ALEC. Un comitet parlamentar a aprobat deja proiectul, iar liderul majorității republicane, Mike Hager, inițiatorul acestuia, spune că se așteaptă la un vot pozitiv până la finalul acestui an. 

„Nu ne-am fi imaginat niciodată în 2007 că se va ajunge la o asemenea ofertă abundentă de gaze naturale din producția internă. Avem nevoie de zăcământul de gaze de șist Marcellus pentru a compensa costurile mari ale energiei regenerabile și pentru a preveni scumpirea în continuare a electricității. Cu energia regenerabilă e precum cu copiii: trebuie să crească, să se maturizeze și să învețe să trăiască pe picioarele lor în viața reală”, spune Hager.

Principalii finanțatori ai campaniei electorale a lui Hager includ companii majore de utilități precum Duke Energy sau Progress Energy, potrivit datelor National Institute on Money in State Politics. Duke Energy nu are o poziție oficială cu privire la proiectul de lege despre reducerea și ulterior eliminarea cotelor obligatorii de energue regenerabilă, a declarat un purtător de cuvânt al companiei, care a admis că firma a sprijinit financiar și grupul de lobby ALEC.

Alte state, precum Colorado, au ales o cale mai ocolită de a reduce ajutoarele de stat pentru energia eoliană și solară: pe de o parte, au majorat cota obligatorie, dar, pe de altă parte, pur și simplu au extins definiția surselor regenerabile de energie, pentru a include, de exemplu, gazul metan produs prin arderea cărbunelui. În Connecticut au fost incluse și hidrocentralele mari.

Lobbystul strigă „lobbyștii!”

„Această modificare va ajuta companiile de utilități din Connecticut să atingă ținta potrivit căreia, în 2020, 20% din consumul total de energie la nivelul statului să provină din surse regenerabile. În loc să reducă această țintă sau cotele obligatorii, ei au ales să lărgească criteriile de eligibilitate, pentru a include, de exemplu, energia hidro importată din Canada”, explică Nick Culver, analist la New Energy Finance din New York.

Alte state, cum ar fi Missouri, Ohio sau Kansas, pregătesc măsuri similare. Un număr de treizeci de proiecte de lege pe această temă din aceste state au fost caracterizate ca având efecte potențiale negative semnificative asupra cererii de energie regenerabilă de către North Carolina Solar Center, finanțat de Departamentul de Stat pentru Energie și North Carolina University.

Alte șase state pregătesc măsuri similare.

Pe de altă parte, industria energiei eoliene și solare se pregătește de contraatac, prin intermediul organizațiilor de lobby proprii, recunoaște vicepreședintele Solar Industry Energy Association, Carrie Hitt.

„Avem de a face cu o campanie deliberată a think-tank-urilor conservatoare împotriva energiei regenerabile, care amenință industria energiei fosile”, spune Hitt.

Nu mai bine cădem la pace?

Pe lângă lupta de lobby dintre cele două tabere pe subiectul cotelor obligatorii de energie regenerabilă la nivel de state, cele două industrii par a se fi pus de acord să împartă un anumit tip de facilitate fiscală acordat de statul federal.

„Dacă industria regenerabilă va avea acces la aceste avantaje fiscale, asta o va ajuta să devină mai puțin dependentă de subvențiile federale”, a declarat Jack Gerard, președintele principalului grup de lobby al industriei petroliere, American Petroleum Institute.

Despre ce este vorba? În prezent, producătorii de surse fosile de energie, cum ar fi companiile de petrol și gaze, dar și operatorii de conducte de transport al hidrocarburilor, au posibilitatea de a se organiza juridic sub forma unor fonduri de investiții listate la burse (Master Limited Partnership - MLP). Facilitatea este accesibilă industriilor considerate strategice de către statul american.

Marele avantaj al MLP-urilor este că sunt scutite de impozit pe profit și beneficiază și de alte facilități fiscale.

„Extinderea posibilității de organizare sub formă de MLP și la industria eoliană și solară ar spori investițiile în surse regenerabile de energie. MLP este modelul perfect de vehicul investițional pentru regenerabile”, spune Gerard.

Există și sprijin politic

Ambele partide sprijină ideea includerii industriei regenerabile pe lista celor care își pot organiza juridic afacerile sub formă de MLP, spune Lisa Murkowski, liderul republicanilor din Comitetul pentru Energie al senatului SUA. Murkowski este implicată în elaborarea unui proiect de lege în acest sens, care va fi promovat de senatorul democrat de Delaware, Chris Coons.

MLP-urile sunt tranzacționate pe burse, ca și fondurile mutuale, iar valoarea totală de piață a acestora este de peste 350 de miliarde de dolari.

„Industria energiei fosile face un pas în direcția corectă apropo de atitudinea lor față de energia regenerabilă. Organizarea producătorilor de energie din surse regenerabile sub formă de MLP-uri va avea un mare impact pozitiv, cu condiția să vedem și fapte în acest sens, nu doar vorbe”, spune Bill Richardson, fost guvernator al statului New Mexico și secretar de stat pentru Energie în mandatul președintelui american Bill Clinton.

Legislația privind MLP-urilor a fost adoptată pe vremea lui Ronald Reagan, ca o modalitate de sprijin pentru industria resurselor naturale.

Interese comune

„Faptul că industria de petrol și gaze sprijină ideea sporește șansele ca proiectul de lege să fie adoptat. Nu este doar un joc cu sumă nulă între energia fosilă și cea regenerabilă ”, este de părere Ethan Zindler, analist la New Energy Finance.

La rândul său, senatorul Murkowski susține că petroliștii sprijină proiectul.

„Multe dintre aceste companii de petrol și gaze au interese substanțiale și în zona energiei regenerabile. Cele cu care eu am stat de vorbă nu se raportează la aceasta ca la un concurent. Unii conservatori consideră că energia regenerabilă este doar o fantezie, dar n-am remarcat nici un fel de opoziție din partea petroliștilor”, subliniază Murkowski.

Acesta a adăugat că scopul Congresului trebuie să fie predictibilitatea legislativă. „Asta nu înseamnă că trebuie majorate subvențiile, mai ales că tehnologia și echipamentele din industria regenerabilă sunt într-un proces continuu de ieftinire. A permite investitorilor în regenerabile să se organize ca MLP-uri le-ar reduce costurile”, adaugă Murkowski.

Ea a mai spus că dorește înființarea unui fond de stat pentru tehnologii avansate în energie, finanțat  din redevențe încasate din extracția de petrol și gaze pe terenuri proprietate federală pe care în prezent este interzisă exploatarea, și care ar oferi granturi pentru proiecte de cercetare legate de eficiență energetică.

„În acest fel, ne-am mai reduce din dependența costisitoare de importurile de petrol, am menține tarifele la electricitate la niveluri rezonabile și am încuraja investițiile în cercetare fără să majorăm taxele sau deficitul bugetar”, conchide senatorul republican.

California riscă să se confrunte în vara aceasta cu cea mai mare criză energetică din ultimii mai bine de 10 ani, de la scandalul Enron încoace, din cauza scoaterii din funcțiune a mai multor centrale nucleare și a producției extrem de slabe a hidrocentralelor, din cauza secetei, care ar putea reduce drastic capacitatea instalată și ar putea scumpi semnificativ electricitatea pe piețele en-gros.

Operatorul sistemului energetic californian, California Independent System Operator Corp., a anunțat, luna trecută, că administrarea rețelei de electricitate din California se va dovedi din ce în ce mai dificilă, în special în anumite sectoare din sudul statului, din cauza faptului că o centrală nucleară de la San Onofre și două centrale pe gaze naturale vor fi scoase din funcțiune, iar producția hidrocentralelor va coborî la minimul ultimilor trei ani. 

Centrala nucleară de la San Onofre, operată de Edison International, are o pondere de 3,7% în totalul capacității energetice instalate a statului californian.

Deja, prețul en-gros la electricitatea cu livrare în iulie-septembrie din sudul Californiei a ajuns la cel mai înalt nivel sezonier din 2008 încoace, întrucât există riscul de a fi nevoie să se treacă la surse fosile de energie electrică, mai costisitoare și mai volatile.

Acest lucru ar pune sub presiune rețeaua electrică californiană și ar putea duce la episoade asemănătoare cu cea mai gravă criză energetică experimentată de California, în 2000-2001, când producția insuficientă și manipularea pieței de către traderi și alte companii, printre care Enron Corp, a dus prețurile la maxime istorice și a provocat pene grave de curent, care au afectat milioane de consumatori. 

Riscă să rămână fără electricitate pe caniculă

„California ar putea trece prin cea mai grea încercare de la momentul Enron încoace. Când închizi un reactor nuclear și nici nu poți să înlocuiești capacitatea pierdută astfel cu suficientă energie hidro, atunci curentul electric necesar aparatelor de aer condiționat va trebui să provină din centrale pe gaze”, spune Stephen Schork, președintele firmei de consultanță în energie Schork Group.

Și anul trecut a fost închisă o centrală nucleară importantă, în apropiere de Los Angeles, însă producția din hidrocentrale a fost abundentă în 2012 și a compensat pierderea de capacitate, ceea ce nu se va întâmpla anul acesta, ceea ce sporește riscul de a apărea întreruperi în alimentarea cu curent electric, spune Michael Blaha, analist energetic principal la Wood Mackenzie.

Cele mai recente măsurători estimative arată că producția de energie hidro din vara aceasta va reprezenta doar 45% - 50% din nivelul normal. „Doar în 6 ani din ultimii 60 am avut o producție hidro atât de slabă”, spune hidrologisul-șef de la Departamentul pentru Resurse de Apă din Sacramento, Maurice Roos.

Secetă mare

Ca și cum problemele n-ar fi fost suficient de mari, există în plus riscul ca exporturile de energie electrică către California din nord-vestul Statelor Unite să scadă și ele, ca urmare a debitelor slabe ale apelor din regiunea respectivă. Rețelele de transmisie situate de-a lungul graniței Californiei cu statul Oregon au o capacitate instalată totală de 7.500 MW.

Potrivit celor de la Genscape Inc., care urmăresc și publică aceste date în timp real, pe 4 aprilie 2013, producția hidro din regiunea de nord-vest a SUA era cu 36% mai mică decât în urmă cu un an.

Dacă nu va surveni o creștere semnificativă a precipitațiilor din aprilie până în iunie, cantitatea de apă disponiblă pentru producerea de energie hidro se va situa la cel mai jos nivel din ultimii doi ani, a declarat Doug Johnson, purtător de cuvânt al sucursalei dn Oregon a Agenției Federale pentru Energie. 

„Debitele au depășit nivelurile medii istorice cu 30% în 2011 și cu 20% anul trecut”, a adăugat acesta.

Cazul Enron

California, care are o populație de 38 de milioane de locuitori, s-a confruntat cu momente similare de penurie de energie hidro în timpul crizei de electricitate din 2000 și 2001. Statul american, care este cea de-a noua economie a lumii, a mai avut de a face și cu închideri neplanificate de centrale electrice, cu fisurarea gravă a unei conducte de gaze naturale, cu temperaturi extreme în sezonul cald și cu manipulări ale prețurilor de către Enron și alte companii.

Enron, care pe vremuri era cel mai mare trader de energie al lumii, și-a declarat falimentul în 2001, după ce s-a dezvăluit că s-a folosit de vehicule juridice pentru a-și scoate din bilanț pierderi de miliarde de dolari și pentru a umfla artificial prețul propriilor acțiuni. CEO-ul Enron, Jeff Skilling, a fost condamnat la 24 de ani de închisoare pentru fraudă, în 2006.

Problemele survenite atunci au determinat autoritatea în domeniu din California să oblige companiile de utilități să demonstreze că au contractat suficientă energie electrică pentru a face față cererii.

„Producția abundentă de energie hidro de anul trecut din nord-vest a mascat, probabil, anumite probleme operaționale potențiale, determinate de reducerea producției de energie nucleară. Însă dacă anul acesta vom trece la extrema cealaltă, adică vom avea foarte puțină energie provenită din hidrocentrale, s-ar putea să ne confruntăm cu o criză asemănătoare cu cea din 2000”, spune Michael Blaha de la Wood Mackenzie.

Gazele înlocuiesc energia nucleară

Centrala nucleară de la San Onofre, situată la circa 6 kilometri sud-est de San Clemente, a fost oprită în ianuarie 2012, după ce muncitorii au descoperit că generatoarele de abur de la ambele reactoare ale acesteia prezentau un grad neobișnuit de uzură. Operatorul centralei, Edison International, așteaptă aprobarea autorităților federale pentru a reporni unul dintre reactoare începând cu data de 1 iunie, însă numai la 70% din capacitate.

Cererea de energie produsă de centrale pe gaze naturale a crescut cu 24% în California în intervalul ianuarie-iulie 2012, comparativ cu perioada similară a anului anterior, din cauza opririi centralei nucleare de la San Onofre, potrivit datelor oficiale ale Energy Information Administration.

NRG Energy Inc., cel mai mare furnizor de energie electrică pentru companiile americane de utilități, și-a ținut în funcțiune centralele pe gaze deținute în California de două până la trei ori mai mult decât de obicei, ca urmare a închiderii centralei nucleare de la San Onofre. La rândul său, Dynegy Inc., al treilea mare producător american independent de electricitate, vrea să încheie noi contracte bilaterale de furnizare pentru centralele sale pe gaze din Moss Landing și Morro Bay vara aceasta.

Prețul gazelor naturale livrate de cei de la Southern California Gas Co. mai multor orașe californiene, inclusiv Los Angeles, a crescut la cel mai înalt nivel din septembrie 2011. Cotațiile spot din actuala perioadă a anului sunt cele mai mari din 2009 încoace.

„Închiderea facilităților nucleare din sudul Californiei duce și la pierderea unui important factor de echilibrare a rețelei electrice, ceea ce limitează capacitatea de import a regiunii. Va fi pe muchie de cuțit. Nu e exclus ca sistemul să crape”, spune Mark Repsher, expert în energie la PA Consulting Group.

Reglementările de mediu mai bat un cui în sicriu

Constrângerile legate de aprovizionarea cu energie electrică de vara aceasta indică faptul că, în viitor, criza s-ar putea agrava, în condițiile în care reglementările federale de mediu vor forța închiderea unor centrale electrice bazate pe combustibili fosili și îi vor favoriza pe producătorii de energie din surse regenerabile, cu problemele ei legate de de intermitență.

Operatorul de sistem din California, responsabil cu aprovizionarea cu energie electrică a peste 30 de milioane de oameni, dispune în prezent de o capacitate instalată de 60.000 MW. Însă aproximativ 16.000 MW s-ar putea pierde până în 2020, aceștia provenind de la un număr de 18 centrale electrice pe combustibili fosili care ar putea fi nevoite să se închidă până la acea dată, ca urmare a reglementărilor de mediu care restricționează accesul acestor centrale la apa de pe coastele Californiei. Potrivit acelorași reglementări, tot până în 2020, o treime din totalul producției de energie electrică din California trebuie să provină din surse regenerabile.

Aceste reglementări vor reduce marja de rezervă de capacitate disponibilă în California de la 40% anul acesta la 20% în 2020. În plus, alimentarea cu energie a statului se va baza mult mai mult pe surse dependente de evoluția vremii, precum cele eoliene și solare.

„Dacă vom avea probleme cu curentul electric vara aceasta, vor deveni și mai vizibile problemele structurale ale sistemului, mai ales în condițiile în care capacitatea instalată va continua să scadă”, spune Julien Dumoulin-Smith, analist specializat în companii de utilități la UBS în New York.

Termocentrala Romag Termo din Drobeta Turnu Severnin, sucursală a Regiei Autonome pentru Activități Nucleare (RAAN), este cel mai mare restanțier la achiziția obligatorie de certificate verzi pe anul 2012, având de cumpărat un număr de 26.101 de astfel de certificate, în valoare totală de aproape 13 milioane de lei, potrivit datelor Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

Potrivit unei decizii recente a ANRE privind stabilirea operatorilor economici care nu şi-au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de certificate verzi şi numărul de certificate verzi neachiziţionate de către aceştia pentru anul 2012, termocentrala Romag Termo a RAAN se află pe primul loc în topul producătorilor de energie restanți la obligațiile de achiziție de certificate verzi pe anul trecut, cu o restanță de 26.101 certificate verzi neachiziționate.

Legislația în vigoare prevede că restanțierii sunt obligaţi să achite la Administraţia Fondului pentru Mediu contravaloarea certificatelor verzi neachiziţionate, la prețul de 496,61 lei /certificat, în termen de 10 zile lucrãtoare de la data primirii înştiinţãrilor de platã emise de Administrație.

La această valoare, obligațiile neonorate de achiziție de certificate verzi ale Romag Termo se ridică la suma de aproape 13 milioane lei.

Alte companii cu restanțe importante la achiziția de certificate verzi pe 2012 sunt traderii de energie Petprod SRL, care are de achitat 7.461 de certificate verzi neachiziționate, în valoare de 3,7 milioane lei, și Ennet Grup SRL (5.463 certificate verzi, în valoare de 2,7 milioane lei).

Ambele au beneficiat de contracte bilaterale cu producătorii, prin care au achiziționat direct de la aceștia energie ieftină, revânzând-o ulterior, din postura de intermediari.  

În total, potrivi datelor ANRE, firmele restante au de achitat 39.295 de certificate verzi neachiziționate pe 2012, în valoare de peste 19,5 milioane lei. Alți restanțieri sunt Compania de Utilitați Publice Focșani SA, Beny Alex SRL, CET Govora SA, UCM Energy SRL, Energosib Sibiu SA, Primăria Municipiului Iași, Termo Calor Confort SA și Dalkia Termo Iași SA.

Probleme mari la Romag Termo și RAAN

Termocentrala Romag Termo, sucursală a RAAN, va fi transferată la Complexul Energetic Oltenia (CEO), în baza memorandumului propus de Ministerul Economiei, a declarat, recent, preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, citat de Agerpres.

Potrivit sursei citate, o parte din activele Romag Termo urmează să fie cedate CEO în contul unor creanţe în sumă totală de 110.417.327 lei, care reprezintă valoarea cărbunelui energetic livrat de exploatările miniere din sistem.

„Datorită acestei soluţii, termocentrala Romag Termo este salvată. Vor fi păstrate locurile de muncă ale acesteia, dar şi alte o mie de la cariera de suprafaţă Husnicioara. Guvernul condus de Victor Ponta este interesat de soarta mehedinţenilor şi prin deciziile promovate dovedeşte că nu este indiferent la economia judeţului”, a precizat Duicu.

Termocentrala Romag Termo va continua să producă agent termic pentru încălzirea locuinţelor din Drobeta Turnu Severin, pentru grupurile energetice a căror capacitate se ridică la 247 MW şi pentru instalaţiile de la Romag Prod.

La finalul lunii trecute, directorul general al RAAN, Gheorghe Dulcea, a fost schimbat din funcţie vineri, în locul său fiind numit Marius Preda, fostul director al platformei Romag Prod din cadrul RAAN, prin ordin al ministrului delegat pentru Energie, Constantin Niță.

Totodată, a fost schimbată conducerea platformei Romag Termo, director fiind numit Octavian Graure, fost director al Complexului Energetic Turceni, acesta având misiunea de a transfera în plată termocentrala către Complexul Energetic Oltenia (CEO), în următoarele trei luni, în contul datoriei de peste 110 milioane de lei pe care o are RAAN către CEO, pentru cărbunele care a fost livrat şi neplătit.

Ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă, a declarat, recent, că, după ce a analizat situaţia, şi-a dat seama că la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare s-a făcut „un jaf de proporţii”, acuzând conducerea regiei de "lipsă totală de management".

Ministrul delegat pentru Energie a dat ca exemplu o licitaţie de construire a unei instalaţii de evacuare a zgurii şi cenuşii în şlam dens, pe platforma Romag Termo, lucrare care a fost câştigată şi începută în 2009, de societatea Confort SA, firmă deţinută de omul de afaceri Georgică Cornu, şi al cărei preţ s-a dublat, deşi nu a fost terminată până în prezent.

Rețeaua Europeană a Operatorilor de Sisteme de Transmitere a Electricității (European Network of Transmission System Operators for Electricity - ENTSO-E), din care face parte și operatorul sistemul energetic național românesc, Transelectrica, a avertizat că avântul instalărilor de noi capacități de producție de energie regenerabilă și majorarea ponderii acestora în totalul mixului energetic european face să fie nevoie de mai multe centrale electrice pe bază de cărbune și gaze naturale, în scop de back-up, pentru a se putea garanta siguranța funcționării rețelelor pe timpul nopții și în momentele fără vânt, când facilitățile solare și eoliene nu pot funcționa. Adică de înmulţirea surselor poluante de energie. 

Mai mult, ENTSO-E ar vrea ca vulnerabilitățile induse în rețelele electrice europene de capacitățile regenerabile, prin intermitența producției lor, să fie „decontate” tot de către consumatori.

Operatorii europeni de sistem au cerut autorităților de la Bruxelles dreptul de a deconecta automat de la rețelele de electricitate aparatele electrocasnice ale clienților lor, în momentele în care producția de energie este slabă, ca urmare a nefuncționării regenerabilelor, și, în consecință, apar riscuri de blackout.

Propunerea așteaptă aprobare din partea unei alte suprastructuri europene, Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare în Energie (Agency for the Co-operation of Energy Regulators - ACER), iar Comisia Europeană și statele membre UE vor avea după aceea la dispoziție 12 luni pentru a decide dacă o includ sau nu în legislația comunitară.

Să poluăm mai mult, pentru reducerea poluării

Potrivit estimărilor ENTSO-E, nivelul capacităților de producție de energie din surse regenerabile care urmează să fie conectate la rețelele europene de transport de electricitate până în 2020 creează nevoia existenței unui număr mai mare de centrale electrice pe cărbune și gaze naturale, pentru garantarea securității energetice a continentului.

Până în 2020, se estimează că circa 40% din totalul capacității energetice instalate a Europei va proveni din surse regenerabile.

ENTSO-E arată că, dintr-o capacitate totală proiectată să ajungă la 1.185 GW în 2020, 521 GW vor proveni din surse regenerabile, reprezentând o creștere cu 50% față de situația din momentul de față. În 2020, centralele electrice pe bază de combustibili fosili vor avea o capacitate instalată totală de doar 471 MW, adică mai mică decât cea a regenerabilelor, iar restul va proveni în special din centrale nucleare.

„Europa va avea nevoie de o capacitate totală accesibilă suplimentară de 38 GW, pe lângă investițiile deja confirmate, pentru a putea menține echilibrul dintre cerere și ofertă. În funcție de ponderea la care vor ajunge capacitățile energetice intermitente (eoliene și solare – n.r.), investițiile necesare în capacități de back-up ar putea fi semnificativ mai mari”, susține ENTSO-E.

Obiectul asumat al UE; acela de a spori ponderea energiei din surse regenerabile la 20% din mixul energetic european până în 2020, sporește nevoia de centrale electrice flexibile, care pot fi oprite și repornite ușor, pentru a asigura back-up-ul necesar rețelelor electrice în momentele în care facilitățile regenerabile nu pot produce, ca urmare a condițiilor meteo nefavorabile sau pe timpul nopții, în cazul instalațiilor fotovoltaice.

Vor să ne oprească frigiderele și mașinile de spălat, de dragul „regenerabililor”

Operatorii europeni de reţele de transport de energie electrică, grupaţi în ENTSO-E, au mai venit cu o idee pentru asigurarea securității sistemelor energetice europene în momentele cu producție slabă, cauzate de ieșirea din funcțiune, din cauze naturale, a capacităților regenerabile: scoaterea automată și unilaterală din funcțiune, de către operatori, a electrocasnicelor consumatorilor.

Propunerea a fost deja înaintată de către ENTSO-E Comisiei Europene. Potrivit acesteia, producătorii vor fi obligați să instaleze pe obiectele electrocasnice fabricate de ei, precum frigidere sau mașini de spălat, dispozitive care să permită operatorilor de rețele electrice să reducă treptat cantitatea de curent electric care le alimentează pe acestea sau chiar să le scoată de tot din funcțiune, pentru a preveni penele de curent, în situații precum cele descrise mai sus, în care facilitățile de energie regenerabilă nu produc.

În replică, producătorii de electrocasnice și asociațiile de consumatori au avertizat că o astfel de măsură ar fi exclusiv în avantajul operatorilor de rețele electrice, clienții acestora urmând a avea cel mai mult de suferit. 

„Planul ridică numeroase îngrijorări legitime, întrucât ar însemna că obiecte care reprezintă proprietate privată ar urma să fie controlate de către alte entităși, fără permisiunea și chiar fără știrea proprietarilor”, se arată într-o scrisoare adresată ENTSO-E de către asociațiile de consumatori Consumer Focus și BEUC.

Nici producătorii de electrocasnice nu sunt câtuși de puțin încântați de idee. „Această încorporare forțată de tehnologie suplimentară va face produsele mai scumpe pentru consumatori, fără să le aducă nici un beneficiu în plus. În același timp, implementarea propunerii le-ar furniza un serviciu gratuit operatorilor de rețele electrice, serviciu care, în prezent, le este furnizat contra cost de către alte companii”, spune Marco Signa, manager de strategie energetică la Whirlpool și reprezentat al asociației profesionale europene din domeniu, CECED.

Dispozitivele pe care ENTSO-E le-ar dori instalate obligatoriu pe toate electrocasnicele din Europa le-ar permite operatorilor să le scoată pe acestea din funcțiune în momentele de producție slabă de energie electrică, prin transmiterea unui semnal prin intermediul rețelelor. Spre deosebire de contoarele inteligente, care se folosesc de un sistem IT ce facilitează comunicarea în ambele sensuri între electrocasnice și rețea, semnalul de scoatere din funcțiune ar funcționa într-un singur sens și ar fi controlat exclusiv de către operatorii de rețea.

Consumatorii casnici ar deveni interuptibili, precum cei industriali

Cei de la ENTSO-E subliniază că scoaterea din funcțiune a electrocasnicelor ar reprezenta exclusiv o opțiune extremă, „de ultimă instanță”, însă recunosc că s-ar putea ajunge să fie utilizată.

„Efectul cumulat al deconectării de la rețelele electrice a unui număr mare de electrocasnice ar reduce substanțial presiunea asupra sistemului și ar preveni penele masive de curent, pe suprafețe mari”, susțin operatorii.

Opțiunea nu este în sine ceva nou. În toată Europa, marii consumatori industriali de electricitate sunt „interuptibili”, adică sunt deconectați de la rețele în momente sensibile, când este pusă în pericol siguranța funcționării sistemelor. Pe de altă parte, însă, aceștia beneficiază de compensații pentru aceste momente de întrerupere. În propunerea celor de la ENTSO-E nu se regăsește nimic echivalent în acest sens pentru consumatorii casnici.

„Consumatorii ar plăti mai mult pe obiectele electrocasnice achiziționate, furnizând, totodată, un serviciu pe gratis operatorilor de rețele electrice. Nici măcar n-ar mai avea vreun control asupra electrocasnicelor lor. Vulnerabilitățile de sistem cauzate de producătorii de energie regenerabilă ar trebui rezolvate prin îmbunătățirea infrastructurilor de transport și distribuție a curentului electric, nu prin penalizarea consumatorilor”, punctează Signa de la Whirlpool.

ENTSO-E recunoaște că nu a prevăzut nici o clauză de compensare a consumatorilor, însă susține că această problematică se află în afara scopului propunerii sale. În replică, producătorii de electrocasnice vor ca implementarea pe produsele lor a tehnologiilor care să permită operatorilor de rețele să le scoată din funcțiune de la distanță să fie opțională, nu obligatorie. 

Consumatorii sunt și ei de părere că problema justei compensări a consumatorilor casnici nu poate fi ignorată.

„A-i despăgubi doar pe consumatorii industriali pentru deconectarea de la rețea, nu și pe cei casnici, constituie o nedreptate. Compensația ar trebuie depindă de valoarea serviciului de care sunt lipsiți consumatorii și nu de gradul de inconveniență cauzat acestora. Toți partenerii care furnizează același tip de resursă trebuie să primească aceeași compensație financiară pentru această resursă”, se arată în scrisoarea asociațiilor de consumatori europeni.

Deși a elaborat un proiect de ordonanță de urgență privind amânarea până în 2017, respectiv 2018, a acordării unei părți din subvențiile de stat sub formă de certificate verzi pentru industria energiei regenerabile, Guvernul nu poate trece la adoptarea și implementarea măsurii până ce planul nu primește aprobarea Comisiei Europene. De pe urma reducerii sau amânării subvențiilor cel mai mult ar fi avut de pierdut sistemul bancar, care, mai ales în ultimii doi ani, s-a expus masiv pe sectorul energiei regenerabile, prin acordarea de credite dezvoltatorilor de proiecte eoliene și fotovoltaice. Autoritățile au găsit însă o soluție pentru ca fluxurile de numerar ale debitorilor din industria energiei regenerabile, în bună măsură dependente de încasările din certificate verzi, să nu sufere de pe urma amânării acordării subvențiilor, astfel încât aceștia să poată să-și plătească în continuare ratele la bănci, iar acestea să nu fie nevoite să contabilizeze și să provizioneze și mai multe credite neperformante.

Guvernul USL a anunțat că, începând cu data de 1 iulie 2013, se va amâna acordarea unui număr de certficate verzi pentru industria energiei regenerabile, recuperarea acestora urmând a se face începând cu 1 ianuarie 2017 pentru centralele hidroelectrice şi solare, respectiv începând cu 1 ianuarie 2018 pentru centralele electrice eoliene.

Măsura a fost inclusă într-un proiect de ordonanță de urgență recent publicat de Ministerul Economiei și reprezintă o variantă de diminuare a costurilor cu facturile la energie suportate de populație și de întreaga economie mult mai blândă decât cea propusă chiar de reglementatorul industriei, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), care recomandase anterior reducerea unilaterală și permanentă a numărului de certificate verzi acordate, de la 6 la 3/MW pentru industria solară, de la 2 la 1,3 pentru instalații eoliene reutilizate și de la 2 la 1,5 pentru instalații eoliene noi. 

Chiar și în această variantă „îndulcită”, măsura mai are de trecut un hop, menționat chiar în ultimul articol al proiectului de ordonanță: trebuie să primească mai întâi aprobarea Comisiei Europene (CE). Iar motivul este acela că și introducerea schemei românești de promovare a energiei din surse regenerabile s-a fâcut, în 2011, prin decizie de aprobare a CE.

Active oferite gratuit de stat unor privați

„Măsurile nou introduse în schema de promovare autorizată de Comisie se vor pune în aplicare numai dupa notificarea acestora la Comisia Europeană şi obţinerea unei decizii pozitive din partea acesteia”, se stipulează în ultimul articol al proiectului de ordonanță, intitulat „Clauza suspensivă”.

Asta pentru că autoritățile de la București au promovat subvențiile pentru energia regenerabilă sub formă de ajutor de stat, care, potrivit legislației europene, trebuie notificat la Comisie și are nevoie de OK-ul acesteia. Bruxelles-ul a autorizat respectivul ajutor de stat în 2011.

„(...) orice plan de refinanţare sau modificare a prezentei scheme trebuie să fie notificat Comisiei (...)”, se precizează în decizia CE. În consecință, Guvernul de la București nu poate întreprinde nimic în acest sens fără aprobarea Comisiei.

În cuprinsul analizei CE în vederea autorizării schemei românești de promovare a energiei regenerabile se mai afirma că „prin oferirea de certificate verzi în mod gratuit producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie, statul le oferă de fapt acestora active necorporale în mod gratuit. (...) fapt e că statul furnizează unor anumite întreprinderi active, care au o valoare monetară, şi că aceste active provin de la stat, care le-a generat. Acest aspect este demonstrat şi de faptul că întreprinderile care nu au achiziţionat numărul necesar de certificate pe piaţă trebuie să plătească o penalitate, astfel încât certificatele create de stat servesc drept alternativă la plata unei amenzi care s-ar încadra în categoria resurselor de stat”.

Rămâne de văzut dacă Executivul european de la Bruxelles va aproba amânarea măsurilor prevăzute în proiectul de ordonanță de urgență. Asta în condițiile în care UE ține cu dinții de obiectivul asumat privind majorarea la 20% până în 2020 a ponderii energiei din surse regenerabile în mixul energetic european și intenționează chiar să stabilească noi ținte în acest sens, mai ambițioase, pentru 2030.

În plus, Comisia Europeană a reclamat recent Polonia și Ciprul la Curtea Europeană de Justiție tocmai pentru că au omis să preia în legislația națională directiva europeană cu privire la energia regenerabilă, cea care prevede respectivul obiectiv de 20%.  

„Repo” cu certificate verzi?

De pe urma reducerii sau amânării subvențiilor cel mai mult ar fi avut de pierdut sistemul bancar, care, mai ales în ultimii doi ani, s-a expus masiv pe sectorul energiei regenerabile, prin acordarea de credite pentru investiții, în special dezvoltatorilor de proiecte eoliene și fotovoltaice. Printre cei mai importanți finanțatori bancari de proiecte de energie regenerabilă se numără BCR și Unicredit, dar și instituții financiare internaționale precum BERD. 

Autoritățile au găsit însă o soluție pentru ca fluxurile de numerar ale debitorilor din industria energiei regenerabile, în bună măsură dependente de încasările din certificate verzi, să nu sufere de pe urma amânării acordării subvențiilor, astfel încât aceștia să poată să-și plătească în continuare ratele la bănci, iar acestea să nu fie nevoite să contabilizeze și să provizioneze și mai multe credite neperformante.

Astfel, ministrul delegat pentru Energie, Constanin Niță, a dat asigurări că certificatele verzi a căror acordare va fi amânată vor putea fi folosite și până atunci de producătorii de energie regenerabilă, pentru obținerea de lichidități de la bănci.

"Legislația secundară va prevedea că vor fi păstrate într-un coş de ANRE, care va calcula câte certificate verzi va avea fiecare investiror în 2017. Aceste certificate verzi vor putea fi scontate la bancă sau preluate ca valoare, după 1 ianuarie 2017”, a precizat Niță.

Măsura anunțată de Niță este de cea mai mare importanță pentru băncile expuse pe sectorul regenerabil. Asta pentru că, pe baza certificatelor verzi amânate la tranzacționare și încasare, care sunt echivalente cu niște titluri de valoare având garanția statului, ele vor putea oferi lichdități dezvoltatorilor, lichidități pe care aceștia să le folosească inclusiv pentru a continua să-și achite ordonat și la timp ratele la creditele contractate de la bănci.

Cel mai probabil, aceste certificate verzi amânate la tranzacționare și încasare vor fi scontate la valoarea minimă garantată de lege. Ceea ce constituie un avantaj în plus pentru bănci, acestea putând astfel să preia o cantitate mai mare de astfel de certificate, ca urmare a prețului scăzut, și să le revândă ulterior, după 1 ianuarie 2017 sau 2018, la prețuri mai avantajoase, în funcție de evoluția pieței.

Ce sursă de energie regenerabilă este cea mai importantă pentru Uniunea Europeană? Industria solară, poate? Trei sferturi din capacitatea fotovoltaică instalată totală a lumii se află în Europa. Sau cea eoliană? Germania și-a triplat capacitatea instalată eoliană în deceniul trecut. Răspunsul este însă: nici una dintre acestea. De departe, cel mai utilizat combustibil energetic așa-zis regenerabil, în Europa, este lemnul.

Circa jumătate din consumul total de energie regenerabilă din Europa este asigurat de lemn (sau biomasă, ca să folosim termenul la modă), sub toate formele sale, de la șipci la pelete sau talaș. În unele țări, cum ar fi Polonia sau Finlanda, lemnul satisface peste 80% din cererea locală de energie regenerabilă. Chiar și Germania, stat care și-a propus să înlocuiască toate facilitățile de energie nucleară cu unele de energie regenerabilă și care a subvenționat la greu industria solară și eoliană, mai mult de o treime din consumul total de combustibili energetici non-fosili este asigurat de lemn.

După ani de zile în care guvernele din Europa au ținut discursuri sforăitoare despre „revoluția energetică”, despre tehnologii de ultimă oră și despre reducerea emisiilor de carbon, principalul beneficiar al politicilor „verzi” ale acestor guverne pare a fi combustibilul preferat al societăților pre-industriale. 

De unde a pornit totul

Ideea că lemnul ar fi avantajos din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon sună bizar. Însă argumentul inițial pentru includerea sa pe lista UE a surselor de energie regenerabilă era unul respectabil. Dacă lemnul folosit într-o centrală de producere a energiei electrice provine din păduri bine administrate, atunci carbonul dioxidul de carbon care iese pe coșurile centralei este neutralizat de cel care este captat și înmagazinat de copacii nou plantați. În acest fel, lemnul se poate dovedi neutru din punct de vedere al emisiilor de CO2.

Dacă se întâmplă într-adevăr așa sau nu, în viața reală, e o cu totul altă discuție. Însă odată ce autoritățile de la Bruxelles au decis să-l numească „sursă de energie regenerabilă”, utilizarea sa pur și simplu a explodat.

Lemnul prezintă numeroase avantaje pentru producția de electricitate. E scump să „plantezi” câmpuri întregi de mori de vânt, însă, cu investiții minime, centralele electrice pot fi adaptate pentru a folosi drept combustibil un amestesc constâmd în 90% cărbune și 10% lemn, procedeul purtând numele de „cogenerare”. Spre deosebire de noile facilități solare sau eoliene, centralele electrice sunt deja conectate la rețele de electricitate.

Mai mult, energia produsă din lemn nu este intermitentă, precum cea solară sau eoliană și, în consecință, nu are nevoie de capacități instalate de rezervă pe timpul nopții sau în zilele fără vânt. Și dat fiind că poate fi folosit în centrale bazate pe cărbune, care altfel ar fi fost închise ca urmare a noilor standarde europene de mediu, lemnul este extrem de popular în rândul companiilor energetice.

Banii cresc în copaci

Rezultatul logic a fost că s-a format extrem de repede o alianță al cărei scop este susținerea subvențiilor din bani publici pentru producția de energie pe bază de biomasă.

Astfel, s-au strâns laolaltă, sub același stindard, activiștii ecologiști, convinși că lemnul este neutru din punct de vedere al emisiilor de CO2, companiile de utilități, care au văzut în lemn o modalitate ieftină de a-și salva de la închidere centralele bazate pe cărbune, și guvernele, pentru care lemnul este singura cale prin care poate fi atins obiectivul UE, acela ca 20% din energia de pe continent să provină din surse regenerabile până în 2020. Obiectiv care ar fi trebuit să fie declarat ratat deja, dacă s-ar fi bazat doar pe capacități eoliene și solare.

Goana pentru îndeplinirea acestui obiectiv a creat un nou soi de business energetic. În trecut, producerea de electricitate pe bază de lemn nu reprezenta decât o operațiune de reciclare de deșeuri, desfășurată la scară mică. Orice fabrică norvegiană de celuloză și hârtie avea și o centrală electrică în apropiere, unde se ardeau crengi și talaș. Doar ulterior a apărut cogenerarea, care inițial a reprezentat o inovație strict marginală.

Răspândire „incendiară”

Însă în 2011, RWE, una din principalele companii de utilități ale Germaniei, și-a convertit centrala Tilbury B din estul Angliei pentru a funcționa exclusiv cu pelete de lemn, care reprezintă o formă comună în care lemnul este utilizat pentru ardere industrială. Ideea a fost preluată extrem de rapid și de alții.

Drax, una din principalele centrale electrice pe cărbune ale Europei, a anunțat că își vaconverti trei dintre cele șase cuptoare pentru arderea de lemn. Finalizarea proiectului este programată pentru 2016, când se estimează că va genera 12,5 TWh de electricitate pe an. Această energie va primi o subvenție, numită certificat verde, în valoare de 45 de lire sterline/MWh, pe lângă banii rezultați din vânzarea sa la prețul pieței. La actualele prețuri, Drax ar putea primi, după 2016, 550 de milioane de lire sterline pe an doar din subvenții pentru biomasă, sumă mai mare decât profitul brut al companiei pe anul trecut, în sumă de 190 milioane lire sterline.

Cu astfel de stimulente, companiile europene s-au apucat să întoarcă planeta cu fundul în sus în căutare de lemn. Europa a consumat 13 milioane de tone de pelete de lemn în 2012, iar dacă trendul actual se menține, cererea va ajunge la 25-30 milioane de tone pe an până în 2020.

„O industrie inventată din nimic” distruge alte industrii

Problema este că Europa nu produce suficient de multă cherestea pentru a face față acestei creșteri a cererii. Așa că o bună parte din necesar va proveni din import. Importurile de pelete de lemn ale UE au crescut cu 50% doar în 2010, iar comerțul mondial cu acest produs, influențat atât de cererea din China, cât și de cea din Europa, s-ar putea majora de 5-6 ori până în 2020, de la 10-12 la 60 de milioane de tone.

O bună parte din ofertă va proveni din recentul boom al exporturilor de lemn din vestul Canadei și din sudul Statelor Unite. Gordon Murray, director executiv al Wood Pellet Association din Canada, îl descrie ca pe o „industrie inventată din nimic”.

Evident, prețurile au explodat. Lemnul provenit din vestul Canadei s-a scumpit cu 60% de la finalul anului 2011 și până în prezent. Acest lucru pune presiune pe companiile care îl utilizează. Circa 20 de mari fabrici de prelucrare a talașului pentru industria de construcții și-au închis porțile în Europa în ultimii cinci ani. Prețurile mari la lemn afectează și fabricile de celuloză și hârtie. În Marea Britanie, producătorii de mobilă se plâng de concurența pentru lemn pe care sunt nevoiți să o suporte din partea producătorilor de energie și cer eliminarea sau măcar reducerea substanțială a subvențiilor pentru biomasă.

Însă dacă subvenționarea energiei produse pe bază de biomasă ar fi într-adevăr o modalitate eficientă de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, poate că toate aceste pagube colaterale ar putea fi ignorate și considerate consecințe nefericite ale unei politici cu reale beneficii pentru societate. Deci, e eficientă? Nu.

Lemnul generează dioxid de carbon de două ori: și în centrala electrică, și pe lanțul de producție. Procesul de producere al peletelor este extrem de intensiv din punct de vedere energetic, iar rezultatul este că se emit 200 de kilograme de CO2 pentru a genera un singur MWh de electricitate. La o subvenție de 45 de lire sterline/MWh, costă 225 de lire sterline să economisești o tonă de emisii de CO2 trecând de la gaze la lemn. Și asta doar presupunând că restul procesului, care are loc în centrala electrică, este neutru din punct de vedere al emisiilor. Și probabil că nu este.

Unde ajung banii dumneavoastră

În ultimii câțiva ani, oamenii de știință au ajuns la concluza că ideea inițială de la care s-a plecat, aceea că dioxidul de carbon asimilat de păduri bine administrate neutralizează dioxidul de carbon emis de centralele electrice, a reprezentat o simplificare exagerată a faptelor. În realitate, depinde ce fel de păduri ai la dispoziție, cât de repede cresc copacii, dacă folosești bucăți de lemn sau copaci întregi și așa mai departe.

În 2011, Agenția Europeană pentru Mediu afirma că „ipoteza potrivit căreia producerea de energie pe bază de biomasă ar fi neutră din punct de vedere al emisiilor de CO2 nu este corectă, întrucât ignoră faptul că utilizarea de terenuri pentru a crește plante în scop energetic înseamnă că respectivele terenuri nu vor mai fi utilizate pentru a crește plante în alte scopuri, inclusiv pentru asimilarea de CO2”.

Tim Searchinger de la Princeton University a calculat că, dacă sunt utilizați copaci întregi pentru producția de energie, așa cum se întâmplă uneori, emisiile de CO2 cresc, comparativ cu situația în care se utilizează cărbune, cu 79% în primii 20 de ani și cu 49% în 40 de ani, astfel încât nu survine practic nici o reducere de emisii în primul secol, intervalul necesar pentru ca noi copaci să crească și să ajungă la maturitate.

Și, vorba lui Tom Brookes de la European Climate Foundation, „noi încercăm să reducem emisiile de dioxid de carbon acum, nu în o sută de ani”.

Pe scurt, Uniunea Europeană a reușit să creeze o subvenție care costă o căruță de bani, probabil nu reduce emisiile de CO2, nu încurajează apariția prin inovație a noi tehnologii energetice și, în plus, crește ca cedrii Libanului.

Articol preluat din ultimul număr al The Economist, din 6 aprilie 2013

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) propune, în urma unei analize de supracompensare a sistemului de promovare prin certificate verzi a energiei din surse regenerabile, reducerea cu 50% a numărului de certificate verzi acordate ca subvenție pentru capacități fotovoltaice, de la 6 la 3 pentru fiecare MWh produs, cu 35%, de la 2 la 1,3, a celor acordate pentru instalații eoliene reutilizate, cu 25%, de la 2 la 1,5, a celor pentru instalații eoliene noi, și cu 23,3%, de la 3 la 2,3, a celor pentru centrale hidro noi cu putere instalată mai mică sau egală cu 10 MW.

Recomandarea are în vedere evitarea supracompensării din sistemul energetic național și a reieșit în urma analizei cost-beneficiu cu actualizare, efectuată la nivel agregat pentru fiecare categorie de tehnologie de producere a energiei din surse regenerabile, cu luarea în considerare a indicatorilor rezultaţi din medierea costurilor şi conform capacităţilor prognozate a fi puse în funcţiune, explică ANRE.

Astfel, pentru industria solară, ANRE propune reducerea numărului de certificate verzi acordate ca subvenție cu 50%, de la 6 la 3.

Pentru instalații eoliene reutilizate, reducerea propusă este de 35%, de la 2 la 1,3 certificate verzi pentru fiecare MWh produs.

Autoritatea consideră că numărul de certificate verzi acordate pentru instalații eoliene noi trebuie redus cu 25%, de la 1 la 1,5.

În fine, pentru centrale hidro noi cu putere instalată mai mică sau egală cu 10 MW, reducerea propusă de ANRE este de 23,3%, de la 3 la 2,3 certificate verzi.

„Precizăm că reducerea numărului de certificate verzi, aşa cum rezultă din concluziile Raportului de monitorizare, urmează a fi aplicată pe bază de Hotărâre de Guvern, în conformitate cu prevederile legale”, mai informează Autoritatea.

Pe de altă parte, recent, ANRE a majorat ușor valoarea maximă de tranzacționare a certificatelor verzi, pentru anul 2013, față de nivelul de anul trecut, de la 57,389 la 58,823 euro/certificat verde, după ce autoritățile lansaseră, pe surse, informația că pregătesc reducerea respectivei valori maxime la circa 30 euro/certificat verde.

Cum s-a ajuns la aceste propuneri de reducere

Recomandarea s-a făcut în cadrul Comitetului de Reglementare al ANRE de vineri, 29 martie, în care s-a discutat Raportul cu privire la analiza de supracompensare a sistemului de promovare prin certificate verzi a energiei din surse regenerabile de energie pentru anul 2012.

ANRE are în atribuţii monitorizarea costurilor şi veniturilor rezultate din activitatea de producere a energiei din surse regenerabile pentru producătorii care beneficiază de schema de promovare prin certificate verzi, în vederea modificării schemei pentru noii intraţi, dacă se constată tendinţe de supracompensare.

Metodologia de monitorizare a sistemului de promovare a energiei din surse regenerabile de energie prin certificate verzi detaliază modul în care se face analiza de supracompensare a activităţii de producere a energiei din surse regenerabile pentru producătorii beneficiari ai schemei de sprijin. Analiza de supracompensare se realizează anual pe perioada în care această activitate este promovată prin schema de sprijin prin certificate verzi, pe baza evoluţiei următorilor indicatori: nivelul mediu al investiţiei specifice, nivelul mediu al costurilor variabile specifice, nivelul mediu al costurilor fixe specifice și nivelul mediu al factorului de capacitate.

„Mecanismul de revizuire a numărului de certificate rezultat în urma analizei de supracompensare se bazează pe recalcularea anuală, pe durata de aplicare a schemei de sprijin, a numărului de certificate verzi/MWh astfel încât rata internă de rentabilitate (RIR) pentru fiecare tehnologie, pentru noii intraţi, la nivel agregat, să fie egală cu valoarea RIR de referinţă rezultată din analiza cost-beneficiu stabilită la autorizarea sistemului de promovare. În cazul în care se evidenţiază o tendinţă de creştere a ratei interne de rentabilitate cu mai mult de 10% faţă de nivelul de referinţă, Guvernul ar urma să reducă numărul de certificate verzi pentru tehnologia respectivă”, precizează ANRE.

Producătorii de energie din surse regenerabile, cărora statul nu le-a impus nicio obligaţie, ar putea sau ar trebui să fie constrânşi să cedeze o parte din ajutorul primit de la stat pentru dezvoltarea reţelelor electrice, pentru că ar fi „spre binele lor”, a declarat, la o conferinţă pe teme energetice, Octavian Lohan, director general adjunct în Transelectrica. În Bulgaria, pe lângă că au fost reduse subvențiile pentru energia regenerabilă, circa 40% dintre capacitățile regenerabile instalate riscă să fie deconectate de la rețeaua națională de electricitate pentru că au încălcat normele în vigoare cu privire la siguranța sistemului energetic  

„Dacă investitorii tot primesc bani pe care se grăbesc să-i exporte, să dea câte un certificat la Transelectrica să dezvolte reţeaua, sau să dea şi altora să facă centrale de reglaj, sau să fie obligaţi pur şi simplu să investească în întărirea reţelelor. Toate sunt spre binele lor”, a spus Lohan, citat de Mediafax.

La rândul său, Doina Vornicu, director general al CEZ Distribuţie, a afirmat că în Oltenia, regiunea unde operează compania, reţeaua electrică nu este pregătită pentru explozia de solicitări pentru racordarea proiectelor de producţie a energiei regenerabile.

„Ne confruntăm cu un număr mare de cereri de racordare a centralelor fotovoltaice, anul acesta va fi un vârf pentru puneri în funcţiune (...) Asta ne transformă un pic din operatori de distribuţie în operatori de transport, la un moment dat. Aceste proiecte pot să ne genereze fluctuaţii de tensiune”, a spus Vornicu.

Potrivit unui raport recent al principalei organizații de lobby a industriei eoliene de pe continent, European Wind Energy Association (EWEA), industria eoliană românească se confruntă cu probleme elementare serioase, care îi amenință perspectivele pe termen mai lung, cum ar fi starea proastă, nemodernizată, a infrastructurii de rețea și faptul că sistemul energetic național a ajuns deja la limită în privinta posibilității de a prelua producția noilor capacități instalate eoliene. 

Recent, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a majorat ușor valoarea maximă de tranzacționare a certificatelor verzi, pentru anul 2013, față de nivelul de anul trecut, de la 57,389 la 58,823 euro/certificat verde, după ce autoritățile lansaseră, pe surse, informația că pregătesc reducerea respectivei valori maxime la circa 30 euro/certificat verde.

În plus, valoarea puterii maxime care poată fi instalată în centralele electrice eoliene și cea a rezervei de putere suplimentară necesară din punct de vedere al siguranţei Sistemului Energetic Național (SEN) vor fi calculate și publicate anual, și nu trimestrial, așa cum se întâmplă în prezent, pe baza legislației în vigoare, iar dreptul operatorilor de rețea de a pune condiții suplimentare centralelor eoliene și de a restricționa accesul acestora la SEN va fi limitat doar la acele situaţii justificate de necesitatea menţinerii siguranţei sistemului.

La începutul lunii, ANRE a fixat cota obligatorie de achiziție de certificate verzi de către furnizorii de energie electrică care au această obligație, pentru energia din surse regenerabile produsă în anul 2012, la 0,1188 certificate verzi pentru fiecare MWh de energie produs din surse regenerabile, cantitate de peste 3 ori mai mare decât cea stabilită pentru 2011, care era de 0,03746 certificate verzi/MWh.

Protestele populare obligă guvernul bulgar să acționeze

Circa 40% dintre capacitățile regenerabile instalate din Bulgaria riscă să fie deconectate de la rețeaua națională de electricitate pentru că au încălcat normele în vigoare cu privire la siguranța sistemului energetic și nu și-au îndeplinit obligația legală de a raporta dispeceratului național și operatorului de sistem cantitățile de energie produse, ca și fluctuațiile producției.

Asta în condițiile în care un tribunal bulgar a dat recent câștig de cauză acțiunii intentate în justiție de trei dezvoltatori de facilități de energie solară, care au contestat introducerea de către autoritățile de la Sofia, anul trecut, a unor taxe de conectare la rețeaua de electricitate pentru producătorii de energie regenerabilă, ca formă de reducere a subvențiilor pe care aceștia le primesc de la stat.

Ministrul interimar al Economiei, Energiei și Turismului, Asen Vasilev, a declarat că va recomanda deconectarea temporară de la rețeaua națională de electricitate a acelor capacități instalate regenerabile care nu respectă legislația în vigoare.

„Sistemul energetic este extrem de bolnav, fiind marcat de ineficiență, supracapacitate și supraproducție”, a spus Vasilev.

Fostul guvern de la Sofia a fost obligat să demisioneze spre finalul lunii februarie, în urma unor ample proteste de stradă, declanșate de majorări extrem de ample ale facturilor la electricitate, generate inclusiv de transferarea în sarcina consumatorilor a costurilor subvenționării producătorilor de energie din surse regenerabile.

Potrivit ministrului, circa 40% din centralele eoliene și fotovoltaice din Bulgaria au omis, în ultimele nouă luni, să raporteze în timp real dispeceratului național și operatorului de sistem cantitățile de energie produse, ca și fluctuațiile producției, încălcând astfel dispozițiile legale în vigoare.

El a arătat că lipsa acestor raportări este periculoasă pentru buna funcționare, în condiții de siguranță, a sistemului energetic național, adăugând că a dat indicații furnizorilor de electricitate să deconecteze temporar de la rețea acele capacități regenerabile aflate în culpă, până când acestea vor respecta legea. Pe lângă asta, acele centrale regenerabile care nu respectă nivelurile de producție asumate vor fi obligate să plătească compensații. 

„Centralele regenerabile obișnuiesc să întrerupă și apoi să repornească producția fără să anunțe, creând mari probleme sistemului energetic, care ar putea capota”, a avertizat ministrul bulgar.

În plus, ministerul va trimite autorității bulgare de reglementare în energie o propunere de modificare a formulei de stabilire a tarifului reglementat pentru energia produsă prin așa-numita cogenerare de înaltă eficiență. Ministrul bulgar a declarat că este nevoie de limitarea fraudelor la marile întreprinderi industriale care beneficiază de curent electric subvenționat de la stat și, în același timp, își vând producția proprie de energie la prețuri semnificativ mai mari. 

O altă inițiativă a ministerului este aceea de ridicare a restricțiilor privind exportul de electricitate în Turcia. Vasilev a spus că, din cauza faptului că Turcia nu este parte a rețelei paneuropene de energie, există restricții privind capacitatea de export către țara vecină, care trebuie abolite. În plus, se va propune reducerea tarifului de transport al energiei electrice perceput de operatorul de sistem, pentru stimularea exporturilor de electricitate către Turcia.

Statul coreean speră ca eventualele modificări ale legislației certificatelor verzi să nu îi afecteze pe investitorii coreeni în domeniu, i-a transmis ambasadorul Republicii Coreea la București ministrului Economiei, Varujan Vosganian. În aceeași zi, premierul Ponta declara că subvenţiile pe care statul român le mai acordă pentru energia regenerabilă trebuie rediscutate, în condiţiile în care multe state europene nu mai acordă astfel de ajutoare, iar un oficial al ANRE spunea chiar că Autoritatea va propune Guvernului reducerea de anul viitor a numărului de certificate verzi pentru producerea de energie din surse solare.

„Este vorba de modul în care statul subvenţionează investiţiile în energia regenerabilă. Acolo vreau să păstrăm un program de sprijin al investiţiilor în energia regenerabilă, însă subvenţiile pe care statul român le mai acordă - multe state europene nu o mai fac - trebuie rediscutate, pentru că acelea sunt cele care duc la scumpiri la energie”, a spus Ponta la RTV.

Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) va propune Guvernului reducerea numărului de certificate verzi pentru producerea de energie din surse solare de la 1 ianuarie 2014, a declarat, miercuri, Zoltan Nagy, membru al Comitetului de reglementare al ANRE, la o conferinţă de presă.

„Acum lucrăm la raportul de monitorizare a pieţei pentru anul 2012 şi în două - trei săptămâni va fi gata. Vom propune Guvernului să reducă numărul certificatelor verzi pentru energia solară de la 1 ianuarie 2014”, a afirmat Zoltan Nagy.

Acesta a precizat că în 2012 ANRE a realizat un raport care arăta că există supracompensare pe segmentul solar şi hidro şi a propus Guvernului să reducă de la 6 la 5 numărul de certificate pe MW/h acordate pentru producerea energiei solare şi de la 3 la 2,3 certificate pentru energia hidro.

„Guvernul putea reduce de la 1 ianuarie 2013 numărul certificatelor, dar între timp s-a modificat legislaţia şi de la 1 ianuarie 2014 se poate modifica numărul de certificate pentru energia solară şi din 2015 pentru restul”, a explicat reprezentantul ANRE.

Pe de altă parte, tot miercuri, în cadrul unei întâlniri oficiale dintre ministrul Economiei, Varujan Vosganian, și ambasadorul Republicii Coreea, Im Han-taek, acesta din urmă a spus că speră ca eventualele modificări ale legislației certificatelor verzi să nu îi afecteze pe investitorii coreeni în domeniu.

„(...) din partea coreeană au fost solicitate detalii privind legislaţia în domeniul certificatelor verzi, exprimându-se speranţa că modificările legislative nu vor afecta afacerile investitorilor sud-coreeni, prezenţi deja pe piaţa românească”, se arată într-un comunicat al Ministerului Economiei.

Record de tranzacționare în 2012

Un număr record de 1.053.229 certificate verzi a fost tranzacţionat anul trecut pe Piaţa Centralizată a Certificatelor Verzi, de 2,33 ori mai mare faţă de 2011, când au fost tranzacţionate 451.841 unităţi, conform datelor publicate de operatorul pieţei de energie - OPCOM.

Preţul mediu ponderat a fost de 244,09 lei/certificat verde (56,44 euro/certificat verde, calculat la cursul de schimb utilizat în stabilirea valorilor de tranzacţionare a certificatelor verzi pe piaţa de certificate verzi pentru anii 2011 şi 2012).

Certificatul Verde este un document care atestă o cantitate de 1 MWh de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie.

Sursele regenerabile eligibile să participe în sistemul de tranzacţionare a Certificatelor Verzi sunt energie hidro utilizată în centrale cu o putere instalată de cel mult 10 MW, energie eoliană, energie solară, energie geotermală şi gazele combustibile asociate, biomasa, biogaz, gaz de fermentare a deşeurilor şi gaz de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate.

Cota anuală obligatorie pentru 2012 este de 8,3% din energia electrică furnizată de fiecare furnizor consumatorilor finali.

Costul achiziţiei acestor certificate se reflectă în facturile finale la consumatori, astfel că preţul electricităţii a crescut şi continuă să crească. Pe de altă parte, costul tehnologiilor pentru producţia energiei alternative a scăzut.

Preşedintele Asociaţiei Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE), Silvia Vlăsceanu, a anunţat că energia regenerabilă produsă peste ţinta stabilită prin lege nu va mai beneficia de schema de prijin prin certificate verzi.

În România funcţionează centrale eoliene de 1.600 MW, unităţi fotovoltaice de 71 MW, centrale pe biomasă de 44 MW şi microhidrocentrale, cu puteri sub 10 MW, de 453 MW. Totodată, sunt în teste centrale eoliene de 700 MW, microhidrocentrale de 2 MW şi unităţi pe biomasă de 1 MW.